A pasit in vagon si s-a asezat pe scaunul din fata mea cu zgomot. Aproape s-a prabusit pe scaun. Desi l-am vazut clar cum s-a uitat la locul unde sa stea, a indoit genunchii si si-a impins corpul spre scaun. Cand sezutul a atins scaunul s-a produs un zgomot ca o bufnitura.
Un om la vreo 50 de ani, inalt, masiv, dar in acelasi timp usor slab...cam cum sunt persoanele care sunt foarte inalte. Au picioare foarte lungi si dau impresia de masivitate. Avea niste bocanci bej, murdari de ceva praf alb, ca un fel de ipsos. Pe maini se vedeau urme de acelasi praf alb. Avea niste pantaloni bej si o canadiana neagra de fas. Hainele ii pareau purtate si in general avea una spect neingrijit. Parul ii era grizonat, mai inchis la culoare si mai cret sau dezordonat in fata. Mai avea o geanta, neagra, cu multe compartimente, iarasi foarte veche si ponosita. Prima impresie cand s-a asezat a fost ca e beat.
S-a asezat intre doua tinere. Cea din dreapta lui a avut o miscare ce denota usoara nemultumira, s-a foit un pic si avea o figura ca si cum o deranja faptul ca el s-a asezat acolo. S-a dat doi cm mai la dreapta. La miscarea ei, el a simtit si a intors capul si a privit-o fix timp de cateva secunde bune. Ea a intors privirea de tot spre dreapta ca sa nu mai aiba nici un contact. El nu era asezat chiar centrat pe scaun, ci un pic spre stanga, asa ca geaca lui era lipita de fata din stanga lui. A intors privirea si spre ea. Aceasta nu a schitat nici o miscare, nici o privire, nici macar ca ar fi observat ca e privita insistent de cineva. Dupa 5-6 secunde de holbat si-a pus capul in palme si privea in fata, in gol. Lumea tot urca in metrou, trecea prin fata lui. Mai avea momente cand ii privea. Dar parea ca are mai mult conversatii cu el insusi. De parca vorbea cu cineva si raspundea. Isis schimba expresia fetei ca la o covnersatie aprinsa. Apoi iar se intoarce la fata din dreapta si o priveste insistent. Ea aceeasi reactie. Apoi la cea din stanga. Nimic. Apoi se uita la cei din randul din fata. Pe mine m-a sarit, sau nu i-am parut importanta. S-a oprit la 2 scaune de mine la un tip ce se uita pe o revista de-a lui Jamie Oliver. I-a fixat aproape un minut. Apoi a revenit la discutiile lui interioare si la capul intre palme, corpul aplecat usor in fata.
In vagon urca un grup de 4 fete, tinere, vesele, usor zgomotoase, aranjate, colanti, geci de piele, cizmulite de piela intoarsa, tocuri, fardate. 2 blonde, 2 brunete. Ele se asaza in capatul vagonului. El le observa si se uita si al ele fix. Intre el si fete era tipa din stanga (stand jos) si un cuplu (stateau in dreptul usilor). Le tot fixeaza el, apoi revine iarasi la gandurile lui. Isi pune mainile peste fata. Metroul deja pornise. Se apropia statia. Fata din stanga lui se ridica. Imediat, una din fete, o blonda, fuge sa stea jos. Metroul intra in statie. El face o fata de nemultumire si dezgust, se ridica imediat si se aseaza pe partea unde stateam eu, dar la celalalt capat al sirului de scaune. Il vedeam in geam. Pe locul lui a sarit imediat una din celelalte fete. El se uita cu acelasi dezgust la ele. Apoi a revenit imediat la starea de gandire. Usile se deschid, ma ridic si cobor.
vineri, 30 octombrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
What's my name?
Eu-s Elena Cristiana Emilia. Si cu numele asta lung pe model spaniol (bine ca n-am si doua nume de familie, desi daca nu imi va placea cum suna al barbatului il voi convinge cumva sa facem figura cu doua nume) e poveste lunga, evident. Elena vine de la nasii care trebuiau sa ma boteze - nasii de cununie ai parintilor, nasii de botez ai fratelui. Pe ea o cheama Elena, deci au zis sa ma cheme si pe mine. Apoi, ei aveau o fata pe care o cheama Cristina. Si deci eu trebuia sa fie Elena Cristina, dar mama a zis "Nu! E prea comun, eu vreau Cristiana" Si asa s=a hotarat. Elena Cristiana. Numai ca, la ceva timp dupa nasterea mea si pana la botez, nasii astia s-au suparat din habar n-am ce motiv si nu au mai vrut sa ma boteze. Asa ca s-a apelat la niste prieteni de familie si vecini. Ei au devenit nasii mei. Acum, daca ei m-au preluat, nasu' a zis ca el ma boteaza dar tre' sa am si de la el un nume. Pe el il cheama Nicolae, Nicu. Iarasi mama a intervenit si-a zis ca pe fata ei n-o s-o cheme Nicoleta. Slava Domnului. Ca nu-mi place deloc numele asta. Asa ca s-a apelat la cel de-al doilea prenume al nasului, Emilian. Si-am devenit Elena Cristiana (in certificatul de nastere) Emilia (la biserica, in fata lui Dumnezeu, pacat ca eu nu prea le am cu d-astea acum). Emilia ramana insa un nume frumos ce-mi place. Asa ca nu ma deranjeaza.
Acum mie mereu mi s-a zis Elena pe la gradinita, scoala si la ocazii d-astea. Acasa, in familie, si in grupul de prieteni mi se zice Nena. Nu puteam zice Elena si-a iesit Nena. Mi-am amintit acum ca pe pozele ce le aveam eu pe la vreo 2 ani mama a scris "Cristiana - 2 ani". Dar ei imi ziceau Elena. Si toata lumea mi-a tot zis Elena mereu. AMai putin invatatoarea mea in clasa a 4-a. Eram vreo 3 Elene in clasa si steam prin aceeasi zona. Asa ca trebuia sa ne diferentieze si a inceput sa imi zica mie Cristiana. Dar nu a tinut, mereu ma prezentam Elena Militaru. Numai ca eu niciodata nu am fost incantata de numele asta. Nu sunt decat doua persoane pe lumea asta pe care le accept sa imi zica Elena si imi si place cum suna numele meu spus de ei. Unul e bunicul meu. Apoi e o matusa. Doar ei doi.
Schimbarea. Dupa ce am aflat ca plec in Danemarca am dat eu de Facebook si-am vazut ca tipul care avea sa ma astepte la aeroport avea cont. Apoi am gasit grupuri cu diverse despre viata in Copenhaga, la Life, etc. Si mi-am facut si eu cont. Numai ca acolo iti cer numele real. Ce-am gandit eu atunci? Bag Cristiana Mi, ca nu il folosesc. Cand mai cunosteam diverse persoane in mediul online si ma intrebau de nume mereu le ziceam Cristiana. Elena parea pentru mine ca le zic cine sunt, pentru ca toata lumea care ma cunostea ma stia de Elena. Mie nu mi-a placut niciodata sa ma expun, mai ales in mediul asta on-line. Sa imi zic numele real? Never. Sa zic chestii legate de viata mea? Way no. Acum nu mai sunt asa. Sau incerc sa nu mai fiu. Ma testez zi de zi.
Si am ajuns in Dk. Si-am ainceput sa ma prezint. Elena. Apoi am inceput sa aduag lumea pe Facebook. Si mereu eram intrebata acelasi lucru. De ce zic ca ma cheama Elena si pe Fcb sunt Cristiana. Cand le raspundeam ca eu am doua prenume si ca in viata reala folosesc Elena si in cea online Cristiana ii ameteam. Apoi au inceput unii sa ma strige Cristiana. Apoi mi-am dat seama ca asta era cea mai buna ocazia sa ma reinventez. Si ca merge de minune sa incep cu numele. Asa m-am intors Cristiana Mi.
Acum mie mereu mi s-a zis Elena pe la gradinita, scoala si la ocazii d-astea. Acasa, in familie, si in grupul de prieteni mi se zice Nena. Nu puteam zice Elena si-a iesit Nena. Mi-am amintit acum ca pe pozele ce le aveam eu pe la vreo 2 ani mama a scris "Cristiana - 2 ani". Dar ei imi ziceau Elena. Si toata lumea mi-a tot zis Elena mereu. AMai putin invatatoarea mea in clasa a 4-a. Eram vreo 3 Elene in clasa si steam prin aceeasi zona. Asa ca trebuia sa ne diferentieze si a inceput sa imi zica mie Cristiana. Dar nu a tinut, mereu ma prezentam Elena Militaru. Numai ca eu niciodata nu am fost incantata de numele asta. Nu sunt decat doua persoane pe lumea asta pe care le accept sa imi zica Elena si imi si place cum suna numele meu spus de ei. Unul e bunicul meu. Apoi e o matusa. Doar ei doi.
Schimbarea. Dupa ce am aflat ca plec in Danemarca am dat eu de Facebook si-am vazut ca tipul care avea sa ma astepte la aeroport avea cont. Apoi am gasit grupuri cu diverse despre viata in Copenhaga, la Life, etc. Si mi-am facut si eu cont. Numai ca acolo iti cer numele real. Ce-am gandit eu atunci? Bag Cristiana Mi, ca nu il folosesc. Cand mai cunosteam diverse persoane in mediul online si ma intrebau de nume mereu le ziceam Cristiana. Elena parea pentru mine ca le zic cine sunt, pentru ca toata lumea care ma cunostea ma stia de Elena. Mie nu mi-a placut niciodata sa ma expun, mai ales in mediul asta on-line. Sa imi zic numele real? Never. Sa zic chestii legate de viata mea? Way no. Acum nu mai sunt asa. Sau incerc sa nu mai fiu. Ma testez zi de zi.
Si am ajuns in Dk. Si-am ainceput sa ma prezint. Elena. Apoi am inceput sa aduag lumea pe Facebook. Si mereu eram intrebata acelasi lucru. De ce zic ca ma cheama Elena si pe Fcb sunt Cristiana. Cand le raspundeam ca eu am doua prenume si ca in viata reala folosesc Elena si in cea online Cristiana ii ameteam. Apoi au inceput unii sa ma strige Cristiana. Apoi mi-am dat seama ca asta era cea mai buna ocazia sa ma reinventez. Si ca merge de minune sa incep cu numele. Asa m-am intors Cristiana Mi.
Balarii
Stau la bucatarie si mananc ceva branza imputita...da' rau de tot. Zici ca e varza murata stricata. Bine ca la gust e tare buna...cremoasa, untoasa si usor dulceaga. Daca nu mori de la miros ai toate sansele sa ajungi in Rai mancan-o. Sunt putin dezamagita ca fratele a uitat sa imi cumpere Roquefort. Aia e preferata mea. Oricand. Oricum. Si la noi e cam scumpa. Oricum e scumpa de felul ei. Macar sunt fericita ca mi-a adus cidru. 2 sticle chiar. Cidru frantuzesc nu am mai baut pana acum si chiar sunt curioasa. Dar cred ca astept pana luni de ziua mea sa deschidem o sticla. Ca sa se bea tot odata...sper sa rezist pana atunci.
Am reusit azi, in sfarsit sa ma pozez pentru buletin. Dupa ce iar am fost intoarsa acasa...ca imi trebuia certificatu' de mostenitor sa dovedesc adresa de domicilui si nu contractu' de casa pe care il luasem eu cu mine. Pisici...pai daca nu se gandesc si ei ca-s oameni tuti pe lumea asta, si sa scrie si ei cu exemple, in caz de x si/sau y ce document tre' sa aduci. Da' am trecut si peste asta...cu multe plimbari pe jos prin cartier. De ceva timp sunt numai pe drumuri, pe fuga...Azi am avut inspiratia sa nu stau decat pana la 10 si ceva la curs, apoi sa merg in camera sa dorm...ca nu mai puteam sta treaza. Si-am dormit pana la 1, la masa. Apoi am aflat ca tre' sa predau camera mea de libertate. Tocmai bine pentru mine ca ieri iar ma carasem cu diverse de acasa. Azi le-am adus inapoi. Ma intorc acolo dupa 9 noiembrie.
Aveam atatea in minte azi...am ajuns iar sa "scriu" atunci cand merg pe strada. Vad ceva, fac ceva si le gandesc ca si cum le-as scrie. Si ajung acasa si in fata laptopului si uit ce voiam sa scriu. Si ma fortez sa scriu ceva si ies numai balarii si numai chestii banale de zi de zi si detalii cu ce am facut eu. Care nu ma intereseaza nici macar pe mine. Ca daca e sa fie ceva interesant sigur nu uit. Deci nu e nevoie sa le scriu...Poate ar fi cazul sa fac o pauza...insa nu pot, ca sunt in perioada cand incepe sa imi placa ideea de blog si vreau sa scriu non-stop.
Am reusit azi, in sfarsit sa ma pozez pentru buletin. Dupa ce iar am fost intoarsa acasa...ca imi trebuia certificatu' de mostenitor sa dovedesc adresa de domicilui si nu contractu' de casa pe care il luasem eu cu mine. Pisici...pai daca nu se gandesc si ei ca-s oameni tuti pe lumea asta, si sa scrie si ei cu exemple, in caz de x si/sau y ce document tre' sa aduci. Da' am trecut si peste asta...cu multe plimbari pe jos prin cartier. De ceva timp sunt numai pe drumuri, pe fuga...Azi am avut inspiratia sa nu stau decat pana la 10 si ceva la curs, apoi sa merg in camera sa dorm...ca nu mai puteam sta treaza. Si-am dormit pana la 1, la masa. Apoi am aflat ca tre' sa predau camera mea de libertate. Tocmai bine pentru mine ca ieri iar ma carasem cu diverse de acasa. Azi le-am adus inapoi. Ma intorc acolo dupa 9 noiembrie.
Aveam atatea in minte azi...am ajuns iar sa "scriu" atunci cand merg pe strada. Vad ceva, fac ceva si le gandesc ca si cum le-as scrie. Si ajung acasa si in fata laptopului si uit ce voiam sa scriu. Si ma fortez sa scriu ceva si ies numai balarii si numai chestii banale de zi de zi si detalii cu ce am facut eu. Care nu ma intereseaza nici macar pe mine. Ca daca e sa fie ceva interesant sigur nu uit. Deci nu e nevoie sa le scriu...Poate ar fi cazul sa fac o pauza...insa nu pot, ca sunt in perioada cand incepe sa imi placa ideea de blog si vreau sa scriu non-stop.
miercuri, 28 octombrie 2009
Breath in, breath out
Iar mananc covrigi la cina. Pentru ca umblu brambura serile. Mi-am adus aminte ca aveam prin geanta o banana primita de la prietena fratelui. Trebuia sa dau iama si prin frigider pe acasa...dar am uitat. Bine ca am alcool.
Azi am zis ca o sa mor cat de curand. Deja e din ce in ce mai rau. Trebuie sa ajung la ORL. Si nu vreau. Pentru ca intuiesc deja ce-o sa-mi zica doctorita/doctorul. Si nu vreau. Acum 3 ani am zis ca eu a doua oara nu mai ma operez, ca nu mai vreau sa trec prin chinuri 7 luni. Da' deja vad ca trebuie. Iar dalta, ciocanel, pila, mese, furtun de aspirat, dureri de cap, ochi vineti, castraveti feliati fasiute inghetati pe fata mea, respirat pe nas, mers pe strada vesnic cu teama ca te atinge cineva din greseala fix in fata si ori mori de durere, ori ajungi la inchisoare ptr vatamare corporala, ca doar te-a facut sa suferi si tre' sa plateasca. Cand atunci ii auzeam pe unii ca se operasera cu 2-3 ani inainte si a fost nevoie sa vina iar mi se parea ciudat. Acum devine realitate aproape. Abia mai puteam respira azi. Habar n-am cum mi-am revenit. Ca nici mersul meu rapid, alert si agitat nu ajuta. Si nici nu ma opresc sa imi revin. Eu o sa mor din prostie probabil.
