S-a trezit cu gandul ca trebuie sa ajunga la 9 fix la birou. just in case. ca sa nu mai lase loc de greseli. ca sa nu mai existe "nu stiu", "nu stiam", "nu am facut"...
Afara, un aer recisor. Se cam zbarleste pielea. e in maieu, cu esarfa la gat si cu ochelarii la ochi. de ceva timp tot simte nevoia sa se ascunda. si nu are cum. asa ca se ascunde dupa ochelari. "un geam intre ea si restul lumii". daca nu iti vad ochii nu isi dau seama ca suferi. noroc ca e un strop de soare la ora 8 dimineata. nu e penibila cu ochelarii ei. mai sunt si altii. s-or ascunde si ei.
fiecare raza de soare ce o atinge e binecuvantare. e ceva atat de bland in soarele de dimineata vara. Nu se simte arsita ce va urma. te linistete, te inclazeste daca racoarea diminetii e prea puternica. ajunge pe bulevard, soarele ii bate in spate. nu mai are nevoie de ochelari decat ptr protectia sufleteasca. "soarele bate dinspre diham", gandeste. chiar asa. il lasa in spate si merge sa infrunte o noua zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu