de sarbatori, cu veselie

Iarasi nu stiu de unde sa incep. Am multe care astept sa rabufneasca. Am multe pe care mi le scriu de cateva saptamani, am destule pe care le coc incet, incet, care s-au acumulat de luni, ani chiar. Ani la rand de facut aceeasi rutina. Am destule.
Sa incep ca bunica mea sta sa moara. Poate nu ar fi ceva neobisnuit...doar are 85 de ani (sau pe acolo prin zona). E batrana. Te astepti la cineva batran ca moartea sa vina. Poate ar trebui sa zic ca sunt furioasa ca de fapt moare nu ca e batrana ci ca e omorata. Fiica ei sta si asteapta sa moara. Probabil va muri de sete sau de foame. Poate ca sunt furioasa ca nu pot sa fac nimic. Sau poate ca sunt furioasa pe mine ca nu am vorbit cu mamaia, ca nu am sunat-o mai des ca sa ii mai alin din tristetea si singuratatea ei de acolo de la tara. Nici nu stiu de ce sunt. Stiu doar ca o sa moara si nu o sa fie de batranete, ci din cauza rudelor mele care in inconstienta lor chair cred ca ii fac un bine. Lasand-o sa moara. Poate ca acum incep sa plang pentru ca asa se duce si mamaia, se duc si matusa si verioasoara mea si asa se duc toate legaturile mele cu tatal meu. Cel pe care nu l-am cunoscut. Cel a carui lipsa m-a afecteaza totusi atat de mult. Poate ca plang ca desi puteam discuta si afla informatii de la ei despre ei, despre tata, despre partea asta de familie si istorie a mea, de fapt, nu am facut-o. Raman singura. Poate plang ca in toata situatia asta eu chiar ma gandesc ca daca moare de Revelion nu mai ajung unde imi facusem planuri. La o nenorocita e petrecere. Cat de ingrozitor sa fii. Sau daca moare saptamana viitoare nu pot ajunge la inmormantare ca am serviciu si e important sa fiu acolo in zilele astea de final. Ma simt vinovata ca gandesc asa. Si totusi, daca as fi perfect libera nu as vrea sa merg la un circ. Ca asta va fi la acea inmormantare. Babe bocind, o matusa a mea plangandu-se si zicand ca a facut tot ce a putut, lume barfind si softind cine a venit, cum e imobrcat, cine e fata de langa fratele meu, ce mancare dau la masa si altele. Nu as putea sa imi vad rudele in fata fara sa le strig ca-s niste ucigasi. Sa nu duci tu un om de 10 ani la doctor, ca oricum e batran si moare. Sa nu duci tu un om la doctor cand iti cade noaptea in casa. Sa te urci in masina si sa il duci acasa, la drum de 3 ore, ca iti zice ca vrea sa moara in patul lui. Ca stii tu ce are, si nu se mai trateaza. Ca ai cautat pe net si sigur se moare din asta. Nu mai ai ce-i face. E batran.
Sau as fi putut sa incep cu minunatul Craciun. Care nu e niciodata Craciun. Ca mereu ma cert. Ca eu nu mai cred de cativa ani. Mi-a murit incet, incet. Era doar o fasie ca ramanea acolo ptr ca in spiritul asta am crescut. Si poate ceva imi spunea ca asa o faceam pe mama sa se simta bine. Desi nu cred ca am constientizat chestiile astea. Dar multe din lucrurile pe care le fac legate de sarbatori le fac ptr mama. Ca sa se simta ea bine. Dar nu mai pot. Ma epuizeaza. Totul este dus la extreme. Nimic din ce fac nu e bine. Si cum eu nu mai cred in cozonaci, sarmale, si toata nebunia asta de sarbatori care de fapt sunt pretext de a baga in tine nu mai pot sa ma prefac. As vrea sa pot sa pregatesc ceva, din ce am, sa bag o muzica draguta, un pahar de vin cand fac curat in toata casa, sa imi impodobesc un cactus sau cine stie ce planta as gasi prin casa, sa stau seara cu familia mea mica si sa vorbim. Sa fie liniste si pace. Nu aia falsa din mesajele stas de craciun. ci linsite ca esti tu impacat cu tine. Dar nu o sa fie. Nu cat timp va trebui sa ma prefac ptr mama, ca pentru ea conteaza nenorocitul de cozonac care niciodata nu iese bine, ca ptr ea conteaza sa fie curat in casa pe 24 la ora 11, ca ptr ea conteaza sa iasa toba legata ca altfel e tragedie. As vrea sa pot sa rad si sa ma bucur ca am toba aia. Atat. Sa zic cat de bine e ca o mananc cu lingura - poate chair lansez o noua reteta. Of. As vrea sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga, in afara de frati-miu...ce bine ma simt cand e si el...si putem face haz de necaz.
Sau poate ar trebui sa incep cu mine si sentimentele mele. Cu vinovatia pe care o simt atat de mult. Acum ceva timp mi-am spus, mai mult informal, ca voi incerca sa fiu cat mai sincera si cat mai directa. Ca voi incerca sa fiu cu altii cum as vrea sa fiu eu tratata. Poate ca ar trebui sa imi dau 2 palme si sa imi revin. Poate ar trebui sa ii spun ca singurul meu gand cand am inceput "relatia" a fost sa ma folosesc de el. Din mai multe motive chiar. Poate ar trebui sa ii zic macar o parte de adevar...tot nu pot. Nu vreau. Dar nu cred ca m-ar elibera. Deja obosesc. Poate ar trebui sa ii zic ca nu a vrut decat sa reinvii ceva ce s-a sfarsit chair inainte sa fi inceput cu adevart, dar ptr care inca ma zbat sa nu sufar. Si el a picat la fix. El e o copie. Poate ma simt asa ptr ca am gandit lucruri pe care nu credeam ca le am in mine. Am ajuns sa fac comparatii materiale - A vs P. Nu ma credeam ca imi pese..si totusi. Am gandit si as fi vrut ce nu am putut pastra acum 1 an. Ma sabotez iarasi. Initial ma simteam bine...initial simteam ca ne folosim reciproc si era in regula. Dar primesc mai mult decat dau. Si nu e corect. Nu vreau sa fiu o mincinoasa si totusi sunt. Si nici nu aleg sa nu mai fiu. Tot sa nu pot sa zic totul pe fata despre subiectul asta....
Acum ma gandeam ca puteam totusi sa fi inceput si cu problemele de serviciu...dar parca dupa toate nici nu mai conteaza.
Poate ar trebui sa incep sa le iau pe rand si sa le rezolv. One at a time.
Craciun fericit. 

habar n-am

se cam duce 2010. anul pe care l-am catalogat de cacat din prima lui zi. anul care a urmat anului cel mai frumos din cei 25 ai mei. se duce si tot ma gandesc la ce am facut. de unde am plecat si unde sunt. daca am avansat sau sunt mai rau decat eram.
simt nevoia de acea lista, new year's resolution. nu am fost niciodata fana, dar acum o simt acut. in mare parte ptr ca sunt nemultumita. daca era bine totul nu aveam nici o treaba. anul 2009 s-a terminat cu mine in verva. ma simtea ca am ajuns la un echilibru psihic, ca eram impacata cu mine, ca fac cat pot sa fac pasi in fata. aveam un serviciu, nu cine stie ce, dar era ceva, dupa multe luni de stat in varful patului dupa reintoarcerea din copenhaga. gasisem byp-ul si deja eram in paine, cunoscusem oameni cu care ma simteam extrem de bine, aveam idei, le  puneam in practica, ma incercam si imi iesea, ce imi puneam in cap sa fac imi iesea. se intrevedea si o mica idila. eram la trecerea intre ani cu prietenii mei, cei dintotdeauna. totul era bine. asta era pana pe 1 ianuarie seara. cand s-a dus dracu totul. cand poate am fortat lucrurile. cand m-a panicat. cand nu eram pregatita ptr ce voiam cu mintea de fapt. cand nu mi-am putut stapani emotiile. si s-a naruit totul. de la un singur element, s-au dus apoi toate. incet, pe rand. si in primul rand increderea in sine. e urat si obositor sa tragi de o persoana cateva saptamani numai ca sa iti zica ca nu te vrea, in fata. ca sa poti merge mai departe. te epuizeaza si te marcheaza. si totusi, am reusit. am primit, scris negru pe alb, "nu esti ceea ce vrea". eliberator. inceputul sfarsitului.
uitandu-ma acum, la 2010, nu pare atat de rau. daca ii zic oricui din lumea asta ce am facut eu in 2010 si apoi ii zic ca il consider un an de cacat si ca de fapt mint cand ma intreaba lumea cum imi e si eu zic bine, la serviciu e bine, eu sunt bine, am provocari zilnic si nu am timp sa ma plictisesc, vor zice ca sunt dusa cu capu'. poate ca sunt. 2010 a insemnat  un serviciu nou, pe mult mai multi bani decat as fi asteptat vreodata, provocari carora le-am facut fata destul de bine, calcatorii cat n-as fi visat, locuri si tari vizitate, oameni de tip "vedeta" cunoscuti, oameni frumosi cunsocuti, o noua idila, tot asa pe sfarsit de an, un inceput pe care il asteptat de mult, continuarea cu byp-ul, mai putin activa, dar inca sunt pe metereze. am avut din toate, plan personal, profesional, material, turistic, intim, si ce mai vreti. si sunt nemultumita. de multe.
nu sunt impacata cu mine.

You know what? When I look back on my little life and the birds I've known, and think of all the things they've done for me and the little I've done for them, you'd think I've had the best of it along the line. But what have I got out of it? I've got a bob or two, some decent clothes, a car, I've got me health back and I ain't attached. But I ain't got me peace of mind - and if you ain't got that, you ain't got nothing. I dunno. It seems to me if they ain't got you one way they've got you another. So what's the answer? That's what I keep asking myself - what's it all about? Know what I mean?

e din alfie. ala din '66. l-am vazut aseara. merita. so what's the answer? sa vina 2011!

m-am dus in franta si-am dat peste copenhaga. film ce rula pe peretii muzeului de animatie din annecy.

m-am tot gandit ce piesa sa pun. nu le stiu pe toate. nu mai stiu ce mi-a placut la concert...
dar am ales varianta live ca suprinde mai multe din ce e mariza.
voi reveni.

ori tu ori eu

ce fac eu acum n-o sa se termine frumos. profit. dar vreau s-o fac. e timpul. e trecut de mult si nu mai pot. am gasit o portita deschisa si profit. nu imi pasa de ce e in jurul meu. oricum, vad un model. cam stric ce e in jur. si nu ma intereseaza. sunt intr-adevar egoista. vreau ce mi-am pus in minte si atunci cand s-a aprins becul si am pornit nu mai las nimic sa ma opreasca. pacat ca nu reusesc mereu sa fiu asa. mi-am dorit si inca imi doresc sa fi putut fi rea si meschina. sa nu imi pese de ceilalti si sa merg numai pe interesul meu. nu pot. mereu stau si ma gandesc. desi nu actionez in concordanta..dar ma consum ca nu fac ce trebuie si ce cred eu ca e bine. ma macina cand stiu ca puteam face mai mult. si asta mi-as fi dorit, sa pot sa nu imi mai pese. sa fiu eu si atat. ceilalti se descurca. de aia nu mai pot sa zambesc de mult. sunt trista si intunecata. si probabil va fi si mai rau dupa. dar trebuie sa o fac.

