Am doua bloguri. Unul pe wordpress, altul pe blogspot. Pana de curand le-am ignorat pe amandoua cam la fel. Primul a fost asta, parca. O sa ma uit la data sa vad exact. Apoi, pentru ca din cauza netului prost imi era imposibil sa folosesc wordpress-ul am trecut pe blogspot. Am zis ca blogspot va fi pentru fotografii, si wordpress pentru scris. Am cam esuat la amandoua. Acum ma gandesc la care sa renunt, si sunt in impas. Deocamdata am hotarat ca voi scrie, sau voi incerca sa scriu o data pe unul, o data pe celalalt si vad ce iese, care are mai mult “succes”, pe care il folosesc mai usor si nu ma incurc in diversele optiuni. Acuma ramane doar sa ma tin de scris, si mai exact sa ma tin de redat in scris chestii zilnice, nimic deosebit. Asta pentru ca nu am vrut si inca nu vreau sa am trafic, sau sa ma citeasca cineva, vreau doar sa ajung sa ma pot exprima si in scris. Vreau sa pot sa transcriu gandurile care imi vin mereu inainte sa adorm, in intuneric, liniste. Alea sunt cele mai intense, interesante, si pline de inteles si creativitate. Daca reusesc sa le aduc la suprfata, sa mi le amintesc 100% si a doua zi dimineata mi-am realizat obiectivul. Face parte din a reusi sa devii mai bun pe masura ce trece timpul. Sa te reinventezi, sa te depasesti sa te cunosti. Si pentru asta nu am nevoie de spectatori. Doar de mine. Pentru ca eu mereu am vazut blogul strict ca pe un jurnal, ala de il ascundeam cand eram mici (daca aveam asa ceva) si care era plin de gandurile noastre ascunse si care trebuiau sa stea asa, in gandirea mea de atunci.
Acum daca vor exista si cititori, fie. Am renunat la a tine blogul privat. Am hotarat ca nu are ce sa fie rau daca mai citeste unul din cand in cand.
Asa ca se pare ca de azi incepe competitia – stayin alive!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu