Vladimir

Deci! Voiam azi sa scriu de ceva. Dar cand mi-am amintit eu acu' 20-30' ca voiam sa scriu am uitat despre ce voiam. Si-am zis ca nu mai scriu. Dar intre timp a intervenit Vladislav si mi-a dat motiv de scris. Mi-a aratat cadoul de la americani. Bufnitele! Cartile de joc cu bufnita pe spate. Si bufnita e foarte tare. Cu prima ocazie cand am bani ma urc in tren si fug la Timi, sau Arad, as prefera Arad eu...ca il amenint pe saracu' baiat de cand am fost anu' trecut la Timi ca vreau sa vad si orasul ala. Asa ca iar ma autoinvit.
Vladimir acum ma ameninta ca a baut...inca nu ama flat cu ce ocazie...si a zis sa se amuze un pic cu mine. Cam asa facem noi. Vorbim aiurea, degeaba, si n-avem nicio treaba cu nimic. Dar suntem acolo unul pentru altu' si vorbim. Asa a fost de la inceput. Plus ca eu il folosesc in lipsa de frate si il pun sa imi repare calculatorul prin internet. E foarte tare treaba.
Stau eu cateodata si ma gandesc ca eu am vorbit cu baiatu' asta vreo 3 ani...cred ca acu' in 2010 se fac 4 ani de cand ne-am cunoscut...pe net. Si in astia 3 ani am vorbit numa balarii. Dar vorbea zilnic la un moment dat. Eu traduceam, el se plictisea la work....si ne-am gasit amandoi sa ne ocupam timpul. Si-asa am ajuns sa am un net friend. Iar anul trecut...adica in 2008 prin toamna am zis eu ca nu se mai poate si m-am invitat la Timisoara, sub pretextul "Urban Vibes, vine Looptroop, vin ma sa vad Timisoara, nu=i asa ca ma primesti?". Si nici nu stiam cum arata. Bine...cred ca atunci cand ne-am hotarat noi ca ma primeste am ceur o poza macar, sa stiu dupa cine ma uit in gara :)). Mda, nu stiam cum arata, dar ii stiam adresa, ca facusem schimb de cd-uri, prin Posta Romana. Blank-uri. Ca sa ii scriu nu stiuc emisiuni de rep. Caterinca.
Intre timp am devenit prietena cu toata familia, sora lui m-a vizitat cu prietenul ei in B. ptr Tuborg Fest, el acu' vreo luna ptr viza la americani...mai tre' sa ajung eu in Arad...Deci, e stabilit - anul asta vizitez Aradul! Asta e primul meu plan pe 2010.
Si tot nu mi-am amintit despre ce am vrut sa scriu...era ceva ce nu avea legatura cu nimic din balariile zilnice...cum zice Vladimir, am inceput sa lucrez, incepe memoria de se duca...nu mai am scapare...