Am inceput luna noiembrie minuntat - cu o mica criza. Familia mi-a plecat la tara sa-l sarbatoreasca pe bunic. Si eu nu-mi gaseam aparatul foto si-am crezut ca l-au luat ei fara sa-mi zica. Si-ncepi sa suni - suna, telefonul fratelui uitat acasa, suna iar - telefonul mamei uitat pe masa din bucatarie. Incepi sa te enervezi rau. Nesimtitii, cum sa=mi ia aparatul fara sa-mi zica - chiar aveam nevoie odata de pozele din ele, si odata pentru diseara. Ma gandesc ca oricum nici eu nu vor face poze ca nu mai am baterii. Suna apoi pe fix la tara. Raspunde bunicu', ii zic La multi ani, mai vorbesc cu el, apoi ordon sa ma sune astia imediat cum ajung. Inchid si ma gandesc ca n-am cautat in geanta. Ma uit. Camera era acolo. Ma astepta. Idiot.
Asta-i piesa ce-mi place la nebunie s-o ascult toamna si pe 1 noimebrie. Imi place ca reda perfect starea de noimebrie, de toamna, de apasare, dar de stare de bine pentru mine. Iubesc rau de tot perioada asta. Cu frunzele colorate in culori tari aprinse peste tot pe jos. Am fost vineri prin parc si a fost aproape perfect. Frunze, vreme racoroasa ca sa te tina in priza, ploaie usoara si cam atat. De obicei ar trebui sa fie si liniste si pace. Dar era deja pranz si iesisera maturatorii sa strice tot. Pe alei era numai noroi, frunzele deja maturate, alea de pe iarba erau si ele luate si aruncate. Niste idioti. Eu stiam ca frunzele alea au ce cauta in circutul naturii. Ca se descompun si devin hrana pentru animalute din sol. Dar ce sa le ceri. Le iau de acolo si le ard. Mai tare e ca joi am vazut ca erau cete-cete si adunau ghindele. avea galeti pline de ghinde. Probabil astia ce administreaza parcul au pus gand rau veveritelor iarna asta. Sa moara si Marianele de foame, ca doar e criza.
Am fost ieri la targul de job-uri. Mai mult de gura mamei. Cu ce m-am ales? Pai cu minus 10 lei dati pe imprimarea CV-urilor si pe-o folie de plastic, cu 2 pixuri gratis, unul foarte dragut, mov-roz, cu o ciocolata Joe si o punga de chipsuri de la Star Foods. Mai erau pe-acolo niste fete cu ciocolatele de la Poiana, dar erau in pauza cand am plecat si mi se pare de cacat sa te duci sa ceri mancare ca-i pe gratis. Desi o gramada faceau asa. Era bataia la standul Star Foods. "Da-mi si mie 2 pungi de floricele." Mie chipsurile mi le-a cam pus in brate una. Si-am zis ca-si face si ea treaba si le-am luat. Aglomeratie, posturi pe financiar-contabil si la etaj, IT. Multe. Ma tot gandesc ca mi-am ratat meseria. Dar deja in familie nu mai e loc de alt prograator. Asa ca raman la agricultura mea si marketingul/managementul meu. Am gasit niste chestii interesante pe la P&G si la Kraft Foods. Maine sar cu Cv-ul online. Ah, am vrut la un moment dat sa fur niste pixuri, veo 20-30 asa. Dar dupa ce am stat sa ma gandesc un pic mai mult mi-am dat seama ca singura nu as putea sa fac asta. Trebuia sa vin in grup organizat de 3-4 persoane. Si rezolvam. :))
Apoi am plecat pe jos spre Hobby Cafe la sedinta pe luna octombrie cu BYP. Si cum mergeam eu asa pe Calea Victoriei, Universitate, Rosetti, Mosilor, Mantuleasa mancand chipsuri, mi-am dat seama ca mie nu-mi plac chipsurile si ca orasul e tare frumos sambata, cand e liber si linistit. Inca e frumos. Inca mai sunt sanse sa nu se duca tot dracu'. Am ajuns la cafenea cu o ora mai devreme. Si am profitat si-am stat linistita citind din 24 fun si pregatind prezentarea activitatii echipei de marketing - am fost desemnata de reprezentant in lipsa directorului. Ca doar am iesit voluntarul lunii. De fapt, eu le-am zis luna trecuta ca luna asta eu o sa ies. Au crezut ca glumesc atunci. Dar nu stiu ca mie-mi place mult sa-mi fac mici cadouri. Si cand imi pun ceva in minte tre' sa iasa. Si-a iesit. Acum am o cana frumoasa, alba, imprimata cu sigla BYP, un copacel verde, sunt "Cea mai BYP" si voluntarul lunii octombrie. YEEE!
Dupa asta am zis ca ma duc acasa. Dar...ramasese in pom faza cu Halloween Charity Ball de la Palatul Parlamentului. Ca am castigat o invitatie. Si nu prea aveam chef...ca era frig si habar n-am cum e pe acolo si eu credeam ca tre' sa te duci elegant. Desi stiam ca e totusi Halloween si ar merge niste costume. Noroc ca a castigat si-o alta fata invitatie si ea era atat de entuziasmata de idee ca mai mult am acceptat sa merg pentru ea. Si-apoi, in drum spore casa aflu ca sloganul e "Dress gloablly, give locally". Ajung acasa s-i zic mamei ca tre' sa scoate iile sau fusta de tiganca. M-am mai invartit vreo ora si am ajuns sa plec de-acasa frantuzoaica. Totul a pornit de la basca mea rosie. Si restul e venit de la sine. Am iesit o frantuzoica a dracu' de draguta. Zic asa pentru ca m-am simtit tare bine asa la bal. Desi nu eram singura, mai erau inca vreo 3. La un moment dat dansam una langa alta. Da' eu eram singura ce-avea basca rosie si buburuza prinsa-n piept.
Concluzii? Pai astia de-s "vedete" sunt niste boringosi. :)) Am ajuns acolo pe la 11 si era atmosfera de inmormantare. Ceva muzica, dar toti la mese, priviri, semne, discutii, pupaturi, etc. A dansat Ethan Hawke cu una. Frumos barbat. Au cantat unii, Balkan Fanatik cica, habar n-am ce voiau..oricum au cantat maxim 30'. Si-apoi a inceput petrecerea. Cu muzica de Expirat. Caterinca. Cred ca cel mai mare succes a fost inregistrat de Cypress Hill - Insane in the brain si Jump around, puse una dupa alta, de erau aia in extaz sarind si dansand si cantand. Am plecat pe la 2 jumate. Deja nu mai era multa lume, doar cei care fusesera voluntari si erau la partea de petrecere acum. Pe parte de costumatii tre' sa il amintesc pe domnul scafandu, venit cu papucei si cu lopatica verde e plastic dupa el si pe doamna stewardesa venita cu bagajelul dupa ea si trebuie sa recunosc ca i-am adminrat consecventa - a carat bagajul ala dupa ea toata seara. A si dansat cu el in mana. Asta inseamna ca intri in pielea personajului. Dar din toti, cel mai mult mi-a placut de Caesar. Avea viata in el. A dansat de-a rupt. Si imi mai placeau si ciucurii de la draperii pe care si-i legase de picioare. Mare om :))
Si varianta in portugueaza a piesei "Hit the road Jack". Au pus-o aseara si mi-a placut. Habar n-aveam de ea. Mai era o piesa ce-au pus-o aseara si am zis ca trebuie sa o zic, dar am uitat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu