E al 200-lea post aici. am vrut sa fie un post reprezentativ, am vrut. nu o sa fie. o sa fie o lamentare de-a mea. o sa fie plangere specifica mie. ma plang destul de mult. si in real life si online. e built in. si imi este tare greu sa tin in mine. simt nevoia de comunicare si somehow cred ca daca imi vars problemele va empatiza cineva cu mine. it's bullshit. si o stiu si eu. si totusi continuu sa ma plang. nu ii pasa nimanui de tine suficient de mult cat sa te suporte varsandu-ti problemele over and over. macar realizez. macar scriu si asa poate mai am o sansa sa recitesc inttr-un moment de luciditate maxima si sa ma trezesc din marea plangerea si actually do something about it.
ma tot gandeam de ceva timp sa scriu. am vazut acum vreo 2 posturi ca urmeaza al 200-lea. gotta be something big. something special. bullshit. blogul asta e kinda bullshit. am inceput sa scriu ptr ca mi-am creat o lume a mea. am inceput sa scriu ptr ca descoperisem un alt blog pe care l-am devorat in cateva ore intr-o seara pana dimineata si a declansat ceva in mine. puteam si eu. dar "puteam si eu" avea mai mult substrat. asta ne apropia. si asa am devenit o mica obsedata. asa am inceput sa bloguiesc.
observ la mine acest pattern. imi creez lumi ale mele in care totul iese cum as dori. in care pot purta o conversatie interesanta si inteligenta cu un tip ptr care am sentimente, o lume in care ma descurc sa imi infrunt seful/colegii la serviciu si sa zic ce vreau si cum cred ca se poate imbunati ceva, o lume in care ma descurc in situatii de criza si stiu exact ce sa fac, o lume in care pot avea orice tip vreau,o lume unde sunt naturala, dezinvolta, good with words, inteligenta.
observ sa tind sa ma afund in lumile astea. desi stiu ca nu sunt reale. dar ma las purtata de val in ele. ma las seara sa visez scenarii. imi alimentez visele. ma trezesc ca vreau sa reinvii relatii trecute, mai mult sau mai putin reale. ma vad dorindu-mi ca x pe care l-am cunoscut acum y ani si care mi-a lasat o impresie puternica sa ma loveasca cu masina, sau aproape sa ma loveasca ptr ca apoi sa putem incepe idila. etc , etc. oriunde imi ajunge mintea. si totul are legatura cu un numar infinit de mci de barbati cu care am avut de-a face mai mult sau mai putin in trecutul meu. waht's in the past should stay in the past. stiu si cred ca nu are rost sa le dezgropi. if it wasn't meant ot be, it wasnt' meant to be. ca altfel ceva ar fi facut sa fie. dar mintea mea nu poate sa o lasa balta. la intervale ciclice revin sentimentele. si e al dracu de neplacut. ca iti vine sa faci lucruri penibile si stupide, mesaje, telefoane, chiar faci.
nu pot sa imi dau seama ce au atat de special acei cativa. nici nu e vorba mereu de ce am simtit cat eram in preajma lor. e undeva mai departe. e proiectia a ceea ce am crezut despre ei. pana si obsesia mea ptr ei nu isi are baza in ceva cu adevarat real, ce s-a intamplat. in marea majoritate a cazurilor a fost inainte de a=i cunoaste personal. mi-au placut ptr diferite motive si nu am mai putut sa renunt. sau ptr cum ma simteam intr-un loc unde erau si ei. nu ptr ei. realizez ca stand langa ei ma gandeam ce oare m-a atras. fizic nu erau deloc cum as vedea eu barbatul, si desi realizam ca sunt persoane inteligente, nu ma multumea cu nimic comunicarea cu ei. la fiecare aveam altceva care imi satisfacea nevoia - sa citesc niste ganduri pe un blog, sa port o conversatie online noaptea tarziu, sa stau intinsa pe o canapea fara sa ma gandesc la nimic. si traiam fericita in lumea mea.
am nevoie sa nu mai fiu singura. it drives me crazy. vreau sa fiu trezita de mesaje dragute dimineata. vreau sa uit de trecut. vreau sa invat din trecut. vreau sa nu mai stau noaptea longing for something, vreau sa nu mai citesc mesaje vechi si mailuri si conversatii intr-o sambata seara sperand ca voi gasi in ele un raspuns.
a fost. n-a mers. s-a dus.
vreau. nu stiu daca pot. trebuie sa caut. vreau sa fiu eu, dar vreau sa fiu altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu