Letargie

E 5. N-am facut nimic toata ziua. Nu am cum. Nu am chef de nimic. Bine, am postat niste anunturi, ca poate ma mai suna cineva...dar in rest..am ignorat pe toti. Clienti noi, clienti pe care ii aveam in vizor, ce poate ar aduce bani...n-am avut chef. Asa patesc mereu dupa ce fac ceva bani. Iar acum am si starea asta tampita.
Am realizat, in timp ce dormeam la birou, lafaita in scanul de la birou, cu picioarele intinse pe mai stiu eu unde, ca sunt singura fata agent de la agentie. Mai e o tipa, coordonatoarea noastra .Dar ca agenti, doar eu si ei. Si imi iese si ceva bani. Sunt tare, ce mai. Daca as munci si cu chef, ar iesi nebunie.

Deci, neavand chef de nimic am hotarat, aproape 80-90% ca e rost de plimbat. Asa ca ma duc la Timi. Am vorbit deja cu Vlad, m-am autoinvitat, ma primeste, i-am promis si ca-i fac papanasi (anu' trecut i-am promis ca-i fac clatite si i-am si facut), i-am facut programul, am si concertul ca pretext (Carbon, sambata), mai trebuie sa ma urc vineri dimineata in tren. Si probabil ca asta voi face. Ca prea am stat in B. Si-am un mare dor de duca. Si sa schimb mediul un pic. Si-am si banii acum. Banii de la inchirierea cu Marcel. :)

Am mai citit bloguri azi...dar tot asa, fara mare chef. Si-am dat iar peste un post care ma da peste cap de fiecare data. O bucata scrisa cum nu se poate mai bine, ce reda fix ce trebuie si fix cum este realitatea. "BIKE". Doar despre asta e vorba. Si e frumos. Si o bicicleta acum, pe frigul asta, pe zapada, ep ninsoara, m-ar trezi. O bicicleta acum nu m-ar lasa sa fiu in letargie, sa nu am chef, sa nu zambesc. Ea nu m-ar lasa si nu m-ar dezamagi. Pana atunci, pana la toamna, visez, imi amintesc. O sa fac primul pas spre bicicleta care ma tine vesela, in tren spre Timi. O sa ma apuc sa invat ptr IELTS. Ce poti face altceva in 20 de ore cu trenul?