vineri, 29 ianuarie 2010

tralala

Sunt dusa! Rau de tot. Si tot eu sufar din cauza asta.
Sa o iau in ordine. Azi a fost another day at the office, basically doing nothing, bagat doza zilnica de anunturi, sunat cativa oameni, frecat menta. Ca n-am chef, sau ca sunt niste cereri tampite si n-am de unde sa le iau, sau ca sunt niste nehotarati aia de vor cate una alta. Dar cum am un coleg nou, si baiatu' e entuziasmat, m-am ales cu o vizionare (a lui, ca el avea vreo 3 in acelasi timp cu 3 clienti diferiti). Am zis ca ma duc eu, ca era relativ in drumul meu, in cartier. La Rucar, mai exact. Si vorbesc eu cu oamenii, si cu clienta si cu proprietarul si ma duc. Ajung binenteles mai devreme. Cu 15 minute. Ca tot eram eu azi eram fericita ca nu mai e frig, ca ce zi buna e azi de vizionari. Sa mor nu altceva, ca am degerat. O sun pe clienta, la 18.20, ca intarzie cam 15 minute. Eu cu gandul numai la ce ger am de indurat. Am incercat eu sa alerg, sa fac miscare, tot aia. Ma gandeam sa ma duc la tipu' de la florarie sa ma bag in seama cu el. La el parea cald si bine in ghereta. Si pe la 18.35 zic sa sun si proprietarul. Scot manusile, scot foita cu numerele de telefon, formez, un tip cu voce naspa (asa era si proprietarul), dau eu si turui ca intarzii...asta tacea. Eu iar ii zic, Cristiana Militaru, imobiliare, vizionare...el nimic. Aud apoi "Ia" si o voce de tipa. Eu iar cu discursul, ea...ce vizionare? Eu "Nu aveti o garsoniera, blabla, etc?" Ea "Nu". Super. Inchid si ma gandesc ce dracu fac. Ma uitam la foaia aia de parca asteptam sa imi vorbeasca. Sun la celalalt numar, pe care (imi zic eu, am fost inspirata sa il notez.) Nu raspunde. Ce fac??? Si imi vine idea geniala. Asta e, o sun pe clienta sa ii zic ca s-a dat. Sun eu, ea saraca, "A, pai mai aveam 2-3 minute si ajungeam". Eu o iau deja inspre casa, ca ii caut maine, ca mai vedem, bla, bla. Si inchid, degetul aratator de la mana dreapta deja ma intepa de la frig, bag manusile si fuga prin zapada spre casa, gandindu-ma ca nu am cum sa il anunt pe saracul om, proprietarul, ca nu mai vin. Apoi realizez ca-s tampita rau. Scot foita, ma uit la numar iar, scot telefonul, scot manusa de la mana dreapta si imi chinui iar degetele, si vad. Formasem numarul gresit prima data. Dar cum eram deja congelata, la momentul respectiv nu am gandit eu ca exista si posibilitatea asta. Atunci nu am gandit decat ca am scris gresit numarul pe foaie. Si nu ma gandeam decat cum sa bag mana in manusa mai repede. Deci tuta. 1-0 ptr frig.
Maine e o noua zi la birou. Sa vad ce mai incurc. Oricum am pierdut niste contracte de vizionare...habar n-am ce-am facut cu ele, dar nu le mai gasesc...sunt ingrozitor de ametita.

Un comentariu:

Andi spunea...

Now pull yourself together. Or not.
O sa fie bine.