Tot trag de mine dupa fiecare eveniment mai altfel din viata mea sa scriu cateva randuri ganduri. Ce-am mai facut in ultimul timp..pai am calatorit mult, am fost la nunti, la inmormantari, am socializat foarte mult ptr felul meu de-a fi (ala vechi), am avut ceva concediu, am vazut locuri pe care voiam sa le vad de mult, am realizat o gramada de lucruri despre mine, despre altii, despre colegii de serviciu si oameni in general...per total am avut o vara destul de frumoasa.
M-am hotarat ca data viitoare cand voi mai merge la Timisoara voi folosi avionul. sa mergi cu acceleratul pe 35 de grade afara, vreo 12 ore nu e combinatie. M-am hotarat ca la anul voi merge sa vizitez Moscova. Am reusit sa trec peste un fel de crush ce-l aveam ptr un coleg. Am ajuns sa fiu mult mai destinsa cand cunosc oameni noi. Incep sa prind gustul a ceea ce fac la work. Incep sa am idei, sa vreau sa creez ceva. Vreau sa fac o relansare frumoasa si de succes, vreau sa schimb in bine tot ce tine de continut si modul de organizare al cursurilor noastre, vreau sa ma dezvolt. vreau sa cresc, vreau sa fac ceva care sa se poata masura la final si care sa ii ajute pe ceilalti. Imi vine sa rad...ca tot ma simt o persoana foarte egoista. o egoista ce vrea totusi sa ii ajute cumva pe ceilalti.
ce am mai facut... pff..am inceput prin iulie sa vorbesc cu perfectul simplu, si cu "ce frumos ii", "vino aci", etc. colega mea e de la severin si desi nu as fi zis in vecii vecilor sa aia pe acolo-s olteni, cica sunt...si-s mandri si le cam place sa vorbeasca la perfectul simplu. si cand o aud zilznic asa, s-a luat. acum mai o am si pe sefa de la marketing ce e si ea de prin zona, o alta colega si ea cu vorbe d0astea. nu prea aveam cum altfel. si dupa o plimbare cu ceilalti colegi, mai moldoveni, mai ardeleni s-au prins de mine multe feluri de a vorbii. chiar m-au intrebat niste tipe de curand de unde sunt...ca am asa un accent pe care nu-l recunosteau....ce caterinca. de la Bucuresti ..doar imprumut din accentele oamenilor cu care interactionez...
a inceput sa imi placa sa merg cu avionul. o sa fiu eu cred ca toata viata speriata de zborul cu avionul, dar deja a devenit ceva normal. am avut si zboruri chill, si d-alea de se zgaltaia tot avionul, si la apus de soare, si noaptea si pe furtuna, si cu aeroportul inchis din cauza furtunii si tu facand rotocoale prin aer ca apoi s ajungi sa aterizezi prin alte locuri decat cele scrise pe bilet...si e ok. Imi place la nebunie primele 2-3 minute..cand se pronesc motoarele la capacitate maxima, in 30 de secunde deja esti in aer si vezi cum totul devine din ce in ce mai mic, apoi totul se inclina si isi cauta culoarul de zbor,. ce senzatie e cand te desprinzi de la sol, cand ai inima in piept...si apoi totul devine calm ..si nici nu realizezi cand ai ajuns acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu