CVORL

Mi-am refacut CV-ul, am bagat date despre cursul minunat de consultanta si despre ong-ul meu si vad ca are efect. Suna telefonul, se uita lume pe cv, ma cheama la interviuri. Sunt usor socata. Ca nu ma asteptam asa repede. Miercuri am facut modificarea, joi am primit vreo 2 mailuri, le-am cam ingorat ca erau cam dubioase, dar totusi. Azi la un interviu, apoi nici n-am ajuns bine acasa si suna telefonul. Pioneer-ul. P-astia-i asteptam de saptamana trecuta si deja eram sigura ca nu mai suna. La astia am apelat la o cunostinta care a pasat cv-ul. Pe 10 ma duc la interviu pentru post de inginer agronom. Tare bine suna, tare mi-ar placea, tare bine ar fi pentru viitor. Sunt entuzasmata la faza asta. TRe' sama pregastesc. In rest am aplicat in sictir, azi am fost cam in sictir la minterviu...chiar as vrea sa gasesc un serviciu care sa aiba ceva legatura cu agricultura. Accept si marketing. Orice. Ca e nevoie de bani. Deja nu se mai poate...
...ca bani se tot cheltuie sau sunt pe lista lucruri ce inseamna cheltuit bani (pe care nu ii am). Maruntisuri care adunate inseamna destui bani. Plus ca am o lista mare, mare cu lucruri de facut si chestii de cumparat...deci salariul meu pe vreo 3-4 luni e deja cheltuit.
Macar m-am linistit cu o chestie...am fost miercurea trecuta la orl si totul e in regula. Dupa vreo 4 ore de asteptat doctorul sa termine cu vizite, vazut pacientii internati, taiat nasuri si altele, a venit si randul meu. Cica n-am nimic...e totul normal. Numa'ca respir greu. Asa ca mi-a dat diferite tipuri de picaturi si spray-uri. Iar azi cand am rugat-o pe farmacista sa-mi spuna cat fac toate si-a zis 79 lei, sa pic. Si nu le avea pe toate...Faza tare la doctor...ma consulta el si apoi zice ca-mi da un sfat...sa ma tund altfel, si-si baga mana-n parul meu si incepe sa arate rezidentilor...si sa le explice cum se face o tunsoare, dupa linia profilului, si ca mie imi trebuie parul ceva tapat si umflat. I-a amuzat pe toti. Desi tipul pare rece si dur cand il vezi prima data. Contraste. Apoi mi-a bagat mesele pe nas si m-a trimis pe hol. A trip down to memory lane. Bine ca n-am nimic, ca habar n-am daca as fi rezistat la inca o operatie, acum ca stiu cum e si prin ce se trece.

Avansari

Iar n-am somn. Desi mi se cam inchid ochii. N-are nici un sens...dar nu pot sa ma urnesc sa merg in pat. Stau si uploadez poze, trec de pe stick pe laptop, pe stick iar, apoi pe celalalt calculator. Ca am descoperit azi ca am spatiu mult liber pe ala...si ma ajuta foarte mult asta. O sa uploadez pozele de acolo. Trimit mailuri, uploadez video-uri pe youtube. Diverse. Si nu am somn. Desi ma trezesc de 3 zile la 6 jumate si toata ziua in priza, ori ascultand cate un trainer. Iar multe informatii si putina varza in capul meu...
Azi s-a propus ca la urmatorul Train & Go sa fiu project managerul. Bine, nu chiar propus, ii spusesem eu Andreiei ieri ceva de genul asta...dar nu eram foarte sigura ca m-as descurca. Deci cand am aflat ca si alt coleg si-a exprimat dorinta de a se implica si el in proiect pe viitor mi s-a parut tare ideea sa lucram amandoi. Dar nu e chiar asa...ca s-a hotarat ca e mai bine sa fie doar unul the brain behind it...desi eu nu sunt total de acord..zic ca mergea si together...fie. Oricum nu sunt 100% sigura ca as fi reusit sa ma descurc singura. Nu-i mare chestie...ca sunt si eu pe acolo...un fel de assistant. pm ...p-asta am gandit-o eu. Nu ma deranjeaza...ca oricum daca e sa ma simt eu bine intr-un colectiv si sa-mi placa ce fac, ma apuca starile de dat ordine si de preluat controlul. Si-mi place sa stau sa observ de undeva si sa vin cu ideile, sa fiu acolo...in caz de ceva. Nu prea imi place sa fie toata responsabilitatea pe mine. Maybe it's better like that. Desi e frumos sa stii ca ai tu puterea...toata. M-a enervat un singur lucru...dar rau de tot...asa de rau ca am impresia ca s-a crezut ca m-am suparat ca nu am fost aleasa eu pm. Ca m-am schimbat la fata instant. Ca daca ma iriti si enervezi nu pot sa ascund. Ma citesti imediat. Colegu' n-a vrut sa isi zica si parerea lui, dupa ce eu zisesem cum vad eu toata faza. Si ma iritat rau. Ca eu vreau sa aud...si chiar de ceilalti cica stiau deja care ii e pozitia lui, eu pierdusem faza..voiam reluarea...sau alt live...asa doar ptr mine. Si m-a enervat ca nu s-a intamplat. Cam atat despre mersul lucrurilor pe la ong-ul meu. Schimbari si p-aici.

Fuga

N-am stare. Sunt agitata. Fug de colo-colo. De la cafea. Am baut mai multa decat trebuia azi la training cand ma chinuiam sa concep postul de pe blog despre ziua de ieri, pe care trebuia sa il scriu de aseara, dar nu am mai reusit. Si-a iesit azi pe la 3-4 dupa-masa. Si-apoi s-a facut pauza, si m-a luat. Fugeam de colo-colo, nu puteam sta locului, vorbeam repede-repede si imi tremurau mainile, degetele. Aveam impresia ca mi-a trecut, dar doar aveam impresia. Pe drum am venit in viteza, acu' abia nimeream cartofii-n fuculita, tastez rapid, vorbesc cu mama si ba o asculta, ba ii zic aha, ba mai raspund, ba mai imi aduc aminte de ceva si fug sa fac/iau ce imi trebuie...
Varza. Da' a fost bine ca eram agitata, ca a trebuit pe final sa ne miscam repede cand faceam ordine pe acolo, a trebuit sa fac pe prezentatorul TV de stirea zilei si trebuia sa fiu agitata. Numai bine-a fost. A fost caterinca. Deci Train & Go Comunicare de 2 zile...nici n-am mai avut timp de altceva...e misto, maine vine my fav - Bogdan Grigore...and I'm out!

Joy

Am tot vrut sa zic de fata asta de ceva timp. Cam saptamana trecuta pe vremea asta, asa la inceput de saptamana a venit o piesa in winamp si mi s-a fixat in cap ideea. Ca imi place mult ce aud, ce vad. Dar am uitat. Dar m-am uitat atunci din nou la un clip pe youtube. Asta >>>



Zice multe acolo, sunt si piese, e fix ce trebuie.
Ea e Ayo. E nevasta lu' Patrice. Bine, partenera de viata, ca nu-s casatoriti. Am auzit de ea prima data dupa ce am ascultat "Same ol' story" a lui, pe care canta si ea. Apoi am gasit pe forum, postat de un baiat, despre ea. Si m-a prins. Si-ascult de-atunci. Atunci insemnand 2008 prin vara. Acum realizez ca de fapt am auzit de ea, de fapt, muzica ei dinainte. Tin minte exact cand, in iunie 2007. Am auzit la radio "Down on my knees". Erau zugravii in casa, pe hol, si Ayo se auzea in difuzoare. Si piesa parea rupta din alt film. Atat de dramatica. Si peste ea ii auzeam pe zugravi facand bascalie de ea, ca urla. Mi s-a intiparit piesa si faza pe creier.
Ascultand ce zice in video-ul asta de mai sus ma gandesc ca i se potriveste de minune citatul ala "If you love something, set it free; if it comes back it's yours, if it doesn't, it never was." C-asa a fost povestea ei cu Patrice. Si a fost al ei. Si au si-un baiat. Caruia ii zice Nile. De-acolo si numele albumului lui din 2005. E tare interesant, daca stii povestea lor, sa asculti albumele intercalate, in ordine cronologica. Cam atat. Restul e muzica de ascultat. Tot. Albume cap-coada.

Munte, alegeri, metrou si bani gasiti

Nu zic de votare. Poate doar un pic. Vad ca dupa alegeri numai despre asta se scrie pe bloguri, alegeri la tv, in ziare, radio...m-a plictisesc toti teribil. Oricum am fost cam paralela cu tot anul asta si nici nu am avut vreun gand sa votez. Chiar de as fi avut, nu stiam cu cine. Deci mi-am cam bagat picioarele in tot si toti. Desi aveam buletin nou nout tocmai bun sa-i fie aplicat stickerul. Da' n-a fost sa fie oricum. Am vrut initial toti sa votam in gara la Predeal. Ajunsi acolo ditamai coada. Cum noi aveam oricum doar juma' de ora la dispozitie pana venea trenul am zis ca votam fiecare pe unde apuca prin B. - gara sau la locul lui. Dar nici asa n-a mers...ca CFR-ul e de cacat si-am ajuns in B. la 9 fara 20, cu 95 minute intarziere. Voteaza daca poti. Oricum probabil as fi bagat stampila pe cati imi tinea tusu'...sau votam pe Pid'jin ca ala macar vrea sa faca ceva :)) chiar de-i vorba de sfarsitu' lumii. Deci nu e mare pierdere ca n-am votat. Mai vreau sa zic de poltistii din Predeal. Ajungem noi la gara si ne iau la intrebari, ca unde am fost, la cine am stat si cum o cheama pe persoana la care am stat. Asa fara nici o alta explicatie, ca sunt Politistu' Cacat si-mi fac datoria. Nimic, doar intrebari si priviri suspecte. Pai sa mori tu daca-ti zic daca ma iei asa. L-am si mintit ca nu votam acolo, ci in B., apoi vazand coada ne-am dat seama ca suntem obligati sa votam in B. Mda...acum iar nu stiu ce o sa fac la turul doi...

Acum partea frumoasa. Am fost la munte. Teambuilding BYP. Eu cand zic munte ma gandesc automat la mers pe munte, dealuri, padure si stat mult afara, apoi la paranghelie si betie noaptea. N-a fost chiar asa, dar a fost palpitant. Am ajuns si am realizat ca erau gazele oprite...deci frig. Ceea ce a facut sa apelam la semineu pentru incalzire si gatit diverse. Si-a fost tare. Nu am fi taiat lemne de zor, nu am fi fiert oua la pirostrie improvizata si in semineu, nu am fi fiert vin la ceaun si apoi l-am fi flambat, nu am fi dormit cate 4 in pat de 2, nu am fi stat trezi pana la 5 jumate, nu am fi facut multe. Am jucat joculete, multe si tampite majoritatea. C-asa vad eu energizerele, tampite, dar au efect. Ca atunci cand ajungi sa faci lucruri tampite in fata altor oameni comunici apoi mult mai usor. Am fost prin padure si-am alergat si facut poze si jucat Yo So Ho :)) Apoi la cabana am mai jucat diverse, am mai gatit, eu m-am afumat stand pe la gratar, am realizat ca nu-s asa pe langa la gatit si stiu macar un gratar sa fac...spre deosebire de mare parte din colegii mei...care nu voiau sa se bage la ajutat pe motiv ca nu au mai facut...Mda..eu mereu am zis ca nu e asa ed greu sa gatesti, dar fie...
Apoi, "raul ucigas", mima, si Mafia. Am realizat ca-s un criminal foarte prost, dar un politist care ghiceste cat de cat criminalul si-un doctor excelent pentru ca, spre deosebire de ceilalti, eu chiar ii salvez pe aialalti si nu pe mine (decat in cazuri cand imi e viata amenintata, si imi fac datoria si atunci). Dar in tren am inceput sa ma pricep si ca criminal. Presimt ca o sa mai jucam destul Mafia de acum incolo in BYP. Am mai descoperit ca imi place de mor sa dansez cu matura..desi se voia a fi o pedeapsa...mie mi-a placut si-am ales-o in locul unui partener uman. Nici nu mai tin minte ce-am mai jucat sau facut...dar a fost misto. Aaa, am exersat ce inseamna sa fii rau si sa faci glume multe, ironice, rautacioase, tot ce se poate. A inceput de la cativa colegi ce aveau deja in repertoriu si apoi am descoperit un coleg de care imi placea mie sa ma iau. Bine, cam toti am fost rautaciosi macar o data. Nu l-am lasat tot week-end-ul in pace. Imi placea reactia lui. Si oricum mie mi se pune pata din cand in cand pe diverse. Acum a fost asta.
Asa...dupa pauza de vreo ora, ca m-a enervat mama si nu mai stiam ce vreau sa scriu...tot nu stiu ce mai aveam de zis :)) A doua zi, dupa ceva curatenie si ordine am trecut le chestii serioase legate de BYP. A iesit o discutie lunga de cateva ore, cu dorinte, nemultumiri, discutii contradictorii, solutii, viziuni si cam in ce directie tre' sa mergem noi ca organizatie. A iesit bine, zic eu, iar acelasi coleg de mai sus a moderat super bine toata discutia. Apoi am jucat iar Mafia. Apoi fuga sa prindem trenu'. Apoi iar am jucat Mafia. :)) Se pare ca Mafia a cam fost laitmotivul weekendului.

Cam atat despre munte. Voiam sa mai zic ca azi la metrou am descoperit ceva foarte tare. Au pus astia monitoare ce arata ora la care va pleca urmatorul tren din statie. Mai sunt si monitoare, pe culoare, care arata cate minute mai sunt pana ajunge urmatorul tren in statie. Este foarte tare ca s-au gandit in sfarsit sa implementeze un astfel de sistem. Ca asta cu cate minute sunt de cand a plecat trenul din statie e cam tampit.
Alta chestie misto pe ziua de azi, bine, seara de azi a fost ca mi-a gasit mama pe undeva printr-un dulap o diploma. Cu 200 lei atasati. Uitasem complet. M-am uitat la ea si habar n-aveam de unde sa o iau. Este diploma pe care mi-au dat-o anu' trecut de la facultate pentru ca in semestrul 2 din anul 4 am avut o medie foarte mare, ceva gen 9,90...nu mai stiu exact. Si am luat premiul 3. Si am primit si bani. Ceea ce e foarte tare. Ca i-am pus acolo, am uitat de ei si acuma vin la fix. Hmm...poate ar trebui sa iau asta ca pe-un semn, pentru ca fix azi vorbeam cu cineva si aveam nevoie de aproximativ 200 lei pentru o chestie ce vreau sa o fac. Ma mai gandesc daca o iau ca pe semn ca ar trebui sa fac asta. Cert e ca e foarte jmecher sa gasesti bani pe care tu i-ai pus bine la pastrare intr-un anumit moment din trecut. Trebuie sa mai fac chestia asta cand o sa mai dau de bani.

Wake up

Mi-am stabilit un obiectiv...de finalizat pana la finalul anului. Tare bine ma simt. Nu-l zic...desi e scris pe agenda mea, deci care pune mana pe ea, afla. Nimic deosebit, doar ca ma bantuie de ceva timp bun. Vreau mai mult sa fac sa se indeplineasca doar ca sa scap. Plus ca ma pune fata in fata cu niste obiceiuri vechi si urate de-ale mele. Acum trebuie sa astept sa se iveasca ocazia...sau sa imi stabilesc alt obiectiv prin care sa fac sa se iveasca ocazia, desi asta e deja cam prea tras de par si nu pot avea eu influenta asupra altor persoane (desi mi-ar cam placea sa fiu papusar cu omenirea o zi, o ora...)

Soricelul "Periscop"

Sunt o betiva. Am tot zis-o, o tot zic, si o accept. Mi-a placut alcoolul de cand ma stiu. Si cafeaua. imi mai povestea mama cum ma pacalea ca imi punea cacao in loc de ness si ma punea sa frec, sau cum voiam sa beau si eu vin si imi dadea voie sa bag degetu sa gust.
Am venit de la masa festiva. Azi am dat examenul la cursu' de consultanta. O porcarie. Acu' sunt cam beata. Ca am avut masa festiva si-a fost vin la discretie. Vin alb, sec, de Pietroasa, ca e statiunea universitatii. Si e bun rau. Si-am baut vreo 5-6 carafe in vreo 5-6 persoane. Ma rog, la inceput eram 12 :)) dar de la carafa 2 am ramas jumate si spre final adica carafele 4-5-6 am ramas 4 - eu si 3 tipi si spre final o tipa, prietena unuia. Cica femeile asa fac... trag pe barbati de la baut. Dar vorbind la teoretic pe relatia eu - colegu' de la Lehliu, am ajuns la concluzia ca el ar avea ce face cu mine beata, iar eu n-as prea avea ce face cu el beat...deci concluzia mea ar fi ca femeile ce trag de ai lor sa nu mai bea sunt degeaba. Pai ce dracu - imi place vinu' si dupa DK rezist la alcool. Si era si pe gratis, asa cam am baut. S-a lasat cu hore, poze, caterinci, invitatii la Lehliu si la Damaroaia si o plimbare pana la poarta ca sa conducem niste colegi. Cu colegu' de la Lehliu imbracat de mine si de colega Laura cu pulover de mohair, esarfa si basca mea grena. Ii statea minunat :))
Acum sunt curiosa daca vom pastra legatura...chiar incepusem sa ne intelegen super bine spre final...cu totii, nu doar eu cu colegu de la Lehliu, ca are prietena si nu ma bag la d-astea, plus ca nu ma atragea deloc, ca semana cu prientenul unei bune prietene...si ma ametea situaria :)) Deci no, thanks. DEsi a zis ca ma invata cum sa repar tevi si alte chestii. Si eu regret de mor ca nu stiu cum sa fac pe tamplaru', instalatoru', electricianu' si alte meserii de genu'. Da' daca-l vizitez nu scapa :))

In my ears

"Sweet music in my ears and a night full of no sleep". Asa a fost toata saptamana. Dimineata abia-mi deschideam ochii, la cursuri imi venea sa imi bag scobitori ca-n desene ca sa-mi tin ochii deschisi, incercam sa ma misc stand pe scaun si incarcand sa fiu si atenta. Plus ca saptamana asta s-au gasit astia sa ne bage cursuri si dupa-masa, pana la 4 jumate. 3 saptamani ne dadeau drumu' uneori la 12 chiar si in ultima saptamana s-au gasit sa predea. Macar a fost interesant si pe mai multe domenii. Tot ce tine de culturi - acva, serici, avi, api, pomi, viti, legumi - tot. Si gainile raman, au fost si vor fi preferatele. Si tot saptamana asta, pana azi cel putin am fost numai pe fuga dupa cursuri. Si-mi tot aduc aminte ca tot am divers de facut pana se termina saptamana si nu stiu cum sa le impac...Marti seara i-am zis unui tip week-end placut si ma miram eu de ce se uita ciudat. M-a intrebat "de pe acum?", iar eu foarte senina ii zic "da". Abia noaptea tarziu mi-am dat seama ca era marti si de aia reactionase asa...
Mda...si cum sunt numai pe fuga, ajung acasa, la camin si bag muzica, ma lupt cu netu' si refresh de 667474 ori ca sa se incarce o pagina sau bag vreun film. Si se face 12, 1, 2 si nu mi-e somn. Si ma plictisec la un moment dat si zic sa dorm. Dar urla disperatii pe afara pana pe la 3. Ca mi-au dat camera cu geam la strada si la terenul de fotbal si la intrarea de la caminul de baieti. E minunat. Deci nu pot sa dorm. Asa ca ascult muzica...asa fara sens...doar dau next in winamp si cant si dansez....fac petrecere singura pana ma ia somnul.
Si mai dau de vreo piesa de-mi place de mor si ascult de cateva ori, si apoi mai dau de vreuna la care tre' sa vad neaparat videoclipul ca nu pot altfel. Si asa dau de chestii frumoase. Alaltaieri seara am dat de sample-ul la "orice". De fiecare data cand piesa asta vine in winamp tre' sa deschid youtube-ul sa vad videoclipul. Pe vremuri il aveam undeva pe hard. Asa si luni seara. Si dau si ascult si vizualizez si apoi citesc comentarii. Si ce gasesc? Link.