Cum anu' asta e anul schimbarilor si al lucrurilor care ajung la un final, evident ca mai am de facut d-astea. Poate 2010 o sa fie anul inceputurilor.
Azi mi-am facut ultimul abonament redus la metrou. Deja plang dupa ala de RATB. Si sunt sigura ca acum cand nu mai am abonament o sa fiu nevoita sa folosesc RATB-ul. Tot azi am fost sa-mi schimb buletinul. Ca expira luni. Da' m-au fentat la Politie - eu ma dusesem cu timbru de 1 leu si cica trebuie de 4 lei. Nu mai aveam chef sa fac iar drumul Sectia 12 Politie - Oficiul Postal 77. Asa ca m-am dus la Bricolage , apoi apartament la frate, cu prietena lui, si i-am lipit stickere pe pereti. Maine vine acasa. Sper sa ii placa.
Azi am zis ca o sa mor cat de curand. Deja e din ce in ce mai rau. Trebuie sa ajung la ORL. Si nu vreau. Pentru ca intuiesc deja ce-o sa-mi zica doctorita/doctorul. Si nu vreau. Acum 3 ani am zis ca eu a doua oara nu mai ma operez, ca nu mai vreau sa trec prin chinuri 7 luni. Da' deja vad ca trebuie. Iar dalta, ciocanel, pila, mese, furtun de aspirat, dureri de cap, ochi vineti, castraveti feliati fasiute inghetati pe fata mea, respirat pe nas, mers pe strada vesnic cu teama ca te atinge cineva din greseala fix in fata si ori mori de durere, ori ajungi la inchisoare ptr vatamare corporala, ca doar te-a facut sa suferi si tre' sa plateasca. Cand atunci ii auzeam pe unii ca se operasera cu 2-3 ani inainte si a fost nevoie sa vina iar mi se parea ciudat. Acum devine realitate aproape. Abia mai puteam respira azi. Habar n-am cum mi-am revenit. Ca nici mersul meu rapid, alert si agitat nu ajuta. Si nici nu ma opresc sa imi revin. Eu o sa mor din prostie probabil.
Cum anu' asta e anul schimbarilor si al lucrurilor care ajung la un final, evident ca mai am de facut d-astea. Poate 2010 o sa fie anul inceputurilor.
Azi mi-am facut ultimul abonament redus la metrou. Deja plang dupa ala de RATB. Si sunt sigura ca acum cand nu mai am abonament o sa fiu nevoita sa folosesc RATB-ul. Tot azi am fost sa-mi schimb buletinul. Ca expira luni. Da' m-au fentat la Politie - eu ma dusesem cu timbru de 1 leu si cica trebuie de 4 lei. Nu mai aveam chef sa fac iar drumul Sectia 12 Politie - Oficiul Postal 77. Asa ca m-am dus la Bricolage , apoi apartament la frate, cu prietena lui, si i-am lipit stickere pe pereti. Maine vine acasa. Sper sa ii placa.
marți, 27 octombrie 2009
Brand new
Mi-am dat seama cand a inceput sa se cante muzica live in sala. Italieneasca. Coincidenta poate, din seara trecuta, cand o piesa italieneasca parea ca ma va scoate din starea proasta ce o am de doua zile deja. Am inceput sa ascult, nu mai imi amintesc nici un vers ca sa zic ce piese au fost, dar deja eram alta. Am facut si o schimbare de masa. Oameni noi, povesti noi. Am cunoscut un tip la vreo 50 de ani, din Cluj. Zicea ca a lucrat 19 ani in Sibiu. Nu stiu exact ce anume. Acum are firma privata de consultanta agricola si lucreaza pe parte de proiecte si atragere de fonduri structurale. Interesant om. Desi parea ca ii place mai mult sa vorbeasca, decat sa asculte si ce ai tu de zis. Insa nu m-a deranjat foarte tare deoarece imi placea povestioarele lui, experientele prin care a trecut si la care a luat parte, felul de a fi, felul in care vorbea. Ardelean. Imi plac oamenii astia. Si imi place partea asta de tara. Cam tot ce e dupa munti. M-as muta cu prima ocazia. De cand m-am intors am zis ca daca mi se iveste ocazia sa ma mut in Sibiu, Cluj sau Timisoara, ma duc. In Cluj nu am ajuns inca, doar am trecut prin oraj, dar imi suna mie bine...si am auzit ca e frumos. De Sibiu sunt indragostita. Si Timisoara e un oras frumos, cu niste piete foarte dragute si am si o cunostinta acolo. Acum doar sa vina ofertele...
Nu aveam nevoie decat de niste vin alb si o companie buna. Si am avut parte de ele astazi. De vin nu mai zic. Am fost razbunata astazi pentru nedereptatea ce mi s-a facut ieri. Am avut 2 carafe la 3 oameni. Vin alb demisec de la Pietroasa. Daca era dulce eram in rai, dar si asta a fost bun. Si am avut parte si de conversatii cu chelnerii...m-a binedispus totul.
Acum am plecat pe ritmuri de muzica populara. Tipa cu muzica italieneasca sa trecut la muzica internationala, apoi la populara. La asta din urma se pricepea cel mai bine. Ma gandeam ca am zis bine cand am zis ca asta e locul unde imi voi face nunta. Chiar e. Invitati sa am.
Deci, I'm back. Brand new!
Iar nu are nici o treaba...dar ieri ascultam piesa asta si ma amuza video-ul. Si azi la masa am auzit-o venind de undeva din bucatarie.
Nu aveam nevoie decat de niste vin alb si o companie buna. Si am avut parte de ele astazi. De vin nu mai zic. Am fost razbunata astazi pentru nedereptatea ce mi s-a facut ieri. Am avut 2 carafe la 3 oameni. Vin alb demisec de la Pietroasa. Daca era dulce eram in rai, dar si asta a fost bun. Si am avut parte si de conversatii cu chelnerii...m-a binedispus totul.
Acum am plecat pe ritmuri de muzica populara. Tipa cu muzica italieneasca sa trecut la muzica internationala, apoi la populara. La asta din urma se pricepea cel mai bine. Ma gandeam ca am zis bine cand am zis ca asta e locul unde imi voi face nunta. Chiar e. Invitati sa am.
Deci, I'm back. Brand new!
Iar nu are nici o treaba...dar ieri ascultam piesa asta si ma amuza video-ul. Si azi la masa am auzit-o venind de undeva din bucatarie.
Slowly
Am o stare de agitatie ce ma termina. Nu mai pot. Am ajuns sa tremur deja. Eram la masa, nu prea aveam pofta si incepusem sa tremur. Mainile, mai exact. Mie cand mi-e rau imi tremura mainile. Sau cand beau multa cafea. Nu cred ca e de la cafea, doar 2 pana acum. Desi au fost cam tari. Da' eu-s oricum maniaca rau cu cafeaua, asa ca sunt obisnuita. Aveam perioade cand ma trezeam la ora 10 jumate seara cu cana de cafea, ceai negru si/sau Cola si ciocolata puse pe noptiera asteptand sa fie savurate. Deci nu e asta. A fost agitatie interioara. Iarasi habar nu am de ce. A inceput de azi noapte, de cand cu cheful de bicicleta. Da' am zis ca-mi trece pana dimineata, ca de obicei. Dar nu...nu am putut sa dorm, si de dimineata a fost mai rau. Mai ales la curs, unde deveneam tot mai nelinistita si unde trebuia sa fac exact contrariul a ceea ce simteam, sa stau linistita sa ascult...
Cred ca dupa curs ma duc in parc sa ma plimb...sper sa ma linistesc...ca de nu o iau rau razna pana diseara...
Si-am gasit si fundal sonor ptr starea mea...cam stare ca ce-am avut azi imi da piesa asta de fiecare data cand o ascult...crazy shit.
Cred ca dupa curs ma duc in parc sa ma plimb...sper sa ma linistesc...ca de nu o iau rau razna pana diseara...
Si-am gasit si fundal sonor ptr starea mea...cam stare ca ce-am avut azi imi da piesa asta de fiecare data cand o ascult...crazy shit.
luni, 26 octombrie 2009
Just for me
Ascultam asta...ultima inainte sa dorm...
(Medina asta e o tipa daneza foarte cunoscuta pe la ei..si piesa asta era peste tot prin perioda stata acolo)
...si ce-mi trecu prin minte? Ca am un chef nebun sa ies cu bicicleta noaptea. Doar sa pedalez. Sa simt aerul rece, vantul, sa inchid ochii, sa numar pana la zece si sa pedalez. Si asa mi-am adus aminte ca odata, cand ma intorceam acasa si se apropia tot mai mult data plecarii, am zis ca trebuie ca inainte sa plec, in noaptea dinainte, sa ma urc noaptea, la 1-2-3, pe bicicleta si sa plec sa pedalez prin oras. Sa il vad pentru ultima data. Ca la o plimbare. Cum rar am reusit sa il vad in 4 luni jumate, ca mereu eram pe fuga, sa ajung la vreo intalnire, la ora exacta.
Gandul de atunci s-a tranformat si nu prea in realitate. Am avut partea mea de plimbare prin oras noaptea, dar in noaptea anterioara plecarii. Si a fost frumos. Si am plecat impacata.
(Medina asta e o tipa daneza foarte cunoscuta pe la ei..si piesa asta era peste tot prin perioda stata acolo)
...si ce-mi trecu prin minte? Ca am un chef nebun sa ies cu bicicleta noaptea. Doar sa pedalez. Sa simt aerul rece, vantul, sa inchid ochii, sa numar pana la zece si sa pedalez. Si asa mi-am adus aminte ca odata, cand ma intorceam acasa si se apropia tot mai mult data plecarii, am zis ca trebuie ca inainte sa plec, in noaptea dinainte, sa ma urc noaptea, la 1-2-3, pe bicicleta si sa plec sa pedalez prin oras. Sa il vad pentru ultima data. Ca la o plimbare. Cum rar am reusit sa il vad in 4 luni jumate, ca mereu eram pe fuga, sa ajung la vreo intalnire, la ora exacta.
Gandul de atunci s-a tranformat si nu prea in realitate. Am avut partea mea de plimbare prin oras noaptea, dar in noaptea anterioara plecarii. Si a fost frumos. Si am plecat impacata.
Sapte
Postarea cu numarul 77. Mie-mi place numarul 7. Fara vreun motiv. Sau daca a existat vreun motiv la inceput, nu mi-l mai aduc aminte acum. Stiu doar ca imi place saptele. Dar asta-i postare despre chestii negative.
Azi a fost o zi proasta. Mai ales de dimineata. Credeam ca s-a risipit spre seara, ma simteam mai bine, desi tot plutea ceva in aer si nu puteam sa zic ca e totul bine. Si-acum ma apuca dracii, ca nimic nu merge. Nenorocitii la masa nu mi-au dat vin. Ca cica vine o carafa la 6 persoane. Eram 7 persoane la o masa, un grup de 5, eu si un coleg. Colegu' se infiltrase in grupul de 5, bause un pahar de vin, iar cand am venit eu am format grupul nostru de 2. Bine, dar fiindca eu eram a 7-a nu am primit vin. Cica sa astept poate mai vin altii si daca vin aduc vin. Au mai adus, da, acum beau vin din carafa. Ca m-am enervat si le-am furat carafa cu tot cu vin...pa dracu'.
Mda...deci ciuciu vin. Bine ca mi-am facut provizii mai devreme din Carrefour ca am facut o vizita de studiu cica, sa observam cum e marketingul la francezi. Da..pai este bun..la alcool si la ciocolata, ca asta mi-am luat eu. Pot sa zic ca am facut cumparaturi din impuls azi. Si ca tot ziceam de vin si de zi proasta, am zis sa beau niste Sangria (nu ma putea hotari daca vreau Bacardi Breezer sau Redd's Sun sau Sangria). Si-am ales Sangria. Si e naspa. Si iar un pic de draci. Si-am zis ca le rezolv cu ceva muzica. La mine nu-i nimic ce Good ol' love a lui Masta Ace nu rezolva. Dar vad ca nu prea merge acu'. Maybe later. Si ca tot veni vorba de Masta Ace, nu imi merge de nicio culoare sa downloadez Masta Ace cu Edo G, ca scot album si a leakuit. Dar netu' merge minunat si ma iubeste.
Uf..it's gets better and better. Si parca e mai bine ca le scriu. Ca trec dracii. Ah, plus ca la masa la desert ne-au dat mere. Nu tu prajiturica, frisca,cioco, ceva acolo. Mere simple, si mai uratele asa.
Asa...dar ce-a fost de dimineata a fost cel mai tare. Ma trezesc eu la 8 fara, spalat pe dinti, dus, imbracat jos la masa ca muream de foame inca de noaptea. Ajung la masa, nimeni. Ma duc si ma mai plimb 5 minute ma duc iar, nimeni. Intreb pe o chelnerita, se uita ciudat la mine, zice ca nu se mai serveste, ca ei au fost acolo de la 7. Eu ma uit si mai ciudat, ma uit la ceas, 8.20, zic ca am fost si la 8.10 acolo, ca nu era nimeni...dar plec. Ca oamenii erau serios in ce ziceau. Ma duc si-mi iau fulgi de porumb, Titan, Forza ca-mi plac de mor. Si muream..de foame. Mananc si la 9 plec la scoala. Ajung, Frone (profu' de marketing) prezenta de zor ambalaje (stiam din anul 3 cum sta treaba). Toti colegii mei in banci, atenti. Ma, ce dracu'...e 9.03. Asta cand a inceput ora??? Mai stau un pic, la 9.30 vin aia cu cafea, sendivsuri, sucuri. Ii asteptam nerbadatoare ca aia era masa mea de dimineata. Da' ce dracu' fac la 9.30?? Trec peste curiozitati, mananc, ma linistesc, iau portia de juma' de ora de net, apoi iar asculta-l pe Frone. Candva in timpul asta m-am prins. Sambata s-a schimbat ora. Sambata dimineata cand m-am trezit schimb manual la telefon ora, de la 11 jumate la 10 jumate. Si totul era perfect. Mai putin ca nu intelegeam eu de ce dupa momentul asta cand primeam un sms ora de trimitere era inainte. Si m-a urmarit gandul asta pana duminica seara pe la 10, cand eram la un workgroup al departamentului de marketing de la BYP (de vreo 4-5 ore). Si m-am prins...uitasem ca tre' sa schimb acolo la setari din "+1 hour" la "wintertime". Restul e poveste de mai sus si o zi de luni naspa. Cand faci schimbarea se da ora automat inapoi. Si eu o dadusem inapoi deja. Si-asa am ratat eu masa de dimineata si mi-am futut o zi.
Later edit: Si-acum vorbind cu cineva pe net am realizat ca mai sunt 7 zile pana la ziua mea..Si mi-am mai dat seama de niste chestii ce au legatura cu 7. Sa le iau ca semne? Dar pentru ce? Acum conteaza cum interpretez...mda...le iau ca intamplari si atat. Punct.
Si mai later edit: Am dat de piesa perfecta. nu are nicio o treaba cu nimic. Doar m-a facut sa zambesc si sa uit de ziua de azi.
O stiu de la un italian, dar pana acum nu am ascultat-o atent. Ca nu imi prea plac mie italienii, sau muzica lor. Doar ca se mai intampla sa aiba cateva piese ce ma rup..si devin obsesii. Pesemne asta era piesa pentru ziua asta. Si acum trebuia sa o ascult ca sa o simt.
Sotto un cielo di nebbia
che cielo non e'
e' un altro giorno insicuro
che io passo con te
E ci troviamo qua
tra lampioni e vetrine
tra pezzi di scarpe liquori e cucine
E' stato forse per noia
o per mancanza di vino
siamo usciti di casa
e andati incontro al destino
destino normale
fatto di punch e giornale
di risate spremute
e di parole taciute
E' una giornata
senza pretese
e non ci succede
una volta al mese
Stiamo qua
abbracciati
ad aspettare la sera
e se mi guardi
io non ti vedo
ma mi ricordo
del nostro amore
stiamo qua
messi qua
ad aspettare la sera
E i miei occhi
coi tuoi
vanno incontro alla strada
sui motori e le luci
brilla altera la luna
e non parliamo di niente
in questa scura pianura
L'auto va dolcemente
dentro la notte piu' scura
E' una giornata
senza pretese
e non ci succede
una volta al mese
Stiamo qua
abbracciati
ad aspettare la sera
e se mi guardi
io non ti vedo
ma mi ricordo
del nostro amore
stiamo qua
messi qua
ad aspettare la sera...
Azi a fost o zi proasta. Mai ales de dimineata. Credeam ca s-a risipit spre seara, ma simteam mai bine, desi tot plutea ceva in aer si nu puteam sa zic ca e totul bine. Si-acum ma apuca dracii, ca nimic nu merge. Nenorocitii la masa nu mi-au dat vin. Ca cica vine o carafa la 6 persoane. Eram 7 persoane la o masa, un grup de 5, eu si un coleg. Colegu' se infiltrase in grupul de 5, bause un pahar de vin, iar cand am venit eu am format grupul nostru de 2. Bine, dar fiindca eu eram a 7-a nu am primit vin. Cica sa astept poate mai vin altii si daca vin aduc vin. Au mai adus, da, acum beau vin din carafa. Ca m-am enervat si le-am furat carafa cu tot cu vin...pa dracu'.
Mda...deci ciuciu vin. Bine ca mi-am facut provizii mai devreme din Carrefour ca am facut o vizita de studiu cica, sa observam cum e marketingul la francezi. Da..pai este bun..la alcool si la ciocolata, ca asta mi-am luat eu. Pot sa zic ca am facut cumparaturi din impuls azi. Si ca tot ziceam de vin si de zi proasta, am zis sa beau niste Sangria (nu ma putea hotari daca vreau Bacardi Breezer sau Redd's Sun sau Sangria). Si-am ales Sangria. Si e naspa. Si iar un pic de draci. Si-am zis ca le rezolv cu ceva muzica. La mine nu-i nimic ce Good ol' love a lui Masta Ace nu rezolva. Dar vad ca nu prea merge acu'. Maybe later. Si ca tot veni vorba de Masta Ace, nu imi merge de nicio culoare sa downloadez Masta Ace cu Edo G, ca scot album si a leakuit. Dar netu' merge minunat si ma iubeste.
Uf..it's gets better and better. Si parca e mai bine ca le scriu. Ca trec dracii. Ah, plus ca la masa la desert ne-au dat mere. Nu tu prajiturica, frisca,cioco, ceva acolo. Mere simple, si mai uratele asa.
Asa...dar ce-a fost de dimineata a fost cel mai tare. Ma trezesc eu la 8 fara, spalat pe dinti, dus, imbracat jos la masa ca muream de foame inca de noaptea. Ajung la masa, nimeni. Ma duc si ma mai plimb 5 minute ma duc iar, nimeni. Intreb pe o chelnerita, se uita ciudat la mine, zice ca nu se mai serveste, ca ei au fost acolo de la 7. Eu ma uit si mai ciudat, ma uit la ceas, 8.20, zic ca am fost si la 8.10 acolo, ca nu era nimeni...dar plec. Ca oamenii erau serios in ce ziceau. Ma duc si-mi iau fulgi de porumb, Titan, Forza ca-mi plac de mor. Si muream..de foame. Mananc si la 9 plec la scoala. Ajung, Frone (profu' de marketing) prezenta de zor ambalaje (stiam din anul 3 cum sta treaba). Toti colegii mei in banci, atenti. Ma, ce dracu'...e 9.03. Asta cand a inceput ora??? Mai stau un pic, la 9.30 vin aia cu cafea, sendivsuri, sucuri. Ii asteptam nerbadatoare ca aia era masa mea de dimineata. Da' ce dracu' fac la 9.30?? Trec peste curiozitati, mananc, ma linistesc, iau portia de juma' de ora de net, apoi iar asculta-l pe Frone. Candva in timpul asta m-am prins. Sambata s-a schimbat ora. Sambata dimineata cand m-am trezit schimb manual la telefon ora, de la 11 jumate la 10 jumate. Si totul era perfect. Mai putin ca nu intelegeam eu de ce dupa momentul asta cand primeam un sms ora de trimitere era inainte. Si m-a urmarit gandul asta pana duminica seara pe la 10, cand eram la un workgroup al departamentului de marketing de la BYP (de vreo 4-5 ore). Si m-am prins...uitasem ca tre' sa schimb acolo la setari din "+1 hour" la "wintertime". Restul e poveste de mai sus si o zi de luni naspa. Cand faci schimbarea se da ora automat inapoi. Si eu o dadusem inapoi deja. Si-asa am ratat eu masa de dimineata si mi-am futut o zi.
Later edit: Si-acum vorbind cu cineva pe net am realizat ca mai sunt 7 zile pana la ziua mea..Si mi-am mai dat seama de niste chestii ce au legatura cu 7. Sa le iau ca semne? Dar pentru ce? Acum conteaza cum interpretez...mda...le iau ca intamplari si atat. Punct.
Si mai later edit: Am dat de piesa perfecta. nu are nicio o treaba cu nimic. Doar m-a facut sa zambesc si sa uit de ziua de azi.
O stiu de la un italian, dar pana acum nu am ascultat-o atent. Ca nu imi prea plac mie italienii, sau muzica lor. Doar ca se mai intampla sa aiba cateva piese ce ma rup..si devin obsesii. Pesemne asta era piesa pentru ziua asta. Si acum trebuia sa o ascult ca sa o simt.
Sotto un cielo di nebbia
che cielo non e'
e' un altro giorno insicuro
che io passo con te
E ci troviamo qua
tra lampioni e vetrine
tra pezzi di scarpe liquori e cucine
E' stato forse per noia
o per mancanza di vino
siamo usciti di casa
e andati incontro al destino
destino normale
fatto di punch e giornale
di risate spremute
e di parole taciute
E' una giornata
senza pretese
e non ci succede
una volta al mese
Stiamo qua
abbracciati
ad aspettare la sera
e se mi guardi
io non ti vedo
ma mi ricordo
del nostro amore
stiamo qua
messi qua
ad aspettare la sera
E i miei occhi
coi tuoi
vanno incontro alla strada
sui motori e le luci
brilla altera la luna
e non parliamo di niente
in questa scura pianura
L'auto va dolcemente
dentro la notte piu' scura
E' una giornata
senza pretese
e non ci succede
una volta al mese
Stiamo qua
abbracciati
ad aspettare la sera
e se mi guardi
io non ti vedo
ma mi ricordo
del nostro amore
stiamo qua
messi qua
ad aspettare la sera...
Vitaly/Vineri(5nizza)
Vreau sa scriu de vreo 3-4 zile de Vitaly. Dar vad ca nu mai apuc. Asa ca scriu ca o sa scriu despre el ca sa ma oblig sa scriu :))
Mi-am adus aminte de el datorita videoclipului asta. De care mi-am adus aminte ca a venit intr-o noapte (joi, cred) in winamp o piesa de-a lui DJ Vadim. Care e rus. Si care a scos anul asta un album si pe care are o piesa intitulata Soldier ce e varaianta in engleza a pieseia asteia. Engleza pe refren, ca in rest e in franceza. Si care e foarte tare si aia. Dar originalul e mereu mai bun. Si asa mi s-a facut chef mare sa ascult niste rusi. Care de fapt sunt uncrainieni, doar canta in rusa. Si-am dat pe youtube ca unu' din ei de frumos foc si trebuie sa ma uit la video. Si bine-nteles ca am dat la alta piesa, unde ala frumos foc e si mai si. Asa frumos ca salivez la imagini. L-as lua acasa sa-l pun in vitrina. Si-asa m-am gandit la Vitaly. Ca, o data, seamana cat de cat cu ala frumos foc si, apoi, ca e rus. Si pe Vitaly l-as fi luat acasa. Dar despre Vitaly maine. Acu' ma bag la piesa...piese. Ca in weekend-ul asta mi-a venit sa ascult mai multe piese de-ale lor si-am descoperit cateva foarte tari. Mai tre' sa pricep rusa acum. Ah, si piesa asta de mai sus se incadreaza foarte bine in "obsesii muzicale de-ale mele". Pot sa bag over and over and over multe minute de piesa asta.
Mi-am adus aminte de el datorita videoclipului asta. De care mi-am adus aminte ca a venit intr-o noapte (joi, cred) in winamp o piesa de-a lui DJ Vadim. Care e rus. Si care a scos anul asta un album si pe care are o piesa intitulata Soldier ce e varaianta in engleza a pieseia asteia. Engleza pe refren, ca in rest e in franceza. Si care e foarte tare si aia. Dar originalul e mereu mai bun. Si asa mi s-a facut chef mare sa ascult niste rusi. Care de fapt sunt uncrainieni, doar canta in rusa. Si-am dat pe youtube ca unu' din ei de frumos foc si trebuie sa ma uit la video. Si bine-nteles ca am dat la alta piesa, unde ala frumos foc e si mai si. Asa frumos ca salivez la imagini. L-as lua acasa sa-l pun in vitrina. Si-asa m-am gandit la Vitaly. Ca, o data, seamana cat de cat cu ala frumos foc si, apoi, ca e rus. Si pe Vitaly l-as fi luat acasa. Dar despre Vitaly maine. Acu' ma bag la piesa...piese. Ca in weekend-ul asta mi-a venit sa ascult mai multe piese de-ale lor si-am descoperit cateva foarte tari. Mai tre' sa pricep rusa acum. Ah, si piesa asta de mai sus se incadreaza foarte bine in "obsesii muzicale de-ale mele". Pot sa bag over and over and over multe minute de piesa asta.
sâmbătă, 24 octombrie 2009
No sleep
Am aflat ca se schimba ora in noaptea asta. Si asta mi-a adus aminte de noptile de vara din Copenhaga. Voi exemplifica prin poze cum e vara acolo. De pe 4 iunie 2009, cand m-am dus la concert Dilated si am facut poze la dus si la intors.
Plecare, ora 22.41, podul dinainte de Valby.
Sosire, ora 3.43, dupa pod
Ideea e ca fiind atata lumina o cam tii non-stop in petreceri. Si e al naibii de bine. A doua zi nu se simte oboseala. Regret doar ca nu am prins petrecerea lor de pe 24 iunie, Sankt Hans Day, cand sarbatoresc solstitiul tocmai trecut prin focuri si petrecere pe plaja. Noapte alba.
Plecare, ora 22.41, podul dinainte de Valby.
Sosire, ora 3.43, dupa pod
Ideea e ca fiind atata lumina o cam tii non-stop in petreceri. Si e al naibii de bine. A doua zi nu se simte oboseala. Regret doar ca nu am prins petrecerea lor de pe 24 iunie, Sankt Hans Day, cand sarbatoresc solstitiul tocmai trecut prin focuri si petrecere pe plaja. Noapte alba.
vineri, 23 octombrie 2009
O zi de vineri
Am primit acu' pe mail ca am castigat o invitatie la Holloween After Party sambata viitoare la Palatul Parlamentului. Nu m-a interesat, dar citind pe site despre eveniment vad ca o sa fie si Ethan Hawke pe-acolo si e bunaciune, sau era, habar nu am cum mai arata acum, dar totusi. "Dress globally, give locally" e sloganul balului ca caritate. Cred ca mi-au trimis invitatie ptr ca la ONG Fest am participat la un moment dat la un concurs ce era legat de campania "Scoala te face mare". Poate ma duc. Cadou de ziua mea.
Hai ca macar asta m-a inseninat un pic si nu mai plang. Am venit acasa pentru weekend, gandindu-ma ca o ajut pe mama la diverse chestii ce se fac sambata, duminica la noi, de obicei curatenii generale, d-astea. Si am avut dreptate. Cand am ajuns casa era deja cu fundu-n sus. Da' s-a gasit sa sara cu gura pe mine ca nu ma implic suficient in cautarea unui serviciu. De parca nu as stii si eu. Dar nu, tre'sa se urle. Si-am plans. Minunat. Abia astept sa vina maine. Seria a2a de scandal. Ar fi trebuit sa imi bag picioarele, sa ma ridic de la masa, sa-mi fac bagajelul si sa plec in camin. Da' chiar as fi iscat un mare scandal. Asa am tacut si-am plans.
Azi, un pic devreme de toate astea de mai sus am fost intrebata ce este fericirea pentru mine. Evident ca nu prea am putut sa raspund. Dar e binevenita. Am scris niste idei pe o foaie. Si o sa mai scriu in diverse moment din viata mea de-acum inainte. O sa incerc sa imi fac un obicei. E interesant de vazut cum se schimba viziunea ta despre fericire. Si o sa incerc chiar sa o definesc. Cat de cat. Oricum m-am gandit mult la asta in ultimul timp. Mi-aduc aminte de o cearta destul de mare cand aveam vreo 19-20 de ani si ieseam des in club si mama nu intelegea sau accepta ideea. De unde scandal. Si stiu ca urlam prin casa si-am zis ca eu vreau sa ies ca asta ma face fericita. Nu mai tin minte de ce, dar fratele era putin deranjat de toata treaba asta si desi el nu se baga si e linistit, atunci s-a luat putin de mine si mi-a pus o-ntrebare pe un ton ce n-o sa-l uit "Ce e fericirea pentru tine?". Acum pare tras de par si vorba spuse aiurea, cum sa fii fericit ca mergi in club? Ideea era si cred ca inca este, in cazul meu, ca mersul ala in club de atunci era o dorinta, ceva ce voiam eu foarte mult sa se intample. Si simpla indelinirea a unei dorinte ma face fericita.
Tot azi, dar ceva mai devreme de toata faza cu fericirea, mergeam pe jos de la Eroilor spre Razoare. Trafic infernal. Am ajuns mai repede decat un autobuz care a plecat din statie in acelasi timp cu mine. Si-am vazut ceva foarte tare. Destul de multi biciclisti. Unul trece si avea ghiozdan, ca majoritatea biciclistilor, de altfel. Dar asta era altfel, ca avea praz in ghiozdan, si nu 1-2 fire, ci cred ca erau la vreo 10. Probabil avea si rosii, ardei si alte legume pe acolo, dar ele erau ferite de ochii indiscreti ai trecatorilor.
Si mai devreme de praz am fost la vacute. Undeva pe langa Ploiesti. M-am intors mirosind minunat si cu multe informatii si cunostinte. Si ceva gust amar. Sistemul intensiv de crestere a animalelor (aici, al vacilor) este crud. Da, se pune accent pe bunastarea animalelor, trebuie respectate niste reguli, dar tot este crud. Vacile alea sunt mulse de 3 ori pe zi, la 6, 14 si 22 si din cauza asta in loc sa fie folosite timp de 5-6 lactatii dupa 2,5 sunt trimise la abator. Rezervoare de lapte. Sau de vitei, pentru ca am avut ocazia sa vedem o nastere in direct. I se vedeau copitele vitelului. Cam la o ora dupa treaba asta a venit vremea sa plecam si am vrut sa vedem daca vacuta a terminat. Vitelul fusese fatat, si luat imediat de acolo, fara ca ea sa-l linga macar o data. Mugea de zor vaca. M-a intristat.
Am inceput sa o ard in stil nomad daca m-am mutat. Cu ghiozdan plin cu toale si cu laptopul cel de toate zilele si cu geanta de umar si ea plina cu de toate. Care geanta e mare, atat de mare ca m-am gandit eu ca as putea baga un om in 2,5 genti ca a mea. Intr-una ar intra picioarele si mainile, in alta trunchiul si ramane capul. Toate ciopartite bine, bine-nteles.
Hai ca macar asta m-a inseninat un pic si nu mai plang. Am venit acasa pentru weekend, gandindu-ma ca o ajut pe mama la diverse chestii ce se fac sambata, duminica la noi, de obicei curatenii generale, d-astea. Si am avut dreptate. Cand am ajuns casa era deja cu fundu-n sus. Da' s-a gasit sa sara cu gura pe mine ca nu ma implic suficient in cautarea unui serviciu. De parca nu as stii si eu. Dar nu, tre'sa se urle. Si-am plans. Minunat. Abia astept sa vina maine. Seria a2a de scandal. Ar fi trebuit sa imi bag picioarele, sa ma ridic de la masa, sa-mi fac bagajelul si sa plec in camin. Da' chiar as fi iscat un mare scandal. Asa am tacut si-am plans.
Azi, un pic devreme de toate astea de mai sus am fost intrebata ce este fericirea pentru mine. Evident ca nu prea am putut sa raspund. Dar e binevenita. Am scris niste idei pe o foaie. Si o sa mai scriu in diverse moment din viata mea de-acum inainte. O sa incerc sa imi fac un obicei. E interesant de vazut cum se schimba viziunea ta despre fericire. Si o sa incerc chiar sa o definesc. Cat de cat. Oricum m-am gandit mult la asta in ultimul timp. Mi-aduc aminte de o cearta destul de mare cand aveam vreo 19-20 de ani si ieseam des in club si mama nu intelegea sau accepta ideea. De unde scandal. Si stiu ca urlam prin casa si-am zis ca eu vreau sa ies ca asta ma face fericita. Nu mai tin minte de ce, dar fratele era putin deranjat de toata treaba asta si desi el nu se baga si e linistit, atunci s-a luat putin de mine si mi-a pus o-ntrebare pe un ton ce n-o sa-l uit "Ce e fericirea pentru tine?". Acum pare tras de par si vorba spuse aiurea, cum sa fii fericit ca mergi in club? Ideea era si cred ca inca este, in cazul meu, ca mersul ala in club de atunci era o dorinta, ceva ce voiam eu foarte mult sa se intample. Si simpla indelinirea a unei dorinte ma face fericita.
Tot azi, dar ceva mai devreme de toata faza cu fericirea, mergeam pe jos de la Eroilor spre Razoare. Trafic infernal. Am ajuns mai repede decat un autobuz care a plecat din statie in acelasi timp cu mine. Si-am vazut ceva foarte tare. Destul de multi biciclisti. Unul trece si avea ghiozdan, ca majoritatea biciclistilor, de altfel. Dar asta era altfel, ca avea praz in ghiozdan, si nu 1-2 fire, ci cred ca erau la vreo 10. Probabil avea si rosii, ardei si alte legume pe acolo, dar ele erau ferite de ochii indiscreti ai trecatorilor.
Si mai devreme de praz am fost la vacute. Undeva pe langa Ploiesti. M-am intors mirosind minunat si cu multe informatii si cunostinte. Si ceva gust amar. Sistemul intensiv de crestere a animalelor (aici, al vacilor) este crud. Da, se pune accent pe bunastarea animalelor, trebuie respectate niste reguli, dar tot este crud. Vacile alea sunt mulse de 3 ori pe zi, la 6, 14 si 22 si din cauza asta in loc sa fie folosite timp de 5-6 lactatii dupa 2,5 sunt trimise la abator. Rezervoare de lapte. Sau de vitei, pentru ca am avut ocazia sa vedem o nastere in direct. I se vedeau copitele vitelului. Cam la o ora dupa treaba asta a venit vremea sa plecam si am vrut sa vedem daca vacuta a terminat. Vitelul fusese fatat, si luat imediat de acolo, fara ca ea sa-l linga macar o data. Mugea de zor vaca. M-a intristat.
Am inceput sa o ard in stil nomad daca m-am mutat. Cu ghiozdan plin cu toale si cu laptopul cel de toate zilele si cu geanta de umar si ea plina cu de toate. Care geanta e mare, atat de mare ca m-am gandit eu ca as putea baga un om in 2,5 genti ca a mea. Intr-una ar intra picioarele si mainile, in alta trunchiul si ramane capul. Toate ciopartite bine, bine-nteles.
joi, 22 octombrie 2009
Trafic
Stau in pat si imi iau cina - doi covrigi cu sare. C-a trebuit sa plec la intalnirea echipei de marketing fix intre orele cand se servea cina pe-aici. Asta e. Bine ca-mi plac covrigii. Beau Cola light. Asta ne-au dat azi la pauza...Tot naspa e...ca toata Cola de la noi...
Azi in metrou erau doua tipe ce stateau jos, eu fix in dreptul lor dar in picioare. Citeau. Ambele la paginile 16-17. Citeau carti din colectia Adevarul. Una Doamna Bovary, alta Anna Karenina. Tipa de langa mine citea Elevul Dima dintr-a saptea. Eu...citeam regulile de calatorie in metrou.
Dar voiam sa zic de trafic de fapt. Am plecat pe la 6 fara 20 spre Unirii. Pe jos pana la Aviatorilor, evident, prin parc. Era un trafic al dracu' pe Kiseleff. Mi-am adus aminte de ce acum 3 ani am hotarat ca nu o sa ma mai urc in RAT B decat in cazuri de urgenta maxima si atunci cand masina aia chiar ma duce mai repede la locul unde vreau sa ajung. Ajung si la semafor, realizez ca era oprit traficul. Politie, aia nu se miscasera deloc 7 minute cat mi-a luat mie sa ajung la Arc de la Agronomie. Evident ca au inceput si claxoanele fix cand tocmai trecusem de marele sir. A fost nevoie de un idiot sa claxoneze si-au inceput toti. Unii tineau apasat non stop, altii, isi etalau simtul artistic si il foloseau ca instrument muzical...apasat scurt, scurt, scurt, lung, si de la capat. Fiecare pe melodia lui. Dupa ceva minute le-a trecut. Baiatul de la Brigada speciala de nustiuce se amuza si el de situatie. Oamenii deveneau nerabdatori. Trece in 2-3 minute. Imediat. Si trece si americanu'. Duca-se.
Ma tot gandesc la problema asta cu traficu' infernal din B. Am cateva idei geniale. In primul rnad biciclete. Multe. Si deci piste serioase. Deci restrictionat sau chair interzis traficul automobilele pe anumite strazi. Exemplu: Pache Protopopescu. Exista RATB, tramvai si 311. Daca nu ar mai fi masini ai ajunge in maxim 10 minute la Rosetti. Si fara masini, pe strada sau parcate s-ar putea face piste la modul serios. Si ajungi acolo cu masina, daca ai, o lasi in parcare (care ar trebui sa existe - am si ptr asta solutii) si iei RATB-ul, ca nu te-a facut ma-ta-n masina. Si iti misti fundu' si faci micare. Da' romanu' lenes. Tre' sa parcheze la 5 secunde de unde are treaba. Sau mergi pe jos. Sau ai bicicleta undeva pe masina si o iei si mergi prin oras. Sunt constienta ca Bucurestiul e oras mare (e al 6lea din EU dupa populatie, nu stiu al catelea e dupa suprafata, oricum e mare) si asta face dificil mersul cu bicicleta ca mijloc de transport acasa-work pentru unii. Dar se poate stabili o zona (in partea centrala, sau eventual dupa vechea organizare, cu cele 7 bariere ale orasului) care sa fie bike friendly. Solutii ar fi. Si idei.
