go!

iesind de la metrou pipera azi, am vazut un tip la costum, aranjat, dichisit cum mergea prin mijlocul masinilor pe bicicleta, probabil indreptandu-se spre birou. mergea agale, fara sa ii pese de nimic. era pe o bicicleta galbena, semana cu cele de la raiffaisen, ceea ce ma face sa cred ca poate a venit la birou, a avut ceva treab de rezolvat, s-a urcat pe bicicleta si eu l-am vazut in momentul cand se intorcea la treburile lui de birou, unde costumul ala ii e atat de necesar ptr a avea prestanta de om de banca. but still, indiferent de circumstantele in care a ajuns el pe bicicleta aia luni dimineata, 26 iulie la ora 9.00 , tot era un tip la costum pe bicicleta in mijlocul multor masini. am zambit instant. tot cred ca tre' sa fii putin nebun ca sa mergi pe bicicleta in B., dar in acelasi timp ma inclin in fata celor care fac asta,. cand ii mai vad si la costum, cu fuste, pe tocuri, cu cosulete imi vine sa ii pup pe toti. le multumesc ca imi inveselesc ziua.
cat tot am zis de zambit, ma gandeam azi...ce ar fi sa ma fac sa zambesc mai des. s-asa mis e tot zice de cand ma stiu ca sunt prea trista. imi zicea diriga in liceu...chiar i-a zis mamei la o sedinta "dna m., dar ce are elena de este asa trista?". oi fi fost emo si n-am stiut. :)) imi zice sefu' acum...destul de des "zambeste!". pfff...cand ajung la 9 sic eva dimineata moarta de somn si mai primesc vreun telefon ca nu stiu ce marfa n-a ajuns sau nu stiu ce alta problema apare si tre' sa o rezolv, parca nu imi mai vine sa zambesc. cand iti racesti gura sa le zicit tuturor cum sa ia o factura, ce sa scrie pe un contract, cum sa se desfasoare un curs si apoi afli ca au facut exact invers si tu va trebui sa rezolvi problema, ca oricum la ei nu ajunge nimic din valul ce s-a creat, cum sa mai zambesti? eu nu prea pot. ma intunec, imi vine sa bat pe cineva, merg cu pasi apasati pe holuri si sper sa iasa totul ok in final. zambetul nu-si mai are rost. dar ce-ar fi sa aiba. ce-ar fi sa nu stie nimeni ce se intampla cu tine. ce-ar fi sa ii faci pe toti sa creada ca e totul ok. ce-ar fi sa iti versi ofurile undeva in privat. sefului, ca tre sa stie ce sa intampla, prietenilor, ca lor poti sa te plangi in totalitate, familiei ca ei te sustin... ce-ar fi sa iti schimbi felul de a fi. shift. tu ramai tu, dar pui o alta fata. nu ii influentezi nici pe ceilalti cu care interatiuonezi, iti aduci si tie energie pozitiva. cu un simplu zambet. se zice multe despre personaele care zambesc. si mie imi plac. numai ca eu nu am reusit niciodata sa fiu mereu zambitoare. problemele mi se vad pe fata;. poate m-am si obisnuit sa le arat...ca asa simt ca nu sun uitata, ca asa se gaseste cineva care te vede si te baga in seama. dar ce rost sa fii bagat in seama ca cerceti ceva atentie. castigi cand esti bagat in seama pentru ceea ce esti, ceea ce zici, ceea ce faci. iarasi stiu ce ar trebui sa fac si cum sa fac. mereu stiu. rar fac.
citeam aseara in 24 fun articolul lui dobrovolschi de saptamana trecuta...zicea de femei, de uratenie si de zambet. de al asta a pornit postul asta, l-a declansat biciclistul corporatist. zicea, dupa 2 articole despre frumos si urat ca barbatii "orbesc la zambete". universal valabil zic. zambetul face multe. desface multe. imi trebuie o ancora pentru zambet. incep perioada de zambet. ma voi gandi la biciclistul corporatist de la raiffaisen si voi zambi. am zis!