Imi place piesa asta de nu mai pot. Si imi placea sample-ul dar nu stiu de ce la asta nu mi-a stat capul niciodata sa caut sau macar sa incerc sa caut sample-ul. Am luat-o ca atare piesa si nu mi-a pasat. Cert e ca sunt usor dezamagita de sample, sau de faptul ca nu pare chiar asa mult prelucrata. Astept sa ajung acasa sa vad cine-a produs-o...eu tin minte ca Jupiter...
Cred ca o sa bag un post cu piese de sample ce ma innebunesc...ca-s unele de-mi plac mai mult originalele. De-aia-mi place mie Hip-Hop-ul...ca mereu gasesc piese de-mi ung sufletul.

Telenovele si copacei

Incep cu copacelul ca e mai scurta povestea. E vorba de Click a tree, te inscrii, primesti un copacel prin posta, il plantezi, faci o poza si la final mi se pare ca poti castiga ceva, am uitat ce...Oricum nu conteaza, ideea e de cat mai multi copacei plantati, reducerea emisiilor de CO2, chestii d-astea eco. Si ca e un copacel dragut. Stiam de prin vara de initiativa, am facut cont, dar am zis ca mai astept pana sa zic ca vreau copac, apoi am uitat. Cam acum 3 saptamani am citit pe un blog cum sa tocmai primise copacelul si am zis ca vreau si eu. Deci acum el ma asteapta acasa sa-l plantez. Acum mai ramane ca gasesc si timp si loc. Pana luni imi e imposibil, decat daca il iau cu mine sa il plantez pe la munte pe undeva....habar n-am acum ce o sa fac.

Cu telenovela a poveste lunga. De dimineata m-am trezit cu inboxul plin de notificari de pe facebook. Protagonsiti - un turc si o italianca. Imi comentau mie la status care era "putina culoare, putina rabdare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". Daniela a zis ca ii place - a dat google translate si-a inteles ce zice acolo. Eu am invatat-o, uitasem asta. Avea nevoie prin iunie sa citeasca un mail in daneza cu info legate de Roskilde Festival. Se pare ca nu a uitat. Daniela este una din tipele cu care m-am inteles tare bine in DK. Si tot vorbim de una de alta si pastram legatura. E singura care mi-a facut un cadou pe 15, inainte sa plec - mi-a culos niste scoici si niste nisip si mi le-a dat intr-un saculet. Chiar m-a lasat masca. Deci are loc special ea la mine, in cercul ala de oameni pe care ii cunosc.
Acum intervine turcul - Alican. El e prieten cu Dilek si eu si Daniela l-am cunoscut prin intermediul ei. Intai eu am dat de el...baiatu' sigur pe el, cu glume, chestii, jmechereli, s-a bagat repede in seama cu mine, bagand faza ca a avut 2 prietene romance si ca ii plac romancele. Apoi vrajeli pe facebook, upload de videoclipuri fix cand vorbea cu mine facand striptease :)) Ma amuza teribil sa discut cu el, dar eu aveam fixatia pe italian, asa ca era cam degeaba totu'. Dupa ce am iesit noi la un party si dupa ce eu m-am imbatat teribil si am facut accident de bicicleta, totul sub ochii turcului, a trecut la Daniela. Acuma eu nu cred ca el era perfect constient ca noi doua suntem prietene si ne stim. Sau asa am vrut sa cred. Ca sa nu imi fac draci. Dar m-am bucurat pentru ea cand mi-a zis. Numai ca in timp a denaturat, si s-a ajuns la ceva ca aseara - el cu vrajeli, ti amo, i miss u plus gelozii si ea zicandu-i sa termine ca nu ii place cum se comporta. Multe alte detalii si amanunte. Cert e ca am telenovela pe facebook. Prin vara mi se intampla ca o seara vorbeam cu ea sa o intreb ce a facut cu el si in ce stadiu mai e, apoi in seara urmatoare ma aborda el sa se planga un pic de relatia cu ea. Faza tare e ca ea in acum in Bologna, el in Copenhaga, deci nu inteleg disperarea lui. Oricum...curiozitatea ma face sa astept urmatorul episod...
Sper sa castige Daniela disputa, sa iasa ea bine din asta...ca asta o cam freaca la icre si ea sufera. Desi tot ea imi dadea intr-o dimineata de mai sfaturi legate de Martino, in particular, si de tipi in general. Si mereu sa facea sa ma simt bine si sa zambesc. Fuck him, if he doesn't do anything, skip him! Pai ce dracu', eu sa ma simt bine, si sa-i fac pe aia la care tin sa se simta bine si sa-i ajut cum pot.

BEST

I-am povestit lui V. (ii tin identitatea secreta, ca oricum il amenint zi de zi ca scriu despre el pe blog :))) despre indragosteala mea de astazi pentru ca s-a nimerit sa aiba chef de vorba fix cand am descoperit identitatea aluia dragut de azi din pasaj, cu pozele. Si dupa poveste mi-a dedicat el o piesa minunata. Eu stiam varianta Ninei, dar asta are bonus si un clip tare dragut.



Si ca sa nu mai scriu inca o data, bag un copy-paste la povestioara, ca oricum doar eu apar pe acolo :))

you lazy bones: maaa..vreau sa te anunt ca m-am indragostit
vs: ca se leaga de toata lumea pe mess
you lazy bones: )
vs: staaaaaaaaaaaaaaaaaai
vs: :))
vs: rus ?
you lazy bones: nuuu
you lazy bones: automatist
vs: turc
you lazy bones: hai sa iti zic
you lazy bones: nuuu
you lazy bones: roman
vs: :))
vladstoica: naspa
you lazy bones: hai sa iti zic
vs: automatist
you lazy bones: azi eram prin centru
you lazy bones: cu nsite fete
you lazy bones: si vorbeam noi
you lazy bones: ele de faptul ca nimic nu e intamplator
you lazy bones: bla bla
you lazy bones: eu alergam si speriam niste porumbei
you lazy bones: care stateau si ei pe acolo
you lazy bones: cand vin niste tipi si tipe la noi
you lazy bones: ca sa facem poze cu ei
you lazy bones: dar sa mergem in pasaj..e acolo in centru un pasaj unde sunt multe restaurante/baruri
you lazy bones: si mergem..si facem..si radem, hahaha hihihi
you lazy bones: si eu il ochiesc pe unu
you lazy bones: ii intrebam noi de unde sunt
you lazy bones: cica faceau un quest
you lazy bones: si trebuiau sa faca 16 poze cu pers necunoscute
you lazy bones: facem si plecam
you lazy bones: si acum.....
vs: baaa, stai sa citesc
you lazy bones: am cautat organizatia
you lazy bones: asa
vs: bun am citit
vs: go on
you lazy bones: asa
you lazy bones: si am intrat eu pe site
you lazy bones: si nu gaseam nimic
you lazy bones: si dau la membri
you lazy bones: si au poze maaa
you lazy bones: si habar nu am daca e ala..sau e altu
you lazy bones: dar am gasit unu...si e frumos maaa..si e presedintele organizatiei
you lazy bones: )))
vs: :))
you lazy bones: acum tre sa vad cum fac sa mai dau de el
vs: :))
you lazy bones: da maaa
you lazy bones: serios
vs: e de vitza nobila
you lazy bones: e el cu vreo 3 ani mai mic
you lazy bones: dar nu conteaza
you lazy bones: )
vladstoica: f tare
you lazy bones: stiu
vs: joaca-te cu mintea lui
you lazy bones: sunt acuma....nici nu gasesc cuvantul
vs: esti.. tanara
you lazy bones: si sincera
you lazy bones: si am si ceva tupeu acum
you lazy bones: nimic nu imi sta in cale
you lazy bones: sa vezi cate victime o sa fac
you lazy bones: daca auzi stiri de genu dinspre b, sa stii ca eu-s de vina
you lazy bones: cristiana m. ))))))))

plus

you lazy bones: maaa....am dat search pe facebook...si sunt multi ma cu acelasi nume..si sunt mai multi draguti
you lazy bones: si habar n-am care e ala
you lazy bones: ce ma fac????
vs: aia comploteaza impotriva ta
vs: ai grija !!!
vs: sunt falsi
vs: profeti mincinosi
vs: le trimiti la toti ":X" si care iti raspunde... ce mai conteaza
you lazy bones: am gasit
you lazy bones: uuu
you lazy bones: ))))

plus

you lazy bones: maaa...eu ti-am zis eu tie vreodata ca mi-am ratat cariera si ca trebuia sa ma duc si eu ca fratele la calculatoare/?
vs: pai vocea e a originalului (screamin jay hawkings)
vs: si o alta varianta buna e de la creedence si cam atat
you lazy bones: acum stiu ca asa este...ca la cat de grea e facultatea aia sigur ramaneam un an, doi...numai bine ca deveneam colega cu frumosul asta
you lazy bones: )
vs: :))
vs: stateam si ma ganeam de cand pana cand erai tu ok la calculatoare
vs: ca stricai tot
you lazy bones: ))
you lazy bones: ele se strica
vs: puneai mana si picau toti satelitii jos
you lazy bones: nu eu pe ele
you lazy bones: ele singure
you lazy bones: :))
you lazy bones: chiar nu stiu de ce nu ma plac si se strica

Wave'em like you just don't care

Mi s-a intamplat o faza super tare acum in drum spre Agronomie. Primesc ceea ce vreau sa dau. Eram la metrou la Muncii si asteptam sa porneasca metroul. Ma uitam pe geamul usii si in campul meu vizual era un tip cu o tipa. Nici macar nu ma uitam la el, doar era pe acolo, pe peron. Cand se intoarce, se uita la mine si incepe sa imi faca cu mana de 2-3 ori. Apoi nu il mai vad. Apare iar, de data asta prin geamul dintre usi, dar deja nu se mai uita. Mergea linistit spre iesire. Metroul porneste si il vad iar, tot prin geamul de la mijloc. Vad ca a auzit si simtit ca metroul a pornit sa da sa se intoarca. Il pierd iar. Apare in usa, ma cauta cu privire, eu il fixez, si iar imi fac cu mana. Pe fata mea apare un zambet, apoi incep sa rad si il pierd iar. Si asta a fost. Nu am mai avut timp sa ii raspund si eu. Am stat sa ma gandesc ce sa fac, m-am lasat prada mirarii in loc sa actionez. Imi pare rau ca nu i-am facut si eu cu mana. Dar mi-a inveselit seara. Mersi. Habar n-am daca ne stiam, desi nu cred. Habar n-am daca el credea ca ne stim. Si iarasi habar n-am daca doar avea buna-dispozitie intr-o seara ploioasa de duminica sau avea chef de experimente, sau cine stie ce. Dar mi-a placut. O sa fac si eu. Dar eu le voi zambi oamenilor.

