sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Buhuhu

Nu stiu ce e cu mine. E cea mai lunga perioada de pauza din ultimele 3-4 luni de cand am inceput sa scriu pe blogul asta. Nu pot sa scriu. chiar si balarii d-alea de zi de zi...ce am facut, cine m-a enervat, ce am mancat. Vreau, dar nu pot. Si s=au intamplat o gramada. Ma opreste ceva. De cand a inceput anul am senzatia ca nu pot gandi. Ma blochez, sau sunt atat de ocupata sau obosita ca nu pot procesa ce gandesc. Ganduri vin, trec, vin si nu le pot scrie. Iar 'scriu' cand fug pe strada, grabita, agitata fizic si psihic, ori spre serviciu, ori spre o vizionare, ori spre vreo intalnire cu cei din BYP. Nici nu mai stau pe acasa. Ajung zilnic la 11 si ceva seara acasa. Nu mai mananc aproape nimic, nici nu simt nevoia, mai un covrig, mai un iaurt. O sa ajung schelet iara.
Anul asta a inceput naspa, agitat, ganduri peste ganduri, si n-am habar de nimic din ce o sa fie. Iar asta nu imi place. Necunoscutul imi da o mare stare de disconfort.
Azi a fost la fel. Cireasa de pe tort a fost azi cand, asteptand eu la Sf. Vineri pe o colega sa imi aduca un contract de vizionare, vine la mine un cocalar sa ma pupe si sa ma ia in brate. El, cocalarul, cu grupul dupa el, vreo 3-4. Eu cand il vad pe ala la 10 cm, cu buzele tuguiate spre mine, trag un tipat-urlet, apoi racnesc un "muriti odata toti" si-o iau la fuga in directia cealalta. Bine, eram ingrozitor de nervoasa, ca tocmai terminasem o conversatie la telefon cu cineva, si eram nemultumita de ce a iesit, de cum m-am comportat eu, eram oricum enervata ca a trebuit sa plec de la o sedinta BYP ca sa fac o vizionare la ora 18.00, azi. In conditiile in care azi e ziua mamei mele. Totul era pe invers. Aiurea. Si eu nervoasa. Asa ca am urlat. In jurul meu plin de lume. Cred ca ala a avut noroc ca nu s-a oprit ca i-as fi dat si-un picior/palma daca ma atingea cumva. Sau poate eu am avut noroc....dracu' stie ce pateam...Idioata...nici n-am gandit-o. Concluzia a fost ca n-am mai fost la nicio vizionare, ca se inchiriase garsoniera...nervi facuti degeaba, inghetat degeaba.

Stau in pat si ma bucur ca stau. As vrea sa reusesc sa ma fac sa scriu. Sa scriu pe bune. Sa scriu cum simt. Mi-am adus aminte de o chestie. Vorbeam cu cineva de bufnite, mai exact am fost numita bufnita. :) Poate ca zic des "buhuhu" :)) Si a doua zi vorbesc cu amicul meu Vlad ca imi amintisem eu ca mi-a zis el ca mi-a adus ceva cadou de la americani. Si ma apuc sa il stesez sa imi zica ce. Ca nu se stie cand ajung eu in Timi ca sa imi primesc cadoul. Si zice "niste carti de joc cu niste bufnite imprimate pe spate". Lol. Acum ma uit la bufnita mea de plus. Sau cred ca e bufnita...asa am zis mereu...desi canta la altceva...habar n-am ce..dar canta minunat. Y'all can call me 'Miss Owel' from now on!

...pauza iar...

2 comentarii:

Andi spunea...

Hey...Where have you been? Lasa ca iti vine tie inspiratia sa scrii nu te grabi. Si ia un spray cu tine desi iti recomand un baston telescopic in geanta sau in buzunar si cum vezi vreun suspect ca se apropie de tine sau se uita nujtu cum...jap! direct peste rat.;)

Anonim spunea...

ehh,o sa ai mai multa inspiratie sapt viitoare. sau nu :).