Acum 13 zile, pe 2 septembrie am avut o zi tare misto. M-am simtit super in Bucuresti si am facut chestii pe are nu credeam sa ajung sa le fac prea curand pe aici. Schimbari. In bine. Si-mi place la nebunie asta. Optimism.
Ideea e ca am zis ca e cazul sa trec pe la scoala sa ma interesez de mastere. Zis si facut. Am plecat de dimineata, m-am plimbat prin campus, prin gropi, prin santiere, pe la secretariate, am asteptat pe la usi, am aflat diverse, si am plecat.
M-am oprit pe la obisnuita inghetata la cornet, care era delicioasa in ziua aia si apoi am pornit iarasi pe obisnuitul meu drum, pe jos, dar de data asta spre parcul Kiseleff. Acum o dau cu copy paste din postul de pe blogul de pe wordpress. "Ma indrept spre parcul Kiseleff, unde stiam ca o sa dau de biciclete de inchirat. Doar cu buletinul. Abia astept. Pe drum, dupa ce am trecut de Arcul de Triumf tot ma intalnesc cu diversi pe astfel de biciclete. Stiam din ziar ca nu ar avea voia sa paraseasca zona parcului. Poate au schimbat regulile. Ajung. Iau formular, completez, citesc reguli – nu e voie utilizarea in afara parcului. Pe dracu’ – fix pe pistele de biciclete pana la Casa Scanteii o sa ma duc. Na! Ca pot! Si dusa am fost. Kiseleff – Casa Presei – Herastrau pe la parcul de distractii – pe langa lac – pe la teatrul de vara – Arcul de Triumf – parcul Kiseleff – fix o ora de pedalat.Aici http://www.greenrevolution.ro/evenimente/la-pedale-bike-sharing-gratuit-de-maine-in-kiseleff_id4825.html (Altfel habar nu am cum sa fac sa pun link, ca-s varza, si desi mereu intreb cum se face si mi se zice, mereu uit.) Biciclete misto, verzi, cu cosulet, pe marimi, pentru femei si barbati, pentru copii. Extraordinara idee. E pentru prima data de cand m-am intors cand chiar simt si cred ca lucrurile pot merge spre bine in Ro, si in B. si chiar mi-a placut iar Bucurestiul. De data asta cu motiv. Inainte il iubeam by default. Ca era al meu, singurul loc unde am locuit, singurul oras pe care il stiam (se presupune ca il stiam). Simt ca abia acum incep sa il descopar. Dar cum zic mereu , “never say never”, mereu las loc ptr ceva nou, ptr continuare, trecere la alt nivel. Sau incerc.
Cam atat a fost azi, dar m-am simtit bestial in Bucuresti. Am uitat ce mai voiam sa zic, daca mai voiam sa zic ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu