E ora 4 dupa-masa si eu stau intinsa pe canapea, cu laptopul in brate, cu o sticla de Bacardi Breezer Tropical Lime si imi iau masa - 5-6 felii de sorici cu paine. Si cum stau asa imi dau seama ca in 5 ore am reusit sa pun de-un revelion la mine acasa. Azi pe la 11 aflam ca unde petrecerea unde trebuia sa merg nu avea sa fie cum ne-o iamginasem noi, drept urmare una dintre prietenele mele a renunta, cealalta oricum nu venea acolo, cea de-a treia, la care se si tinea era la mijloc, iar eusandvis intre toti, singura mea dorinta fiind sa inchei anul asta minunat in acelasi spirit cum a si fost 365 de zile. Si in momentul ala nu parea deloc. Asa ca aveam doua solutii, ori plecam cu mama la munte in 2 ore, ori fac petrecerea la mine. Si se pare ca ultima varianta a ramas si va ramane. Si mai se pare, mai sper ca asa va fi petrecerea aia care va incheia anul cum trebuie. Nici nu vreau mai mult decat sa stau in ultima zi din an cu prietenii mei, cu oameni pe care ii cunosc si cu care ma simt bine...si poate ca acum vom fi 8, nu 7 ca anul trecut. Si e iarasi bine. Sper sa fie asa. Si am mari ganduri ca va fi. Pentru ca in toata agitatia asta de 5 ore incoa, de dat telefoane peste telefoane, de expus situatia, de invitat si incercat sa impac pe toti, de mers prin cartier si cumparat diverse, in special bauturile, am dat de niste chestii, lucruri marunte care m-au facut sa imi revin. Ca nu stiam daca sa plang, sa ma fortez sa fac in asa fel incat sa fiu strong, sa ma agit, sa urlu. Nu voiam decat sa iasa bine pentru toti. Mergand spre Mega Image am vazut ca au pus baietii semafoare la intersectia Gh. Petrascu cu Mihai Bravu. Si nu doar atat, au pus si semafoare de biciclete. How cool is that? Semafor de bicicleta la mine in cartier. Si nu doar atat , au pus semafoare si pe Mihai Bravu...ca era nenorocire acolo cand ieseau disperatii din pasaj. Eu ma runcam in fata masinilor pe trecere, cu tupeu, ca altfel ai mari sanse sa imbatranestia steptan sa te alse vreunu sa treci. Well...acum e totul frumos semaforizat. Ce-am mai vazut pe drum spre Mega? Pe Charlie. El e un Basset, al fel de batran ca si stapanul lui. Un basset de care am dat acum 2 ani de Paste...sau de Florii...eram la biserica la Muncii si mosu' era cu cainele la plimbare sa ia salcie. Iar eu sunt innebunita dupa basseti. Sunt cainii mei preferati. Poate singurii pe care as putea sa ii iubesc...ca in rest nu sunt eu mare iubitoare de animale...sunt dragute, dar atat. Dar astia, nu. Astia sunt must-love.
Si pe langa Charlie am mai vazut un alt basset la mine in cartier, fix pe Campia Libertatii, dar ieri. Asta era tinerel, ca si stapana lui. El e Charlie. Chestii marunte, dar care mi-au inseninat ziua. Acum vreau doar sa stau inca 5 ore pana imi vine prietenii. Si vreau sa termin anul asta, care a fost CEL Mai (fara niciun adjectiv, ca sunt de prisos), doar cel mai an din toti anii mei de pana acum. Si asa o sa fie. I got a feeling.
Trebuia sa zic si de cum a fost 2009. Am o mica listuta, dar nu stiu cat e de relevanta. Am facut multe, am experimentat multe, si e bine. E totul foarte bine. Sunt optimista. I got my friends, I got some other friends, I got myself and I like everything.
Asa ca voi pune ce am promis, si ce mi-am promis, mai ales - cerurile romanesti din 2009. Si astea sunt multe... nu asa de multe cum credeam, dar am gasit tot vreo 30 de imagini. Sunt ceruri mai colorate, mai sterse, poate unele seamana, dar sunt din zile diferite, poate unele sunt total diferite si sunt poze facute la 10 minute distanta..orice e posibil. E un cer din prima zi din 2009, e unul din ultima zi.
Asa ca La multi ani si la mai mare, mereu e loc de mai mult si de improvement si next step. V-am pupat!