Am tot dat de oameni veseli si carese bucurau de moment. Tot azi, dar de dimineata eram cu alte 4 fete si mergeam pe langa BNR, pe partea cu Valea Regilor si radeam de porumbei, dupa ce ii speriasem eu. Din pasaj vine un alt grup de tineri ca sa facem poze cu ei. Erau de la o organizatie si erau la un quest. Si am facut poze cu ei. Noi tocmai de vorbeam de "nimic nu e intamplator" si alte chestii de genul asta. Le-am fericit ziua. Ca era cam gol pe acolo si ei aveau nevoie de 16 oameni cu care sa faca poze in pasaj. N-am reusit sa scot de la ei unde vor pune pozele, dar stiu care e organizatia deci sper sa fac rost de poza ..nu de alta dar tipul cu care am facut eu poza era dragut foc. You never know :))
Vineri am dat de altii...tot cu poze. Eram in Herastrau pe la stauile alea dinspre Charles de Gaulle. Mergeam amarata, vaide mine cu ghiozdanu' plin si greu in spate, cu geanta meau uraiasa pe umar si cu 5 frunze galbene in mana. Ma plimbasem prin frunzele cazute. Imi place de mor sa fac asta toamna, prin perioada asta, ca e covor. Si miroase frumos. Si simteam nevoia sa fac ceva ce-mi place pentru ca tocmai se gasisera niste idioti sa se ia de mine in parc. Chestie care nu mi s-a mai intamplat. Faza nasoala e ca au pus mana pe mine. Mergeam, i-am vazut si dau sa ii ocolesc cand unu se pune fix in fata mea si ma ia de brat, ca la plimbare. Eu sa turbez. Ca e faza cu spatiul personal. Si innebunesc cand ma atinge cineva pe care nu il cunosc cu intentia de a se baga in seama. Dar am fost calma, cat de cat, m-am smucit, nici macar nu m-am uitat la el, si in timp ce mergeam i-am zis "Te rog frumos ia mana de pe mine!". S-au ofticat ai dracu ca aud cum zice "Esti cam vulgara. Draguta, dar vulgara". Sa mori tu! Norocu' tau ca nu stiu sa-njur si nu-mi vine asa natural. Ca-ti aratam eu vulgar. Plus ca aveam si juma' de sifnoier dupa mine si in caz de reactii urate nu puteam fugi. Auzi, vulgar. Oligofreni. Asa...si cum mergeam eu dupa toata faza cu idiotii vad cum iese de dupa o statuia o tipa ce imi face un fel de "hei, sht, ne poti ajuta". Eu ma uit, ii vad pe ceilalti veseli, razand in spatele ei, ma uit la statui si la un loc pe unde sa ajung pe partea lor, sar peste statui si ajung al grup. Doi tipi, doua tipe, in jur de 30, plus/minus. Cu frunez in maini, prin frunez si razand. Tipa ce ma racolase cu un aparat mai profi in mana. Ca sa le fac o poza in timp ce sar. Imi bag frunzele mele in geanta, iau aparatul si astia incep sa sara. Le-am mai facut 2 randuri de poze, ca sa fie ei multumiti, am facut 2-3 glume cu ei si-am plecat.

cumveziviata

2113. Asta e numarul trenului de metrou ce a fost denumit "Copenhaga". Il vanam de ceva timp, am mai mers cu el, dar nu am retinut numarul. Azi a venit fix 2113. Si-am retinut. Pentru ca nimic nu e intamplator. Azi era momentul perfect sa vina trenul asta. Si a venit. Azi eram la metrou si zambeam si cautam oameni carora sa le zambesc. Inca nu am facut-o. Dar i-am privit cu o fata vesela. Azi cu 15 minute inainte de 2113 vorbeam de conceptul "nimic nu e intamplator". Poate ca nu e. Inca nu cred in asta 100%. Dar cred in altele pe care am ajuns sa le testez pe pielea mea si sa le simt. Si mi-am amintit de perioada cand le auzeam spuse de altii si nu puteam sa ii cred in totalitate. Le dadeam dreptate, pentru ca nu ar avea de ce sa minta si au mai multa experianta de viata decat mine, dar nu puteam sa relationez cu ei. Ei bine, acum pot. Acum pot sa zic ca stiu cat de bine-i sa zici ce vrei. Restul nici nu mai conteaza. Chiar nu. E bine ca ti-ai potolit dorinta. Asa-i la mine. Asa e acum. Dar ma schimb si sigur la anu' va fi altfel. Si ma schimb si-mi place la nebunie. Si ma fortez, ma oblig si realizez ca de fapt ma oblig, dar in final vine totul de la sine. 2113. E chiar tare ca e numarul asta. 21 ca e 3X7, 7 fiind numarul ce-l consider eu numarul meu norocos, dar habar n-am de ce, 3 ca e "numar magic" si 13 pentru ca mereu am vrut sa evit isteria cu 13- ghinion, si mereu il consider ca pe ceva ce tre' sa aduca noroc, sau ca nu are cum sa fie ghinion, e doar un numar. Asta e si ptr ca tatal meu a fost nascut pe 13, si desi s-ar putea zice ca i-a adus ghinion, ca e mort, eu mereu am refuzat sa cred asta. N-am vrut. Si de aia 13 la mine e de bine.
Anul asta a fost anul schimbarii. Am mai zis-o. M-a luat pe sus, pe val. Habar n-aveam ce fac, de ce fac. Acum stiu. Si ma directionez. Imi sunt propiul papusar. Si-mi place. Dar inca-s in curs de schimbare, inca ma caut, inca testez si experimentez. De vreo 3 saptamani, sau 4, merg la o chestie careia ii zice grup de sprijin...nasol nume. Cel putin in capul meu. Si desi imi place la ce concluzii ajung in urma intalnirilor si ma multumeste directia pe care o iau si tot ce iese la iveala, imi este extrem de greu sa ma urnesc sa merg acolo in fiecare saptamana. Inca nu mi-am dat seama de ce. Mai am de mers probabil. Merg la psiholog :)) in grup. Si-i chiar tare. Ca iti dai seama ca de fapt erai pe acolo, te invarteai prin zonele alea dar nu realizai, sau realizai dar nu stiai cum sa faci sa gasesti zona cea mai buna.
Iarasi nu pot sa scriu tot ce as vrea. Vin ideile si zboara extrem de repede. Nu se pierd, dar nu pot sa le pun in casuta asta de la blog...
Zic asta > "Invinge-ti teama! Incarca-ti arma! Ascute-ti lama! Azi cutezi sa scurtezi drama, azi cugeti cum te poti calma: Nu poti claca! Azi mergi la razboi - te lupti cu tine." - fix asa-i acum. Si-mi place. N-as fi zis vreodata. Dar imi place si stiu ca o s ajung la echilibrul ala. Stiu. Acum e chestia de drum si cum sa faci sa iti place fiecare pas pe care il faci. Dar o sa o fac. Yep. I'm like that.

Cum?

Mor. Cum faci oare sa stranuti atunci cand iti vine sa stanuti, dar e doar o senzatie si de fapt nu stranuti. Stiu cum sa faci cand iti vine sa stranuti si nu vrei, dar invers?? Ca e infint mai nasol sa vrei si sa nu poti...

de la muzici adunate

AScultam Nina Simone...c-a venit in winamp..o piesa oarecare. Si am vazut "The laziest gal in town". Si mi-am dat seama ca tot ce am pe blogu' asta cu descrieri, cu descriere la blog, are legatura cu muzica. Tadadaaaaam.
Ar fi cam asa...

...Nina Simone - The laziest gal in town. Piesa pe care nu am ascultat-o foarte mult si nu o ascult, dar mi-a placut la un moment dat cand a picat in winamp si am zis ca mi se potriveste. De atunci-s "the laziest gal in town".

Am gasit si-o varianta cantata de Marlene Dietrich, dar imi place mult mai mult Nina.




...Ursula Rucker - What. "Oh yeah...I forgot to tell you the rules". Asta e o piesa ce-o stiu de cativa ani buni. Si am avut o perioada cand am ascultat albumele asteia. faza cu regulile nu mi-a sarit i urechi pana acum de curand. Are la final ceva ce imi place mie mult...inspirational :)) "So it's either change...or be changed
Break the chains, Don't be slave". Imi place de tipa ca e puternica si nu pare sa aiba teama sa zica ce are de zis.




...Braille - Shades of grey. "Alone in my magic"



Acum am vazut ca are si video piesa asta. Habar n-aveam, sau daca stiam, am uitat...probabil m-am urat ca m-am uitat...ca-i cam naspa...strica piesa. De el nu zic nimic. Doar imi place...mult...e de la voce...dar nu pot sa explic...am o observat eu ca-mi plac multi ca au ceva in voce..in delivery...can't explain.

My Darkest Hour, Was Pitch Black
rain Clouds In The Sky, Could Only See When The Lightning Strikes
withered Flowers, Hang With Their Heads Down
the Weight Splashes Inside And Keeps Falling
no Smiles, Beauty Hidden For Protection
until Trampled By Shuffling Feat
until A New Season Arrives And Brings Joy
in Times Of Desperation, Seeking To Be Noticed
and All I Want Is To Be Trimmed Of These Thorns
to Seem More Inviting To The Poor
unfortunate Reflection Of My Selfish Existence
can It Be? It Was All So Simplistic
sipping On My Sorrow While It's Washing It Away
trying To Add Color To These Shades Of Grey
and Trying To Make Sense Out Of All This Confusion
embrace My Reality And Unmask Illusions, Holograms
i Advance On A Quest With Many Questions
distracted For A Second But I Know That I Destined
counting My Blessing, Renewed Everyday
and I Know I'd Never Grow Without These Shades Of Grey
what Could Drive A Man Off A Cliff, Lost In Thoughts
analyze Life To Find What's Real And What's Not
forgotten Faces, Flashing Through My Conscience
a Conquest For Freedom, Constant Forward Motion
leaving Egypt, Past Erased From Attachment
to Start From Scratch With The Bricks That Established
my True Identity, Secret To Most
deeper Then Known, I'm Keeping It Close, To My Heart
written On Stone Tablets, Alone In My Magic
advice Projected, Correcting Bad Habits
laughing As I Drowned In Mystical Tears
mind Consumed By Thoughts That My Physical Fears
i Can't, Listen With Ears, Cause Words Will Deceive
as I Stand Up Against Darker Versions Of Me
looking Over My Shoulder, Waiting For False Moves
dancing Around Land-Mines And Get Lost In The Grove
what Happens?, When All The Light Slowly Fades Away
and You Try To See God Inside A Shades Of Grey
he's Ever-Present, Through Our Mistakes Flaws And Folly
he Could Have Left Me Falling, But Instead He Called Me
and I Answered, Silent And Unsure What To Say
just Thanking Him For Life Even With The Shades Of Grey

this Life Is Unpredictable, No Limits Or Restrictions
it's Filled With Opportunities And Filled With Addictions
so Much Joy, Yet So Much Affliction
pain And Oppression, Shame And Conviction
so Much We See Yet, So Much we're Missing
so Much To Change And So Much we're Fixing
faith And Forgiveness, Chaos Destruction
poverty, Paychecks, Starving Children And Corporate Lunches
love, Peace, War, Hate And Hunger
fall, Winter, Spring, Summer, Sunshine And Thunder
i'm Going Under, Now I'm Rising
how Much Time Is Left? There's No Rewinding
sometimes Even The Light Can Seem Blinding
i Wash My Thoughts In Blood To Keep My Mind Clean
i Don't Have Everything I Want
i've Always Had Everything I Needed Everything Hasn?t Always Went How I Planned It
but I Wouldn?t Change Who I Am Even If You Offered Me A Mansion
just Existing Is Enough, Just Living
i'll Do My Best To Make The Right Decisions
until The Day Heaven Takes Me Away
i'm Gonna Make The Most Of Life Even With The Shades Of Grey

Domnisoara, domnisoaraaaaaaaa

E caterinca in Agronomie la cursuri. Bagi si-un pahar de vin alb sec sau demi-sec depinde de seara, si-i perfect.

Am niste colegi, habar n-am de-s noi sau au venit din pauza, mama lor, nici nu-mi pasa. Da's ahtiati dupa femei. Mama lor...macar de-ar fi amuzanti .Da's doar frustrati. Si-i un grup de tipe la seria paralela cu a mea de-s mai duse cu capu'. Si se face caterinca. Aia baga faze gen "hai la mine-n camera sa-ti arat ce-i dragostea", apropo-uri, batai in usa in toiul noptii, astea cu replici....si-i razboi si-i caterinca. M-a luasera si pe mine ieri in vizor. Io habar n-aveam ce-i cu ei, ele deja erau la discutii cu ei, am zis ca se cunosc. Pe dracu. Se uita ala de vizavi de mine, un gras de vreo 30 si ceva de ani la mine...maaa...da' zici ca nu vazuse femei. Ca lui ii place sa traiasca viata. Hai, mori. Ala de alaturi ma luase cu intrebari de inceput, de unde esti ce faci, bla bla-uri, balarii. M-au lasat, ca nu ma bag eu in joc cu necunoscutii...au vazut ca nu-s de-a lor. Eu nu vorbesc nici cu aia de-mi plac si astia ziceau ca gata, au prins prospatura. Or sa fie 2 saptamani criminale. Seara de seara...ca seara-i cu vinu si ii ia mai tare.
Azi, cel mai tare din astia...ne-a dedicat piesa..."Domnisoara"..al dracu avea ceva voce. A cantat si-o populara...Maine ne invita la dans...o simt. Pfiu...sper sa-ajung...nici nu-mi mai trebuie cablu tv...am live direct in sala de mese :))



Asta-i piesa MEA! A mea, am zis! Cine mai o asculta pe la 5-6 ani seara de seara la pick-up-ul albastru al unchiului si dansa si-i amuza pe cei din casa? Cine zicea ca atunci cand o sa creasca vrea sa se faca manechin si defila pe hol si in sufragerie pe piesa asta? Nena, ma :)) Si nimeni altcineva. Domnisoaraaaaaaaaaaaaaaaa, domnisoaraaaaaaa :)

Tigani

Ma urmaresc tiganii. Bine, nu am urmaresc la propriu, dar vad tare multi in ultimul timp, ultimele zile adica. A-nceput de sambata. Cred ca era sambata, adica asa mi-a ramas intiparit in minte, dar acu' stau si ma gandesc ca e posibil sa fi fost ieri, desi pare ca a fost sambata. Dar nici nu mai stiu...habar n-am...au fost multe zilele astea. Deci, sa zicem ca sambata. Eram la metrou pe linia Dristor - Eroilor, in metrou d-ala vechi si fix la bara din mijloc se posteaza o fatuca si-un tiganus de maxim 5 ani si baga la cersit. Ea in genunchi cu spatele la mine, ala mic si el pe-acolo. Eu-mi vedem linistita de observat oamenii de vizavi, ca de obicei. Cand il vad p-ala mic in genunchi in fata mea!! Sa mor nu altceva. Eu-s heartless cand e vorba e astia de cersesc. Nu tin minte sa fi dat vreodata bani. Nu pot. Ca nu pot sa le dau din toata inima, nu pot sa nu ma gandesc ca poate nu-s chiar asa jerpeliti cum par, ca poate se lafaie in bani. Dar pe partea celalalta ma gandesc ca poate sunt. Si uite asa sunt mereu in lupta cu mine cand vad d-astia pe la metrou, pe strada. Dar nu le dau, ca nu vreau sa fac ceva din impuls, vreau sa dau oamenilor cand o sa simt eu ca fac ceva bun. si oricum ideea asta de a cere asa, cu mana intinsa, mi se pare oribil de urata, injositoare. Nu pot sa le dau. Si-l ma vad cu asta in fata mea, ma uit la el, fac nu din cap si pleaca, lasandu0ma sa ma uit la el. A luat vreo 4-5 lei. Dintr-un vagon. Sigur ies peste 20 de lei la un tren. Nici nu vreau sa ma gandesc cati bani scot astia pe zi.
Si ce treaba au cu tiganii? Pai astia erau negri, evident. Faza e ca mi-a ramas intiparit pustiu cum statea in genunchi pe la fiecare prin metrou. Si mi-au ramas in minte gandurile legate de tigani. Si apoi numai tigani vedeam, din tramvai, iar pe la metrou, azi la masa - un coleg de curs de consultanta. Ma urmaresc!!
Faza e ca eu n-am nimic cu tiganii. Bine, i-as omori pe-aia de fura, pe-aia de-s nenoriciti si nu stiu sa munceasca pentru bani. Da in general, ei tiganii, ma fascineaza. Imi plac. Mor cand ii vad pe caldarari, pe lingurari, pe lautari si care or mai fi. Stiu ca am vazut mai demult un documentar cu tigani, despre tigani. Si vorbea un lingurar ca ei ii reneaga pe cocalari, aia de fura, ucid si care in general fac de rusine tiganii ce se tin de traditiilor lor. Si femeile, au o frumusete numai a lor. Is dati dracu'.

3 zile

Uploadez poze. Muuulte. De trei seri tot fac asta. A trebuit sa fac un cont separata de Picasa. Special pentru sesiunea de vanzari a Train & Go. Asta e primul proiect al ong-ului meu. Unde mi se pregateste ceva :))...numai ca eu inca nu sunt sigura 100% ca vreau. De fapt, vreau, dar nu sunt 100% sigura ca voi reusi sa ma descurc dupa standardele mele...ca ori fac treaba ori nu ma agit. Daca incep inseamna ca tre' sa ma organizez bine. Voi vedea.
Azi a fost ultima zi de sesiune. Si-s obosita, dar fericita si multumita. A iesit mai mult decat bine, mult mai bine decat ne-am fi asteptat. Nesperat de bine. Acum vreo 10 zile eu eram sigura ca nu se mai face...si totusi. S-a si terminat.
Deci...o groaza de chestii si info noi, utile, interesante, folositoare. Posibilitatea sa fac un internship cu un tip experimentat in ale vanzarilor. Iesit in strada sa vinzi. Click click pana i-am orbit pe saracii oameni. Multa cafea pe gratis :)) Multa lume noua. Networking. Un tip al carui tata e profesor la Horti si pe care il voi avea profesor in 2 saptamani la cursul de consultanta. O tipa ce face accesorii hand-made si de la care mi-am luat o brosa cu o nuca vopsita...in mov :) plus cercei facuti din chei de la cutii de bere - sunt o betiva :)) si se pare ca-mi place sa port cercei care atesta asta :)) O tipa ce-a fost si ea Erasmus anul asta, dar in Germania si cu care cred ca ma voi mai intalni pentru a merge pe la erasmusii din B. Just for fun si ca sa ne amintim de perioada care ne-a schimbat viata. Bogdan Grigore care m-a incantat astazi cu ce-a vorbit pe acolo. A fost perfect timing. Acuma abia astept sa pun in practica. De fapt, intai astept sa imi pun ordine in ganduri si idei - prea multe info in 3 zile si deja e zapaceala mare. Si multe de care nu imi pot aminti acum, pe fuga.

Alexandrina

Mi-e somn de pic, dar deja am stat treaza mai mult decat era cazul si parca nu mai pot sa ma duc sa dorm. Asa ca stau si ascult iar Alexandrina live. 71'47''. Mai am vreo 15 minute pana la final.

Fast Forward

OM Marketing, 23.00. Acasa, 23.30. Pantelimon - dezvaluiri - discutii - 3.00. Acasa, 3.30. Trezirea la 6.45. Hobby Cafe, Train & Go - sesiunea Vanzari, ziua 1. Acasa, 20.00. Maine, Ziua 2. Happy happy joy.

De ce?

Sunt scarbita. Am aflat ceva urat. Si nu pot sa imi dau seama de ce sunt unii oameni asa. Mi-e greu sa accept si ca exista. Eu n-am patit-o, ca n-a prea avut cine...dar chiar si asa tot nu pot sa inteleg de ce trebuie sa te comporti execrabil. De ce trebuie sa faci anumite lucruri care se vor afla mai devreme sau mai tarziu si care vor rani pe cineva. Nu inteleg. Si n-o sa inteleg. E vorba de inselat. Si nu conteaza ca-i femeia, ca-i barbatul. Nu inteleg conceptul. Daca nu iti mai place ce primesti, ce ai, ce vezi, daca te-ai plictisit, daca orice, nu conteaza, de ce dracu nu zici? De ce esti duplicitar? Sau poate nu esti. Poate esti sincer pe o parte, doar ca vrei mai mult. Dar daca e totul bine in relatia ta, de ce sa vrei mai mult? Si aici vine intrebarea, de ce nu vorbesti? Ce dracu s-a intamplat cu sinceritatea?? Zici ce vrei si vezi ce se intampla. Ar trebui sa fie atat de simplu...

One day later edit> Am aflat si stiam ca trebuie sa actionez. Cat mai repede. Dar trebuia si sa zic ceva. Asa ca am scris. Dar trebuia sa nu se afle pana seara. Asa ca am pus parola.

Si dupa dezvaluire sunt si mai ...puzzled. Habar n-am de ce. Chestia e ca si persoana in cauza se pare ca habar n-are. Si tind sa cred ca era cu adevarat sinceritate in vorbe dupa dezvaluire si dupa confruntare si dupa recunoscutul faptei. si regretle. Dar fapta ramane de cacat. Si oameni tot sufera. Si tot nu pot sa inteleg de ce. Din prea mult bine, oare? Chiar asa sa fim, sa fie unii? Sa iti fie bine si sa bagi un fotbal cu binele? Sa cauti adrenalina cand alegi sa te dai la cineva din anturaj si sansele sa se afle sunt peste 95%? Sa te dai dupa oameni de cacat din anturajul tau? Sa iei numai chestiile alea negative de la cei din jurul tau?

Ma intreb, ma mir, sunt curioasa...si nu o sa afle nimeni de ce. Stiu.

Silent Strike

A scos primul album in 2005, pe final de an. Habar n-aveam de cine e Silent Strike. Sau de muzica de genul asta. Nu puteam asculta doar sunete. Prima aparitie a fost pe "Sabotaj". Pe Myspace-ul lui scrie ca muzica pe care o face se incadreaza in "idm, electronic, trip-hop". O fi. Nu-s mare experta in electronice. Silent Strike mi-a deschis apetitul pentru asa ceva.

Cam asa e povestea. Era sfarsit de 2005. An foarte misto cu multe albume foarte tari aparute, sau multe albume care mi-au fost mie pe plac - Chei verbale, Dificultati tehnice, Schimbari si Secretul din gradina. Ce putea sa mai apara? Apoi vad un post pe un forum, urbanrecords, parca, despre Silent Strike. Care e un tip, Ioan Titu, ce face muzica pe calculator, electronica. Am remarcat modul in care cei care postau scriau de el si am devenit curioasa. In plus, avea feat cu CTC. Gasesc pe undeva pe odc albumul. Multumesc celui/celei ce l-a tinut la share. Si-ascult. Mai mult pe-aia cu CTC. Decid: Da, dragut, dar nu-i pe genul meu. Si trece timpul...
Undeva prin aprilie-mai 2006 ajung la Campina la o mica plimbare cu trenul si iesire din Bucuresti. Era intr-o miercuri. Si plimbandu-ma prin orasel ajung la magazinul de muzica, Diverta. Acolo ce gasesc? Silent Strike - Silent Strike EP. Nu am mai avut niciodata o stare ca aia. Am pus mana pe cd si nu am mai putut sa ii dau drumul. L-am cumarat. 29,99 lei. Mult pentru un album la vremea aia. Nu a mai iesit din cd player cateva saptamani bune de la acea zi. Asa am devenit fan Silent Strike. For life.

Pana acum a scos 3 albume. 2 solo, Silent Strike EP in 2005, Alb in 2009 si 3am in 2008, in colaborare cu Alex Harding si Lucian Ban, un saxofonist si un pianist, amandoi romani plecati in State. Colaboreaza cu La Strada Music si albumele se pot comanda de acolo. Am vazut ca inca se mai gasesc prin magazine, desi stiam ca primul cel putin a fost comercializat doar online...



Silent Strike e un alt fel de experienta. De la artwork, la mod de prezentare la sunete. Si te indragostesti. Eu, cand am cumparat primul album am fost prinsa de ambalaj. In primul rand, la SS EP si la 3am a existat un tiraj initital de 1000 exemplare, cu ambalaj si artwork altfel decat la un cd normal. Ambalajul la Silent Strike EP este in perfecta concordanta cu continutul. 1000 de copii, din care eu am doua, 0295 si 0696. Insertie de plumb in cotorul cd-ului, stantata cu "silent strike", coperta fata decupata cu laserul, stencil pe coperta spate. Totul handmade.

3am e iarasi altfel. Este ambalaj din plexiglass si atat. Scris cu laser. Bun de pus in vitrina ca bibelou.

Alb s-a vrut a fi altfel, dar pe partea opusa. Este simplu. Coperta din carton, artwork simplu. Ce il face sipe asta unic e ca pe langa cd-ul propriu zis, cu albumul, mai exista un mini cd cu piese scurte. El cu asta se ocupa - muzica pentru reclame, filme, etc. Un om care reuseste sa traiasca din muzica si sa faca ce ii place.


Ce am mai remarcat eu...toate albumele SS au 17 piese. Nu stiu cat e coincidenta. Tind sa cred ca totul este extrem de bine calculat. Primul album este asa. Piesa de rezistenta este Echilibru, cu CTC care este si a 9-a. Trebuie remarcat ca la cele doua albume solo Silent Strike si-a pastrat in mare aceleasi persoane cu care a colaborat. Ada Milea, Maria Radu, CTC/Deliric. Plus altii din mediul electro. De cand am auzit Echilibru am zis ca pentru mine albumul perfect ar fi CTC pe beat-uri de Silent Strike. Si se pare ca parte din vis se va realiza, avand in vedere ca Deliric va scoate album cu Silent Strike.

Si acum ceva muzica. Imi e extrem de greu sa pun una. Sau una de pe fiecare album. Asa ca voi pune cate 3 de pe fiecare album.

Silent Strike Ep - prima, cea din mijloc si ultima piesa.






17 silent strike - Dream is destiny mft


3am


Silent Strike - 03 off course



Silent Strike - 06 asian paper circus



Silent Strike - 12 the trip


Alb


Silent Strike - Solitude



Silent Strike - Raze



Silent Strike - Primavara


Si un bonus... o piesa dinainte de iesirea albumelor.


20 Silent Strike - Bonus Negativus


Si ca extra bonus. Piesa Words kill people a fost aleasa ca fundal sonor pentru campania Sibiu - capitala europeana. S-a facut si-un clip. E pe youtube. Iar Silent Strike mai avea o piesa, tot de pe primul ep ce aparea in o reclama la ceva medicament.
Ascultand muzica am dat peste un film, Waking life. In piesa "Dream in dstiny" sunt cut-uri din film. E ...interesant. Si greu de vizionat. Oricum, merita aruncat un ochi pe imdb macar pentru a citi despre. Eu as zice chiar vizionat. Are la baza ideea de lucid dreaming.
Pe Alb e o pieasa, Delysid, unde apare un cut "I got this terrible panic, because indeed, I was gonna seize to exist. And I got the panic which is the panic which preceeds the psychological death". E citat dintr-un documentar despre LSD, Hoffmann's potion.

Dupa ce m-am uitat la el parca-mi venea sa bag niste lsd. E foarte misto prezentata toata povestea. Si sa vezi nsite mosulici cum vorbesc despre starile si experimentele lor si cum li se lumineaza fata cand vorbesc de ceea ce au descoperit ei...e uimitor.