nimic

Tu stii deja cum a inceput
Si cum o sa se termine
O vad in priviri, amintiri
Deruland foc rapid
Cu infinite ricoseuri in diverse neimpliniri
E-o boala psihica
Ma demoleaza inauntru rationalizez demontand-o
In favoare mitului
Cu trecerea timpului
Ma babuinizez lent spre placerea tribului
Cuvintele inseamna ce spun
Iti insir ca un rand indian
Stiai deja super-zgomot

Cineva mi-a spus ca sunt tare,
Dar pacat ca sunt roman si totusi
El nu-ntelege ca parerile lui sunt starile prin care trece
Vreau totul nimic scris invers
Trist in esenta strict efemer nimeni

Treaba ta, nu stii ce vrei si ce
Daca-ai stii ti-ar fi mormant,
Lasa-te purtat de noi,
Treaba ta, nu stii ce vrei si ce
Daca-ai stii ti-ar fi mormant,
Lasa-te purtat de noï

outcome

anul trecut am numarat oamenii care mi-au zis la multi ani. 45 plus minus 3 am gasit atunci. ciudat. anul asta au fst 50 numai pe facebook. oameni din erasmus care anul trecut nici nu mai stiu ce a facut, dar la care nu ma asteptam sa mai stie de mine...ca nu am mai comunicat cu toti. au zis. oameni din byp, oameni cunoscuti anul asta. ca sa nu mai zic ca am avut lansare fix de ziua mea, deci toata divizia a fost la firma. si evident ca majoritatea mi-au urat. am ajuns la 70 si ceva. nici nu mai numar.  se mareste cercul ala de cunoscuti. si automat si celelalte variabile se modifica. 70 este insa doar un numar, nu inseamna nimic. toti aia cativa sunt cei care conteaza. asta e doar un exercitiu ce il fac, asa, pentru sufletul meu.
ne vedem la anul.

zodiac

am primit tort/mini tort aseara de la colegii din organizatie. am primit toti care am avut zile de nastere in ultima luna.f dragut. mi-am pus si-o dorinta..ca asa se face. la cele 25 de lumanari ale mele de marti nu m-am gandit la nimic cand am suflat...doar ca tre' sa trag mult aer in piept sa pot sa le sting  pe toate odata. si-am reusit. acum mi-am pus una. usoara. era in fata mea.
acum, dimineata, m-am trezit cu una gand. sa citesc horoscopul. n-am mai facut asta de mult. ma relazeaza. stau in pat, cu laptoul in brate, in pijamalele mele mov cu bufnite, beau o cana de lape cu cafea si citesc compatibillitati, horoscop anual si alte minunatii.pe unele le stiu pe de rost. dar tot e fun. sunt bucati de text care parca sunt rupte din viata mea. de aia nu pot sa nu ma reintorc periodic la a citi chestiile astea. o parte din mine crede ca e pe bune.

Sa începem însa cu începutul: tu esti un semn de Apa, adica le ai pe-astea cu emotiile adânci, profunde, misterioase. Balanta e semn de Aer, adica analitica si cerebrala. Nu si-ar lasa emotiile sa se plimbe pe coclauri nici moarta: astea-s chestii de domesticit si de tinut frumusel în frâu.

am citit-o si m-am dus direct la inceputul de an. 1 ianuarie 2010, seara tarziu, chiar 2 ianuarie in noapte...undeva in coltul opus al bucurestiului.eu plangand, incercand sa imi explic tot, sa fac sa se inteleaga, sa ma inteleg, el stand si incercand sa ma linisteasca doar ca sa ma trimita acasa mai repede, nevrand sa zica nimic, ca nu as intelege.

Cu o Balanta, problema este de fapt sa o determini sa se hotarasca, sa spuna da sau nu. Un experiment simplu: pune-i o întrebare închisa (la care se poate raspunde doar cu da sau nu) si numara minutele sau zilele ce se vor scurge în asteptarea raspunsului.

been there, done that. iarasi am ajuns undeva la 1 luna dupa evenimentul de mai sus..cand dupa multa tragere de persoana respectiva am reusit sa scot un "nu esti ceea ce imi doresc".cat de simplu eliberator. stiai ca e asa, dar nu doreai decat sa o auzi zisa/scrisa...cumva facuta publica, nu doar simtita din gesturi si comportament. greu, time consuming.

ma intreb acum de ce dupa toata treaba asta, dupa tot ce stiu ca se va intampla, ca deja vizualizez totul, de ce iarasi sunt undeva in aceeasi situatie. ma invart in cerc.

e de cacat totul. anul asta e de cacat. am zis-o din prima zi a lui. si nu se dezminte nici acum, aproape de final. astept un 2011 altfel. pe modelul unul rau, unul bun.

25

Cam atat. am mai postat piesa asta. Acum chiar are sens. Mi-a dedicat-o un bun amic astazi si mi-a amintit de ea. Ca tot eu i-o recomandasem.

acum vad. am postat la 19.45. la ora asta m-am nascut eu. si mereu mama cand ii zic, gata, fix acum x ani m-am nascut, face, e deja fara 10? e amuzant. fratele s-a nascut la fara 10. mama mereu tine minte ca eu. acum la fel a facut. oh, well. la multi ani mie.

noiembrie

am dat 32 de lei sa vad un film. am mai dat si 7 lei si ceva pe-o apa. sau, am fost si eu in sfarsit la film 3d. yey. cacat. deci bani multi dati aiurea. acum am un chef de un film alb negru la cinemateca..sau la orice alt cinematograf d-ala pe model vechi...unde sa nu dau mai mult de 10 le pe intrare si unde n-au nici floricele. te duci doar sa vezi filmul. oricum diferenta nu vad. eu la orice film inghet de frig. restul e la fel. esti la cinema si vezi povestea. ce mai trebuie? eventual la astea ieftine ai si 3d...vine un soricel si te gadila. ce sa mai vrei altceva.acolo ai senzatii. da, deci nu m-a impresionat de nici un fel 3d-ul. sau saw-ul, ca p-asta l-am vazut. eu saw am vazut doar primul pana acum. nu ma pasioneaza seriile astea de uiti ce numar mai e. de obicei primul e the best. apoi incepe cu lalaieli. deci si aici. am dat 32 de lei sa vad creieri zburand spre mine..si nici aia prea spectaculos. nu ma mai duc prea curand la film. sau cred ca o sa incep sa ma duc singura la ce vreau eu.

"november has come"


asta e cantecul meu de noiembrie. are aerul de noiembrie in el.trebuie neaparat sa gasesc o dimineata sa trec pe la facultate sa imi duc duplicatul de diploma de bac si cu ocazia asta sa trec pe jos prin parc. am tot vrut toata saptamana. nu am unde. nu am cand. dar e demential sa fac asta, cu muzica potrivita in casti.
s-a dus si anul asta. vine 25-ul. nici nu pot sa ma gandesc. am altele pe cap si stau sa ma gandesc daca or iesi bine. dar am reusit sa ma tin ocupata si in orele din afara serviciului, care oricum ma tin ocupata, si am reusit sa le fac tare placute. e un pic pacat ca nu reusesc sa ma impac eu cu mine, dar macar ma simt bine overall.
am fost week-end-ul asta la tara sa-l sarbatorim pe bunicul meu. fac acum, azi, 1 noiembrie 80 de ani. am strans toata familia si-am petrecut. am avut si lautar. caterinca. avem un vecin lautar si l-a chemat tataia. nu mi-a cantat niciodata lautaru'. cica i-a dat mama bani si-a cantat de mine. eu nu eram. n-am auzit. da' sigur a fost cu norocoasa e elena, ea e sefa. ca saracu baiat, ghoerghe nu avea mare repertoriu, dar macar era inventiv si facea atmosfera. a luat toata familia la rand si le-a cantat, cu detalii despre fiecare, ce invarte. in rest, mancare, bautura si poze. asta e geniala. poza ca la tara. cu mainile puse pe genunchi.

apoi, dupa petrecere, a urmat alta petrecere, halloween. bine, aveam eu chef de petrecere si am gasit momentul. b yp si halloween-ul. si s-a facut. cum am ajuns acasa la ora cand trebuia sa fiu la party, m-am costumat in ceva simplu. burglar. all black si ciorapu pe cap. a fost minunat. pe parcurs m-am transformat in antitero, cu negru pe fatza si in semi marinar, cu inima si ancoa pe brat. ah..si o tentativa de iepuras negru, cu urechi din ciorap in cap. cred ca am fost cobai de fapt. oricum, fun a fost. acum e oboseala. sau a fost. am dormit vreo 3 ore pe seara, si-acum sunt cam awake.
planuiesc sa merg la niste concerte. sa vad la care si cate ajung. unul deja a picat, silent strike pe 13..ca plec la cluj. tare rau imi pare. ca gasisesm si cu cine sa merg. maine e alexandrina la opera. si tare imi e ca nu ajung. ca am treaba..chiar si sa dorm. ma gandeam sa o incerc si pe mariza. ca tot s-a umplut orasul cu afise. si mai erau cateva pe lista. e o perioada tare aglomerata pentru mine. si nici nu mai zic de perspectivele sentimentale. for now. e o perioada ciudata intr-un an ciudat pentru mine.

a sunday walk in london

beau o leffe neagra si ma gandesc despre ce sa scriu. londra si plimbarea mea, londra si nelinistile si supararile mele din ziua cu plimbarea sau restul problemelor de care nu pot sa scap.
cred ca voi scrie totusi despre londra. las problemele la urma. s-asa imi mananca 80% din timp si ma seaca de energie. macar pe blog sa fiu optimista si sa ma gandesc la lucruri frumoase. asa, ca am hotarat londra si happy things, mai e o varianta. londra si plimbarea sau londra si targul. ambele povesti merita postul lor, ambele pot fi lungi.

hai ca zic de plimbare. o plimbare pe care o asteptam. speram ca o sa fim mai multi si o sa explorez orasul zambind. am fost singura si am stat sa plang toata ziua. diferite cauze. nu mai conteaza. ma uitam azi pe poze. si am simtit nevoia sa scriu tot. aveam plan facut de seara. stateam in bayswater..undeva in partea de vest a orasului, dar destul de aproape de centru, in zona 1, la vreo 15 minute de mers pe jos de oxford street, acest magheru al lor. in sud era hyde park. am gasit eu harta de aia cu obiectivele principale de viziat si=am hotarat. o iau prin parc, vad ce e pe aoclo si cum o ard oamenii (aveam experienta super a frederiksberg park din copenhaga care e demential), apoi vad ceva cladiri, o iau pe o strada, ajung la harrods..si tot asa...din obiectiv in obiectiv pana la tower bridge in est.
se face dimineata, primesc o viizta, imi fute ziua. ajung sa plec uc grupu' ca deh, sa nu mai apara vorbe. merg cu ei la nustiu ce biserica unde se tin nu stiu ce slujbe, cu muzica, cu spectacol, cu freddie mercury, cacat. mergem. ajungem. acolo aia erau d-astia de cantau pe scena de teatru piese despr cat de bun e iisus cu chiatri si formatie rock. si cu mainile ridicate in aer spre domnul. iei. aia in sala mai rau. ochii inchisi, mainile in aer tremurande. dumnezeu ne iubeste.sa mori tu. eu deja incepusem sa ma sufoc. nu mai puteam. numaram minutele cat sa fie acceptabil sa plec. dupa vreo 4 piese am cedat. PA! la 12 trebuia sa ma vad cu cineva la buckingham. era vreo 11 fara 10. nu reuseam sa imi dau seama exact sa ma orientez. desi chiar nu am avut probleme de orientare, ca in cphm de exemplu. hotarasc ca metroul e cel mai bun, si in plus voiam sa merg si singura, cu muzica in casti. am pornit. destinatia buckingham. ajung la charing cross subway station. vad soarele. si o iau la pas. eram la trafalgar square. nimic special. o coloana intr-o piateta. un muzeu de arta, cred. soare si oameni. pana sa ajung la asta Arată-le pe toateam dat de ceva frumos. o cafenea si ei, de mai jos. a se observa freza tipului. ge-ni-al.

apoi am luat-o pe stardute sa ajung la trafalgar. lumina era ata de frumaosa. calda, si totusi puternica, se facea pranzul. am dat de doi ce lcurau la un retaurant. erau imbracati in uniforme negre cu alb. iesisera la fumat. fumul dens se avea forme prin razele de soare. i-am pozat pe ascuns...nu am v rut sa le intru in  placerea de a fuma linisitit in pauza. apoi am trecut pe langa o librarie unde lumea citea de zor si cauta urmatoarea carte de cumparat. am mers pe strazi ghidandu-ma dupa simtul meu si dupa turle.  apoi am luat-o spre palat. am dat intr-un mare parc si de acolo nu mai stiam unde sunt. peste cladiri vedeam london eye si ala a fost punctul meu de ghidaj. in parc era defilare de epoca. erau cu tunuri, arcasisi, oameni si cai, soldati si femei cu copii in roabe. o luasem spre palat, dar m-=am intors si m=am dus dupa ei. intr-o piateta in fata unei alte cladiri, se vobea ceva...era despre cromwell si ceva cu spanzurat. n-am avut chef, am vfacut cateva poze cu istoria si imbinarea de stiluri nou vechi si-am plecat spre palat, dupa o noua consultare a hartii si prin parc, pe langa lac. acolo. am gasit ratze pofticioase si romani. le-am zambit, ambelor categorii. ratele ma faceau sa rad si romanii, ca erau de0ai mei. se uitau cam ciudat la mine...deh..nu intelegeau ei de ce rad asa larg.
ajung la palat. lume. paza. si copii catarati pe statui. ma asez pe trepte, la soare si aspte sa vina persoana. n=a  ai venit. sun. ah, pai am fost am facut poze si-am plecat. minunat. ma fut. e de cacat totul. de parca nu aveam o zi super deja..mai trebuiau faze de cacat. deci pornesc la plimbare, tot singura. next era westminster. acum ma uitam pe harta ca am fost pe aproape de 10 downey street. faza e ca atunci cand ma plimbam prin zona am dat de niste case ce samanau cu ce vazusem pe la teve..si m=am gandit. dar pe harta mea nu era trecut asa ceva. am zis ca daca e sa dau de loc, dau.
am ajuns pe la catedrala, pe la parlament. canta pe la biserica. era foarte multe zgomot. nu m-a impresionat. plus ca era totul inchis ca era duminca si oamenii aveau nevoie de timp de rugaciune. nema turisti duminca. am gasit undeva in spatele unei biserici o cladire ce se puteam vizita. draguta.
apoi pe wesminster bridge. inainte la tesco. era pe vizavi. era 1 juamte si imi era o foame de lup. am luat un sendvis, ceva dulce si iar la plimbare. aglomeratie pe pod, poze. vizavi era big ben=ul/ ce-o fi asa mare atractie la atsa nu stiu. niste cladiri, cua rhitectura interesante ce-i drept. eu am gasit altceva pe pod.

EARTH has not anything to show more fair

  Dull would he be of soul who could pass by

  A sight so touching in its majesty:

This City now doth like a garment wear

The beauty of the morning; silent, bare

  Ships, towers, domes, theatres, and temples lie

  Open unto the fields, and to the sky

All bright and glittering in the smokeless air

Never did sun more beautifully steep

  In his first splendour valley, rock, or hill;

Ne'er saw I, never felt, a calm so deep!

  The river glideth at his own sweet will:

Dear God! the very houses seem asleep;

  And all that mighty heart is lying still!

 Upon Westminster Bridge, William Wordsworth. Placuta cu poezia. m=a uns. eram singura, batea usor vantu, turisti cu duiumu in jurul meu facand poze si eu stateam si citeam poezii.
am mers apoi spre london eye. in drum mi-am luat si pranzul. london eye era scump..27 de lire..si stateai si peste juma de ora sa atepti. next. o banca, o mica odihna, ceva dulce. next, un alt pod. acolo l-am gasit pe jim :)) ascultam doc zis jim. jim era pe graffitti-uri. avioane treceau inspaimantor de aproape de sol. zgomot din toate partile. ma opresc si ma uit spre londra. sunt acolo. chiar e real. daca pica un avion acum pe parlament...
eram iar pe pamant. ma mai plimb. imi era frig. gasesc un starbucks. imi iau un ceai negru si plec. o iau prin gradini si cat mai departe de bulevardul mare. pe stradute. gasesc  un cos de gunoi ce zambea. asa avea liniile si era tare dragut. e una din temele pe care le urmaresc cand fac poze. am inceput din vara, in trenul din arad. era o piesa de metal si aducea a o fatza. am pozat-o. si era tare funny. acum am si cos zambitor.
am mers..ceaiul era fierbinte si daca icnercam sa beau ma frigeam...dar imi incalzea mainile. mai am varsat is pe mine. dar ce bine era. mergeam prin londra. ajung in covent garden. nu stiam ce gasesc..dar imi suna in minte a loc de trebuie vizitat. si bine am simtit. the loveliest place in town. am dat intiai de jubilee market. un bazat cu de toate, dar cu bun gust. mi-=a parut rau ca luasem deja cadoase...si nu mai aveam bani. next time aici vin intai. apoi trec alaturi..chiar in covent garden. poposesc intai pe un trotuar..care era la soare. imi beau ceaiul fara zahar cu care incepusem deja sa ma obisnuiesc. soarele era asa de frumos si dulce. ah..oamenii stateau la mese la cafenele altii alturi de mine poe bordura. agitatie, dar nu aasa de multa ca in oras la obiective. era chill zone aici. la 2 pasi de mine era un japonez cred care incepe sa cante la ceva instrument. avea toata instaltia pregtita...vai ce melodii. in fata lui statea sotia lui. statea si il privea necilintita.
observ apoi o fetita si era asiatica. stetea pe 2 metri pe bordura, langa mine.

am continuat in hala care era de fapt covent garden. magazine si hand made. frumos. era si o biserica pe acolo. tare dragut. apoi iar pe strazi. era tare chill in zona asta. mai putini turisti. am dat si de freemasons hall, care era locul unde in vreo 2 ore incepea ceva show foarte misto la care ar fi trebuit sa fim si noi daca nua r fi fost prea scump. am pozat intrarea si mi-am continuat drumul. am ajuns pe stardute super goale. am dat de london economics school. si apoi de cea mai draguta strada.era atat de linsitita. era ceva studenti pe un colt, la un fel de bar..unde probabil isi faceau proiecte.duminca. i-am vazut cu laptop=uri si carti. dragut. mi=a venit copenhaga in minte.
apoi de ce am dat. un ziar romanesc in londra. ziarul imigrantilor romani. aruncat pe o strada. m=am uitat, am trecut, am apozat, apoi m=am intors si0am luat amintire o foaie.

next...pe trepte, strzi in trepte, prin gradini..am ajuns iar la tamisa si la bulevard. next stop era st paul. pe ce coclauri am ajuns la biserica....mergeam eu si vad pe vizazi niste scari. vad cum coboara cineva. zic ca vreau si eu. ma duc, urc..ajung la un fel de pasaj...trecea trenu pe deasupra...ajung apoi pe nistre stradute inguste. ceva cladiri de birouri. dar nimic dubios. acolo dar de un perete.."this wall has artisitic importance.

asta e. asa era toata straduta de vreo 100 metri.

apoi mai merg pe dubiosenii d-astea si dau de catedrala. ce privesliste si ce impunataore.

am intrat. am dat ceva bani..ca fix la partea asta de slujba ma nimerit..am gasit niste bani si=am plecat.
apoi am dat de vidal. sassoon. de el zic in postarea despre targ si de fapt motivul plecarii mele la londra.
mai aveam putine de vazut. london bridge, turnul londrei.si as fi vrut sa ajung si la canary wharf sa vad zgarie norii.
am mers eu spre astea si am dat de monument. asta nu m-a impresionat. iarasai un turn intr-o piata. se vizita insa. pana la 5. 3 lire. era 5 fara 10. zic ca e cazul sa vad orasul de sus. urc. ajung dupa muuulte trepte. eram terminata. sus vant aer si plasa. poze. liniste. s-a dus ziua, ai vazut aproape toata londra. ai fost trista. dar esti acolo. o poza sa se stie ca ai fost acolo. eu si londra.
de acolo de sus mi=am dat seama ca london bridge nu e nimic...e un pod ai atat. podul e tower bridge. deacolo de sus nu gaseam turnul londrei. stiam ca sunt aproape. de acolo de sus vedeam totul si rememoram ce am vazut in cateva ore.
ma dau astia jos ca au inchis turnul. cobor. la final vad ca imi intind o diploma. am urcat 311 trepte si-am primit certificat care sa ateste asta. cool. asta marketing.
spre turn. ajunsa prin zona iar dau e romani. iar le zambesc, iar se uita ciudat la mine.
turnul doar isi dadea afara vizitatorii...il ratasem. oricum probabile ra prea scump ca sa imi permit. ma multumesc cu o plimbare pe pod. apoi o iau spre casa.
londra intr-o zi.

bonus. am plecat spre un magazin, am gresit statia de metrou. am mers iarasi pe oxford street..am ajuns la magazin si se inchisese de juma de ora. ma duc spre casa. merg iar la tesco sa imi iau mancare si de baut.ma gandeam ca am stat 3 zile in londra si nu am vorbit deloc in engleza si nu am cunoscut si eu un localnic. such a pity. cand..in tesco..se baga in seama cu mine un negru. vorbea incet, prea incet.dubios. ii raspund..imi vad de ale mele. tot o tinea sa intrebe una alte..mai arunca ceva in cos. ca e dean..parca. ca sunt frantuzoaica :) ca ce fac acolo..etc.etc. ii dau cu flit. 2-3 vorbe au ajuns sa imi satisfaca pofta de a socializa cu un localnic. deja devenea dubios.
am plecat la hotel. aveam treaba.

