Live in K.!

Cel mai tare concert la care am fost in viata mea, pana acum, a fost Dilated Peoples. In Copenhaga. Am fost si in B., cu juma' de an inainte, dar am fost degeaba, nici nu mi-am dat seama cand au inceput sa cante, si habar nu am cand a trecut ora cu cantarea, sau cand s-a terminat. Dar asta e alta poveste.
O sa o iau de la inceput. Am vazut in total 4 concerte de rep in CPH. Am ratat alte cateva, si la altele nu m-am dus, fie ca nu reprezentau mare interes, fie ca era prea scump, fie ca nu aveam cu cine sau ca nu stiam unde e clubul si chiar nu aveam chef sau timp in perioada in care a fost. Ce imi pare rau ca am ratat este Rjd2. A avut concert la vreo 2 saptamani dupa ce-am aterizat pe pamant danez. Am citit in ziar, dupa. De atunci am inceput sa verific site-urile cluburilor. Si ce am aflat? Cunninlyinguists pe 2 aprilie. Super. Tre' sa merg. Am inceput sa caut lume care ar putea sa vrea sa mearga. Cam greu. Dar mi-am pastrat speranta. Lunile au trecut, s-a facut caldut, aprilie, sfarsit de block. Examen pe 2 aprilie pe la pranz, plecare pe 3 aprilie la Stockholm in vacanta de Paste. Concertul nici ca se putea sa pica mai bine de atat. Mai putin cineva care sa ma insoteasca. Dau mass message pe Facebook, si culmea, umire, imi raspunde o rusoaica, de la cursul de engleza, pe care abia o cunosteam, dar care a fost convinsa de stilul mai smooth al astora. Concertul? Pai sunet ca pe cd, omuleti activi pe scena, eu in primul rand cu Natalia, sarit, cantat, schimb de replici intre Kno si rusoaica mea pe la mijlocul cocnertului (nu voia de-a naibii sa zica "I like weed". Saracu' sa comunice cu publicul, rusoaica, nu. Lacat la gura. :)) A incercat de 3-4 ori, a plecat, a revenit. Nimic. La final, Natti coboara la public, canta, lumea yeah, il ia in brate, eu ma feream sa nu ma loveasca vreunu, sau chiar el din greseala, ca stateam fix in spatele lui. Omu; tot imbratisa pe toti, cand se intoarce, ma vede la cm de el si probabil zice ca vreau si eu a hug, si ia-ma-n brate. Eu prinsa de ditamai omu' ce ma gandesc: "Fratee, da' transpirat mai e si asta". Nu sunt buna de fan, cred. Dupa asta am plecat fericita in excursia la Stockholm. Ajunsa acolo, sambata, ne plibam, cand vad un afis interesant. Ma duc, ma uit - Pharoahe Monch. Zic misto, cand o fi. Ma uit mai bine, descifrez afisul, stupoare, fix in seara aia. Am stat ceva timp sa ma gandesc, insa am ramas doar cu afisul, luat de pe un zid, in timp ce ma plimbam noaptea prin centrul istoric. Si acum imi cam pare putin rau ca nu am mers. Atunci am motivat ca era scump biletul. Next time, poate.
Urmatorul concert a fost Devin the Dude. In Rust, de data asta, un club foarte misto, dar in Norrebro, care e un fel de ghetou al orasului, multi arabi, si focuri de arma, partea "periculoasa" a Copenhagei. Asta pana te obisnuiesti cu locul. La asta am fost singura. Pentru ca era ieftin, pentru ca nu am mai avut chef sa cersesc companie si ptr ca am zis ca imi bag picioarele, vreau sa incerc sa vad cum e sa mergi singur la un concert. Si-a fost in regula, am ajuns prea devreme, am asteptat ceva sa se umple clubul si sa inceapa, dar concertul a fost tare. Si mai tare a fost ca dupa concert am ajuns acasa high. Si eu nu am fumat nimic. Dar fumul dinauntru il puteai taia cu cutitul. Inainte sa urce Devin pe scena, nu fuma nimeni - fumatul in locuri publice inchise e interzis in DK. Ah, dar cand pe scena artistul urca cu ditamai jointu' in mana, evident ca toti scot arsenalul. Si cam asa am ajuns eu foarte fericita acasa, dupa concertul asta.
Ultimul live vazut in CPH a fost Dilated. Initital nu am vrut sa mai merg inca o data. Dar pe masura ce se apropia data parca deveneam tot mai nerabdatoare si agitata, ca trebuie sa ii vad. Plus ca era cu 10 zile inainte sa plec. Se face ziua, 6 iunie, aflu ca o elvetianca cu care chiar am petrecut ceva timp asculta rep destul de mult, si pe acasa mergea des la concerte, festivaluri. chiar ii vazuse pe astia prin 2003, pe la inceputurile lor ca trupa. Super de doua ori. Nu aveam sa merg singura. In ziua concertului aflu ca o alta prietena de-a mea, o italianca vrea sa ea sa vina, fara sa fe ascultatoare, doar ce auzise de ei de la un prieten fan. Iarasi super. Pe drum, ma intalnesc cu elvetianca mea, si cu prietena ei, pe care o luase pe sus ca sa mearga la concert. Asa ajungem in Rust, eu extrem de vesela. Asteptarea pentru concert a fost crima, cred ca am stat vreo 3 ore jumate, dar concertul a fost nebunie. Stateam la un fel de balconas, la nivelul scenei, la 3 metri de Ev si Rakaa, 4 m de Babu. Mi0am dat seama ca desi mi se parea ca nu ascult asa mult DP, stiam versurile bine de tot. Am plecat cu concertul intiparit pe retina, si in creier. Are un sertaras special. Inca mai imi vin in minte bucati de piese de atunci si cum le-am simtit live, si le cant in minte. Si il vad pe Evidence cum flutura mana in aer, ca si cum dirija. Am scris mult, dar senzatia e de speechless.