Vreau sa zic de multe. Dar iar le pierd pe drum...nu cred ca o sa zic nici 20% din ce am in minte.
Incep cu prima, cea mai fresh. Mi-am facut al doilea blog, care de fapt e cam al patrulea, ca mai am unul pe blogger, pe alta adresa (care ala cred ca este primul pe care l-am facut, acum cativa ani buni, si pe care nu l-am folosit niciodata, nici nus tiu daca mai gasesc parola), si cel de pe wordpress. In fine, am reusit sa imi fac blog pe aceeasi adresa cu asta...am incercat eu sa caut acum vreo saptamana sa aflu cum se face, dar era ataaaat de simplu. Azi am reusit. ASa, deci, tadaaaaam Same time, last year. Blogul meu despre experienta ca student Erasmus in Copenhaga, la un an distanta, asa cum vad si imi amintesc totul acum. O sa fie o plimbare interesanta. Cel putin pentru mine. Maine intru in paine.
Azi am ajuns pe la vreo 11 acasa. Am fost si eu in oras un pic, ca doar e sambata. Am realizat ca am imbatranit si m-am linsitit. Mult prea timpuriu zic eu. Mi se tot intampla in ultima perioada sa ma intalnesc serile, vinerea, sambata la lift cu un vecin. Il stiu de cand avea cativa ani. Nu e mare diferenta de varsta intre noi, are vreo 20-21 maxim, dar eu il am in minte tot ca pe baietelul dragalas. Ideea e ca mereu eu vin vinerea, sambata acasa la 11, el pleaca. Azi la fel. Stateam si ma gandeam ca asa faceam si eu acum 3-4 ani...vad ca acum parca nu mai am nici acelasi chef, nici tragerea de inima, nici anturajul, prietenii..ne-am dat pe altele...Parca-as face o schimbare, dar nu stiu ce si cum.
De unde am venit azi? Pai am fost la Absintherie...si am baut absinth de data asta...care e cam naspa la gust, ca e ceva ce eu stiam, ca in bomboane si nu imi place...si nici nu mi s-a parut cine stie ce...desi eu parca eram usor altfel dupa...si pe drum, si acasa..haha...as mai incerca.
Si iar am uitat ce voiam sa mai zic...
Noapte buna!
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
vineri, 29 ianuarie 2010
tralala
Sunt dusa! Rau de tot. Si tot eu sufar din cauza asta.
Sa o iau in ordine. Azi a fost another day at the office, basically doing nothing, bagat doza zilnica de anunturi, sunat cativa oameni, frecat menta. Ca n-am chef, sau ca sunt niste cereri tampite si n-am de unde sa le iau, sau ca sunt niste nehotarati aia de vor cate una alta. Dar cum am un coleg nou, si baiatu' e entuziasmat, m-am ales cu o vizionare (a lui, ca el avea vreo 3 in acelasi timp cu 3 clienti diferiti). Am zis ca ma duc eu, ca era relativ in drumul meu, in cartier. La Rucar, mai exact. Si vorbesc eu cu oamenii, si cu clienta si cu proprietarul si ma duc. Ajung binenteles mai devreme. Cu 15 minute. Ca tot eram eu azi eram fericita ca nu mai e frig, ca ce zi buna e azi de vizionari. Sa mor nu altceva, ca am degerat. O sun pe clienta, la 18.20, ca intarzie cam 15 minute. Eu cu gandul numai la ce ger am de indurat. Am incercat eu sa alerg, sa fac miscare, tot aia. Ma gandeam sa ma duc la tipu' de la florarie sa ma bag in seama cu el. La el parea cald si bine in ghereta. Si pe la 18.35 zic sa sun si proprietarul. Scot manusile, scot foita cu numerele de telefon, formez, un tip cu voce naspa (asa era si proprietarul), dau eu si turui ca intarzii...asta tacea. Eu iar ii zic, Cristiana Militaru, imobiliare, vizionare...el nimic. Aud apoi "Ia" si o voce de tipa. Eu iar cu discursul, ea...ce vizionare? Eu "Nu aveti o garsoniera, blabla, etc?" Ea "Nu". Super. Inchid si ma gandesc ce dracu fac. Ma uitam la foaia aia de parca asteptam sa imi vorbeasca. Sun la celalalt numar, pe care (imi zic eu, am fost inspirata sa il notez.) Nu raspunde. Ce fac??? Si imi vine idea geniala. Asta e, o sun pe clienta sa ii zic ca s-a dat. Sun eu, ea saraca, "A, pai mai aveam 2-3 minute si ajungeam". Eu o iau deja inspre casa, ca ii caut maine, ca mai vedem, bla, bla. Si inchid, degetul aratator de la mana dreapta deja ma intepa de la frig, bag manusile si fuga prin zapada spre casa, gandindu-ma ca nu am cum sa il anunt pe saracul om, proprietarul, ca nu mai vin. Apoi realizez ca-s tampita rau. Scot foita, ma uit la numar iar, scot telefonul, scot manusa de la mana dreapta si imi chinui iar degetele, si vad. Formasem numarul gresit prima data. Dar cum eram deja congelata, la momentul respectiv nu am gandit eu ca exista si posibilitatea asta. Atunci nu am gandit decat ca am scris gresit numarul pe foaie. Si nu ma gandeam decat cum sa bag mana in manusa mai repede. Deci tuta. 1-0 ptr frig.
Maine e o noua zi la birou. Sa vad ce mai incurc. Oricum am pierdut niste contracte de vizionare...habar n-am ce-am facut cu ele, dar nu le mai gasesc...sunt ingrozitor de ametita.
Sa o iau in ordine. Azi a fost another day at the office, basically doing nothing, bagat doza zilnica de anunturi, sunat cativa oameni, frecat menta. Ca n-am chef, sau ca sunt niste cereri tampite si n-am de unde sa le iau, sau ca sunt niste nehotarati aia de vor cate una alta. Dar cum am un coleg nou, si baiatu' e entuziasmat, m-am ales cu o vizionare (a lui, ca el avea vreo 3 in acelasi timp cu 3 clienti diferiti). Am zis ca ma duc eu, ca era relativ in drumul meu, in cartier. La Rucar, mai exact. Si vorbesc eu cu oamenii, si cu clienta si cu proprietarul si ma duc. Ajung binenteles mai devreme. Cu 15 minute. Ca tot eram eu azi eram fericita ca nu mai e frig, ca ce zi buna e azi de vizionari. Sa mor nu altceva, ca am degerat. O sun pe clienta, la 18.20, ca intarzie cam 15 minute. Eu cu gandul numai la ce ger am de indurat. Am incercat eu sa alerg, sa fac miscare, tot aia. Ma gandeam sa ma duc la tipu' de la florarie sa ma bag in seama cu el. La el parea cald si bine in ghereta. Si pe la 18.35 zic sa sun si proprietarul. Scot manusile, scot foita cu numerele de telefon, formez, un tip cu voce naspa (asa era si proprietarul), dau eu si turui ca intarzii...asta tacea. Eu iar ii zic, Cristiana Militaru, imobiliare, vizionare...el nimic. Aud apoi "Ia" si o voce de tipa. Eu iar cu discursul, ea...ce vizionare? Eu "Nu aveti o garsoniera, blabla, etc?" Ea "Nu". Super. Inchid si ma gandesc ce dracu fac. Ma uitam la foaia aia de parca asteptam sa imi vorbeasca. Sun la celalalt numar, pe care (imi zic eu, am fost inspirata sa il notez.) Nu raspunde. Ce fac??? Si imi vine idea geniala. Asta e, o sun pe clienta sa ii zic ca s-a dat. Sun eu, ea saraca, "A, pai mai aveam 2-3 minute si ajungeam". Eu o iau deja inspre casa, ca ii caut maine, ca mai vedem, bla, bla. Si inchid, degetul aratator de la mana dreapta deja ma intepa de la frig, bag manusile si fuga prin zapada spre casa, gandindu-ma ca nu am cum sa il anunt pe saracul om, proprietarul, ca nu mai vin. Apoi realizez ca-s tampita rau. Scot foita, ma uit la numar iar, scot telefonul, scot manusa de la mana dreapta si imi chinui iar degetele, si vad. Formasem numarul gresit prima data. Dar cum eram deja congelata, la momentul respectiv nu am gandit eu ca exista si posibilitatea asta. Atunci nu am gandit decat ca am scris gresit numarul pe foaie. Si nu ma gandeam decat cum sa bag mana in manusa mai repede. Deci tuta. 1-0 ptr frig.
Maine e o noua zi la birou. Sa vad ce mai incurc. Oricum am pierdut niste contracte de vizionare...habar n-am ce-am facut cu ele, dar nu le mai gasesc...sunt ingrozitor de ametita.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Disco!
Pfiu, cum a nins azi!! Nebunie! Zapada lucea, sclipea, oriunde ma uitam parca eram in basm...haha, sai mai degraba in disco club...fix asa se vedea lumina in fulgii de zapada, ca intr-un disco ball. Mai mare placere sa te plimbi. Mai ca imi pare rau ca nu am avut vreo vizionare azi.
Incep sa imi revin, poate si pentru ca am facut azi bani. Dar nu e asta motivul. Incepusem de ieri pe la pranz sa simt ca imi revin, ca nu mai sunt down si nemultumita de tot ce ma inconjoara si nelinistita si fara chef. Am inceput sa cant colinde :)), sa fac karate prin agentie si sa merg pe la colegi sa vad ce oferte si ce cereri au. Si sa ii sun pe oameni. Si nu mai sunt moraconoasa. Bine, sunt nesuferita, ca asa sunt eu. Acum ma gandeam ca imi revin, dar daca imi trece, o sa devin o mare nesuferita si voi continua sa ma comport ca pana acum, adica sa fiu cam insistenta, numai ca schimband-mi starea de spirit, de data asta o sa o fac numai de-a dracu'. Sa vad ce reactii obtin. Ca acum chiar nu mai imi pasa. Si toate astea pentru ca nu stiu din ce motiv, dar nu pot sa ma super pe o anumita persoana. Orice ar face sau nu ar face. Nu imi vine sa stau suparata. Asa ca trebuie sa fac eu ceva ca sa ma simt bine. Sa simt ca eu am controlul.
Incep sa imi revin, poate si pentru ca am facut azi bani. Dar nu e asta motivul. Incepusem de ieri pe la pranz sa simt ca imi revin, ca nu mai sunt down si nemultumita de tot ce ma inconjoara si nelinistita si fara chef. Am inceput sa cant colinde :)), sa fac karate prin agentie si sa merg pe la colegi sa vad ce oferte si ce cereri au. Si sa ii sun pe oameni. Si nu mai sunt moraconoasa. Bine, sunt nesuferita, ca asa sunt eu. Acum ma gandeam ca imi revin, dar daca imi trece, o sa devin o mare nesuferita si voi continua sa ma comport ca pana acum, adica sa fiu cam insistenta, numai ca schimband-mi starea de spirit, de data asta o sa o fac numai de-a dracu'. Sa vad ce reactii obtin. Ca acum chiar nu mai imi pasa. Si toate astea pentru ca nu stiu din ce motiv, dar nu pot sa ma super pe o anumita persoana. Orice ar face sau nu ar face. Nu imi vine sa stau suparata. Asa ca trebuie sa fac eu ceva ca sa ma simt bine. Sa simt ca eu am controlul.
luni, 25 ianuarie 2010
La dracu'
M-am blocat!
Ce fac e pura fictiune..
Exact ca tipu` ala rau de tot din filmele de actiune.
Plec in misiune, nu se trage pe bune
Da` ma gandesc la niste tipe, ma trezesc in statiune.
Zic “uuu” si simt o mica tensiune
Da` n-ajunge la ce boxe tre` sa pun in functiune.
Aduna nume, facem rost de scule
Si-n timp ce toti striga c-ai pus prea mult
Eu zic “mai pune”.
Apar femeile, ma-ntreaba numele..
N-am, eu vin din viitor – ma strigi dupa numere.
Si eu nu-s baiatu` rau, hai fato spune-le
Incerc sa-mi tin gura da` imi scapa glumele.
Asta-i momentu` meu, tre` sa dispari, e timpu`..
Plus ca nu fac hip-hop, nu sunt eu tipu`
Si multi ma-ntreaba care-ar fi motivu`
Am ametit, nu mai vreau sa dau din cap
Si mi-a ramas ticu`.
Eu plec acum si las in spate chitante,
Oameni, stress, probleme, munca, restante.
Ma pierd in vise, pasiune si sperante
Si fac tot ce-mi trece prin cap inafara de gloante.
Cine vine cu mine… x8
Traiesc in Tara Minunilor
Si toti se-ntreaba – “Unde?, vrem si noi”
Pai asta, ba nebunilor
Unde multi au ce vor, da` nu-i destul
Ca dac-ar pica din cer – atunci au tot si nu e cool
D-aia nu ma uit in jur, nu caut
Anturaj de cocalari, ca nu vreau sa ma laud la
Pizde vopsite, prajite-n solare, ce nu pricep
Ca nu-mi plac zdrentele de nici o culoare.
Mami, esti tare rau, da` ce vrei..
Ca tu le stii pe toate de parc-ai avea ochii-n creierii mei.
Stiu ca nu-ti trece prin cap ce-s in stare sa fac,
M-am saturat sa te lovesc cu vorbe si ma chinui sa tac.
Da-mi plac momentele,
Alea-n care iei foc ca nu vreau sa-mi dezvalui sentimentele.
Si stau ascuns ca ma vaneaza fetele,
Daca ma gasesti vreodata, am nevoie sa ai incredere.
Cine vine cu mïne… x8
Ce fac e pura fictiune..
Exact ca tipu` ala rau de tot din filmele de actiune.
Plec in misiune, nu se trage pe bune
Da` ma gandesc la niste tipe, ma trezesc in statiune.
Zic “uuu” si simt o mica tensiune
Da` n-ajunge la ce boxe tre` sa pun in functiune.
Aduna nume, facem rost de scule
Si-n timp ce toti striga c-ai pus prea mult
Eu zic “mai pune”.
Apar femeile, ma-ntreaba numele..
N-am, eu vin din viitor – ma strigi dupa numere.
Si eu nu-s baiatu` rau, hai fato spune-le
Incerc sa-mi tin gura da` imi scapa glumele.
Asta-i momentu` meu, tre` sa dispari, e timpu`..
Plus ca nu fac hip-hop, nu sunt eu tipu`
Si multi ma-ntreaba care-ar fi motivu`
Am ametit, nu mai vreau sa dau din cap
Si mi-a ramas ticu`.
Eu plec acum si las in spate chitante,
Oameni, stress, probleme, munca, restante.
Ma pierd in vise, pasiune si sperante
Si fac tot ce-mi trece prin cap inafara de gloante.
Cine vine cu mine… x8
Traiesc in Tara Minunilor
Si toti se-ntreaba – “Unde?, vrem si noi”
Pai asta, ba nebunilor
Unde multi au ce vor, da` nu-i destul
Ca dac-ar pica din cer – atunci au tot si nu e cool
D-aia nu ma uit in jur, nu caut
Anturaj de cocalari, ca nu vreau sa ma laud la
Pizde vopsite, prajite-n solare, ce nu pricep
Ca nu-mi plac zdrentele de nici o culoare.
Mami, esti tare rau, da` ce vrei..
Ca tu le stii pe toate de parc-ai avea ochii-n creierii mei.
Stiu ca nu-ti trece prin cap ce-s in stare sa fac,
M-am saturat sa te lovesc cu vorbe si ma chinui sa tac.
Da-mi plac momentele,
Alea-n care iei foc ca nu vreau sa-mi dezvalui sentimentele.
Si stau ascuns ca ma vaneaza fetele,
Daca ma gasesti vreodata, am nevoie sa ai incredere.
Cine vine cu mïne… x8
vineri, 22 ianuarie 2010
Pace cartierului
Am pus fundalul sonor, acum e timpul pentru naratiune. Despre cartierul meu.
Am mai vrut sa scriu de asta acum ceva timp, dar am uitat. Acum ce-a declansat a fost ca am trecut ieri pe strada mea pe langa un loc care e acum viran. Eu stau pe Campia Libertatii. Nu aia de la Blaj, ci din minunatul Bucuresti, Titan. Bine, eu toata viata mea am crezut si mereu am zis ca stau in Balta Alba...acum habar n-am daca unde stau eu e Balta Alba sau e Titan, sau Balta Alba e inclusa in Titan...deci Campia Libertatii. Si pe strada asta era un loc care avea ceva faima prin cartier..si prin oras chiar... Hastin. Era un magazin, ce a fost in mare parte din timp alimentar, cu diverse. Chiar era in perioada buna cel mai tare din zona. Gaseai de toate. La inceputuri, pe locul respectiv erau 3 magazinele, doar Hastinul, cel din mijloc a rezistat in timp. Apoi, s-a facut alaturi si pizzeria Hastin si de acolo notorietatea prin zona. Acum....eu tin minte un anume moment din trecut, cand eu cu prietenele mele am iesit la o pizza si un suc la Hastin. Era prin perioada cand se lansase Britney Spears...si pizzeria era acolo de destui ani deja...Acum e acolo un teren viran. E de ceva timp asa, dar ieri am trecut pe acolo si am vazut totul alb si mi-a sarit in ochi. Si am zis sa tre' sa scriu. Probabil ca se va ridica un bloc ceva acolo. Si o sa se uite de Hastin.