londra e

Am fost la Londra zilele astea. Work stuff. Deconectata de tot. Doar Londra, eu, 19 colegi si mult hair fashion.
Londra pute. Nu in sensul ca e naspa, dar pute. E veche si pute a vechi. Pe strazi, in hotel, la metrou. Londra e mare si inghesuita. Stradute multe, dese, inguste, cu trepte. Londra e aglomerata. Eu uram Magheru la ora 6 seara, dar vai cum e Oxford Street. Londra e amestec. Mare ti-e gradina. La fiecare 5 secunde vezi pe cate unu si te miri cum dracu poate sa iasa asa pe strada. Da'i doare fix in pula. N-are nimeni nici un stress. Londra e ordonata si bine gandita. Metroul e sufocant de inghesuit. Tuneluri de 2 metri maxim inaltime. Trenuri la fel. Sa ai peste 1,90 ai pus-o. Metroul n-are lifturi decat foarte rar. Urci trepte, scari rulante de ti se ia. Dar e ordonat. Nu te impinge nimeni, ai partea ta de drum urci pe-o parte, cobori pe alta, stai pe dreapta pe scarile rulante, mergi pe stanga pe aceleasi scari, iesi pe-o parte, intri pe alta. nici daca vrei sa dai nas in nas cu ala ce intra la metrou cand tu iesi, nu ai cum. Londra e grabita. Totul e fastpaced. nu casti gura la vitrine. Mergi, pamantul se misca si tu odata cu el.
Nu stiu daca imi place Londra. Prima impresia a fost asa si asa. E simpatica. Ar merge sa stai cateva luni. Sa o cunosti mai bine. Sa ii gasesti acel ceva ce te poate face sa o iubesti. Pana la final Londra mi-a aratat cateva locuri de liniste. m-a ajutat sa trec peste o zi grea. A reusit sa imi aduca liniste si soare dupa furtuna. Londra e contrast.

negru.

london calling

inc-un fervex si ma culc. e 9 jumate si vreau sa dorm. sunt cam terminata. maine am sedinta si am ceva emotii. am avut o groaza de rezolvat. o parte am facut. o parte asteapta maine dimineata sa le termin. o parte le voi face saptamana viitoare. vineri plec la londra. in jurul meu toti is morti de raceala. am zis ca daca racesc si nu ma pot bucura de londra fac macel. fervex-ul sa traiasca. mereu ma salveaza. is cam la un pas de raceala, desi poate de la oboseala ma dor toate. ascult doc. ma oftic ca de cand mi-am luat albumu' n-am reusit sa ascult cap coada tot. n-am avut cand. pe strada sau in metrou nu merge - e zgomot, aglomeratie, nu te poti bucura. acasa nu am stat decat cat sa dorm. am fost la film ieri. cel mai prost pe care l-am vazut. americanul. vai, credeam ca nu se mai termina. bine, asteptam de fapt sa inceapa. cum sa stai 2 ore la un film si s-astepti sa tot inceapa, sa se intample ceva. CEVA. tot filmu' asta n-a facut nimic. tare boringos. si mi-am mai si pierdut o esarfa tare frumoasa cu ocazia plimbarii la film.
si-asa s-au dus 4 3 zile, 3 zile pe care le simt ca si cand ar fi fost o luna. aglomerate si lungi. astept weekendul.

am uitat sa zic de o chestie. ieri a fost lecturi urbane, iar la metrou. eu am fost o singura data la chestia asta, in mai anul asta. nu am dat nicio carte. nici nu am citit ...ca nu puteam sa ma concentrez. imi e tare greu in locuri publice. dar a fost dragut. si m=am ales cu invitatia la vals. statea acolo parca ma astepta. de cand o asteptam eu pe ea. noua si grena, cartonata si cu mirosul asta specific de carte noua, pe care il iubesc.am luat-o si-am bagat-o in geanta. gandul ca nu mai dau dau nimanui. si totusi, am citit-o...destul de repede ptr mine...undeva prin vara era gata. in august parca..in drumul spre timi. ca de aia mi=am laut carti de la timi..s-am ce citi pe drum. si am citit-o si mi-a placut. apoi m-am agndit ca daca am luat-o de la lecturi urbane ar trebui, totusi, sa urmez regula si sa o dau mai departe, acum ca am terminat-o. acum, marti, adica, era ocazia. mi-am lasat amprenta pe ea , adica am semnat-o si-am scris ca am citit-o, marcata cu data 8 mai, lecturi urbane, apoi am dat-o prietenei mele. am intrebat-o daca vine cu mine, n-a vrut, dar a vrut cartea. acum ca n-am dat-o fix in cadrul evenimentului, la metrou, putin main conteaza. am dat-o in aceeasi zi la ora de desfasurare. sper sa o citeasca si apoi sa o dea mai departe. semnata ca a citit-o.

muzica

N-am mai stat de mult la coada ca sa intru la concert. cat de tare. cu buletinu. ca la altex. s-acum stau sa fac mp3-uri s-am ce s-ascult maine. imi trebuie urgent masina, sa urle boxele.
mereu simt nevoia sa marchez momentu'. ca mereu ies obosita da' zambitoare. mereu ranjesc la concertele astora. frumos. si-atat. si silent strike care e zeu. am ajuns sa ii recunosc un beat dupa primele 5 secunde.
atat.
somnusor, nena.

goodmorning.

cum suna "muzica". vai. :inlove: de cand a aparut la profm. bine, muzica lui doc. si intrumentalul ala. vai.cu restul nu ma pot obisnui. dar cum e. m-am trezit.
"stii tu, d-aia fara refren"
ce-mi place mie la concertele asta e, pe langa ce e pe scena, ca vezi cum se manifesta unul altul. mereu e frumos sa stai sa observi oamenii. aseara am avut o priveliste minunata. stii cand vrei sa vezi ceva si ca prin minune se da totul la o parte si tu ai vedere perfecta. si parca mai misto decat sa ii vezi peaia pe scena cum dau tot ce au e sa vezi pe unul ce asculta si zambeste si canta si reactioneaza. si ii citesti pe figura ca "e nebun dupa muzica". si stii ca e asa. il cunosti. stii.
si totusi, nu au fost toti asa. ma gandeam ca e tare chill lumea. si nu era de la fumat. erau amortiti asa. pai ce haos era la concertele ctc pe vorbe din context, pe interzis nefumatorilor, pe ctc prezinta. aseara cateva maini. pai frate, la astea se lasa cu pogo.
acum vad ce e nebunie la cedry2k. ce street cred are omu. el si deliric. nebunie. iar silent strike tre' sa vina cat mai repede!!
as fi pus muzica, dar n-o gasesc. ii mai dau eu un play. and i'm out.

This is fucked up.

E al 200-lea post aici. am vrut sa fie un post reprezentativ, am vrut. nu o sa fie. o sa fie o lamentare de-a mea. o sa fie plangere specifica mie. ma plang destul de mult. si in real life si online. e built in. si imi este tare greu sa tin in mine. simt nevoia de comunicare si somehow cred ca daca imi vars problemele va empatiza cineva cu mine. it's bullshit. si o stiu si eu. si totusi continuu sa ma plang. nu ii pasa nimanui de tine suficient de mult cat sa te suporte varsandu-ti problemele over and over. macar realizez. macar scriu si asa poate mai am o sansa sa recitesc inttr-un moment de luciditate maxima si sa ma trezesc din marea plangerea si actually do something about it.
ma tot gandeam de ceva timp sa scriu. am vazut acum vreo 2 posturi ca urmeaza al 200-lea. gotta be something big. something special. bullshit. blogul asta e kinda bullshit. am inceput sa scriu ptr ca mi-am creat o lume a mea. am inceput sa scriu ptr ca descoperisem un alt blog pe care l-am devorat in cateva ore intr-o seara pana dimineata si a declansat ceva in mine. puteam si eu. dar "puteam si eu" avea mai mult substrat. asta ne apropia. si asa am devenit o mica obsedata. asa am inceput sa bloguiesc.
observ la mine acest pattern. imi creez lumi ale mele in care totul iese cum as dori. in care pot purta o conversatie interesanta si inteligenta cu un tip ptr care am sentimente, o lume in care ma descurc sa imi infrunt seful/colegii la serviciu si sa zic ce vreau si cum cred ca se poate imbunati ceva, o lume in care ma descurc in situatii de criza si stiu exact ce sa fac, o lume in care pot avea orice tip vreau,o lume unde sunt naturala, dezinvolta, good with words, inteligenta.
observ sa tind sa ma afund in lumile astea. desi stiu ca nu sunt reale. dar ma las purtata de val in ele. ma las seara sa visez scenarii. imi alimentez visele. ma trezesc ca vreau sa reinvii relatii trecute, mai mult sau mai putin reale. ma vad dorindu-mi ca x pe care l-am cunoscut acum y ani si care mi-a lasat o impresie puternica sa ma loveasca cu masina, sau aproape sa ma loveasca ptr ca apoi sa putem incepe idila. etc , etc. oriunde imi ajunge mintea. si totul are legatura cu un numar infinit de mci de barbati cu care am avut de-a face mai mult sau mai putin in trecutul meu. waht's in the past should stay in the past. stiu si cred ca nu are rost sa le dezgropi. if it wasn't meant ot be, it wasnt' meant to be. ca altfel ceva ar fi facut sa fie. dar mintea mea nu poate sa o lasa balta. la intervale ciclice revin sentimentele. si e al dracu de neplacut. ca iti vine sa faci lucruri penibile si stupide, mesaje, telefoane, chiar faci.
nu pot sa imi dau seama ce au atat de special acei cativa. nici nu e vorba mereu de ce am simtit cat eram in preajma lor. e undeva mai departe. e proiectia a ceea ce am crezut despre ei. pana si obsesia mea ptr ei nu isi are baza in ceva cu adevarat real, ce s-a intamplat. in marea majoritate a cazurilor a fost inainte de a=i cunoaste personal. mi-au placut ptr diferite motive si nu am mai putut sa renunt. sau ptr cum ma simteam intr-un loc unde erau si ei. nu ptr ei. realizez ca stand langa ei ma gandeam ce oare m-a atras. fizic nu erau deloc cum as vedea eu barbatul, si desi realizam ca sunt persoane inteligente, nu ma multumea cu nimic comunicarea cu ei. la fiecare aveam altceva care imi satisfacea nevoia - sa citesc niste ganduri pe un blog, sa port o conversatie online noaptea tarziu, sa stau intinsa pe o canapea fara sa ma gandesc la nimic. si traiam fericita in lumea mea.
am nevoie sa nu mai fiu singura. it drives me crazy. vreau sa fiu trezita de mesaje dragute dimineata. vreau sa uit de trecut. vreau sa invat din trecut. vreau sa nu mai stau noaptea longing for something, vreau sa nu mai citesc mesaje vechi si mailuri si conversatii intr-o sambata seara sperand ca voi gasi in ele un raspuns.
a fost. n-a mers. s-a dus.
vreau. nu stiu daca pot. trebuie sa caut. vreau sa fiu eu, dar vreau sa fiu altfel.

un el si o ea

el si ea. in metrou. pe ea am vazut=o mai tarziu, dupa o analiza atenta a lui. am observat ca mai este ceva in campul vizual. deci el. statea in dreptul usii in fata mea. eu eram pe scaun in margine si ma uitam evident ion fata. cum sa nu il observil. inalt, bine legat, frumusel, cu trasaturi fine, tuns scurt, brunet, si aranjat. pantaloni de stofa, un fel de camasa cred si un pulover cu nasturi pe deasupra, o haina neagra, din stofa, cu croiala dreapta si foarte classy pentru el. si pantofi sport. negri, cu talpa alba, gen justin, dar care i se potriveau atat de bine. ma holbam la el. deja aveam antecedent. deja pusesem ochii pe alt tip in metroul de victoriei. acum era el. aducea usor cu tudor chirila. apoi vad o mana. de femeie. mantou alb crem, cu maneci mai largi. stateau fata in fata. stateau aproape in brate desi nu se atingeau unul pe altul deloc. in blugi si cu niste cizme abia scoase din vitrina. negre, din piele, lucioase. i se vedea stropii cum luceau pe botul cizmei. nu vorbeau. nici nu se priveau. chiar m-a mirat ca ea parea ca zambeste si se uita insistent undeva inspre cealalta usa peste tot randul de scaune si vorbea din priviri cu altcineva. el era in gandurile lui. apoi vad gestul. el isi lasa mana ce-o tinea pe bara, peste mana ei cu unghii roz. o strange si se uita cu drag la ea si ii zambeste. ce zambet. m-am trezit. ce sa vrei mai mult intr-o dimineata, ce sa vorbesti intr-o dimineata fruiguroasa, ce rost au toate cand primesti o mangaiere si un zambet. apoi au revenit la gesturile dinainte, la pozitiile dinainte.

ps. iesind din metrou am incercat sa-i urmaresc un pic. i-am pierdut. afara am avzut ca aveam acelasi drum. ea mergea cu umbrela, de la orange, el pe langa ea cu bratele incrucisate, probabil sa se incalzeasca. poate nici nu erau un cuplu, poate erau la inceput...cine stie. prbabil nu o sa ii mai vad niciodata.

muzica

cel mai flexibil element dintr-un sistem conduce sistemul

am auzit asta prima data la bogdan grigore cand era invitat la un training byp. e din nlp.



fara nicio legatura, am ascultat azi piesa, in metrou in drum spre casa. a ajuns in telefonul meu din greseala, cand cautam ce sa mai ascult nou..am bagat la gramada dintr-un folder. nu-i asa ca-i tare frumoasa?

asa...

voiam sa marchez o zi frumoasa azi. nu stiu de ce. rareori stiu. m-am trezit bine. desi metrorex-ul sucks big time, desi am stat ca sardina, desi am alergat prin bucuresti, desi picam de somn la sedinta de vanzari, desi am dardait de frig. tare bine a fost totul. l-am vazut pe nwanda ptr care am o mare mare slabiciune. ah, ce bine ca nu mai venea metroul ala...

sunt intr-un moment bun din viata mea. azi, acum. maine nu stiu. am multi norisori si nesiguranta, dar azi e "hush, darling, cause after a storm there'll be calm". ma gandesc sa plec prin plimbari la sfarsit de noiembrie, foarte posibil sa plec de revelion tot prin plimbari, merg la concerte la care voiam sa merg de mult, fac lucruri noi, cunosc oameni, sunt mereu in miscare, si zambesc. astazi.

altu > http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE
e viva la vida, coldplay. am dat acu' 15 minute de el si tot ascult. e catchy. drum, drum, drum.

inchei cu PIESA. ca tot il vazui pe dl nw.

the green wave

cand eram in copenhaga, dupa ce mi-am luat bicicleta mi se intampla adeseori sa prind numai verde la stopuri. si cand nu prea ai conditie fizica simti nevoia sa iti mai tragi sufletul 20-30 secunde din 5 in 5 minute la un semafor. ei, nu. mergeam juma de ora si prindeam verde. ma si miram. le tot povesteam colegilor minunea. ei acum m-am luminat - in verde :)

Cycle 20 km/h and you hit green lights all the way.

ii zice the green wave si au pus-o in pratica pe trei rute de cominincare intre copenhaga si orasele de langa. cum era si hvidovre al meu.

mai

Am dat de ceva ce cautam de mult timp. Europafest 2010. Cliuri cu preferatii mei, 2 polonezi si-un neamt, niste italieni tare joviali plus alte clipuri de la festival. plus peste ce am dat acum, un clip cu cei 3, pe numele lor de scena, staphan braun trio, facand caterinca la metroul din bucuresti.
that's the channel

acum eu nici nu mai stiu daca am scris de europafest la vremea lui. abia incepusem serviciul. eram capiata de atata informatia si festivalul asta a venit ca o alinare. am fost vreo 3 seri la rand direct la muzica. am ratat o seara ca am fost la constanta cu serviciul, dar apoi am recuperat. imi aduc aminte ca statea in sala aia micuta si extrem de cocheta de la tinerime si ma pierdeam in sunete. eram la 2 metri de scena si eram absorbita. glumele italienilor de la orchestra da' tre soldi, sau cat de simpatici erau cei trei ai lui stephan braun au fost ciresele.

zgomot

blow out

Show encrypted text

ce frumos e...

- sa primesti 1 leu rest de la dl taximetrist cand te duce la gara dimneata la 6 si sa iti zica "multumesc frumos" cand ii zici ca e in regula, nu ai nevoie de rest
- sa te plimbi prin timisoara ziua pe caldura cea mai mare si sa mananci inghetat ce nu se mai termina
- sa intri din librarie in librarie cautand o carte
- sa cauti bisericile din arad si sa speri ca e vreuna deschisa. sa cauti bisericile din timisoara si sa speri ca e macar una deschisa.
- sa cauti umbra prin arad.
- sa mergi pe strand ca auzisei ca e cel mai mare strand din europa pe o apa curgatoare.
- sa simti ca situatia e tare trista - orase frumoase, dar triste, goale, in paragina,
- sa cauti strazi uitate, scrisuri ciudate pe ziduri, cladiri vechi, sa intri in curtile oamenilor
- sa faci prea multe ore cu acceleratul pana la timisoara in caldura. sa iti juri ca nu mai mergi vreodata cu acceleratul.
- sa te intrebi cum de toata lumea e cu cineva si tu esti singura
- sa te holbezi asa mai pe furis la tipul din fata ta si sa te intrbi cum poate prietena lui sa il ingore, citind "parinti si copii", cand el pare asa topit dupa ea, si o pupa, sa uita cu jind la ea, o mangaie, iar ea doar sta, mai ii acorda un strop de atentie din cand in cand, dar cat sa nu se plictiseasca...
- sa te intrebi cum de merge combinatia aia...unde si cum s-au intalnit, ce i-a atras unul la celelalt. sa faci comparatii, analize, probeleme,...
- sa ii pozezi pantofii cand coboara la craiova...no need de fatza lui..pnatofii traiesc.
- sa ii analizezi pe toti din jurul tau, sa le observi fiecare gest, in timp ce tu stai si abia respiri in caldura insuportabila//in aerul rece din intercity.

pe tocuri

Am fost in club. In Silver Church. Cu byp-ul. ca sunt multi oameni noi, si o chestie de genul asta e tare buna la socializat. in plus, mai mult aveam eu chef de club. si am zis sa profit de ce am. si=am propus si s-a ales. in ultimul timp imi sta capul numai la party-uri si iesiri cand e vorba de byp. de marketing-ul meu m-am cam lasat, de realizat chestii ptr organizatie la fel. dar am fost capul la party-uri. ba ca am avut casa la dispozitie o luna de zile, ba ca aveam eu chef sa fac ceva si aveam nevoie de anturaj. si-mi place. asa ca ultima chestie a venit la tzanc. ieri la birou vad un mail de reorganizare intern si vad ca eu nu mai eram team leaderul de mkt. mai sa fie. stiam eu ca am zis ca o sa las pe altcineva sa se ocupe mai mult cum eu nu mai am timp, dar chiar asa sa fiu degradata si sa imi fie data functia altuia fara sa fiu anuntata, fara sa fie nimeni anuntat. dubios. ma supar, ptr faza ca nu m-a anuntat si pe mine si ma apuc sa trimit mailuri si sa fac din chestiile pe care am zis ca le fac ptr proiectul nostru (chestii pe care nu cred ca le-as fi facut altfel, dar cand ma calci oe coada tre sa iti arat ca pot sa fac. pana la urma aflu ca de fapt cine facuse listele pur si simplunu stie cum sta treaba. dar din discutie in discutie cu cine trebuie s-a ajuns ca eu sa ma ocup de iesiri/events interne byp. super. ce oricum fac involuntar. ma gandeasc mereu cum sa fac sa umblu brambura. imia duc aportul cumva si eu.
asa, o mare paranteza. incepusem cu clubul. am fost eu in silver church in zi cand e cu dans. si am zis ca daca tot merg sa merg si eu ca fata. si am ajuns eu in club in fusta pan' la fund si cu tocuri. ceva nemaivazut. dar a fost foare tare. mai caterinca a fost cand am ajuns la 3 jumate pe lispcani pe piatra cubica incercand sa gasim un locsor unde sa mai dansam. sau colegu' de la londa care a ajuns si el cu noi in club, dupa ce earlier ne invitase la stand=up comedy. cnad zic "ne" zic de mine si de irina, colega din byp ce e responsabila ptr locul de munca ce il am acum. si colegu asta ne ducea el la 3 si ceva acasa, ajunsesem pe la muncii cand face ca vrea in club pe lipscani. eu ca ma dor picioarele. si chiar muream. imi amortisera degetele si pingeaua. irina murea de somn, dar rezolvase problema cu picioarele ca venise cu balerini de schimb. si cum stateam eu pe ganduri daca sa mgm sau nu, intoarce tibisor masina si ne intreaba cum ajungem pe lispcani. omu' nu e in bucuresti doar de vreun an si nu sti inca strazile extraordinar de bine. haha. ma rapesti si ma intrebi tot pe mine cum sa ajungi la destinatie. ajungem si am reusit sa bifez mersul pe tocuri pe piatra cubica de pe lispcani la 4 dimineata. extraordinara senzatie. cum nu eram in stare sa ma plimb prea mult si cele cateva pub=uri din zona goblin/suburbia nu ne=au incantat, am ajuns sa bem ceva la aer. la 4 jum eram acasa odihnindu0mi oasele.
concluzia. o seara misto. am experimentat senzatii noi. m-am testat cat pot rezista si daca pot sa fiu si eu fata, usor spre dezmatata. si-a mers.