Urari, cadouri, oferte si vise

45 am numarat. Plus/minus 3 zic eu. Da' am pus tot, chiar si mailurile primite de la diverse site-uri pe unde am cont. De unele si uitasem, de altele nu mai scap, desi ma dezabonez destul de des...dar ei tot ma vor :)) Cele mai tari mesaje au fost primite azi, totusi. Si tot azi am primit un cadou jmecher rau de tot. De la mama care ieri nu mi-a luat nimic. Nici macar flori. Si ea imi lua mereu flori, tufanele grena sau crizanteme. Da' mi-a luat sambata si-a zis ca nu mai merit si azi alt buchet. Fie. Da' mi-a luat azi dvd cu Tom si Jerry. D-ala de la Adevarul. Super cadou. Cand a venit acasa si m-am uitat in sacosa si-am vazut desene si mi-a zis ca mi-a luat cadou am zis ca face misto de mine si-am ignorat. Am zis ca a luat pentru copil. Dar nu, lui ii luase. Mi-a luat si mie, ca cica a vorbit cu fratele azi si a zis si el ca vrea. Acuma o sa ne certam care tine dvd-urile :))
Tot azi am primit oferta de-a deveni noul director de marketing in BYP. Desi eu ma gandeam la faza asta, mi-a venit cam greu sa sar in sus de bucurie. Ca e responsabilitate. Dar ar fi interesant. Deci probabil voi accepta. Sunt tare rau. Sunt 4 luni de la intrare in organizatie si 3 de cand am devenit asistent de marketing si deja nu mai am unde avansa. decat sa ma mut la alt departament sau sa devin presedinte. Dar asta ar insemna sa-l asasinez pe actualul presedinte :)) Daca si la viitorul meu serviciu o sa fie la fel e genial. Inseamna ca in vreun an o sa ma specializez bine pe consultanta/marketing ca asistent, apoi in vreo doi o sa fiu director de departament, in 3 ajung sa conduc firma si apoi ma enervez, demisionez si-mi fac firma mea :)) Si-o sa am suficienti bani s-o trimit pe mama la tara, sa fac casa si curtea frumoase, sa ii dai masina si sofer sa se miste cum vrea ea intre tara si Bucuresti, iar eu o sa ma mut in apartament, singura si-o sa-mi cumpar si spatiu pe terasa si-o sa-mi fac mansarda. Si o sa amenajez si o bucata de terasa si-o sa stau acolo sa fac poze multe la apusuri cu un aparat foto foarte smecher. Si totul o sa fie minunat. Iar in week-end o sa ma duc la tara si-o sa stau la aer, in gradina admirand apusurile de pe marginea baltii. Si alergand gainile si mergand la marne cu gastele sa bage iarba-n ele. Si-o sa umblu desculta.
Ce vis...

Ah, mi-am amintit. Eram azi la mec. Si ma uitam inspre iesire...eram fix langa usa si vedea, de fapt, toti oamenii care intra si ies. Si ma uit la un tip cum mergea spre iesire cu o punga in mana de la astia. Si ma uit si ma prind ca il stiam. Sambata, la Halloween la Casa Poporului, am stat in zona pentru copii pe niste scaunele pentru copii, ca sa ne odihnim. Langa noi, pe alte scaunele era una din celelalte 3 frantuizoaice de la petrecere si tipa vorbea cu un tip. Asta de la mec. Tipul imi pare atat de cunoscut, cu par cret, saten, cu ochelari. am stat ceva timp pe scaunele, m-am uitat la el incercan sa imi amintesc de unde il stiu. Nu am aflat. Masa la care stateam azi era, dupa cum am zis, langa iesire. Automat te uitai acolo cand ieseai. Deci eu il vad pe tip. Ma uit la el si trec mai departe. Apoi simt ca parca e ceva. Ma uit iar la el. Il recunosc. El se uita spre masa noastra. Apoi trece mai departe. Si el simte ca e ceva. Si se uita iar. Si el recunoaste ceva. Si asa ne-am uitat pana a iesit din magazin, el intorcand o ideea capul in timp ce impingea usa, eu ridicand privirea si uitandu-ma dupa el cat l-am avut in campul vizual. Apoi a iesit.
Imi plac la nebunie intalnirile de genul asta. In drum spre casa, urcam cu scarile rulante la Unirii si vad niste tipe cum coborau si le recunosc. Statusera la alta masa la mec. Si ele s-au uitat un pic. Coincidente...

Silent Strike for my soul

Silent Strike - Solitude
Asculta mai multe audio Muzica

Solitude, varianta de pe album, si cea live.

Live e intotdeauna mai bun, oricum.



Si atat. Ca Silent Strike le zice el mai bine.

La multi ani! Mori!

Plang. Cu buze si gat uscate, siroaie de lacrimi, nas infundat si presiune in tample. M-a sunat matusa sa imi zica "La multi ani si sa fiu sanatoasa". M-a intrebat daca sunt la serviciu, i-am zis ca n-am inca, apoi a inceput. Ca ei sunt suparati pe noi, ca nu ii sunam niciodata, ca mama il vorbeste pe sotul ei de rau, ca ii criticam ca nu au grija de mamaia, etc. Si-am ramas masca. Am mai avut acum vreo luna o dicutie cu el, de data asta. Atunci am vorbit mai mult de mamaia. Are 84 de ani si ceva probleme cu inima. Ei zic ca e tare bolnava, mereu ca abia se descurca, ca e slaba (ea fiind toata viata ei mai plinuta), ca nu mai poate, etc. Doar are 84 de ani si si-a ingropat baiatul la 35 de ani si apoi sotul dupa vreo 10 ani de chinuri (avand cancer). Eu zic ca la varsta asta e super femeia. Plus ca are mintea brici, si ii si arde de glume de fiecare data cand o vad. Dar ei o tin pe-a lor. Si mai mult de-atat de mai bine de 10 ani nu au mai dus-o la doctor. Ca stiu ei ce are si nu are ce alte medicamente sa ia. Plus ca au ei o prietena care e ORL-ista. Si le-a zis ea. Pai dati-o dracu de treaba. Si cand mama le-a zis ca de ce nu o duc la doctor au sarit ca-i criticam, ca nu ar avea grija de ea. Pai n-aveti. Mama le zice sa e patita, ca de vreo 4 ani merge luna de luna cu tatal ei la doctor sa-si faca o analiza ca sa il tina in viata. Ca nimeni nu te mai baga in seama daca te duci la doctor cu un batran de 84 de ani, ca stiu ei, ca au batrani in bloc si au vazut. Ca oboseste daca o iau la doctorsa astepte pe culoare. Pai daca nu o lua medicamentele care trebuie?!?! Dar cu cine sa te-ntelegi. Cand le-am zis ca stie mama un doctor bun, iar au sarit...ca ei nu cunosc un doctor??!?! Bine ma, luati crucea deja...sa fie mai usor.
Asta ar fi una din probleme. Dar eu am renuntat. Hai sa asteptam sa moara, pai ce dracu...la 84 de ani deja ar fi cazul. Ca mai am cazuri d-astea in familie, pe cealalta parte. Fratele mamei. Si-ala alt idiot. Dca nu era mama, acuma aveam partea mea de gradina la tara. Pai ce dracu. si via mea. Ca moare el, se face imparteala. Dar macar astalalt nu cred ca stie cand e ziua mea, deci nu ma suna sa ma faca si-asta sa plang. Sper. Si macar astia, desi nici cu ei nu am mare treaba, nu imi reproseaza ca nu ii sun. Macar atat. Fiecare isi vede de treaba lui. Daca ne vedem, bine.
Da...deci nu ii sun. Si nici pe mamaia. Da ma, nu va sun. Eu nu sun pe nimeni. Ca urasc sa vorbesc la telefon. Si mai ma gandesc sa sun, dar pana seara uit. Eu nu am vorbit nici cu mama, cand eram plecata. Cred ca am stat mai mult de o luna la un moment dat fara sa vorbesc cu ea la telefon. Sau pe YM. Mai imi lasa fratele niste offline-uri si eu ii raspundeam tot prin offline-uri. Sau daca ma prindeau acasa taiam repede conversatie pe motiv ce trebuia sa plec. Asa sunt eu. Take it or leave it. Stiu ca-s tampita. Dar asta nu reusesc sa o schimb. Am inceput cat de cat sa imi mai sun prietenii. Ca nici pe partea asta nu sun. Nu imi place. Mai degraba as sari in gol decat sa ma pui sa dau un telefon. Plus ca sunt si usor surda si nu aud mai nimic din ce mis e zice...si mereu ghicesc, si raspund evaziv. Asta e...incep sa ma impac ca o sa ajung singura. Ca asta aleg, se pare. Oricum si astia sunt niste disperati. O suna pe mamaia si de 3 ori pe zi. Ca ce face. Pai e sa faca...sta. Nu stiu...eu nu-s asa. Si nici mama. Daca nu are ceva de zis, nu suna. Si-acum oricum si-a pus ambitia si nu0i suna. Ei ca de ce suntem suparati si nu sunam, cand ei au pus rau botul ca nu stiu ce le-a zis mama prin iulie. Si au zis ca i-a deranjat chestia aia abia in septembrie. Pai da-o-ncolo de treaba. Ori zici pe moment, ori taci dracu si mergi mai departe. One shot! Ai ratat-o, live with it. Eu recunosc ca sunt cum sunt. Imi asum consecintele. Pe mine o sa ma bantuie in viitor amintirea ca nu am vorbit mai des cu mamaia. Stiu. Si eu aleg. Nu e nimeni de vina. Doar eu. si gata.
Si ma suna iar Elena. Ca mi-a trimis si niste bani. Stiu. Asa face mamaia mereu. Si ce voce linistita avea. Nu pot sa inteleg unii oameni cum trec de la o stare la alta asa usor. Si mama face asa des. Cand ne mai rafuim pe diverse teme. Si dupa juma' de ora vine vesela si-mi zice nu stiu ce. Pai ma, eu pun suflet, ma. In tot. Si cand ma enervez ar fi bine sa lasi o zi sa treaca. Si ma consum in tot ce fac. Si stiu ca acum o sa imi fie greu sa trec peste porcaria asta. Am crezut ca o sa mor in casa, de ziua mea. Nu mai puteam sa respir. Ea vorbea de zor si ei taceam si ma sufocam. Abia am zis un "Bine, o sa vad cand trec pe la voi". Da-i cu apa pe fata, du-te si intinde-te pe geam la aer, inspira, expira, intinde-te pe pat, urla, nimic. Incepusem sa ma gandesc serios ca nu o sa treaca.
M-am uitat in oglina si m-am speriat. Ma mai uit pe poze. Din Danemarca si de cand m-am intors. Si privirea, figura, totul la mine era atat de relaxat, vesel, optimist acolo. Aici, de cateva luni, vad presiunea pe fata mea. Se simte totul, se vede totul. Nu pot sa ascund. Desi as vrea. Desi de multe ori am tendinta sa nu schitez nimic in public. Doar sa stau sa observ si altii sa nu ma vada pe mine.