Mergand mai sus pe strada ajungi in "capat". Asta inseamna la intersectia Campia Libertatii cu Baba Novac, pe unde trece 311-le. In slang-ul de cartier asa se zice locului - "in capat la Catelu". Asta e vechiul nume al strazii mele. Si acolo era pe vremuri mare vad comercial, cu vreo 3 magazine cu diverse. Si alea s-au dus. Strada se continua pana dupa intersectia asta si ajunge la intersectia cu tramvaiele...dar din punctul meu de vedere ce e dupa intersectia cu Baba Novac parca nu mai e the real Campia Liberatii. Aia de stau pe acolo sunt asa, niste exilati.
Mergand pe Baba Novac inspre rond la Baba Novac se ajunge la Rucar. Acolo e un complex, ramas cam in paragina acum. Dar tre' sa stii de Rucar, daca esti din cartier. Nu prea e nimic interesant acum, nu imi amintesc sa fi fost ceva pe acolo...dar e un loc ce trebuie sa se stie. Ah, poate restaurantul Rucar, unde au avut nunta parintii mei, si care e cam in paragina el acum, dar care pe vremuri era foarte jmecher si avea o gradina foarte frumoasa in fata. Acum sunt balarii si cam atat.
Un alt punctu de reper de prin cartier e Biserica Catolica din Mihai Bravu. Este si ea de mult pe aici...nu am intrat niciodata inauntru. O vad de la mine din balcon...se aude la 12 foarte frumos. Si cam atat. Dar e un must know al zonei.
Ajung la Piata Muncii. Sau "in bariera". Asta e fostul nume - bariera Vergului. Asta e nume istoric. Pe vremuri, existau 14 astfel de bariere in Bucuresti, si actionau ca un fel de vama, caci pe la 1900 Bucurestiul era mic si ca exemplu, ce este acum de la Piata Muncii in jos pe Basarabia deja era in afara orasului. Un articol interesant despre asta aici si despre Vergu aici. E interesant ca In piata Muncii e construita o cladire, Ateneul Vergului, ce acum e sexy club sau club de manele, sau ambele.
Mergand mai jos, pe actualul bulevard Basarabia se ajunge la Diham. Eu multi ani la rand nu am stiut ca intersectiei aleia ii zice Diham. Adica mai auzeam eu de Diham, dar eu stiam ca acolo e la Socului, fostul nume al Bulevardului Chisinau. Si foarte tarziu am realizat ca Diham si Socului sunt acelasi loc. Nu imi place partea aia. Ce e mai sus de intersectia aia si mai inspre Delfinului ma sperie....sunt asa de mica.
Asa....asta cu Socului a fost un mic ocol. Mergand de la Muncii pe Basarabia inspre Campia Libertatii se trece la un moment dat printun locfoarte periculos.Voi explica. Azi, mergand spre serviciu, un cuplu in fata mea. Vorbeau de locul asta. Ziceau ca cine nu cunoaste cartierul e un om mort acolo. Si cam asa e. E o portiune de trotuar, undeva cam vizavi de Spitalul Gomoiu unde e un magazi pe colt apoi o cladire cu birouri. Acolo, pe o portine de 2-3 metri baietii au pus niste pavele in trotuar. Au refacut ei trotutarul. Ei bine, daca nu cunosti zona, ai mari sanse sa iti rupi gatul acolo. Aluneci pe pavelele alea cand ninge, e zapada sau doar umed de nu se poate. Ma intreb cati oare or fi cazut acolo si cate maini si picioare s-au rupt.
Ajungand la semafor e strada mea. Si asta e cercul. Acum eu am zis de locuri luate in sensul acelor de ceasornic. De obicei, cand mergeam sa imi platesc facturile, la sfarsit de luna, faceam pe jos drumul asta, dar in sens invers acelor de ceasornic. O placerea sa te plimbi prin locul in care ai crescut si copilarit. Sa vezi cum s-a schimbat totul, sa iti aduci aminte de ce era, cum era.
Acum, am lasat la final un bonus. Parcul Voinicelu'. ASta e emblematic pentru toti cei de varsta mea si mai mari chair. Acolo ne pretreceam zilele libere. Acum e un teren de fotbal si vara joaca disperatii pana la 1-2 dimineata si urla si injura. Citisem demult ca trebuiau sa faca un fel de bza sportiva. Nu cred ca sa mai intampla. Voinicelu' e locul unde am invatat sa ma dau pe bara. Stiti cum e asta? Erau 2 tobogane in parc. Unul mai jos si micut, dar cu limba foarte lata si lucioasa si unul inalt cu limba ingusta si mare. Avea vreo 4-5 metri zic eu. Poate chiar mai mult. Ideea si dovada de curaj era sa te dai de sus, ca pompierii pe cele doua bare laterale. Doamne ce frica mi-a fost prima data. Apoi le dadeam si altora sfaturi. In parcul asta stiam toti copacii. aveam copacii mei preferati in care ma cataram, in care ma urcam pana in varf. Ce vremuri. Si cate nu faceam.
Nu stiu acum ce sa mai zic...locuri mai sunt, multe si marunte, si pline d amintiri. Poate voi face si part 2.
Am mai vrut sa scriu de asta acum ceva timp, dar am uitat. Acum ce-a declansat a fost ca am trecut ieri pe strada mea pe langa un loc care e acum viran. Eu stau pe Campia Libertatii. Nu aia de la Blaj, ci din minunatul Bucuresti, Titan. Bine, eu toata viata mea am crezut si mereu am zis ca stau in Balta Alba...acum habar n-am daca unde stau eu e Balta Alba sau e Titan, sau Balta Alba e inclusa in Titan...deci Campia Libertatii. Si pe strada asta era un loc care avea ceva faima prin cartier..si prin oras chiar... Hastin. Era un magazin, ce a fost in mare parte din timp alimentar, cu diverse. Chiar era in perioada buna cel mai tare din zona. Gaseai de toate. La inceputuri, pe locul respectiv erau 3 magazinele, doar Hastinul, cel din mijloc a rezistat in timp. Apoi, s-a facut alaturi si pizzeria Hastin si de acolo notorietatea prin zona. Acum....eu tin minte un anume moment din trecut, cand eu cu prietenele mele am iesit la o pizza si un suc la Hastin. Era prin perioada cand se lansase Britney Spears...si pizzeria era acolo de destui ani deja...Acum e acolo un teren viran. E de ceva timp asa, dar ieri am trecut pe acolo si am vazut totul alb si mi-a sarit in ochi. Si am zis sa tre' sa scriu. Probabil ca se va ridica un bloc ceva acolo. Si o sa se uite de Hastin.
Mergand mai sus pe strada ajungi in "capat". Asta inseamna la intersectia Campia Libertatii cu Baba Novac, pe unde trece 311-le. In slang-ul de cartier asa se zice locului - "in capat la Catelu". Asta e vechiul nume al strazii mele. Si acolo era pe vremuri mare vad comercial, cu vreo 3 magazine cu diverse. Si alea s-au dus. Strada se continua pana dupa intersectia asta si ajunge la intersectia cu tramvaiele...dar din punctul meu de vedere ce e dupa intersectia cu Baba Novac parca nu mai e the real Campia Liberatii. Aia de stau pe acolo sunt asa, niste exilati.
Mergand pe Baba Novac inspre rond la Baba Novac se ajunge la Rucar. Acolo e un complex, ramas cam in paragina acum. Dar tre' sa stii de Rucar, daca esti din cartier. Nu prea e nimic interesant acum, nu imi amintesc sa fi fost ceva pe acolo...dar e un loc ce trebuie sa se stie. Ah, poate restaurantul Rucar, unde au avut nunta parintii mei, si care e cam in paragina el acum, dar care pe vremuri era foarte jmecher si avea o gradina foarte frumoasa in fata. Acum sunt balarii si cam atat.
Un alt punctu de reper de prin cartier e Biserica Catolica din Mihai Bravu. Este si ea de mult pe aici...nu am intrat niciodata inauntru. O vad de la mine din balcon...se aude la 12 foarte frumos. Si cam atat. Dar e un must know al zonei.
Ajung la Piata Muncii. Sau "in bariera". Asta e fostul nume - bariera Vergului. Asta e nume istoric. Pe vremuri, existau 14 astfel de bariere in Bucuresti, si actionau ca un fel de vama, caci pe la 1900 Bucurestiul era mic si ca exemplu, ce este acum de la Piata Muncii in jos pe Basarabia deja era in afara orasului. Un articol interesant despre asta aici si despre Vergu aici. E interesant ca In piata Muncii e construita o cladire, Ateneul Vergului, ce acum e sexy club sau club de manele, sau ambele.