RU.IT

- sa ajung la Moscova sa le vizitez pe rusoaice
- sa ajung in Italia sa le vizitez pe italience

f1

- sa vad o cursa de Formula 1, de preferat pe un circuit cu istorie
- sa merg la un meci de fotbal pe un stadion englez
- sa ma dau cu tiroliana

papa

- friptura de Turda
- rata a la Cluj

stages

Just as you take my hand
Just as you write my number down
Just as the drinks arrive
Just as they play your favourite song
As your bad day disappears
No longer wound up like a spring
Before you've had too much
Come back in focus again

The walls are bending shape
You got a cheshire cat grin
All blurring into one
This place is on a mission
Before the night owl
Before the animal noises
Closed circuit cameras
Before you comatose

Before you run away from me
Before you're lost between the notes
The beat goes round and round
The beat goes round and round
I never really got there
I just pretended that I had
Words are blunt instruments
Words are sawn off shotguns

Come on and let it out
Come on and let it out
Come on and let it out
Come on and let it out

Before you run away from me
Before you're lost between the notes
Just as you take the mic
Just as you dance, dance, dance

A jigsaw falling into place
So there is nothing to explain
You eye each other as you pass
She looks back and you look back
Not just once
And not just twice
Wish away your nightmare
Wish away the nightmare
You got the light you can feel it on your back
You got the light you can feel it on your back
Your jigsaw falling into place

les elephants

ca-mi place berea ar trebui sa se stie. ca-miplace tuborg, la fel. ca e daneza. da' ca-mi place carlsberg elephant ca e de la mama ei, ca a fost piatra de temelie in dk si ca are 7,2% alcool, aka e echivalentul danez ptr tuborg royal export, iar ar fi cazul sa fie stiut. si datorita placutului asta am tot salivat de un an jumate de cand m-am intirs dupa calrsberg elephant. si dupa somersby cider. ei bine, calrberg am reusit sa gasesc prin bucuresti in 2 ocazii pana acum. prima data anul trecut la tuborg green fest. 0,33l. ce fericita am fost. desi am baut-o din pahar. rasturnata din doza. apoi din intamplare am citit pe net meniul din absintherie. si ce am gasit? carlsberg elephant. evident ca m-am teleportat acolo. 7 lei doza de 0,33. am baut, nu am simtit=o chiar la fel ca in dk. am sughitat si m-am ametit. ah, ce frumos.
si de atunci tot plangeam. elephant. cidru. si ieri am gasit. am fost prin auchan. nu mai fusese de cateva luni. de prin iulie cred. ultima data era campionatul mondial si era expozitie de bere. din toata lumea. am salivat la multele tipuri, ma cautat elephant sau ceva danez, m gasit numai tuborg tropical si specificele de la noi si am plecat zicand ca ma voi intoarce curand sa cumpar ceva beri imbietatoare.
m-am intors abia ieri seara. am trecut asa, din obisnuinta pe la raionul de bauturi. ca imi place sa ma uit. la fel ca la ciocolata. poate imi zambeste ceva. si ce vad: calrsberg elephant, la 0,33 multa stand pe stand. trag un mic urlet. arat cu degetul mamei ca un copil retard. apoi vad tuborg royal. d-aia in ambalaj negru cum am gasit de 1 mai. vai. nebunie. umplu cosu'. iau si alte tipuri. ceva ceh. ceva cu rosu, 8,5% alcool. vai. rai.
acum nu e big deal. sunt bucuroasa ca am reusit sa gasesc asa ceva in magazin. e ciudat, e alcool, dar imi aduce in minte amintiri frumoase. amintiri dintr-o perioada frumoasa. mai mult ma bucura ca am gasit, nu ca o beau. un pic din clipele de atunci la casa actuala. cum mi-a zis neamtul-danez intalnit de curand. a ajuns la 18 ani in dk si acolo a ramas. de 35 de ani. un pic de inima ti-a ramas in copenhaga, nu0i asa? cine poate sa zica mai bine cum te simti decat cineva care a trecut prin aceleasi simtiri ca si tine?!!

prin bucuresti intr-o vineri de toamna

In metroul gol, astazi. o tipa, o vedeam in geam. urca. ii este cald. isi da jos puloverul lila. ramane intr-o camasa fara maneci, alba, cu guler inalt. incepe sa se aranjeze. isi desprinde parul blod lung, isi da capul pe spate, isi aranjeaza parul, il prinde iar. se anajeaza pe la haine. trage usor de sutien, inchise un nasturel de la bluza. incepe sa caute prin geanta, scoate trusa de farduri. oglinda, rujul. tipul de vizavi de ea o vede intr-un final. se uita cum cu buzele tuguiata da cu ruj. se uita in oglinda, se verifica. e in regula. baga trusa inapoi, strange puloverul, il baga si pe el in geanta. se hotaraste ca nu ii place parul prins. il desface. iar se aranjeaza. totul a fost cam usor spre porno. stateam si ma gandeam cum aia doi barbati din fata ei nu au observat-i si nu o priveau. erau pe gandurile lor. era si draguta fata, tinerica, blonda, forme, greu sa nu o obervi. vad ca in scoietatea noastra metroul, mijlocul de transpoort in comun este playground. faci ce vrei. nu exista pudoare. nu mai exista acele lmite. stiu ca auzisem de curand ca o femeie nu trebuie sa fie vazuta nicioadta in public cand se da cu ruj. ca este..nu stiu cum. pff..faceam si eu destul de des asta. ca nu ai baie mobila dupa tine. am inceput sa ma gandesc mai atent la ce se face in public si ce nu se face. multi intind limita bunului simt.

trecand peste metrou. azi am fost la plimbare. pana prin panduri. la monoitorul oficial sa imi declar pierduta diploma de bac. da, mi-au pierdut0o la facultate si nu pot sa imi iau diploma de licenta. sunt vai de mine. fara diploma de facultate, fara contract de munca. sunt a nimani si inexistenta. mda. macar am avut parte de o zi geniala. toamna cum imi place mie. am mers pe jos, cum mergeam cand eram cu nasu in pioneze intorcandu-ma de la spital. de la panduri cu 13 septembrie pana la eroilor. mi-am zis ca intr0una din zile voi iesi la plimbare prin locurile alea. sa intru in curtea interioara a blocurilor de pe deal, panduri colt cu blvd eroilor. sa ma plimb prin parcul romniceanu. sa cobor scarile si sa merg pe stradutele de langa parcul ala..pe strazile cu nume de doctori. ah, ce frumoasa e zona aia. cu case ce au nume, case ce sunt vile, palate, au o istorie, case ce au numele arhitectului pe ziduri. bucurestiul care se vede mai greu. bucurestiul frumos. bucurestiul care imi place.

asleep

Nu pot sa dorm de vreo saptamana...cam fix dupa nunta. noapte alba la nunta, 7 zile de nesomn. sau o fi ca a venit toamna. oricum...e nasol...ma simt obosita si nu am somn. si ma uit la seriale. d-alea vechi. ca tot ce e acum nou e inca in pauza. mi-a venit sa ma uit la roswell. asta e un serial de pe vremea liceului..eram cam a 10-a. si abia se lansase dido, ca prima ei piesa e sountrack la film. asa dadui de piesa de mai sus.
asta ca sa fac o introducere. imi venii sa scriu ca azi am avut o zi teribila. cum nu pot sa dorm, stau pana tarziu , ptr mine cel putin, si ma uit la film. deci dimineata nu pot sa ma mai trezesc si ma intind sa dorm cat pot de mult. deci plec traziu de acasa, deci ajung in jur de 9 jum la serviciu. ceea ce nu e big deal, de obicei. 2 sept. am realizat ca e toamna. ca mai sunt fix 2 luni pan' la ziua mea. ma simteam bine de dimineata. 2 luni si fac 25. am plecat de acasa fuga, fuga cand realizez. e joi, e 2 si aveam sedinta cu vanzarile. 9 fara 20 si eu fac cam 45 de minute pana la work.o sa intarzii. apoi ma uit cum aratam. fusta de blugi, tenesi, leggings si camasa in carouri, grunge look. genial. perfect ptr zi de sedinta. 9.25. sedinta incepuse, sefu lasase vorba cand ajung sa intru. in mod normal n-as avea treaba ca intarzii, ca nu sare nimeni cu gura, nu as avea treaba ca eram imbracat asa. azi am avut. nu era ok. ma linistesc, cat pot eu, intru, toata lumea aranjata, costum, chestii.. eu floricica. bine ca imi lasasem pe birou floarea din par. da, azi plecasem si cu floare in par. pff. trece si sedinta. apoi aflu ca aveam informare cu cei care tocmai ne-au cumparat. adica toata firma, consultanti din toata tara, oamenii din birou, oamenii de la depozit, toti, toti aveau sa via. si toata lumea era drgauta, aranjata. eu stresata. ma simteam ca dracu. incepusem sa am dureri de cap. imi place sa fiu aranjata cand e cazul. m-a deranjat azi la culme ca eram din alt film. si am ajuns si sa stau in al doilea rand. vorbea nenea randi si eu eram pe acolo incercand sa mai ranjesc, ca prea eram acra si suparata.
aflai ca ne mutam. acum e oficial. ei zic ca in 2 luni. mai repede decat ma asteptam. eu sper sa nu, ca nu vreau sa ma mut. imi place in pipera. oi vedea.
overall mi-au dat o stare mai de bine oamenii astia...
acum suntok. mi-am luat doza de filmulet, am gasit o piesa. maine am juma de zi libera de alergat prin bucurestiul cu aer proaspat de toamna. ma duc sa imi fac duplicat la diploma de bac ptr ca doamnele de la usamv stiu sa piarda diplome si apoi sa te acuze pe tine, fostul student, ca ai ratacit-o. tipic.
ma duc sa dorm. sper..:-s

completare

mi-am adus aminte. la nunta ce am fost sambata cred ca a fost prima data cand chiar m-am gandit serios cum o sa arate nunta mea. daca va arata. chiar stateam si simteam nevoia de a fi cu cineva, de a avea pe cineva care sa stii ca te vrea langa el, care se gandeste la tine, iti vrea binele, cineva cu care sa stii ca vei petrece mult timp..poate chiar restul vietii. pana acum am trecut prin faza de nunta, dar nu era ceva gandit...era chestia aia by default, pe care o ai cand esti mic si nu realizezi ce vrei...ti se pare normal sa ne intample lucrurile intr-un anume fel. la fel cum se intampla la noi cu religia, cand esti copil. apoi am realizat ca nu as avea nevoie sa stau cu cineva si sa fiu casatorita. nu vad de ce. daca iti gasesti acea persoana, ce nevoie ai de nenorocita de hartie? apoi ma enerva la culme faptul ca preotii nu te casatoresc pana nu le arati hartia. si avnd o poveste de genul in familia, si oamenii au trait fericiti fara hartie, mi-am dat seama ca eu de fapt nu vreau decat sa stiu si sa gasesc persoana, nu vreau si nunta. pot si fara.
dar sambata seara, in timp ce asteptam sa vina lumea...ma gandeam...mi=ar placea sa ma gasesc si eu candva in pozitia de a fi in centrul atentiei intr-o rochia alba (sau crem). poate ca e ptr ca incep sa cresc in varsta si ma maturizez incet incet. nu mai pot sa ma copilaresc chiar la orice. ma gandeam, dupa ce am gandit faza cu maritisul, ca poate curand o sa imi treaca prin minte gandul ca vreau copii. eu care sunt cam anti. adica, sunt dragalasi, atata timp cat nu ma ating si nu ii ating, si in general cat nu am treaba cu ei. niste papusele si atat. nu ma vad prea curand dorindu-mi un plangacios prin preajma-mi. ramane sa las timpul sa treaca...

..

Tot trag de mine dupa fiecare eveniment mai altfel din viata mea sa scriu cateva randuri ganduri. Ce-am mai facut in ultimul timp..pai am calatorit mult, am fost la nunti, la inmormantari, am socializat foarte mult ptr felul meu de-a fi (ala vechi), am avut ceva concediu, am vazut locuri pe care voiam sa le vad de mult, am realizat o gramada de lucruri despre mine, despre altii, despre colegii de serviciu si oameni in general...per total am avut o vara destul de frumoasa.
M-am hotarat ca data viitoare cand voi mai merge la Timisoara voi folosi avionul. sa mergi cu acceleratul pe 35 de grade afara, vreo 12 ore nu e combinatie. M-am hotarat ca la anul voi merge sa vizitez Moscova. Am reusit sa trec peste un fel de crush ce-l aveam ptr un coleg. Am ajuns sa fiu mult mai destinsa cand cunosc oameni noi. Incep sa prind gustul a ceea ce fac la work. Incep sa am idei, sa vreau sa creez ceva. Vreau sa fac o relansare frumoasa si de succes, vreau sa schimb in bine tot ce tine de continut si modul de organizare al cursurilor noastre, vreau sa ma dezvolt. vreau sa cresc, vreau sa fac ceva care sa se poata masura la final si care sa ii ajute pe ceilalti. Imi vine sa rad...ca tot ma simt o persoana foarte egoista. o egoista ce vrea totusi sa ii ajute cumva pe ceilalti.

ce am mai facut... pff..am inceput prin iulie sa vorbesc cu perfectul simplu, si cu "ce frumos ii", "vino aci", etc. colega mea e de la severin si desi nu as fi zis in vecii vecilor sa aia pe acolo-s olteni, cica sunt...si-s mandri si le cam place sa vorbeasca la perfectul simplu. si cand o aud zilznic asa, s-a luat. acum mai o am si pe sefa de la marketing ce e si ea de prin zona, o alta colega si ea cu vorbe d0astea. nu prea aveam cum altfel. si dupa o plimbare cu ceilalti colegi, mai moldoveni, mai ardeleni s-au prins de mine multe feluri de a vorbii. chiar m-au intrebat niste tipe de curand de unde sunt...ca am asa un accent pe care nu-l recunosteau....ce caterinca. de la Bucuresti ..doar imprumut din accentele oamenilor cu care interactionez...

a inceput sa imi placa sa merg cu avionul. o sa fiu eu cred ca toata viata speriata de zborul cu avionul, dar deja a devenit ceva normal. am avut si zboruri chill, si d-alea de se zgaltaia tot avionul, si la apus de soare, si noaptea si pe furtuna, si cu aeroportul inchis din cauza furtunii si tu facand rotocoale prin aer ca apoi s ajungi sa aterizezi prin alte locuri decat cele scrise pe bilet...si e ok. Imi place la nebunie primele 2-3 minute..cand se pronesc motoarele la capacitate maxima, in 30 de secunde deja esti in aer si vezi cum totul devine din ce in ce mai mic, apoi totul se inclina si isi cauta culoarul de zbor,. ce senzatie e cand te desprinzi de la sol, cand ai inima in piept...si apoi totul devine calm ..si nici nu realizezi cand ai ajuns acasa.

it was thom!

am zis sa mai ascult o data, de fapt sa mai vad o data cum danseaza thom yorke la un concert...ma amuzase prima data. apoi ma gandii sa vad cand si daca au ceva concerte asa ca am ajuns pe site. nimic for now. apoi am dat de blog-ul lor unde mai baga oamenii din cand in cand cate0un gand. si thom cate un chart. 10 piese. zic sa dau un search pe youtube la una...ca imi sarise numele in ochi. si gasesc numai "thom sent me here", "it was thom", tra la thom. dau si de un chart cu nume de care am mai auzit. mos def, baby. nu stiam piesa. ascult. ghici. "it was thom". haha. pai si la mos def. cata influenta are omul asupra maselor. vad apoi ca imi sugereaza youtube-ul sa ascult m.i.a. - m.i.a., si asta piesa din acelasi chart. o stiam, dar zic sa testez. "it was thom" or it wasn't. of course itwas.
deci gata. s-a terminat cu jmecheria. ma duc sa dorm.

dansul

Muzica de dupa concediu...



All your dreams are made
When you're chained to (your) mirror with (your) razor blade
Today's the day that all the world will see
Another sunny afternoon
(I'm) walking to the sound of your favorite tune
Tomorrow never knows what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess you might as well

What's the story morning glory
Well
(you) need a little time to wake up
Wake up well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up
Wake up

(Cos) all your dreams are made
Now you're chained to the mirror with your razor blade
Today's the day that all the world will see
(It's) another sunny afternoon
Yeah I'm walking to the sound of my favorite tune
Tomorrow doesn't know what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess that you might as well

What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well

Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well ?

kickstart. go!

Do yourself a favour and pack your bags
Buy a ticket and get on the train

exact asta o sa fac.
voiam sa pun piesa, dar live-ul e mereu mai misto.



What will grow crooked, you can't make straight
It's the price that you gotta pay
Do yourself a favour and pack your bags
Buy a ticket and get on the train
Buy a ticket and get on the train

Cause this is fucked up, fucked up
Cause this is fucked up, fucked up

People get crushed like biscuit crumbs
And lay down in the bitumen
You have tried your best to please everyone
But it just isn't happenin
No, it just isn't happenin

And that is fucked up, fucked up
And this is fucked up, fucked up
This your blind spot, blind spot
It should be obvious, but it's not.
But it isn't, but it isn't

You cannot kickstart a dead horse
You just crush yourself and walk away
I don't care what the future holds
'Cause I'm right in your arms today
With your fingers you can touch me

I am your black swan, black swan
But I made it to the top, but I made it to the top
And this is fucked up, fucked up

You are fucked up, fucked up
This is fucked up, fucked up

Be your black swan, black swan
I'm for spare parts, broken up

what do you see

Am gasit ceva frumos

plus clipul de mai jos>>>


Let's Not Talk About Aesthetics from SLA Architects on Vimeo.

am ajuns din link in link. si e copenhaga. si e frumos ce pot face astia. treceam destul de des pe langa bulevardul asta. cred ca am mers pe el o data sau de doua ori. nu am observat cum arata. cum il vad acum ca arata in poze. parea ceva normal atunci. stiu ca acolo statea benedetta. imi zicea ca isi face proiectul despre sonder boulverd. atunci nu am dat importanta. ah, dar ce frumos e.

alt link. un alt clip.




m-a apucat de putin timp sa ascult radiohead. rem. ce gasesc si are chitari de fapt. nu mai stiu cum..dar incercam sa imia duc aminte intr-o seara cum le zice astora de canta piesa aia. erau rem si piesa era losing my religion. apoi am incercat sa imi aduc aminte de aialalti. erau radiohead. apoi incearca sa iti aduci aminte cum le zice lead sinderilor. la final am incercat sa dau de piesa. "ebow - the letter" demult, de tot, imi zisese fratele de ea. ca e greu sa tii ritmul si sa o canti. si am ascultat=o si ras-ascultat=o pana cand o stiam pe de rost.
si din neamintitirile de mai sus am dat de varianta live cu cei doi. clip care de cand am dat de el ma urmareste. cosmar. da' ma tot uit. asucltatul e vis. vizionatu..pai e dl. michael in chestia aia ce la final ii arata formele in bataia soarelui, e thom ce se misca asemenea unui copil retardat. dar ce divin canta...

i love you

M-am uitat la New York, I love you. Vazusem mqi demult Paris, je t'aime, imi amintisem ca a aparut si nyily si azi am gasit timpul sa ma uit...dupa cateva luni bune de cand il luasem. l-am vazut fara sa ma uit sau sa citesc ceva despreel, cum fac de obicei. doar m-am intins in pat si i-am dat drumul. mai multe povesti random ce au loc in new york. nu mais tiam exact cum fusese actiunea la paris..., cum sau daca se intersectau secventele, ce mi-a placut...stiam doar ca l-am vazut.
m-am lovit de povesti scurte, unele fara nici o legatura cu altele, apoi altele in caere personajele apareau in secventa celorlalte and so on. am gasit un oras messy, noste povesti la fel, situatii neprevazute, edgy, cu final exact invers decat drumul pe care te ducea povestea. toate parca pe aceeasi linie, desi ale unui om diferit - 10 povesti, 10 regizori. poate s-au vorbit. dar overall mi-a dat o stare de bine. citeam acum pe imdb si review-urile sunt ingrozitoare...mie mi-a placut. a mers de o seara lenesa de vara. si muzica e perfecta. te plimba prin oras. cu povestiule lor. poate unele trase de par, poate din realitatea orasului, poate nu conteaza. e viziunea lor si mie mi-a placut.

fara titlu

S-a trezit cu gandul ca trebuie sa ajunga la 9 fix la birou. just in case. ca sa nu mai lase loc de greseli. ca sa nu mai existe "nu stiu", "nu stiam", "nu am facut"...
Afara, un aer recisor. Se cam zbarleste pielea. e in maieu, cu esarfa la gat si cu ochelarii la ochi. de ceva timp tot simte nevoia sa se ascunda. si nu are cum. asa ca se ascunde dupa ochelari. "un geam intre ea si restul lumii". daca nu iti vad ochii nu isi dau seama ca suferi. noroc ca e un strop de soare la ora 8 dimineata. nu e penibila cu ochelarii ei. mai sunt si altii. s-or ascunde si ei.
fiecare raza de soare ce o atinge e binecuvantare. e ceva atat de bland in soarele de dimineata vara. Nu se simte arsita ce va urma. te linistete, te inclazeste daca racoarea diminetii e prea puternica. ajunge pe bulevard, soarele ii bate in spate. nu mai are nevoie de ochelari decat ptr protectia sufleteasca. "soarele bate dinspre diham", gandeste. chiar asa. il lasa in spate si merge sa infrunte o noua zi.

randomsounds

azi a fost randul Hp-istilor. era unul, mai tocilar asa, trist saracu, in fata mea la metrou. chiar avea fata de calculatorist. si mai era si in niste blugi largi care veneau aiurea pe el, rupti din model si in sandale, dar d-alea mai de tara. cu niste unghii si degete naspa. cam oribil. urcand scarile m-am nimerit in spatele lui. in fata lui era un rand pln de hp=isti ...6 la numar. se luasera la taclale toti. numai asta era singur si n-avea nicio treaba cu ei. trist.
mda. asta e un post cu de toate. voiam sa pun muzica. foo fighters. ascult de cateva zile.



sunt 3 la numar ce le ascult. mi-am pus saptamana trecuta ceva muzica in plus pe telefon si am dat de "pretender". vai ce aripi mi-a dat. mergeam pe strada si eram cea mai tare. ma simteam bine cu mine. imi lipseau chitarile, se pare. wake up call. ah, wsi vocea lui dave grohl. si imaginea pe care o am in cap cand ii aud vocea. ah, sexy mai poate fi. numai gandindu0ma la el si ma ia cu ape :)

deci, "pretender".



in rest...scriu de la birou. am tot vrut sa scriu demult. nu neaparat de la birou. dar sa scriu. cand ajungeam acasa pierdeam si putinele ganduri ce le aveam. blank totul. un fel de relaxare-dormitare-hibernare. la serviciu, no time. fuga constant. sau plecata prin tara. acum sunt mai li9bera. tot usor stresata, dar cu mai putine pe cap. directorii, cam toti sunt in concediu...bate vantu' pe aici. eu observ ca ajung la birou ca sefii la 9 jumate...e cam caterinca. but can't sleep at night. iar am o perioada "d-aia". m-a apucat. de cand am fost in germania. numai ca incep sa imi canalizez dorintele spre altceva. ca spre voiam eu e imposibil si imi voi fute viata bine de tot. deci m-a apucat chef de joaca, de facut de ras, de orice, numai ca sa nu ma plictisesc. pacat ca lumea e cam no fun. sau poate am eu o strategie proasta si directa dar in sensul gresit. time will tell. stiu si eu ca e timpul sa let know some stuff and move to the next one.

uite ce frumos le-am legat. "all my life".



