to mistake or not to mistake

Duminica, 13 iunie

Cum ascult eu la ora 00:20 in camera 21 a hotelului T23 din Iasi (acum 00:21) pe cel mai mare pastilat dintre pastilati. Da, Kazi Ploae. Dar e genial pe productie de Silent Strike. Biki, biki, biki. Lol. E cam foarte tare.
Da, sunt in Iasi, la ultimul mare eveniment pe care tre’ sa il organizez pe anul asta fiscal. Pe vara asta. Pana la toamna o sa fie mai chill. Ieri, pe la 11 terminasem cu 95% din treaba din depozit – eram fericita. Chiar ma miscasem super in conditiile in care marfa abia imi ajusese. Chiar era totul bine. Mai aveam un mic bon de transfer si unul de consum ce trebuiau sa se faca imediat si pana la 2 maxim ar fi trebuit sa fie totul gata si sa imi vad de altele. Dar nu. Niciodata nu e simplu, desi tu vrei sa faci ca totul sa fie asa. Nu, se complica. Asa m-am trezit iar alergand de la birou la depozit, de la depozit la birou, la limita pana sa vina Fan Courierul la 4-5. De ce povestesc astea? Ca stau acum si ascult Kazi, singura in camera – ca am vrut si eu sa fiu singura for once – si ma gandesc ca e naspa rau. Am dat-o in bara rau. Si n-am nici net sa verific daca chair am dat-o in bara. Cred ca e asa cam 90%. Restul de 10% sunt sanse ca cei de la Fan sa fi gresit…
Si totusi, cei care ar trebui sa fie suparati, ca ei sunt cei care au de suferit de pe urma greselii de care vorbesc pareau linstiti. Nici nu mai stiu ce sa cred. Am niste sentimente atat de ciudate.
Cand am venit aici eram usor speriata, ca deh, era ceva nou, era multa munca si totul nou, era responsabilitate. Desi nimeni nu m-a preset, nimeni nu m-a certat pana acum. Si am facut greseli. Ma cert eu pe mine. Si ma oftic la culme. M-am lasat sa ma relaxez. Atlfel nu pot sa imi explic de ce acum sunt aici si scriu. Stiam foarte clar ce am de facut. Si tind sa cred ca nu am facut. NU pot sa imi dau seama cum s-a intamplat. Incertitudinea ma termina.
Am avut o saptamana tare ciudata. Luni si marti am fost pe alta planeta. Marti eram atat de obosita incat nu puteam sa ma coordonez. M-a scos mama la aer la o plimbare si mergeam impleticit. Terminata. Asta e cuvantul. De miercuri am renascut, cred ca e pentru prima data cand am avut o altfel de fata, eram mai vesela, mai zambeam. Asa cum as vrea sa fie. Evenimentele din ultimele 5 saptamani nu m-au permis. Am fost extrem de stesata, de prinsa cu treburi incat nu puteam decat sa fiu robotel – acasa, birou, pat. Dar ceva se simtea bine, oricum. Acum, fiind asta ultimul eveniment mare chiar le ziceam celor din echipa ca incep sa imi dau seama ce fac si sa procesez cum ma simt. Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu compelta. Castig ceva, pierd altceva. Asa este la mine. M-am descurcat bine in conditiile din ultima luna. Chiar nu am gresit prea mult. Asa vad acum, privind in urma. Am intrebat, am facut totul la limita si pe fuga, dar le-am scos la capat. Acum deja aveam un pic de experienta. Nu trebuia sa fie asa. Sunt dura cu mine. Altfel ma lenevesc, altfel ma plafonez, altfel ma las sa gresesc. Urasc sa gresesc, chair de stiu ca e omenesc, se intampla. Ei, bine, nu imi pasa asta. Eu vreau totul perfect. Vreau sa tinesc la perfectiune pentru ca stiu ca nu ai cum sa o obtii, oricum, dar ii vreau pe aia 99%. Nu imi place in primul rand sa le gresesc altora. Pana la urma nu imi pasa de mine, dar urasc sa stiu ca greselile mele se rasfrang asupra altora.
Nu prea pot sa mai scriu. Tot imi zic, zi de zi sa scriu seara. Dupa ceva ce mi-a zis cineva care stie, sa iti tii un jurnal. Ca totul e uitare. Si chiar uit. Trebuie trecut totul uneva si apoi recitit.
Nu pot sa dorm. Am deja o luna. Merg pe a doua. Si se termina alea 3 de proba. Trebuie sa zic ce vreau sa fac. Daca pot sa o fac. Si acum undeva la jumatatea drumului ma gandeasc, privesc in urma si ma ia groaza. Nu e o zi buna de retrospectii. Aveam un sentiment de izolare. Totul e frumos, oamenii sunt frumosi, dar ma simteam singura]. Poate gresesc ca imi cau prieteni. Poate sunt doar sub influenta greselii facute. Dar e un moment. Vreau sa il retin.
Acum 2 saptamani aveam alta “greseala” ce ma lovea. Ulterior am aflat ca nu fusese nicio greseala, dar posibilitatea sa o fi facut si gandurile ce au derivate din treaba asta mi-au futut tot weekendul. Mai am si alte ganduri ce ma bantuie si nici nu vreau sa le zic. Le reprim pe astea deocamdata. Ca-s pe personal track si nu stiu pe unde sa umblu.
Oare pot sa fac asta pe o perioada mai lunga? Oare sunt omul potrivit?