Mergand mai jos, pe actualul bulevard Basarabia se ajunge la Diham. Eu multi ani la rand nu am stiut ca intersectiei aleia ii zice Diham. Adica mai auzeam eu de Diham, dar eu stiam ca acolo e la Socului, fostul nume al Bulevardului Chisinau. Si foarte tarziu am realizat ca Diham si Socului sunt acelasi loc. Nu imi place partea aia. Ce e mai sus de intersectia aia si mai inspre Delfinului ma sperie....sunt asa de mica.
Asa....asta cu Socului a fost un mic ocol. Mergand de la Muncii pe Basarabia inspre Campia Libertatii se trece la un moment dat printun locfoarte periculos.Voi explica. Azi, mergand spre serviciu, un cuplu in fata mea. Vorbeau de locul asta. Ziceau ca cine nu cunoaste cartierul e un om mort acolo. Si cam asa e. E o portiune de trotuar, undeva cam vizavi de Spitalul Gomoiu unde e un magazi pe colt apoi o cladire cu birouri. Acolo, pe o portine de 2-3 metri baietii au pus niste pavele in trotuar. Au refacut ei trotutarul. Ei bine, daca nu cunosti zona, ai mari sanse sa iti rupi gatul acolo. Aluneci pe pavelele alea cand ninge, e zapada sau doar umed de nu se poate. Ma intreb cati oare or fi cazut acolo si cate maini si picioare s-au rupt.
Ajungand la semafor e strada mea. Si asta e cercul. Acum eu am zis de locuri luate in sensul acelor de ceasornic. De obicei, cand mergeam sa imi platesc facturile, la sfarsit de luna, faceam pe jos drumul asta, dar in sens invers acelor de ceasornic. O placerea sa te plimbi prin locul in care ai crescut si copilarit. Sa vezi cum s-a schimbat totul, sa iti aduci aminte de ce era, cum era.
Acum, am lasat la final un bonus. Parcul Voinicelu'. ASta e emblematic pentru toti cei de varsta mea si mai mari chair. Acolo ne pretreceam zilele libere. Acum e un teren de fotbal si vara joaca disperatii pana la 1-2 dimineata si urla si injura. Citisem demult ca trebuiau sa faca un fel de bza sportiva. Nu cred ca sa mai intampla. Voinicelu' e locul unde am invatat sa ma dau pe bara. Stiti cum e asta? Erau 2 tobogane in parc. Unul mai jos si micut, dar cu limba foarte lata si lucioasa si unul inalt cu limba ingusta si mare. Avea vreo 4-5 metri zic eu. Poate chiar mai mult. Ideea si dovada de curaj era sa te dai de sus, ca pompierii pe cele doua bare laterale. Doamne ce frica mi-a fost prima data. Apoi le dadeam si altora sfaturi. In parcul asta stiam toti copacii. aveam copacii mei preferati in care ma cataram, in care ma urcam pana in varf. Ce vremuri. Si cate nu faceam.
Nu stiu acum ce sa mai zic...locuri mai sunt, multe si marunte, si pline d amintiri. Poate voi face si part 2.
Let's take a walk through the hood
Incep cu muzica. Ma binedispune piesa asta de obicei...tanjesc dupa soare si primavara zilele astea...si momente cand stau pe o banca la soare cu dinti de primavara, dimineata, sau ma plimb pe strazi incercand sa ma incalzesc la acelasi soare...si ma bucur de mirosul din aer, de proaspat, de nou, de muguri...
O sa scriu despre cartierul meu...dar nu acum...curand.
Si ca bonus - BEAUTIFUL! Cause I wanna smile these days.
Mmm hmmm, yeah
BK, Uptown, Boogie Down, Queens
It's beautiful
Listen, I got a lot to say (yeah)
Usually my smile stay locked away
But not today, I have to laugh
On the real the Aftermath's kind of ill like I'm Dr. Dre
Sometimes I run to the club and get faded
It's funny how you get jaded, I just hate it (just hate it)
But this song gives a different kind of feelin'
It's a new kind of dealin', it's a special kind of healin' (uh huh)
And I can show what it is
Best flow in the biz? You know what it is
Positive over negative, see the Ace a Masta
Even when I face disaster (that's right)
I rise up above
See, people still showin' me love
Get the respect without droppin' a check
This hip hop thing might stop in a sec
So this brand new ish, you can pop in the deck
It's beautiful
[Break]
It's beautiful
[Break]
Yeah, this is brand new Uptown still in the box
This is the Yankees, 10-nothin', killin' the Sox
This ain't huggin' the block wit' a gat in ya hand
This is ??? on the Catamaran (that's right)
With the sun beamin' down while you sat in the sand
I feel like I'm more than a cat wit' a plan
This feels like it's more than a flash in the pan
This is milk in the cup and cash in ya hand
This is a warm coat on the coldest night
That's why I stole this mic, y'all don't hold this right (nope)
First in a class of many
This is a bottle of Jack and a glass of Henny (that's right)
Now drink it up 'til there ain't nothin' left in it
I'm reppin' it, BK, that's a definite
There's more of these amazing rhymes
A song like this in these days and times is beautiful
[Break]
It's beautiful
[Break]
(I'm wishin' on and on and on...) the most beautiful thing ever
And it's here to bring terror to the bling era (yeah)
You can feel it in ya inner
It's like Grandma's house, Thanksgiving dinner
It's like a day in the park
Or at night when you get the ball and you play in the dark (swish)
It's that street corner music
Where most cats when they pull that heat go and use it
I see a black man aimin' his gun
But I'd rather see a black man claimin' his son
You know the sound is pretty
Even when you got to get down and gritty
This is money in the bank like you down wit' Diddy
This a helicopter ride around the city
And we love it cuz it brought us here
It's like a young mother braidin' her daughter's hair
It's beautiful
[Break]
It's beautiful
luni, 18 ianuarie 2010
Letargie
E 5. N-am facut nimic toata ziua. Nu am cum. Nu am chef de nimic. Bine, am postat niste anunturi, ca poate ma mai suna cineva...dar in rest..am ignorat pe toti. Clienti noi, clienti pe care ii aveam in vizor, ce poate ar aduce bani...n-am avut chef. Asa patesc mereu dupa ce fac ceva bani. Iar acum am si starea asta tampita.
Am realizat, in timp ce dormeam la birou, lafaita in scanul de la birou, cu picioarele intinse pe mai stiu eu unde, ca sunt singura fata agent de la agentie. Mai e o tipa, coordonatoarea noastra .Dar ca agenti, doar eu si ei. Si imi iese si ceva bani. Sunt tare, ce mai. Daca as munci si cu chef, ar iesi nebunie.
Deci, neavand chef de nimic am hotarat, aproape 80-90% ca e rost de plimbat. Asa ca ma duc la Timi. Am vorbit deja cu Vlad, m-am autoinvitat, ma primeste, i-am promis si ca-i fac papanasi (anu' trecut i-am promis ca-i fac clatite si i-am si facut), i-am facut programul, am si concertul ca pretext (Carbon, sambata), mai trebuie sa ma urc vineri dimineata in tren. Si probabil ca asta voi face. Ca prea am stat in B. Si-am un mare dor de duca. Si sa schimb mediul un pic. Si-am si banii acum. Banii de la inchirierea cu Marcel. :)
Am mai citit bloguri azi...dar tot asa, fara mare chef. Si-am dat iar peste un post care ma da peste cap de fiecare data. O bucata scrisa cum nu se poate mai bine, ce reda fix ce trebuie si fix cum este realitatea. "BIKE". Doar despre asta e vorba. Si e frumos. Si o bicicleta acum, pe frigul asta, pe zapada, ep ninsoara, m-ar trezi. O bicicleta acum nu m-ar lasa sa fiu in letargie, sa nu am chef, sa nu zambesc. Ea nu m-ar lasa si nu m-ar dezamagi. Pana atunci, pana la toamna, visez, imi amintesc. O sa fac primul pas spre bicicleta care ma tine vesela, in tren spre Timi. O sa ma apuc sa invat ptr IELTS. Ce poti face altceva in 20 de ore cu trenul?
Am realizat, in timp ce dormeam la birou, lafaita in scanul de la birou, cu picioarele intinse pe mai stiu eu unde, ca sunt singura fata agent de la agentie. Mai e o tipa, coordonatoarea noastra .Dar ca agenti, doar eu si ei. Si imi iese si ceva bani. Sunt tare, ce mai. Daca as munci si cu chef, ar iesi nebunie.
Deci, neavand chef de nimic am hotarat, aproape 80-90% ca e rost de plimbat. Asa ca ma duc la Timi. Am vorbit deja cu Vlad, m-am autoinvitat, ma primeste, i-am promis si ca-i fac papanasi (anu' trecut i-am promis ca-i fac clatite si i-am si facut), i-am facut programul, am si concertul ca pretext (Carbon, sambata), mai trebuie sa ma urc vineri dimineata in tren. Si probabil ca asta voi face. Ca prea am stat in B. Si-am un mare dor de duca. Si sa schimb mediul un pic. Si-am si banii acum. Banii de la inchirierea cu Marcel. :)
Am mai citit bloguri azi...dar tot asa, fara mare chef. Si-am dat iar peste un post care ma da peste cap de fiecare data. O bucata scrisa cum nu se poate mai bine, ce reda fix ce trebuie si fix cum este realitatea. "BIKE". Doar despre asta e vorba. Si e frumos. Si o bicicleta acum, pe frigul asta, pe zapada, ep ninsoara, m-ar trezi. O bicicleta acum nu m-ar lasa sa fiu in letargie, sa nu am chef, sa nu zambesc. Ea nu m-ar lasa si nu m-ar dezamagi. Pana atunci, pana la toamna, visez, imi amintesc. O sa fac primul pas spre bicicleta care ma tine vesela, in tren spre Timi. O sa ma apuc sa invat ptr IELTS. Ce poti face altceva in 20 de ore cu trenul?
duminică, 17 ianuarie 2010
7 zile
Avea o stare de plictiseala crunta. Amestecata cu ceva apatie, si dezinteres, si somnolenta, si dorinte ce nu mai depindeau de ea sa se indeplineasca. Statea. Voia sa scrie, voia sa scoata totul din sufletul ei, dar din cauza starii ce-o avea nu putea face nimic. Doar statea. Scrisese ceva in seara anterioara...scrisese pe blog, ca post nefinalizat. Dar in timp ce scria, a realizat ca nu sunt cuvinte ce se pot posta. Ca nu era vorba doar de ea si de sentimentele ei. Se gandeste ca poate le trece intr-un word si le trimite pe mail. Numai ca nici nu mai stia daca merita, daca mai conta. Oricum...urma o saptamana de gandire. El pleca din oras, nu avea ce sa-i mai perturbe gandurile, nu avea de ce sa se mai gandeasca la el, daca era clar ca nu il poate vedea.
Isi aduse aminte de ceva. A incercat sa vada daca se mai vede acea cladire de la ea din balcon. Inainte se vedea, dar de cand i-a zis si lui ca se vede si de la ea, iar el a contrazis-o, nu a mai reusit sa verifice...mereu uita, sau cand isi aducea aminte era ori ceata, ori noapte. Oricum era foarte posibil sa nu se mai vada din cauza unor blocuri construite pe directia aia...His win :) Ea se va bucura enorm sa mearga sa vada privelistea de la geamul lui, luminile orasului, sa inghete uitandu-se cu teama la cum aterizeaza avioanele si pare ca vor intra in vreo cladire, asteptand din clipa in clipa sa vada flacari si explozii. Doar ganduri.
Se tot gandea la cum a fost saptamana ce trecuse. Cum a vrut de luni sa mearga la el, sa vada privelistea si sa se intinda pe canapea, sa stea sa se linisteasca dupa serviciu 2-3 ore, apoi sa ia ultimu' metrou si sa doarma linistita acasa. Luni l-a prins intr-o pasa tare proasta, asa ca a incercat sa il faca sa se simta cumva mai bine, dar parea ca vorbeste cu peretii...si intr-un final l-a lasat in lumea lui. Nu ii place sa vada oamenii din jurul ei tristi si suparati, ca asta o afecteaza si pe ea, asa ca incearca sa gaseasca metode sa ii inveseleasca. I-a fost imposibil. Apoi a venit martea si a inceput nebunia. A avut drum in fiecare zi in zona lui. De doua ori pe zi chiar, una la pranz, una seara. Si mereu il suna, ori ii dadea un semn ca e acolo, dar nu s-a intamplat. Nu putea da buzna peste el, chiar daca stilul ei era mai agresiv si se auto-invita la el acasa. Nu a fost chip sa ajunga sa vada privelistea de la geamul lui. A fost naspa. Totul! Intelegea ca poate au fost intamplari si bad timing, si ca el o evita putin, stia ca e insistenta, dar nu facea decat sa ii urmeze sfatul - nu mai avea nicio asteptare de la el, doar zicea fix ce vrea ea. So oricum nu avea cum alfel. Nu avea cum sa nu se gandeasca la el cand statea in fata scarii lui asteptand sa se intalneasca cu cineva, n-avea cum sa nu se gandeasca la el cand persoana cu care ea treabuia sa se vada parcase fix langa masina lui, n-avea cum sa nu se gandeasca atunci cand vad parculetu' ala care se vede de la el de la geam, sau cand statea in fata magazinului ala de paine, paine pentru care o punea sa traverseze ilegal pe ditamai bulevardu'. Si-a a ajuns sambata, tot la coltul blocului lui, iar a trecut pe langa masina lui, iar a avut impulsul sa ia telefonul si sa-l sune. S-a abtinut. Dupa ce a terminat treburile s-a intors tot la coltul blocului lui. Sa manance cu un coleg mici de la colt, acolo unde scrie ca-s cei mai buni mici din Romania. Mancase cu o seara inainte si shaorma de vizavi...bune rau. Se gandea ca ii poate propune in gluma ca o sa vina in vizita macar pentru mancarea din zona.
Si se facu duminica. Ultima zi dintr-o saptamana buna pe plan financiar pentru ea, dar obositoare. Si agitata si plina de ceata pe plan sentimental. Asa fusese tot anul 2010 pana in clipa aia. Asa ca s-a decis ca ea nu mai zice sau face nimic. Va astepta sa vada ce se intampla. In restul totul merge inainte. Mingea e la el. "Putina rabdare, putina culoare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". Keep on smiling.
"...si nu conteaza cine castiga, eu o sa plec zambind!"
Isi aduse aminte de ceva. A incercat sa vada daca se mai vede acea cladire de la ea din balcon. Inainte se vedea, dar de cand i-a zis si lui ca se vede si de la ea, iar el a contrazis-o, nu a mai reusit sa verifice...mereu uita, sau cand isi aducea aminte era ori ceata, ori noapte. Oricum era foarte posibil sa nu se mai vada din cauza unor blocuri construite pe directia aia...His win :) Ea se va bucura enorm sa mearga sa vada privelistea de la geamul lui, luminile orasului, sa inghete uitandu-se cu teama la cum aterizeaza avioanele si pare ca vor intra in vreo cladire, asteptand din clipa in clipa sa vada flacari si explozii. Doar ganduri.
Se tot gandea la cum a fost saptamana ce trecuse. Cum a vrut de luni sa mearga la el, sa vada privelistea si sa se intinda pe canapea, sa stea sa se linisteasca dupa serviciu 2-3 ore, apoi sa ia ultimu' metrou si sa doarma linistita acasa. Luni l-a prins intr-o pasa tare proasta, asa ca a incercat sa il faca sa se simta cumva mai bine, dar parea ca vorbeste cu peretii...si intr-un final l-a lasat in lumea lui. Nu ii place sa vada oamenii din jurul ei tristi si suparati, ca asta o afecteaza si pe ea, asa ca incearca sa gaseasca metode sa ii inveseleasca. I-a fost imposibil. Apoi a venit martea si a inceput nebunia. A avut drum in fiecare zi in zona lui. De doua ori pe zi chiar, una la pranz, una seara. Si mereu il suna, ori ii dadea un semn ca e acolo, dar nu s-a intamplat. Nu putea da buzna peste el, chiar daca stilul ei era mai agresiv si se auto-invita la el acasa. Nu a fost chip sa ajunga sa vada privelistea de la geamul lui. A fost naspa. Totul! Intelegea ca poate au fost intamplari si bad timing, si ca el o evita putin, stia ca e insistenta, dar nu facea decat sa ii urmeze sfatul - nu mai avea nicio asteptare de la el, doar zicea fix ce vrea ea. So oricum nu avea cum alfel. Nu avea cum sa nu se gandeasca la el cand statea in fata scarii lui asteptand sa se intalneasca cu cineva, n-avea cum sa nu se gandeasca la el cand persoana cu care ea treabuia sa se vada parcase fix langa masina lui, n-avea cum sa nu se gandeasca atunci cand vad parculetu' ala care se vede de la el de la geam, sau cand statea in fata magazinului ala de paine, paine pentru care o punea sa traverseze ilegal pe ditamai bulevardu'. Si-a a ajuns sambata, tot la coltul blocului lui, iar a trecut pe langa masina lui, iar a avut impulsul sa ia telefonul si sa-l sune. S-a abtinut. Dupa ce a terminat treburile s-a intors tot la coltul blocului lui. Sa manance cu un coleg mici de la colt, acolo unde scrie ca-s cei mai buni mici din Romania. Mancase cu o seara inainte si shaorma de vizavi...bune rau. Se gandea ca ii poate propune in gluma ca o sa vina in vizita macar pentru mancarea din zona.
Si se facu duminica. Ultima zi dintr-o saptamana buna pe plan financiar pentru ea, dar obositoare. Si agitata si plina de ceata pe plan sentimental. Asa fusese tot anul 2010 pana in clipa aia. Asa ca s-a decis ca ea nu mai zice sau face nimic. Va astepta sa vada ce se intampla. In restul totul merge inainte. Mingea e la el. "Putina rabdare, putina culoare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". Keep on smiling.
"...si nu conteaza cine castiga, eu o sa plec zambind!"
joi, 14 ianuarie 2010
diverse
L-am vazut! Pe el. /al doilea, ala dragut, nu ala de ma inspaimanta. Chiar ma gandeam azi sau ieri, nu mai tin minte exact cand, dar eram in metrou, si ma gandeam ca au trecut luni de cand nu ne-am mai intalnit. Si azi il vad. Puterea mintii. Era sa ma lovesc de el. El iesea, eu intram. Arata diferit putin, initial am crezut ca nu e el. Dar totusi, aceeasi privire, aceeasi chelie, tuns zero, de fapt, acelasi cioc. See you next time!
In rest, am facut inchiriere azi, am fost la om de marketing in 3 oameni si a iesit foarte productiv si foarte placut si m-am dus si m-am intors pe o bezna minunata. Pe Basarabia. Cand m-am dus doar luminile nu functionau, cand m=am intors picasera si semafoarele pe la Muncii. E foarte jmechera senzatia sa mergi pe strada la lumina de firma luminoasa si de faruri. Mai naspa e ca nu puteam vedea in ce calc. Si aici ma refer la flegme...am o chestie sa nu calc in flgemele de pe strada...nu ma deranjeaza cacatii de caini...ala e noroc. Dar cu flegmele e alta treaba. Hai, ca acum era frig si poate erau inghetate, dar tot calcam si ma intrebam la fiecare pas oare cata saliva de la cati necunoscuti voi duce eu pe presul de la intrare, pe gresie, in casa mea...oribile ganduri. Nu mai dorm la noapte. :)) Bine ca am scapat si-am ajuns acasa.
Mai zic de inchiriere si ma duc sa dorm. Am facut-o la Chibrit. Care e o zona in care eu pana acum nu prea am fost. Tin minte cand am calcat prima data in partea aia. Acum vreo 2 ani, aproximativ. Eram cu mama si ne-am dus noi nu stiu ce sa cumparam. La 1 Mai. Am iesit de la metrou, m-am uitat in jur si am zis "cat de naspa e aici, eu nu mai calc in veci in zona asta". Eu crezand ca e Pajura acolo. Si cam paba in zilele asta am zis ca Pajura e un cartier naspa si oribil si mie nu imi place. E...nu e chiar asa. Am fost azi si ieri si in zilele astea din 2010 de mai multe ori pe acolo si deja sunt ca la mine acasa. Plus ca nu e chiar asa la mama dracu' cum credeam eu...Si habar n-aveam ca e asa aproape e facultatea mea....5 ani am mers pe la Aviatorilor si n-am stiut de drumul asta...
Si tot n-am zis de Marcel. El e clientul meu cu inchirierea. Am fost eu cu el intr-o seara, marti parca sa ii arat ceva garsoniera, care era de fapt un fost garaj la demisolul unui bloc transformat in garsoniera. Foarte jmecher loc. Tu cu sobolanii. Si nu stiu ce a facut ca a doua zi i-am gasit tot acolo, altceva, si i-am placut si toata lumea s-a inteles si azi mi-am luat banutii. Bine, eu eram oricum hotarata sa ii gasesc baiatului, ca imi placea mie de el...era dragutel asa. Si l-am rezolvat. Sa ma pomenesti, ma. In rest, azi am fost la genul m-am intalnit cu el si cu proprietarul mi-am luat comisionul si apoi am sters-o cu banii, v-am pupat!
Deja dorm...atat for now.
In rest, am facut inchiriere azi, am fost la om de marketing in 3 oameni si a iesit foarte productiv si foarte placut si m-am dus si m-am intors pe o bezna minunata. Pe Basarabia. Cand m-am dus doar luminile nu functionau, cand m=am intors picasera si semafoarele pe la Muncii. E foarte jmechera senzatia sa mergi pe strada la lumina de firma luminoasa si de faruri. Mai naspa e ca nu puteam vedea in ce calc. Si aici ma refer la flegme...am o chestie sa nu calc in flgemele de pe strada...nu ma deranjeaza cacatii de caini...ala e noroc. Dar cu flegmele e alta treaba. Hai, ca acum era frig si poate erau inghetate, dar tot calcam si ma intrebam la fiecare pas oare cata saliva de la cati necunoscuti voi duce eu pe presul de la intrare, pe gresie, in casa mea...oribile ganduri. Nu mai dorm la noapte. :)) Bine ca am scapat si-am ajuns acasa.
Mai zic de inchiriere si ma duc sa dorm. Am facut-o la Chibrit. Care e o zona in care eu pana acum nu prea am fost. Tin minte cand am calcat prima data in partea aia. Acum vreo 2 ani, aproximativ. Eram cu mama si ne-am dus noi nu stiu ce sa cumparam. La 1 Mai. Am iesit de la metrou, m-am uitat in jur si am zis "cat de naspa e aici, eu nu mai calc in veci in zona asta". Eu crezand ca e Pajura acolo. Si cam paba in zilele asta am zis ca Pajura e un cartier naspa si oribil si mie nu imi place. E...nu e chiar asa. Am fost azi si ieri si in zilele astea din 2010 de mai multe ori pe acolo si deja sunt ca la mine acasa. Plus ca nu e chiar asa la mama dracu' cum credeam eu...Si habar n-aveam ca e asa aproape e facultatea mea....5 ani am mers pe la Aviatorilor si n-am stiut de drumul asta...
Si tot n-am zis de Marcel. El e clientul meu cu inchirierea. Am fost eu cu el intr-o seara, marti parca sa ii arat ceva garsoniera, care era de fapt un fost garaj la demisolul unui bloc transformat in garsoniera. Foarte jmecher loc. Tu cu sobolanii. Si nu stiu ce a facut ca a doua zi i-am gasit tot acolo, altceva, si i-am placut si toata lumea s-a inteles si azi mi-am luat banutii. Bine, eu eram oricum hotarata sa ii gasesc baiatului, ca imi placea mie de el...era dragutel asa. Si l-am rezolvat. Sa ma pomenesti, ma. In rest, azi am fost la genul m-am intalnit cu el si cu proprietarul mi-am luat comisionul si apoi am sters-o cu banii, v-am pupat!
Deja dorm...atat for now.
miercuri, 13 ianuarie 2010
Vodafone ma place
Nici azi nu mi-am adus aminte despre ce voiam sa scriu ieri....asta e...ramane in aer faza.
Ma chinui de vreo 2 ore sa downloadez niste bucati de piese pe telefon...pentru ringtone. Ca am net pe mobil. M-a sunat saptamana trecuta, pe 8, o tanti de la Vodafone ca am castigat 2 luni gratuit de net...cica tragere la sorti, cica vechime, bla bla...numa' ca tre' sa nu uit eu ca pe 8 martie expira gratuitatea si sa dezactivez...ca altfel ma ard baietii cu 4 euro pe luna. Fie...am zis mersi si da-i sa navighezi. am intrat pe blog...primul lucru...am stat vreo 5 minute sa se incarce pagina...am zis ca nu-mi trebuie. Da' apoi, asa spre seara mi-am dat eu seama de ce pot face cu netu' asta 2 luni. Eu am un Nokia, sunt fana Nokia, dar nu e el mare chestie. La mine telefonu' e ptr vorbit...n-am nevoie de altceva, doar ca anu' trecut de ziua mea mi s-a pus mie pata sa imi schimb abonamentu' si cum aveam ceva puncte am zis sa-mi iau si un mobil...d-ala polifonic...sa am si eu sonerii jmechere :)) Da' cum sunt tuta am luat mobil fara bluetooth...am luat ce mi-a placut cum arata si mergea cu punctele mele. Deci nu pot transfera muzica decat cu cablu...si ala cred ca era mai mult decat diferenta cat dadusem pe el...nu merita, nici nu m-am interesat sa vad cat e, de unde iau. Dar acum, cu internet mobil ce beculet s-a aprins?! Uploadez muzica apoi dai download si gata ringtone-ul. Si asta ma chinui eu de 2 ore sa fac. Am reusit cu doar o piesa...in rest, habar n-am...file format unknown...si-am incercat toate variantele posibile...nu vrea si gata. Oh well...e si maine o zi. Zi in care voi face o inchiriere. Zic, sper!