"...on and on i got nothing to hide".

mda..deci caut persoana cu care sa ma "joc". someone interested?

voiam sa mai zic ceva. unrelated cu astea de mai sus. cred ca voi dedica subiect separat. ma enerveaza la culme cum au legat astia conturile de picasa, google, mail, blogger, ma-sa si tac-su unul de altu. te conectezi pe o retea si cand intri pe alta vezi ca esti conectat, interconectat, decontectat si ma-sa. nu pot sa intru pe blogger cu mailul de yahoo ca apoi vad ca m-a deconectat pe de gmail unde intru cu alt mai si m-a conectat in alta parte, unde tre sa itnru cu un alt mail..si tot asa. o sa o iau razna. poate asta e si ideea lor. sa ne termine psiihic. imi ia minute bvune sa ma conectez pe retele sociale. adrese de mail parole, cum am si cont personal si cont pentru byp, nu stii niciodata cand bagi un mail si-o parola ce pandorra deschizi...
i'm over and out.

go!

iesind de la metrou pipera azi, am vazut un tip la costum, aranjat, dichisit cum mergea prin mijlocul masinilor pe bicicleta, probabil indreptandu-se spre birou. mergea agale, fara sa ii pese de nimic. era pe o bicicleta galbena, semana cu cele de la raiffaisen, ceea ce ma face sa cred ca poate a venit la birou, a avut ceva treab de rezolvat, s-a urcat pe bicicleta si eu l-am vazut in momentul cand se intorcea la treburile lui de birou, unde costumul ala ii e atat de necesar ptr a avea prestanta de om de banca. but still, indiferent de circumstantele in care a ajuns el pe bicicleta aia luni dimineata, 26 iulie la ora 9.00 , tot era un tip la costum pe bicicleta in mijlocul multor masini. am zambit instant. tot cred ca tre' sa fii putin nebun ca sa mergi pe bicicleta in B., dar in acelasi timp ma inclin in fata celor care fac asta,. cand ii mai vad si la costum, cu fuste, pe tocuri, cu cosulete imi vine sa ii pup pe toti. le multumesc ca imi inveselesc ziua.
cat tot am zis de zambit, ma gandeam azi...ce ar fi sa ma fac sa zambesc mai des. s-asa mis e tot zice de cand ma stiu ca sunt prea trista. imi zicea diriga in liceu...chiar i-a zis mamei la o sedinta "dna m., dar ce are elena de este asa trista?". oi fi fost emo si n-am stiut. :)) imi zice sefu' acum...destul de des "zambeste!". pfff...cand ajung la 9 sic eva dimineata moarta de somn si mai primesc vreun telefon ca nu stiu ce marfa n-a ajuns sau nu stiu ce alta problema apare si tre' sa o rezolv, parca nu imi mai vine sa zambesc. cand iti racesti gura sa le zicit tuturor cum sa ia o factura, ce sa scrie pe un contract, cum sa se desfasoare un curs si apoi afli ca au facut exact invers si tu va trebui sa rezolvi problema, ca oricum la ei nu ajunge nimic din valul ce s-a creat, cum sa mai zambesti? eu nu prea pot. ma intunec, imi vine sa bat pe cineva, merg cu pasi apasati pe holuri si sper sa iasa totul ok in final. zambetul nu-si mai are rost. dar ce-ar fi sa aiba. ce-ar fi sa nu stie nimeni ce se intampla cu tine. ce-ar fi sa ii faci pe toti sa creada ca e totul ok. ce-ar fi sa iti versi ofurile undeva in privat. sefului, ca tre sa stie ce sa intampla, prietenilor, ca lor poti sa te plangi in totalitate, familiei ca ei te sustin... ce-ar fi sa iti schimbi felul de a fi. shift. tu ramai tu, dar pui o alta fata. nu ii influentezi nici pe ceilalti cu care interatiuonezi, iti aduci si tie energie pozitiva. cu un simplu zambet. se zice multe despre personaele care zambesc. si mie imi plac. numai ca eu nu am reusit niciodata sa fiu mereu zambitoare. problemele mi se vad pe fata;. poate m-am si obisnuit sa le arat...ca asa simt ca nu sun uitata, ca asa se gaseste cineva care te vede si te baga in seama. dar ce rost sa fii bagat in seama ca cerceti ceva atentie. castigi cand esti bagat in seama pentru ceea ce esti, ceea ce zici, ceea ce faci. iarasi stiu ce ar trebui sa fac si cum sa fac. mereu stiu. rar fac.
citeam aseara in 24 fun articolul lui dobrovolschi de saptamana trecuta...zicea de femei, de uratenie si de zambet. de al asta a pornit postul asta, l-a declansat biciclistul corporatist. zicea, dupa 2 articole despre frumos si urat ca barbatii "orbesc la zambete". universal valabil zic. zambetul face multe. desface multe. imi trebuie o ancora pentru zambet. incep perioada de zambet. ma voi gandi la biciclistul corporatist de la raiffaisen si voi zambi. am zis!

Facandu-mi un fel de ordine prin laptop, in incercarea de a face ceva spatiu pe hard, am dat de scrierea asta de mai jos. Eram la Iasi si n-aveam net si muream din cauza incertitudinii. Eram singura si ma toca faptul ca nu stiam ce am facut, daca eu sunt de vina s cum se va rezolva situatia. care era foarte naspa - n-aveam nici un material, marfa, vopsea, nimic ptr show. si aveam de pregatit modele si de facut un show a doua zi. Starea imi era mult mai naspa decat ce reiese din scris. N-am suprins-o prea bine. Oricum..erau muuulte multe ganduri cam negative. Treaba s-a lamurit luni dimineata la 9 jumate cand fan courierul a livrat marfa care de fapt trebuia livrata sambata. iarasi nu gresisem cu nimic. iarasi mi se futuse un week-end si ma stresasem degeaba. pe greselile altora.

to mistake or not to mistake

Duminica, 13 iunie

Cum ascult eu la ora 00:20 in camera 21 a hotelului T23 din Iasi (acum 00:21) pe cel mai mare pastilat dintre pastilati. Da, Kazi Ploae. Dar e genial pe productie de Silent Strike. Biki, biki, biki. Lol. E cam foarte tare.
Da, sunt in Iasi, la ultimul mare eveniment pe care tre’ sa il organizez pe anul asta fiscal. Pe vara asta. Pana la toamna o sa fie mai chill. Ieri, pe la 11 terminasem cu 95% din treaba din depozit – eram fericita. Chiar ma miscasem super in conditiile in care marfa abia imi ajusese. Chiar era totul bine. Mai aveam un mic bon de transfer si unul de consum ce trebuiau sa se faca imediat si pana la 2 maxim ar fi trebuit sa fie totul gata si sa imi vad de altele. Dar nu. Niciodata nu e simplu, desi tu vrei sa faci ca totul sa fie asa. Nu, se complica. Asa m-am trezit iar alergand de la birou la depozit, de la depozit la birou, la limita pana sa vina Fan Courierul la 4-5. De ce povestesc astea? Ca stau acum si ascult Kazi, singura in camera – ca am vrut si eu sa fiu singura for once – si ma gandesc ca e naspa rau. Am dat-o in bara rau. Si n-am nici net sa verific daca chair am dat-o in bara. Cred ca e asa cam 90%. Restul de 10% sunt sanse ca cei de la Fan sa fi gresit…
Si totusi, cei care ar trebui sa fie suparati, ca ei sunt cei care au de suferit de pe urma greselii de care vorbesc pareau linstiti. Nici nu mai stiu ce sa cred. Am niste sentimente atat de ciudate.
Cand am venit aici eram usor speriata, ca deh, era ceva nou, era multa munca si totul nou, era responsabilitate. Desi nimeni nu m-a preset, nimeni nu m-a certat pana acum. Si am facut greseli. Ma cert eu pe mine. Si ma oftic la culme. M-am lasat sa ma relaxez. Atlfel nu pot sa imi explic de ce acum sunt aici si scriu. Stiam foarte clar ce am de facut. Si tind sa cred ca nu am facut. NU pot sa imi dau seama cum s-a intamplat. Incertitudinea ma termina.
Am avut o saptamana tare ciudata. Luni si marti am fost pe alta planeta. Marti eram atat de obosita incat nu puteam sa ma coordonez. M-a scos mama la aer la o plimbare si mergeam impleticit. Terminata. Asta e cuvantul. De miercuri am renascut, cred ca e pentru prima data cand am avut o altfel de fata, eram mai vesela, mai zambeam. Asa cum as vrea sa fie. Evenimentele din ultimele 5 saptamani nu m-au permis. Am fost extrem de stesata, de prinsa cu treburi incat nu puteam decat sa fiu robotel – acasa, birou, pat. Dar ceva se simtea bine, oricum. Acum, fiind asta ultimul eveniment mare chiar le ziceam celor din echipa ca incep sa imi dau seama ce fac si sa procesez cum ma simt. Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu compelta. Castig ceva, pierd altceva. Asa este la mine. M-am descurcat bine in conditiile din ultima luna. Chiar nu am gresit prea mult. Asa vad acum, privind in urma. Am intrebat, am facut totul la limita si pe fuga, dar le-am scos la capat. Acum deja aveam un pic de experienta. Nu trebuia sa fie asa. Sunt dura cu mine. Altfel ma lenevesc, altfel ma plafonez, altfel ma las sa gresesc. Urasc sa gresesc, chair de stiu ca e omenesc, se intampla. Ei, bine, nu imi pasa asta. Eu vreau totul perfect. Vreau sa tinesc la perfectiune pentru ca stiu ca nu ai cum sa o obtii, oricum, dar ii vreau pe aia 99%. Nu imi place in primul rand sa le gresesc altora. Pana la urma nu imi pasa de mine, dar urasc sa stiu ca greselile mele se rasfrang asupra altora.
Nu prea pot sa mai scriu. Tot imi zic, zi de zi sa scriu seara. Dupa ceva ce mi-a zis cineva care stie, sa iti tii un jurnal. Ca totul e uitare. Si chiar uit. Trebuie trecut totul uneva si apoi recitit.
Nu pot sa dorm. Am deja o luna. Merg pe a doua. Si se termina alea 3 de proba. Trebuie sa zic ce vreau sa fac. Daca pot sa o fac. Si acum undeva la jumatatea drumului ma gandeasc, privesc in urma si ma ia groaza. Nu e o zi buna de retrospectii. Aveam un sentiment de izolare. Totul e frumos, oamenii sunt frumosi, dar ma simteam singura]. Poate gresesc ca imi cau prieteni. Poate sunt doar sub influenta greselii facute. Dar e un moment. Vreau sa il retin.
Acum 2 saptamani aveam alta “greseala” ce ma lovea. Ulterior am aflat ca nu fusese nicio greseala, dar posibilitatea sa o fi facut si gandurile ce au derivate din treaba asta mi-au futut tot weekendul. Mai am si alte ganduri ce ma bantuie si nici nu vreau sa le zic. Le reprim pe astea deocamdata. Ca-s pe personal track si nu stiu pe unde sa umblu.
Oare pot sa fac asta pe o perioada mai lunga? Oare sunt omul potrivit?