---------

Am plecat de la birou. Ramasesem singura. Ce dracu sa fac? Plec. Am zis ca poate pun de-o vizionare, il sun pe constanteanu de ieri ce voia garsoniera pentru gagica-sa si=mi da minunata veste ca au gasit. Pai normal ma ca ati gasit. Dati toti banii altora, ca eu n-am nevoie de bani. Bine ca oricum nu m-am agitat pentru el. Am frecat menta toata ziua. Nu stiu ce dracu am. Inca. E de la vreme, ma jur. Asa ca am plecat. Ascult o piesa de-a lu' grasu. Merge bine. Si habar n-am de ce scriu. Despre ce scriu. E totul asa de aiurea...
Desi luata pe bucatele mici a fost geniala saptamana, am zambit, am avut parte de lucruri d-alea marunte, alea care imi faceau ziua. Acum ma lasa indiferenta. Am reusit sa ii rezolv pe fratii cu garsoniere. Luni i-am inchiriat si ei. Mi-a trimis apoi in dupa-masa aia iar mesaj ca sa imi multumeasca. Cel mai dragut gest. Marti am fost numai pe fuga, m-am bucurat de vreme, am zis ca asa o sa fie de acum inainte, vizionari, posibilitati sa iasa ceva, soare, cald, eu zambind la oameni...Pe dracu. Marti si ieri nu stiu ce au avut oamenii, dar toti veneau la mine in tramvai, in statie, unde ma prindeau sa ma intrebe ei cum ajung in nu stiu ce loc. Pe toti i-am rezolvat, tuturor le-am zambit, chair ma simteam bine..desi usor ametita..
Ieri, iar naspoa incepuse. M-a sunat tipu' de mai sus si mi-a inveselit ziua. Mergeam cu el la Mihnea. Mihnea e un tip, proprietar ce are o garsoniera la Cismigiu, vivazi de parc. Mihnea e frumos de mor. Am zis ca daca eram eu clienta ma mutam numai ca sa stiu ca il vad o data pe luna p-asta cand ii platesc chiria. Il sun, are numarul meu in agenda...stabilim noi ora. Alerg prin oras de la Mosilor pana la Primarie, 15 minute, atat faci, stilul pas apasat-incordat-alergat. Ajung acolo fara suflare, constanteanu (aveam sa aflu later dupa ce completez contractu de vizionare, culmea scorpion si el, si pe 19) foarte dragut si el. In fine. Vedem, ramane ca vorbim.
Ma duc apoi la Universitate sa ma intalnesc cu niste colege din BYP. Mergeam la film. Film cu 5 lei. La cinema Europa. Du-te iar inapoi pe Calea Mosilor. Am vazut Agora, care chiar a fost in regula. Am patit ceva il ultimul timp. Am inceput sa devin interesata de istorie. Asta era cu actiune un antichitate. Eu mereu evitam filmele astea...fara vreun motiv anume. Am inceput acum cu istoria Bucurestiului. Citesc fel de fel de bloguri cu locuri, istorii ale orasului. Incep sa ma indragostesc de Bucuresti.Incep sa il vad altfel. Acum incep sa il vad cum este de fapt. Am niste stari ciudate cand ma plimb prin oras pentru vizionari. Am inceput sa am si numai prin centru. E perfect. E buna si combinatia asta ca am ajuns sa fac asta, sa fiu agent imobiliar. Ajung sa vad alta fata a orasului. Si vreau mai mult.

...ceva...nimic...totul..habar n-am...o sa treaca.

Ma descompun. As zice ca ma topesc, ca sunt in armonie cu vremea de afara, bine, cu jumate din ce e afara, cu "moartea" zapezii, dar e mai mult. Simt ca putrezesc. Descompunere. Inceata. Care te roade pe dinauntru. Care te termina. E ca acum 6 luni. Incepe iar. Nu mai gasesc nimic care sa ma multumeasca. Nu pot sa fac nimic. Si imi vine sa plang din orice. N-am vlaga, n-am chef, sunt ori vesela, ca imi impun sa fiu, ori de cele mai multe ori trista, de fapt, nici trista, provesc in gol. Am mintea goala. Nu pot gandi. Nu pot nimic. Dar vreau multe. Singura nu pot. Si am obosit sa cer, sa caut, sa trag. Iar cei care sunt nu ii vad, nu ii observ, nu ma multumesc. /desi stiu ca sunt buni ca sunt acolo. Nemultumire nesimtita. Asta am.