Ma chinui de vreo 2 ore sa downloadez niste bucati de piese pe telefon...pentru ringtone. Ca am net pe mobil. M-a sunat saptamana trecuta, pe 8, o tanti de la Vodafone ca am castigat 2 luni gratuit de net...cica tragere la sorti, cica vechime, bla bla...numa' ca tre' sa nu uit eu ca pe 8 martie expira gratuitatea si sa dezactivez...ca altfel ma ard baietii cu 4 euro pe luna. Fie...am zis mersi si da-i sa navighezi. am intrat pe blog...primul lucru...am stat vreo 5 minute sa se incarce pagina...am zis ca nu-mi trebuie. Da' apoi, asa spre seara mi-am dat eu seama de ce pot face cu netu' asta 2 luni. Eu am un Nokia, sunt fana Nokia, dar nu e el mare chestie. La mine telefonu' e ptr vorbit...n-am nevoie de altceva, doar ca anu' trecut de ziua mea mi s-a pus mie pata sa imi schimb abonamentu' si cum aveam ceva puncte am zis sa-mi iau si un mobil...d-ala polifonic...sa am si eu sonerii jmechere :)) Da' cum sunt tuta am luat mobil fara bluetooth...am luat ce mi-a placut cum arata si mergea cu punctele mele. Deci nu pot transfera muzica decat cu cablu...si ala cred ca era mai mult decat diferenta cat dadusem pe el...nu merita, nici nu m-am interesat sa vad cat e, de unde iau. Dar acum, cu internet mobil ce beculet s-a aprins?! Uploadez muzica apoi dai download si gata ringtone-ul. Si asta ma chinui eu de 2 ore sa fac. Am reusit cu doar o piesa...in rest, habar n-am...file format unknown...si-am incercat toate variantele posibile...nu vrea si gata. Oh well...e si maine o zi. Zi in care voi face o inchiriere. Zic, sper!
marți, 12 ianuarie 2010
Vladimir
Deci! Voiam azi sa scriu de ceva. Dar cand mi-am amintit eu acu' 20-30' ca voiam sa scriu am uitat despre ce voiam. Si-am zis ca nu mai scriu. Dar intre timp a intervenit Vladislav si mi-a dat motiv de scris. Mi-a aratat cadoul de la americani. Bufnitele! Cartile de joc cu bufnita pe spate. Si bufnita e foarte tare. Cu prima ocazie cand am bani ma urc in tren si fug la Timi, sau Arad, as prefera Arad eu...ca il amenint pe saracu' baiat de cand am fost anu' trecut la Timi ca vreau sa vad si orasul ala. Asa ca iar ma autoinvit.
Vladimir acum ma ameninta ca a baut...inca nu ama flat cu ce ocazie...si a zis sa se amuze un pic cu mine. Cam asa facem noi. Vorbim aiurea, degeaba, si n-avem nicio treaba cu nimic. Dar suntem acolo unul pentru altu' si vorbim. Asa a fost de la inceput. Plus ca eu il folosesc in lipsa de frate si il pun sa imi repare calculatorul prin internet. E foarte tare treaba.
Stau eu cateodata si ma gandesc ca eu am vorbit cu baiatu' asta vreo 3 ani...cred ca acu' in 2010 se fac 4 ani de cand ne-am cunoscut...pe net. Si in astia 3 ani am vorbit numa balarii. Dar vorbea zilnic la un moment dat. Eu traduceam, el se plictisea la work....si ne-am gasit amandoi sa ne ocupam timpul. Si-asa am ajuns sa am un net friend. Iar anul trecut...adica in 2008 prin toamna am zis eu ca nu se mai poate si m-am invitat la Timisoara, sub pretextul "Urban Vibes, vine Looptroop, vin ma sa vad Timisoara, nu=i asa ca ma primesti?". Si nici nu stiam cum arata. Bine...cred ca atunci cand ne-am hotarat noi ca ma primeste am ceur o poza macar, sa stiu dupa cine ma uit in gara :)). Mda, nu stiam cum arata, dar ii stiam adresa, ca facusem schimb de cd-uri, prin Posta Romana. Blank-uri. Ca sa ii scriu nu stiuc emisiuni de rep. Caterinca.
Intre timp am devenit prietena cu toata familia, sora lui m-a vizitat cu prietenul ei in B. ptr Tuborg Fest, el acu' vreo luna ptr viza la americani...mai tre' sa ajung eu in Arad...Deci, e stabilit - anul asta vizitez Aradul! Asta e primul meu plan pe 2010.
Si tot nu mi-am amintit despre ce am vrut sa scriu...era ceva ce nu avea legatura cu nimic din balariile zilnice...cum zice Vladimir, am inceput sa lucrez, incepe memoria de se duca...nu mai am scapare...
Vladimir acum ma ameninta ca a baut...inca nu ama flat cu ce ocazie...si a zis sa se amuze un pic cu mine. Cam asa facem noi. Vorbim aiurea, degeaba, si n-avem nicio treaba cu nimic. Dar suntem acolo unul pentru altu' si vorbim. Asa a fost de la inceput. Plus ca eu il folosesc in lipsa de frate si il pun sa imi repare calculatorul prin internet. E foarte tare treaba.
Stau eu cateodata si ma gandesc ca eu am vorbit cu baiatu' asta vreo 3 ani...cred ca acu' in 2010 se fac 4 ani de cand ne-am cunoscut...pe net. Si in astia 3 ani am vorbit numa balarii. Dar vorbea zilnic la un moment dat. Eu traduceam, el se plictisea la work....si ne-am gasit amandoi sa ne ocupam timpul. Si-asa am ajuns sa am un net friend. Iar anul trecut...adica in 2008 prin toamna am zis eu ca nu se mai poate si m-am invitat la Timisoara, sub pretextul "Urban Vibes, vine Looptroop, vin ma sa vad Timisoara, nu=i asa ca ma primesti?". Si nici nu stiam cum arata. Bine...cred ca atunci cand ne-am hotarat noi ca ma primeste am ceur o poza macar, sa stiu dupa cine ma uit in gara :)). Mda, nu stiam cum arata, dar ii stiam adresa, ca facusem schimb de cd-uri, prin Posta Romana. Blank-uri. Ca sa ii scriu nu stiuc emisiuni de rep. Caterinca.
Intre timp am devenit prietena cu toata familia, sora lui m-a vizitat cu prietenul ei in B. ptr Tuborg Fest, el acu' vreo luna ptr viza la americani...mai tre' sa ajung eu in Arad...Deci, e stabilit - anul asta vizitez Aradul! Asta e primul meu plan pe 2010.
Si tot nu mi-am amintit despre ce am vrut sa scriu...era ceva ce nu avea legatura cu nimic din balariile zilnice...cum zice Vladimir, am inceput sa lucrez, incepe memoria de se duca...nu mai am scapare...
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Buhuhu
Nu stiu ce e cu mine. E cea mai lunga perioada de pauza din ultimele 3-4 luni de cand am inceput sa scriu pe blogul asta. Nu pot sa scriu. chiar si balarii d-alea de zi de zi...ce am facut, cine m-a enervat, ce am mancat. Vreau, dar nu pot. Si s=au intamplat o gramada. Ma opreste ceva. De cand a inceput anul am senzatia ca nu pot gandi. Ma blochez, sau sunt atat de ocupata sau obosita ca nu pot procesa ce gandesc. Ganduri vin, trec, vin si nu le pot scrie. Iar 'scriu' cand fug pe strada, grabita, agitata fizic si psihic, ori spre serviciu, ori spre o vizionare, ori spre vreo intalnire cu cei din BYP. Nici nu mai stau pe acasa. Ajung zilnic la 11 si ceva seara acasa. Nu mai mananc aproape nimic, nici nu simt nevoia, mai un covrig, mai un iaurt. O sa ajung schelet iara.
Anul asta a inceput naspa, agitat, ganduri peste ganduri, si n-am habar de nimic din ce o sa fie. Iar asta nu imi place. Necunoscutul imi da o mare stare de disconfort.
