Mergeam azi pe strada si ma gandeam la una, alta. De cand nu mai am cd player sa ascult muzica pe strada, ma gandesc, imi las gandurile sa iasa la suprafata, cam cum fac cand incerc sa adorm. Si mereu ies povestiri, ca si cum as scrie o carte, un blog. Da, fix asa - cand merg pe strada scriu posturi si in fiecare seara inainte sa adorm, sau ca sa adorm scriu pe blog, sau inainte scriam in jurmal. Eu nu numar oi cand ma chinui sa adorm ca ma apuca rasul isteric - eu scriu povesti, memorii. Si uite asa azi m-am trezit ca ma gandeam la sinucidere, dar nu despre asta e vorba. Am trecut repede la cum am anumite porniri. De exemplu, mereu m-am gandit cum ar fi sa ma arunc de la geam, ca sa vad cum e sa zbori. Cum stau la etajul 10, mereu ma trezeam ca stau pe geam si ma uit in jos contempland la cum ar fi sa plutesc. Un fel de sinucidere, dar doar zborul de dinainte, fara rezultat. Apoi mi-a trecut prin minte ce m-ar face sa ma sinucid, dar asta o sa fie alta poveste - azi nu am ajuns la nici un rezultat. Repede mi-a trecut alt gand prin minte. Cum eu am multe astfel de fixatii, ce iau viata numai in mintea mea, si asta e suficient ca sa o consider indeplinita. "Happiness is all in the mind, let's unwind and find a reason to smile". Nici la capitolul fericire nu am ajuns la vreun rezultat azi. Dar am trecut la fixatiile mele. Deseori ma trezesc ca atunci cand vorbesc de un obiect, oarecare, automat ma gandesc la cum ar putea fi folosit acel obiect ca arma. Le-am povestit unor colegi Erasmus chestia asta, nu mai stiu cum a venit vorba, si cred ca i-am cam speriat hahaha. Pe mine ma amuza, pentru ca stiu ca atata vreme cat o sa le gandesc, nu o sa ajung sa le fac nicioadata. Simplul fapt ca ia viata in mintea mea, inseamna moarte in realitate. Alta chestie e ca ma gandesc cum as putea fura ceva, orice. Nu cred ca am furat ceva in viata mea, ah, ba da. Am furat o solnita de la Cafeneaua actorilor intr-o duminca seara, dar asta doar ca razbunare, ca urmare a unei serviri aproape inexsitente. Pfiu, m-au enervat la culme, asa ca i-am pedepsit, le-am furat solnita. Dar cam la asta se rezuma lista furturilor mele reale. In schimb, in minte, cred ca am furat tot ce se putea fura. Stiu ca aveam in liceu un fel de tablou cu Colosseumul care imi place la culme. Cred ca am intrebat-o pe profa de italiana pana la exasperare daca pot sa il fur. Daca se fura taboulul ala eram cap de lista la suspecti. Cam la fel am procedat cu un steag al Romaniei, in facultate. Cred ca toata seria stia ca eu vreau sa fur steagul ala. Aveam si plan facut, si binenteles ca toti il stiau.
Mai am o singura dorinta de furt, pe care sper sa o indeplinesc. Vreau sa fur o bicicleta din Copenhaga, sa o folosesc o noapte, apoi sa o pun la loc. Astept sa ma reintorc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu