What's my name?

Eu-s Elena Cristiana Emilia. Si cu numele asta lung pe model spaniol (bine ca n-am si doua nume de familie, desi daca nu imi va placea cum suna al barbatului il voi convinge cumva sa facem figura cu doua nume) e poveste lunga, evident. Elena vine de la nasii care trebuiau sa ma boteze - nasii de cununie ai parintilor, nasii de botez ai fratelui. Pe ea o cheama Elena, deci au zis sa ma cheme si pe mine. Apoi, ei aveau o fata pe care o cheama Cristina. Si deci eu trebuia sa fie Elena Cristina, dar mama a zis "Nu! E prea comun, eu vreau Cristiana" Si asa s=a hotarat. Elena Cristiana. Numai ca, la ceva timp dupa nasterea mea si pana la botez, nasii astia s-au suparat din habar n-am ce motiv si nu au mai vrut sa ma boteze. Asa ca s-a apelat la niste prieteni de familie si vecini. Ei au devenit nasii mei. Acum, daca ei m-au preluat, nasu' a zis ca el ma boteaza dar tre' sa am si de la el un nume. Pe el il cheama Nicolae, Nicu. Iarasi mama a intervenit si-a zis ca pe fata ei n-o s-o cheme Nicoleta. Slava Domnului. Ca nu-mi place deloc numele asta. Asa ca s-a apelat la cel de-al doilea prenume al nasului, Emilian. Si-am devenit Elena Cristiana (in certificatul de nastere) Emilia (la biserica, in fata lui Dumnezeu, pacat ca eu nu prea le am cu d-astea acum). Emilia ramana insa un nume frumos ce-mi place. Asa ca nu ma deranjeaza.
Acum mie mereu mi s-a zis Elena pe la gradinita, scoala si la ocazii d-astea. Acasa, in familie, si in grupul de prieteni mi se zice Nena. Nu puteam zice Elena si-a iesit Nena. Mi-am amintit acum ca pe pozele ce le aveam eu pe la vreo 2 ani mama a scris "Cristiana - 2 ani". Dar ei imi ziceau Elena. Si toata lumea mi-a tot zis Elena mereu. AMai putin invatatoarea mea in clasa a 4-a. Eram vreo 3 Elene in clasa si steam prin aceeasi zona. Asa ca trebuia sa ne diferentieze si a inceput sa imi zica mie Cristiana. Dar nu a tinut, mereu ma prezentam Elena Militaru. Numai ca eu niciodata nu am fost incantata de numele asta. Nu sunt decat doua persoane pe lumea asta pe care le accept sa imi zica Elena si imi si place cum suna numele meu spus de ei. Unul e bunicul meu. Apoi e o matusa. Doar ei doi.
Schimbarea. Dupa ce am aflat ca plec in Danemarca am dat eu de Facebook si-am vazut ca tipul care avea sa ma astepte la aeroport avea cont. Apoi am gasit grupuri cu diverse despre viata in Copenhaga, la Life, etc. Si mi-am facut si eu cont. Numai ca acolo iti cer numele real. Ce-am gandit eu atunci? Bag Cristiana Mi, ca nu il folosesc. Cand mai cunosteam diverse persoane in mediul online si ma intrebau de nume mereu le ziceam Cristiana. Elena parea pentru mine ca le zic cine sunt, pentru ca toata lumea care ma cunostea ma stia de Elena. Mie nu mi-a placut niciodata sa ma expun, mai ales in mediul asta on-line. Sa imi zic numele real? Never. Sa zic chestii legate de viata mea? Way no. Acum nu mai sunt asa. Sau incerc sa nu mai fiu. Ma testez zi de zi.
Si am ajuns in Dk. Si-am ainceput sa ma prezint. Elena. Apoi am inceput sa aduag lumea pe Facebook. Si mereu eram intrebata acelasi lucru. De ce zic ca ma cheama Elena si pe Fcb sunt Cristiana. Cand le raspundeam ca eu am doua prenume si ca in viata reala folosesc Elena si in cea online Cristiana ii ameteam. Apoi au inceput unii sa ma strige Cristiana. Apoi mi-am dat seama ca asta era cea mai buna ocazia sa ma reinventez. Si ca merge de minune sa incep cu numele. Asa m-am intors Cristiana Mi.