Vibeke

Vibeke Langer este profesoara mea de la cursul de agricultura organica din Danemarca.
Azi m-am gandit la ea destul de mult. Am intarziat la curs cu 30' si cand ajung ce gasesc? Colegii mei scriau de zor cu markere pe foi d-alea mari rezumat la ceea ce facusem noi ieri. Profu' pe nicaieri. Si-am stat asa pana pe la 11. Singurei demonstrand ca stim sa scriem. Nu am inteles rostul. Pentru ca tipul nu a dat nici un sfat despre cum sa faci.
Scriind am ajuns sa ma gandesc la Vibeke si la cum decurgeau cursurile cu ea. Am avut vreo 5-6 profesori la cursul de agricultura organica, ea fiind profesorul coordonator. Si totusi, ea a fost cea mai apreciata. In primul rand femeia asta era om, prieten. Apoi profesor. Si e un profesor al naibii de bun. Ea e specializata pe pest management si lucreaza in cercetare, dar este si profesor asociat la Uni. Copenhagen, LIFE. Si se pare ca a pus bazele cursului asta de agricultura organica si a continuarii modului, cu cursul organic food systems.
Am cunoscut-o pe 2 februarie. Cautam de zor sala de curs si deja incepusem sa ma resemnez. Ma uitam la un panou, undeva in campus, moarta de frig, batuta de vant, dupa ce intrebasem toti oamenii pe care ii intalnisem daca stiu unde e sala si incercam sa imi dau seama unde e sala 3-05, asteptand o revelatie. Cand aud o voce in spatele meu "Can I help you?". Ma intorc, scot foaia din buzunar, ii arat ce caut, deja fara speranta si ea face "oh, that's my course. Follow me." Aleluia!
Intram in cladirea langa care ma aflat si aflu ca aia era cladirea unde se tin cursurile la LIFE (am cautat sala aia 30-40 minute timp in care am facut inconjurul cladirii aleia dar nici o secunda nu mi-a trecut prin minte ca aia ar putea fi. Nu semana a cum imi imaginam eu o cladire unde se tin cursuri). Aflu si ca eram prima ajunsa, cursul incepea la 9 (eu stiam ca la 8).
Vibeke e o femeie de inaltime medie, cu parul alb, drept, oarecum nearanjat, tuns pana la urechi, in scari, cu niste ochi blanzi si o privire materna, protectoare. Fata ii era ridata, se putea vedea clar varsta, dar avea acel ceva al ei si ii statea bine asa cum era.
In a doua zi de cursam plecat sa vizitam ferme organice in zona Copenhagei. Ne-a zis ca dupa excursie vom merge la ea acasa si vom pregati cina si asa ne vom cunoaste mai bine. Asta e un obicei de-al ei pentru toti studentii inscrisi la cursul ei. Eu am ramas muta de uimire. Cum sa mergi acasa la profsor sa dai petrecere?? La ei e ceva normal. A doua zi ne-a dus la ea acasa si la pranz, ca sa ne dea o cafea/un ceai ca sa ne incalzim dupa vizita la ferma de porci care s-a desfasurat mai mult pe camp, in vant si frig. Asa am aflat ca ea si familia ei locuiesc intr-o comunitate d-asta. Nu am retinut numele atunci, dar cautand pe net tind sa cred ca este Svanholm. Dupa ce am vazut poza cu intarea sunt 99,9% sigura. Totul la comun. Si sunt fericiti.
Cam asta ar fi despre Vibeke...for now.