...si deja a trecut

Mi-am terminat ziua fara a fi inceput macar. Mai sunt niste minute pana pe 2. Dar eu imi serbez ziua cu prietenii mereu cu o zi inainte. Iar ziua de 2 mereu e rezervata tortului si familiei. Imi place mie ca in fiecare an la 19.45 (asa mi-a zis mama, eu o cred ca asta e ora la care m-am nascut) sa sulfu in lumanari. Si-mi mai place sa o pun pe mama sa imi faca tortul. anul trecut a avut proasta inspiratie sa zica ceva de cumparat tort. Tunete, fulegere furtuni. I-am zis ca daca s-a chinuit acum 23 de ani sa ma nasca trebuie ca in fiecare an sa isi aminteasca de acel moment si cel mai bun mod de "tortura" e sa imi faca un tort. Si se facu. Anu' asta la fel, evident. am lasat-o sa aleaga - tort de mere sau tort de crema de zahar ars. Cel din urma sta acum pe aragaz, la insiropat bine pana maine si ma asteapta sa il decorez cu frisca. Maine o sa beau cidru. Yuhuuu.
Stand acum...ajunsa asa devreme acasa ma cam iau stari. Nu stiu cum se face da-n fiecare an aleg cate-un loc unde niciodata nu pot sta pana tarziu, din diverse motive....toate de la ei. E pacat...ca-mi placea locu' asta pana azi...azi m-am simtit bine c-am fost toti, atat. In rest...mai jucam un wii, mai jucam un macao sau ma faceam ca invat cum sa joc septica si stiam ca ala se uita la ceas. Mda...asta e. Next year. Macar am primit cadouri. Multi cercei. Ca ma stiu maniaca fetele cu cerceii. Ultima data, anul trecut parca le-am numarat, aveam peste 50-60 de perechi. Eram curioasa sa vad daca ii trece vreuneia prin cap sa-mi cumpere vreun cd. Oricare. Anul asta nu mi-am cumparat de "Reactii adverse". Ciuciu bani. Si lista deja se face mare. Ah, si parca am cumparat ceva in iarna, inainte sa plec,dar erau d-alea iesite anul trecut si tot asa...lasate mai al urma sa le iau cand am bani. Mai nou, n-am niciodata. Mda...deci si muzicuta ciuciu. Oricum iar sunt in stadiu cand mi-as cumpara cd-uri doar pentru placerea mea, ca cd player nu mai am. A murit in Danemarca si l-am lasat acolo.
Mda...ma simt tare no fun si fara chef azi. Ma retrag. Maine ma ascund. C-asa fac eu de ziua mea. O ultima curiozitate am - cate persoane imi vor zice "La multi ani". Mishulinne are teoria ca pe masura ce inaintezi in varsta din ce in ce mai putini oameni iti zic la multi ani. Si iin fiecare an ii numara. E amuzant asa sa stai sa ii contabilizezi. O sa zic pe 3 numarul.

Something is starting today...

Am inceput luna noiembrie minuntat - cu o mica criza. Familia mi-a plecat la tara sa-l sarbatoreasca pe bunic. Si eu nu-mi gaseam aparatul foto si-am crezut ca l-au luat ei fara sa-mi zica. Si-ncepi sa suni - suna, telefonul fratelui uitat acasa, suna iar - telefonul mamei uitat pe masa din bucatarie. Incepi sa te enervezi rau. Nesimtitii, cum sa=mi ia aparatul fara sa-mi zica - chiar aveam nevoie odata de pozele din ele, si odata pentru diseara. Ma gandesc ca oricum nici eu nu vor face poze ca nu mai am baterii. Suna apoi pe fix la tara. Raspunde bunicu', ii zic La multi ani, mai vorbesc cu el, apoi ordon sa ma sune astia imediat cum ajung. Inchid si ma gandesc ca n-am cautat in geanta. Ma uit. Camera era acolo. Ma astepta. Idiot.



Asta-i piesa ce-mi place la nebunie s-o ascult toamna si pe 1 noimebrie. Imi place ca reda perfect starea de noimebrie, de toamna, de apasare, dar de stare de bine pentru mine. Iubesc rau de tot perioada asta. Cu frunzele colorate in culori tari aprinse peste tot pe jos. Am fost vineri prin parc si a fost aproape perfect. Frunze, vreme racoroasa ca sa te tina in priza, ploaie usoara si cam atat. De obicei ar trebui sa fie si liniste si pace. Dar era deja pranz si iesisera maturatorii sa strice tot. Pe alei era numai noroi, frunzele deja maturate, alea de pe iarba erau si ele luate si aruncate. Niste idioti. Eu stiam ca frunzele alea au ce cauta in circutul naturii. Ca se descompun si devin hrana pentru animalute din sol. Dar ce sa le ceri. Le iau de acolo si le ard. Mai tare e ca joi am vazut ca erau cete-cete si adunau ghindele. avea galeti pline de ghinde. Probabil astia ce administreaza parcul au pus gand rau veveritelor iarna asta. Sa moara si Marianele de foame, ca doar e criza.

Am fost ieri la targul de job-uri. Mai mult de gura mamei. Cu ce m-am ales? Pai cu minus 10 lei dati pe imprimarea CV-urilor si pe-o folie de plastic, cu 2 pixuri gratis, unul foarte dragut, mov-roz, cu o ciocolata Joe si o punga de chipsuri de la Star Foods. Mai erau pe-acolo niste fete cu ciocolatele de la Poiana, dar erau in pauza cand am plecat si mi se pare de cacat sa te duci sa ceri mancare ca-i pe gratis. Desi o gramada faceau asa. Era bataia la standul Star Foods. "Da-mi si mie 2 pungi de floricele." Mie chipsurile mi le-a cam pus in brate una. Si-am zis ca-si face si ea treaba si le-am luat. Aglomeratie, posturi pe financiar-contabil si la etaj, IT. Multe. Ma tot gandesc ca mi-am ratat meseria. Dar deja in familie nu mai e loc de alt prograator. Asa ca raman la agricultura mea si marketingul/managementul meu. Am gasit niste chestii interesante pe la P&G si la Kraft Foods. Maine sar cu Cv-ul online. Ah, am vrut la un moment dat sa fur niste pixuri, veo 20-30 asa. Dar dupa ce am stat sa ma gandesc un pic mai mult mi-am dat seama ca singura nu as putea sa fac asta. Trebuia sa vin in grup organizat de 3-4 persoane. Si rezolvam. :))

Apoi am plecat pe jos spre Hobby Cafe la sedinta pe luna octombrie cu BYP. Si cum mergeam eu asa pe Calea Victoriei, Universitate, Rosetti, Mosilor, Mantuleasa mancand chipsuri, mi-am dat seama ca mie nu-mi plac chipsurile si ca orasul e tare frumos sambata, cand e liber si linistit. Inca e frumos. Inca mai sunt sanse sa nu se duca tot dracu'. Am ajuns la cafenea cu o ora mai devreme. Si am profitat si-am stat linistita citind din 24 fun si pregatind prezentarea activitatii echipei de marketing - am fost desemnata de reprezentant in lipsa directorului. Ca doar am iesit voluntarul lunii. De fapt, eu le-am zis luna trecuta ca luna asta eu o sa ies. Au crezut ca glumesc atunci. Dar nu stiu ca mie-mi place mult sa-mi fac mici cadouri. Si cand imi pun ceva in minte tre' sa iasa. Si-a iesit. Acum am o cana frumoasa, alba, imprimata cu sigla BYP, un copacel verde, sunt "Cea mai BYP" si voluntarul lunii octombrie. YEEE!

Dupa asta am zis ca ma duc acasa. Dar...ramasese in pom faza cu Halloween Charity Ball de la Palatul Parlamentului. Ca am castigat o invitatie. Si nu prea aveam chef...ca era frig si habar n-am cum e pe acolo si eu credeam ca tre' sa te duci elegant. Desi stiam ca e totusi Halloween si ar merge niste costume. Noroc ca a castigat si-o alta fata invitatie si ea era atat de entuziasmata de idee ca mai mult am acceptat sa merg pentru ea. Si-apoi, in drum spore casa aflu ca sloganul e "Dress gloablly, give locally". Ajung acasa s-i zic mamei ca tre' sa scoate iile sau fusta de tiganca. M-am mai invartit vreo ora si am ajuns sa plec de-acasa frantuzoaica. Totul a pornit de la basca mea rosie. Si restul e venit de la sine. Am iesit o frantuzoica a dracu' de draguta. Zic asa pentru ca m-am simtit tare bine asa la bal. Desi nu eram singura, mai erau inca vreo 3. La un moment dat dansam una langa alta. Da' eu eram singura ce-avea basca rosie si buburuza prinsa-n piept.
Concluzii? Pai astia de-s "vedete" sunt niste boringosi. :)) Am ajuns acolo pe la 11 si era atmosfera de inmormantare. Ceva muzica, dar toti la mese, priviri, semne, discutii, pupaturi, etc. A dansat Ethan Hawke cu una. Frumos barbat. Au cantat unii, Balkan Fanatik cica, habar n-am ce voiau..oricum au cantat maxim 30'. Si-apoi a inceput petrecerea. Cu muzica de Expirat. Caterinca. Cred ca cel mai mare succes a fost inregistrat de Cypress Hill - Insane in the brain si Jump around, puse una dupa alta, de erau aia in extaz sarind si dansand si cantand. Am plecat pe la 2 jumate. Deja nu mai era multa lume, doar cei care fusesera voluntari si erau la partea de petrecere acum. Pe parte de costumatii tre' sa il amintesc pe domnul scafandu, venit cu papucei si cu lopatica verde e plastic dupa el si pe doamna stewardesa venita cu bagajelul dupa ea si trebuie sa recunosc ca i-am adminrat consecventa - a carat bagajul ala dupa ea toata seara. A si dansat cu el in mana. Asta inseamna ca intri in pielea personajului. Dar din toti, cel mai mult mi-a placut de Caesar. Avea viata in el. A dansat de-a rupt. Si imi mai placeau si ciucurii de la draperii pe care si-i legase de picioare. Mare om :))

Si varianta in portugueaza a piesei "Hit the road Jack". Au pus-o aseara si mi-a placut. Habar n-aveam de ea. Mai era o piesa ce-au pus-o aseara si am zis ca trebuie sa o zic, dar am uitat...