Pace cartierului

Am pus fundalul sonor, acum e timpul pentru naratiune. Despre cartierul meu.
Am mai vrut sa scriu de asta acum ceva timp, dar am uitat. Acum ce-a declansat a fost ca am trecut ieri pe strada mea pe langa un loc care e acum viran. Eu stau pe Campia Libertatii. Nu aia de la Blaj, ci din minunatul Bucuresti, Titan. Bine, eu toata viata mea am crezut si mereu am zis ca stau in Balta Alba...acum habar n-am daca unde stau eu e Balta Alba sau e Titan, sau Balta Alba e inclusa in Titan...deci Campia Libertatii. Si pe strada asta era un loc care avea ceva faima prin cartier..si prin oras chiar... Hastin. Era un magazin, ce a fost in mare parte din timp alimentar, cu diverse. Chiar era in perioada buna cel mai tare din zona. Gaseai de toate. La inceputuri, pe locul respectiv erau 3 magazinele, doar Hastinul, cel din mijloc a rezistat in timp. Apoi, s-a facut alaturi si pizzeria Hastin si de acolo notorietatea prin zona. Acum....eu tin minte un anume moment din trecut, cand eu cu prietenele mele am iesit la o pizza si un suc la Hastin. Era prin perioada cand se lansase Britney Spears...si pizzeria era acolo de destui ani deja...Acum e acolo un teren viran. E de ceva timp asa, dar ieri am trecut pe acolo si am vazut totul alb si mi-a sarit in ochi. Si am zis sa tre' sa scriu. Probabil ca se va ridica un bloc ceva acolo. Si o sa se uite de Hastin.
Mergand mai sus pe strada ajungi in "capat". Asta inseamna la intersectia Campia Libertatii cu Baba Novac, pe unde trece 311-le. In slang-ul de cartier asa se zice locului - "in capat la Catelu". Asta e vechiul nume al strazii mele. Si acolo era pe vremuri mare vad comercial, cu vreo 3 magazine cu diverse. Si alea s-au dus. Strada se continua pana dupa intersectia asta si ajunge la intersectia cu tramvaiele...dar din punctul meu de vedere ce e dupa intersectia cu Baba Novac parca nu mai e the real Campia Liberatii. Aia de stau pe acolo sunt asa, niste exilati.
Mergand pe Baba Novac inspre rond la Baba Novac se ajunge la Rucar. Acolo e un complex, ramas cam in paragina acum. Dar tre' sa stii de Rucar, daca esti din cartier. Nu prea e nimic interesant acum, nu imi amintesc sa fi fost ceva pe acolo...dar e un loc ce trebuie sa se stie. Ah, poate restaurantul Rucar, unde au avut nunta parintii mei, si care e cam in paragina el acum, dar care pe vremuri era foarte jmecher si avea o gradina foarte frumoasa in fata. Acum sunt balarii si cam atat.
Un alt punctu de reper de prin cartier e Biserica Catolica din Mihai Bravu. Este si ea de mult pe aici...nu am intrat niciodata inauntru. O vad de la mine din balcon...se aude la 12 foarte frumos. Si cam atat. Dar e un must know al zonei.
Ajung la Piata Muncii. Sau "in bariera". Asta e fostul nume - bariera Vergului. Asta e nume istoric. Pe vremuri, existau 14 astfel de bariere in Bucuresti, si actionau ca un fel de vama, caci pe la 1900 Bucurestiul era mic si ca exemplu, ce este acum de la Piata Muncii in jos pe Basarabia deja era in afara orasului. Un articol interesant despre asta aici si despre Vergu aici. E interesant ca In piata Muncii e construita o cladire, Ateneul Vergului, ce acum e sexy club sau club de manele, sau ambele.
Mergand mai jos, pe actualul bulevard Basarabia se ajunge la Diham. Eu multi ani la rand nu am stiut ca intersectiei aleia ii zice Diham. Adica mai auzeam eu de Diham, dar eu stiam ca acolo e la Socului, fostul nume al Bulevardului Chisinau. Si foarte tarziu am realizat ca Diham si Socului sunt acelasi loc. Nu imi place partea aia. Ce e mai sus de intersectia aia si mai inspre Delfinului ma sperie....sunt asa de mica.
Asa....asta cu Socului a fost un mic ocol. Mergand de la Muncii pe Basarabia inspre Campia Libertatii se trece la un moment dat printun locfoarte periculos.Voi explica. Azi, mergand spre serviciu, un cuplu in fata mea. Vorbeau de locul asta. Ziceau ca cine nu cunoaste cartierul e un om mort acolo. Si cam asa e. E o portiune de trotuar, undeva cam vizavi de Spitalul Gomoiu unde e un magazi pe colt apoi o cladire cu birouri. Acolo, pe o portine de 2-3 metri baietii au pus niste pavele in trotuar. Au refacut ei trotutarul. Ei bine, daca nu cunosti zona, ai mari sanse sa iti rupi gatul acolo. Aluneci pe pavelele alea cand ninge, e zapada sau doar umed de nu se poate. Ma intreb cati oare or fi cazut acolo si cate maini si picioare s-au rupt.
Ajungand la semafor e strada mea. Si asta e cercul. Acum eu am zis de locuri luate in sensul acelor de ceasornic. De obicei, cand mergeam sa imi platesc facturile, la sfarsit de luna, faceam pe jos drumul asta, dar in sens invers acelor de ceasornic. O placerea sa te plimbi prin locul in care ai crescut si copilarit. Sa vezi cum s-a schimbat totul, sa iti aduci aminte de ce era, cum era.
Acum, am lasat la final un bonus. Parcul Voinicelu'. ASta e emblematic pentru toti cei de varsta mea si mai mari chair. Acolo ne pretreceam zilele libere. Acum e un teren de fotbal si vara joaca disperatii pana la 1-2 dimineata si urla si injura. Citisem demult ca trebuiau sa faca un fel de bza sportiva. Nu cred ca sa mai intampla. Voinicelu' e locul unde am invatat sa ma dau pe bara. Stiti cum e asta? Erau 2 tobogane in parc. Unul mai jos si micut, dar cu limba foarte lata si lucioasa si unul inalt cu limba ingusta si mare. Avea vreo 4-5 metri zic eu. Poate chiar mai mult. Ideea si dovada de curaj era sa te dai de sus, ca pompierii pe cele doua bare laterale. Doamne ce frica mi-a fost prima data. Apoi le dadeam si altora sfaturi. In parcul asta stiam toti copacii. aveam copacii mei preferati in care ma cataram, in care ma urcam pana in varf. Ce vremuri. Si cate nu faceam.
Nu stiu acum ce sa mai zic...locuri mai sunt, multe si marunte, si pline d amintiri. Poate voi face si part 2.