Doar un vis

Ui, ce vis am avut. 7.20. Suna alarma de la ceas. Snooze. 5 minute. 7.25. Snooze. 7.30. Il oporesti de tot. Dormi. Iti e somn. Mai tragi plapuma pana peste cap. Sa fie cald. Dormi. Motai. Si vine. Visezi. Frumos. Plin de trairi. E acolo. Esti intinsa pe canapea, ciudat, ca purtati o disctie normala. Se intinde si el. Si te priveste intr-un fel cum de mult mult timp ai visat si deja nu mai te-ai fi asteptat. Si sunteti incolaci. 69 style. Si te priveste si se apropie. Si te pupa. Usor, dulce. si deja tremuri de emotie. ai fluturasi. Si te trezesti si e totul ud si rece. Singura in pat si e mult prea tarziu. Trebuie sa te trezesti, trebuie sa te ridici. E sambata si trebuie sa mergi la serviciu. Incerci sa pastrezi sentimentul ala. Atat de real. Ah. Incerci sa nu scoti nici un cuvant, sa nu fii atent la ce iti zice mama. Mancare, treburi cotidiene, servciu. Ah, nimicuri. Tu vrei sa nu uiti visul. Vocea mamei e tot mai puternica, detalii tot mai multe. Te trezesti, vorbesti, se risipeste totul. Te indepratezi, se face ceata. Revii in bucatarie. E timpul sa pleci la serviciu. Pe drum incerci sa iti amintesti. E doar amintire, dar e stearsa. Nu mai simti. Stii ca ai simtit. S-a dus. Ploaia si vantul pe trezesc, esti uda si e rece.

Fratii

Saptamana asta am fost la 6 vizionari. Miercuri si azi. Cu aceleasi persoane. Un tip si o tipa, frati. M-a sunat ea, marti, sa-mi spuna ca vrea garsoniera in centru, la 250 euro maxim. De fapt voia doua, una pentru ea, una pentru fratele ei. Ca stateau de mult impreuna in doua camera si era timpul sa se desparta. Dar totusi sa ramana apropiati, daca se poate, de aia le voia cat se poate de apropiate una de alta. Si-mi zice numele. Si imi suna cunoscut, plus ca e si mai neobisnuit. Bine-nteles ca o caut pe google si aflu ca este fix cum imi imaginasem. El, unul din cei ce scriu articole in 24 FUN. Ulterior, dupa intalnirea de miercuri aflu ca e si profesor la UNATC. Ea, traducatoare. Nu conteaza numele. A contat, ce-i drept, atunci, pe moment. Faptul ca era chiar cel la care ma gandisem eu a facut sa incep sa le caut ceva. Din curiozitate, pentru a ajunge la intalnirea cu ei pentru a ma convinge ca am intuit bine. Apoi s-a intamplat sa le si gasesc ceva. De fapt, chiar doua, si apropiate una de alta. Fapt ce m-a facut sa le caut si mai bine. Si asa s-a facut ca am gasit eu vreo 4 variante de garsoniere. ASa ca miercuri, pe la pranz am pornit la drum. Adevarata odisee. M-am intalnit cu ei la Piata Spaniei.Si-am pornit. Icoanei 68 - 14.00. Agricultori 11 - 15.00. Carol 62 - 15.30. Radu Calomfirescu 7 - 16.30. Pe jos. Nu stiu acum, dar eu cred ca ne-am placut toti reciproc. Eu pe ei in mod sigur. Mi-a placut ca le place sa mearga pe jos, mi-a placut ca ma sunau la ora la care ziceau, ca isi tin cuvantul, ca mereu imi multumeau pentru ca le caut si ma implic, ca aveau bun simt mult. Desi pot spune ca nu sunt tocmai cei mai nepretentiosi clienti. Dar sunt pretentiosi intr-un mod bun. Nu exista snobism, sunt flexibili si deschisi, dar stiu foarte bine ce vor, si nu e vorba de tipul imobilului, sau de ce dotari are, ci mai mult de ce atmosfera e in apartament, de ce fel de comunicare exista intre ei si proprietar sau ce tip de persoana e proprietarul. Plus ca el mi-a zis o chestie, ca nu vrea sa plateasca mai mult de 250 euro din principiu. Fiecare su piticii lui. Si pana la urma e perfect normal sa obtii fix ce vrei atata timp cat platesti. Azi am reusit sa le gasesc ceva, fix in centru. Chiar daca doar pentru ea. Dar sunt tare fericita. Cautarile continua.

Pofta de viata

Am fost in parc. Am fost sa simt iar cum e la zapada, sa ma joc. Am fost singura. Simteam nevoia sa ies, simteam nevoia sa ma plimb, sa simt frigul, sa imi las gandurile sa iasa la suprafata. Am fost sa fac poze, sa inghet. As fi iesit cu prietena mea, dar era departe. Am sunat-o. Si a fost aproape la fel. Nu sunt trista, sunt ingandurata. Am mai fost asa. Si atunci, exact aceeasi piesa am simtit ca e de ascultat. E ciudat, sunt ciudata cum atunci cand primesc niste vesti care nu sunt tocmai bune, eu sunt vesela. E un amestec ciudat. Asteptam si am cerut un raspuns, si l-am primit. Sunt usurata. Dar nu sunt cuvinte pe care vrei sa le citesti. Ii e greu ego-ului tau sa accepte pe loc ca nu esti vrut. Chiar de stii si tu care e realitate. Tot e dificil. Dar e totul spre bine. E ciudat cum eu prind avant cand sunt respinsa, cand ceva nu e bine, eu pot sa fiu opusul. Si nu e mereu asa, pot sa fiu si down, dar incerc sa nu fiu.
Am realizat in parc ca nu o sa fiu niciodata fotograf. Sunt amatorul amatorului, nu am nicio treaba cu fotografia. DAr mereu am mers pe strada si vedeam pozele si am vrut sa reusesc sa le suprind. Dar mi-am pus pe lista, ca o sa o fac si p-asta candva, o sa ma implic si o sa invat. O sa imi iau si o sanie, ca aia de o aveam cand eram mica, cu lemn si fier. O sa imi iau un Basset si-o sa-l numesc Ion. O sa ma plimb prin lume. O sa imi fac lista cu tot ce o sa fac.
Am fost in parc si-am sarit in zapada. M-am lasat pe spate si am simtit recele. Si am zambit la cer, m-am uitat in jur, m-am ridicat si m-am scuturat, si-am plecat. Si e frumos totul. In lift, eram deja amortita, amorteala aia placuta ca atunci cand eram mici si statea cate 2-3 ore prin zapada, facand oameni de zapada si cazemate, cand ajungeai acasa si aveai zapada pana la chiloti. Ma uitam la mine in oglinda. Am realizat ca pot zambi. Eu, fata care in liceu nu zambea. Fata de care s-a luat diriginta si a intrebat-o ce are de nu zambeste. Acum zambesc. Rad. Si e frumos. Si imi place. Si e real.



E pofta de viata, pofta de soare
nu-i inchisoare chiar daca-i ninsoare
poti s-o lasi moale sa pui culoare
peste oroare, care pe care
bestii si fiare, Tv si ziare
e ghicitoare, are sau n-are
vezi fratioare nu e ce pare
si te poti pierde in lumea mare
fii pe picioare tre' sa fii tare
daca ranesti eh lasa nu-i tare
nu ti se pare oare ca doare
parca mai tare cand e teroare
doar o eroare intamplatoare
faci o schimbare devastatoare
VREAU SA ZAMBESC, E DIMINEATA,
TRE' SA-MI PASTREZ POFTA DE VIATA

Plec departe, cat mai departe, poate
nu mai poate sa ma dea jos o noapte [x4]