Azi a fost la fel. Cireasa de pe tort a fost azi cand, asteptand eu la Sf. Vineri pe o colega sa imi aduca un contract de vizionare, vine la mine un cocalar sa ma pupe si sa ma ia in brate. El, cocalarul, cu grupul dupa el, vreo 3-4. Eu cand il vad pe ala la 10 cm, cu buzele tuguiate spre mine, trag un tipat-urlet, apoi racnesc un "muriti odata toti" si-o iau la fuga in directia cealalta. Bine, eram ingrozitor de nervoasa, ca tocmai terminasem o conversatie la telefon cu cineva, si eram nemultumita de ce a iesit, de cum m-am comportat eu, eram oricum enervata ca a trebuit sa plec de la o sedinta BYP ca sa fac o vizionare la ora 18.00, azi. In conditiile in care azi e ziua mamei mele. Totul era pe invers. Aiurea. Si eu nervoasa. Asa ca am urlat. In jurul meu plin de lume. Cred ca ala a avut noroc ca nu s-a oprit ca i-as fi dat si-un picior/palma daca ma atingea cumva. Sau poate eu am avut noroc....dracu' stie ce pateam...Idioata...nici n-am gandit-o. Concluzia a fost ca n-am mai fost la nicio vizionare, ca se inchiriase garsoniera...nervi facuti degeaba, inghetat degeaba.
Stau in pat si ma bucur ca stau. As vrea sa reusesc sa ma fac sa scriu. Sa scriu pe bune. Sa scriu cum simt. Mi-am adus aminte de o chestie. Vorbeam cu cineva de bufnite, mai exact am fost numita bufnita. :) Poate ca zic des "buhuhu" :)) Si a doua zi vorbesc cu amicul meu Vlad ca imi amintisem eu ca mi-a zis el ca mi-a adus ceva cadou de la americani. Si ma apuc sa il stesez sa imi zica ce. Ca nu se stie cand ajung eu in Timi ca sa imi primesc cadoul. Si zice "niste carti de joc cu niste bufnite imprimate pe spate". Lol. Acum ma uit la bufnita mea de plus. Sau cred ca e bufnita...asa am zis mereu...desi canta la altceva...habar n-am ce..dar canta minunat. Y'all can call me 'Miss Owel' from now on!
...pauza iar...
Anul asta a inceput naspa, agitat, ganduri peste ganduri, si n-am habar de nimic din ce o sa fie. Iar asta nu imi place. Necunoscutul imi da o mare stare de disconfort.
Azi a fost la fel. Cireasa de pe tort a fost azi cand, asteptand eu la Sf. Vineri pe o colega sa imi aduca un contract de vizionare, vine la mine un cocalar sa ma pupe si sa ma ia in brate. El, cocalarul, cu grupul dupa el, vreo 3-4. Eu cand il vad pe ala la 10 cm, cu buzele tuguiate spre mine, trag un tipat-urlet, apoi racnesc un "muriti odata toti" si-o iau la fuga in directia cealalta. Bine, eram ingrozitor de nervoasa, ca tocmai terminasem o conversatie la telefon cu cineva, si eram nemultumita de ce a iesit, de cum m-am comportat eu, eram oricum enervata ca a trebuit sa plec de la o sedinta BYP ca sa fac o vizionare la ora 18.00, azi. In conditiile in care azi e ziua mamei mele. Totul era pe invers. Aiurea. Si eu nervoasa. Asa ca am urlat. In jurul meu plin de lume. Cred ca ala a avut noroc ca nu s-a oprit ca i-as fi dat si-un picior/palma daca ma atingea cumva. Sau poate eu am avut noroc....dracu' stie ce pateam...Idioata...nici n-am gandit-o. Concluzia a fost ca n-am mai fost la nicio vizionare, ca se inchiriase garsoniera...nervi facuti degeaba, inghetat degeaba.
Stau in pat si ma bucur ca stau. As vrea sa reusesc sa ma fac sa scriu. Sa scriu pe bune. Sa scriu cum simt. Mi-am adus aminte de o chestie. Vorbeam cu cineva de bufnite, mai exact am fost numita bufnita. :) Poate ca zic des "buhuhu" :)) Si a doua zi vorbesc cu amicul meu Vlad ca imi amintisem eu ca mi-a zis el ca mi-a adus ceva cadou de la americani. Si ma apuc sa il stesez sa imi zica ce. Ca nu se stie cand ajung eu in Timi ca sa imi primesc cadoul. Si zice "niste carti de joc cu niste bufnite imprimate pe spate". Lol. Acum ma uit la bufnita mea de plus. Sau cred ca e bufnita...asa am zis mereu...desi canta la altceva...habar n-am ce..dar canta minunat. Y'all can call me 'Miss Owel' from now on!
...pauza iar...
vineri, 1 ianuarie 2010
Desteapta-te romane
N-aveam somn dupa ce au plecat toti. Nici acum n-am somn. E doar starea aia placuta de oboseala amestecat cu usoara durere de cap si umplere si senzatie ca nu mai mananci nimic ever, chair daca iti cam chioraie matele. Si parca nu imi venea sa scriu pe blog la 6 dimineata. Iar acum nu imi vine sa ma misc, sa vorbesc, sa gandesc. Loudly, cel putin. Anul trecut eram treaza cand a rasarit soarele, am facut poze...chiar nu mai stiu cum de a iesit asa...ca tot cam la fel imi pare ca s-a plecat. Iar am strans si spalat vase in rochia de seara :) in tocuri nu...deja muream de picioare...si totusi am rezistat pana pe la 5 si ceva cocotata. Si am reusit sa ii strang pe toti. Si ma bucur nespus. Ca o sa fie bine.
Dar dupa ce s-a plecat si-am ramas singura, si-am spalat eu pahare si vase si am facut frumos si curat, s-a intamplat ceva. Ma duc in sufragerie, cu juma de pahar cu acelasi lichid verde din postul anterior si aud imnul Romaniei. Pe TVR 1. Stema pe ecran, sub ea versurile, ca la karaoke si muzica. Tocmai incepuse. Si-am cantat. Nu pot sa descriu sentimentele. Dar ma gandeam oare cat o mai insemna imnul asta. Oare mai sunt pusi copii la scoala sa il invete, oare mai e scris pe prima pagina a manualului de romana? Mai pot romanii nostri de acum sa strige "Viata-n liberate ori moarte!", oare?? Ma gandeam ca versurile din prima strofa si mai ales "acum or niciodata" ala ar trebuie puse pe repeat si date spre ascultare romanilor, noaptea cand dorm, sa lucreze subconstientul pentru ei. Ca in episodul ala din Dexter, desenele, cand vrea el sa copieze la franceza, isi face un device care ii citea texte in franceza, se culca, ala se strica si nu zice decat "omlette du fromage". A doua zi nu stie sa zica decat "omlette du fromage", but guess what, asta i se cere la test sa scrie, asta devine cuvantul care aduce pacea globala. Da...intoxicare cu ceva bun. Reprogramare le trebuie. Nu de alta, dar la final mi-a venit sa plang. Ca simt ca suntem sclavi in vechiul nost' pamant. Si e pacat.
Cam asa mi-am inceput eu 2010-le.
Dar dupa ce s-a plecat si-am ramas singura, si-am spalat eu pahare si vase si am facut frumos si curat, s-a intamplat ceva. Ma duc in sufragerie, cu juma de pahar cu acelasi lichid verde din postul anterior si aud imnul Romaniei. Pe TVR 1. Stema pe ecran, sub ea versurile, ca la karaoke si muzica. Tocmai incepuse. Si-am cantat. Nu pot sa descriu sentimentele. Dar ma gandeam oare cat o mai insemna imnul asta. Oare mai sunt pusi copii la scoala sa il invete, oare mai e scris pe prima pagina a manualului de romana? Mai pot romanii nostri de acum sa strige "Viata-n liberate ori moarte!", oare?? Ma gandeam ca versurile din prima strofa si mai ales "acum or niciodata" ala ar trebuie puse pe repeat si date spre ascultare romanilor, noaptea cand dorm, sa lucreze subconstientul pentru ei. Ca in episodul ala din Dexter, desenele, cand vrea el sa copieze la franceza, isi face un device care ii citea texte in franceza, se culca, ala se strica si nu zice decat "omlette du fromage". A doua zi nu stie sa zica decat "omlette du fromage", but guess what, asta i se cere la test sa scrie, asta devine cuvantul care aduce pacea globala. Da...intoxicare cu ceva bun. Reprogramare le trebuie. Nu de alta, dar la final mi-a venit sa plang. Ca simt ca suntem sclavi in vechiul nost' pamant. Si e pacat.
Cam asa mi-am inceput eu 2010-le.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)