O zi de vineri

Am primit acu' pe mail ca am castigat o invitatie la Holloween After Party sambata viitoare la Palatul Parlamentului. Nu m-a interesat, dar citind pe site despre eveniment vad ca o sa fie si Ethan Hawke pe-acolo si e bunaciune, sau era, habar nu am cum mai arata acum, dar totusi. "Dress globally, give locally" e sloganul balului ca caritate. Cred ca mi-au trimis invitatie ptr ca la ONG Fest am participat la un moment dat la un concurs ce era legat de campania "Scoala te face mare". Poate ma duc. Cadou de ziua mea.
Hai ca macar asta m-a inseninat un pic si nu mai plang. Am venit acasa pentru weekend, gandindu-ma ca o ajut pe mama la diverse chestii ce se fac sambata, duminica la noi, de obicei curatenii generale, d-astea. Si am avut dreptate. Cand am ajuns casa era deja cu fundu-n sus. Da' s-a gasit sa sara cu gura pe mine ca nu ma implic suficient in cautarea unui serviciu. De parca nu as stii si eu. Dar nu, tre'sa se urle. Si-am plans. Minunat. Abia astept sa vina maine. Seria a2a de scandal. Ar fi trebuit sa imi bag picioarele, sa ma ridic de la masa, sa-mi fac bagajelul si sa plec in camin. Da' chiar as fi iscat un mare scandal. Asa am tacut si-am plans.
Azi, un pic devreme de toate astea de mai sus am fost intrebata ce este fericirea pentru mine. Evident ca nu prea am putut sa raspund. Dar e binevenita. Am scris niste idei pe o foaie. Si o sa mai scriu in diverse moment din viata mea de-acum inainte. O sa incerc sa imi fac un obicei. E interesant de vazut cum se schimba viziunea ta despre fericire. Si o sa incerc chiar sa o definesc. Cat de cat. Oricum m-am gandit mult la asta in ultimul timp. Mi-aduc aminte de o cearta destul de mare cand aveam vreo 19-20 de ani si ieseam des in club si mama nu intelegea sau accepta ideea. De unde scandal. Si stiu ca urlam prin casa si-am zis ca eu vreau sa ies ca asta ma face fericita. Nu mai tin minte de ce, dar fratele era putin deranjat de toata treaba asta si desi el nu se baga si e linistit, atunci s-a luat putin de mine si mi-a pus o-ntrebare pe un ton ce n-o sa-l uit "Ce e fericirea pentru tine?". Acum pare tras de par si vorba spuse aiurea, cum sa fii fericit ca mergi in club? Ideea era si cred ca inca este, in cazul meu, ca mersul ala in club de atunci era o dorinta, ceva ce voiam eu foarte mult sa se intample. Si simpla indelinirea a unei dorinte ma face fericita.
Tot azi, dar ceva mai devreme de toata faza cu fericirea, mergeam pe jos de la Eroilor spre Razoare. Trafic infernal. Am ajuns mai repede decat un autobuz care a plecat din statie in acelasi timp cu mine. Si-am vazut ceva foarte tare. Destul de multi biciclisti. Unul trece si avea ghiozdan, ca majoritatea biciclistilor, de altfel. Dar asta era altfel, ca avea praz in ghiozdan, si nu 1-2 fire, ci cred ca erau la vreo 10. Probabil avea si rosii, ardei si alte legume pe acolo, dar ele erau ferite de ochii indiscreti ai trecatorilor.
Si mai devreme de praz am fost la vacute. Undeva pe langa Ploiesti. M-am intors mirosind minunat si cu multe informatii si cunostinte. Si ceva gust amar. Sistemul intensiv de crestere a animalelor (aici, al vacilor) este crud. Da, se pune accent pe bunastarea animalelor, trebuie respectate niste reguli, dar tot este crud. Vacile alea sunt mulse de 3 ori pe zi, la 6, 14 si 22 si din cauza asta in loc sa fie folosite timp de 5-6 lactatii dupa 2,5 sunt trimise la abator. Rezervoare de lapte. Sau de vitei, pentru ca am avut ocazia sa vedem o nastere in direct. I se vedeau copitele vitelului. Cam la o ora dupa treaba asta a venit vremea sa plecam si am vrut sa vedem daca vacuta a terminat. Vitelul fusese fatat, si luat imediat de acolo, fara ca ea sa-l linga macar o data. Mugea de zor vaca. M-a intristat.
Am inceput sa o ard in stil nomad daca m-am mutat. Cu ghiozdan plin cu toale si cu laptopul cel de toate zilele si cu geanta de umar si ea plina cu de toate. Care geanta e mare, atat de mare ca m-am gandit eu ca as putea baga un om in 2,5 genti ca a mea. Intr-una ar intra picioarele si mainile, in alta trunchiul si ramane capul. Toate ciopartite bine, bine-nteles.