Vreau sa traiesc sa nu-mbatranesc
eu ti-am mai zis, e foarte firesc
nu ma intreba ca n-am un raspuns
da viata-i frumoasa cand nu stai ascuns
stiu c-am mai spus da' tot ma repet
vreau nisipul din sticla sa curga incet
si as vrea sa merg, sa vad alte lumi
sa scriu ce vad, ce-as vrea sa-mi spui
cine nu simte la fel? ca mine
care ramane in cartier? poi nimeni
poate se poate pleca mai departe de vise desarte
tot raul spre bine
bine, ne schimba de maine, nu mai zi la nimeni
la nimeni, la nimeni

Plec departe, cat mai departe, poate
nu maï poate sa ma dea jos o noapte [x4]

Dirrrty

Ieri, mergand spre casa, pe Basarabia, ce imi e dat sa vad? Eram aproape de Bariera, unde e un magazin TCM. Acolo, dupa magazin e un spatiu viran. Asa e de cand ma stiu. Si cum mergeam eu imi intra in campul vizual niste picioare dezgolite. Piele pe frigul ala. Dar avea pantofi si tricou. La culoare negre. No pants, though. Si cum coltul ala era cam intunecat, albul pielii sarea imediat in ochi. Am trecut repede si-am inceput sa rad singura pe drum. Mi-am adus aminte instant de alte faze de genul. UNa destul de recenta, acum maxim 2 saptamani. Un tip se pisa in Piata Muncii, pe refugiul din statia lui 104, statia pentru centru. Pe acolo ramane pe trotuar doar un spatiu de juma' de metru sa treci. Si eu mergeam, ca pinguinu', incercand sa nu alunec pe gheata si sa uit de frig. Va pe unu ca sta cu fata spre refigiu, in spatele lui si ma intreb ce dracu face acolo, ca blocheaza circulatia. Il injur in gand fix inainte sa trec pe langa el. Trec de el si realizez ca el ed fapt se pisa. Nu ca as fi vazut, dar avea pozitia de pisat pe gard. Ma intreb acum, oare aia de stateau in refugiu au simtit, mirosit, vazut ceva...ca stiu ca refugiile astea sunt cu sticla transparenta :)) O sa verific astazi. Cat asteptam eu sa se faca verde, vine si individul, si imi arunca o privire. Pesemne l-oi fi deranjat.
Am lasat la urma pe preferatul meu in d-astea. Boschetarul de pe Kiseleff. Eu mergeam la scoala, cand eram si eu studenta, pe jos prin parc, apoi pe Kiseleff. Acolo, de cum inmugureau copacii pana toamna tarziu era in tufisuri un boschetar ce o freca pentru cei ce asteptau in statie masinile sau pentru cei din autobuze. Baiatul era foarte darnic, facea si "pss, Pss" sa fie sigur ca are spectatori. Eu ma obisnuisem cu el, aproape ca ma miram daca a patit ceva atunci cand nu era la post. Si avea loc bun...ca era acolo un fel de tufis care ii permitea si sa fie vizil perfect pentru oamenii din masini, si pentru cei din statie dar sa se ascunda daca era nevoie. In anul 5 nu tin minte sa-l fi mai vazut. Habar nu am daca a patit ceva sau daca si-a schimbat locul. Ii dedic postarea asta lui. Nu o sa uit ziua cand a iesit din ascunzis si o freca in mijlocul strazii, in fata unei fete ce se odihnea pe banca pana ii sosea masina. O scena induiesatoare. Ambii pareau ca traiesc momentul. :))

La folie

Am vazut un film aseara. La recomandarea lui Vlad. Ca imi varsam eu ofurile intr-o zi, saptamana trecuta, cand ma plictiseam la serviciu. Si cel mai bun lucru pe care a putut el sa il faca pentru mine a fost sa imi dea link catre filmul asta. "Ia si uita-te la filmul asta si iti explica totul." Mersi, ma. Wake up call. Da, stiam si eu ca am tendinte sa devin disperata si-obsedata...dar imi trece repede. Aveam nevoie si de parerea unui barbat. Raspuns simplu si eficient, nu twisturile ametitoare pe care la face mintea unei femei.

P.S. vorbind cu Vlad, despre film, imi da minunatul sfat...

"V: ideea era ca nu conteaza ce vrea/zice/face ala. atata timp cat tu ai un sentiment de implinire ... stalk him "