In plus, ar trebui incurajat din partea autoritatile sa se utilizeze transportul in comun. Dar asta ar insemna sa rezolve si ei mersul de cacat pe majoritatea liniile. Metroul sa vina la maxim 2 minute, autobuzele ceva mai rar, dar oricum, 5-7 minute, autobuze de noapte. Si ar trebui ca tramvaiului sa ii fie acordat mult mai mult interes. Am vazut un documentar ca in Franta au inceput sa reactiveze linii de tramvai pe care le cam lasasere in paragina. Au realizat ca e cel mai bun mod de a proteja mediul si de a oferi servicii bune de transport. Pentru ca da, desi e vorba de comfort si de satisfactia ta de calator, e vorba si de mediu. Ca-n curand o sa ne ducem dracu' cu totii. Cu tot cu masinile noastre.
Asa...cu parcarile. Ma gandeam ca se pot folosi spatille deja existente daca s-ar face fie parcari subterane (imi zicea fratele ca asa a vazut in Paris), fie la suprafata, pe 2 nivele macar. sau un demisol, si 2 nivele. Si automat intra mai multe masini. Ar arata mai ciudatel, dar se rezolva cu ceva design. Dar trebuie investitii serioase ptr idei d-astea geniale de-ale mele.
P.s. Mi-am amintit ce voiam sa scriu. Cu ce am ramas azi de la curs.
Banc.
Care e diferenta dintre un bou si un taur?
Boul e sotul vacii. Taurul e amantul.
Dar de ce nu e taurul sotul vacii?
Da' ce e bou?
Am ras. Zau. Banc de zootehnist.
Din asta am ramas cu ideea de boul e un idiot ca se alege doar cu nazurile vacii, iar taurul o fute.
The end
PS2. Mi-am amintit ca de fapt lapostul asta trebuia sa zic de ce o sa fac eu cand imi voi lua bicicleta. In o luna, la anu' sau peste 5 ani. Candva imi voi lua. Si atunci voi fi extrem de injurata (chiar daca nu se va sti cine e autorul, cred, sper. Dar vor fi injuraturi). Asa. Avem pistele de biciclete, facute aiurea in mare, dar exista. Asta inseamna ca pe ele tre' sa mearga biciclete (si in unele cazuri si oameni, ca-s comune). Dar de cele mai multe ori pe minunatele piste se gasesc masini. Parcate. Ca, deh, nu-s locuri de parcare in B, si fiecare o lasa pe unde gaseste. Ii inteleg intr-o anumita masura si pe ei. Dar asta tot nu-i salveaza. Asa ca atunci cand voi iesi prima data cu bicicleta mea prin Bucuresti, voi avea la mine niste stickere/etichete pe care le voi lipi fix pe parbrizul masinilor parcate pe pista. Fix in dreptul volanului, ca sa ii deranjeze cand conduc. Si ca sa fie si mai enervant, o sa aleg etichete d-alea de hartie care daca incerci sa le dezlipesti se rup. Si o sa mai scriu si mesaje de bine pentru minunatii soferi. Si poate asa data viitoare se vor gandi de 2 ori cand vor parca in dreptul unei piste, sau fix pe pista. Pai ce dracu', imi place sa se respecte regulile. Si multi bucuresteni se comporta ca niste animale. Asa ca ii voi dresa.
Azi in metrou erau doua tipe ce stateau jos, eu fix in dreptul lor dar in picioare. Citeau. Ambele la paginile 16-17. Citeau carti din colectia Adevarul. Una Doamna Bovary, alta Anna Karenina. Tipa de langa mine citea Elevul Dima dintr-a saptea. Eu...citeam regulile de calatorie in metrou.
Dar voiam sa zic de trafic de fapt. Am plecat pe la 6 fara 20 spre Unirii. Pe jos pana la Aviatorilor, evident, prin parc. Era un trafic al dracu' pe Kiseleff. Mi-am adus aminte de ce acum 3 ani am hotarat ca nu o sa ma mai urc in RAT B decat in cazuri de urgenta maxima si atunci cand masina aia chiar ma duce mai repede la locul unde vreau sa ajung. Ajung si la semafor, realizez ca era oprit traficul. Politie, aia nu se miscasera deloc 7 minute cat mi-a luat mie sa ajung la Arc de la Agronomie. Evident ca au inceput si claxoanele fix cand tocmai trecusem de marele sir. A fost nevoie de un idiot sa claxoneze si-au inceput toti. Unii tineau apasat non stop, altii, isi etalau simtul artistic si il foloseau ca instrument muzical...apasat scurt, scurt, scurt, lung, si de la capat. Fiecare pe melodia lui. Dupa ceva minute le-a trecut. Baiatul de la Brigada speciala de nustiuce se amuza si el de situatie. Oamenii deveneau nerabdatori. Trece in 2-3 minute. Imediat. Si trece si americanu'. Duca-se.
Ma tot gandesc la problema asta cu traficu' infernal din B. Am cateva idei geniale. In primul rnad biciclete. Multe. Si deci piste serioase. Deci restrictionat sau chair interzis traficul automobilele pe anumite strazi. Exemplu: Pache Protopopescu. Exista RATB, tramvai si 311. Daca nu ar mai fi masini ai ajunge in maxim 10 minute la Rosetti. Si fara masini, pe strada sau parcate s-ar putea face piste la modul serios. Si ajungi acolo cu masina, daca ai, o lasi in parcare (care ar trebui sa existe - am si ptr asta solutii) si iei RATB-ul, ca nu te-a facut ma-ta-n masina. Si iti misti fundu' si faci micare. Da' romanu' lenes. Tre' sa parcheze la 5 secunde de unde are treaba. Sau mergi pe jos. Sau ai bicicleta undeva pe masina si o iei si mergi prin oras. Sunt constienta ca Bucurestiul e oras mare (e al 6lea din EU dupa populatie, nu stiu al catelea e dupa suprafata, oricum e mare) si asta face dificil mersul cu bicicleta ca mijloc de transport acasa-work pentru unii. Dar se poate stabili o zona (in partea centrala, sau eventual dupa vechea organizare, cu cele 7 bariere ale orasului) care sa fie bike friendly. Solutii ar fi. Si idei.
In plus, ar trebui incurajat din partea autoritatile sa se utilizeze transportul in comun. Dar asta ar insemna sa rezolve si ei mersul de cacat pe majoritatea liniile. Metroul sa vina la maxim 2 minute, autobuzele ceva mai rar, dar oricum, 5-7 minute, autobuze de noapte. Si ar trebui ca tramvaiului sa ii fie acordat mult mai mult interes. Am vazut un documentar ca in Franta au inceput sa reactiveze linii de tramvai pe care le cam lasasere in paragina. Au realizat ca e cel mai bun mod de a proteja mediul si de a oferi servicii bune de transport. Pentru ca da, desi e vorba de comfort si de satisfactia ta de calator, e vorba si de mediu. Ca-n curand o sa ne ducem dracu' cu totii. Cu tot cu masinile noastre.
Asa...cu parcarile. Ma gandeam ca se pot folosi spatille deja existente daca s-ar face fie parcari subterane (imi zicea fratele ca asa a vazut in Paris), fie la suprafata, pe 2 nivele macar. sau un demisol, si 2 nivele. Si automat intra mai multe masini. Ar arata mai ciudatel, dar se rezolva cu ceva design. Dar trebuie investitii serioase ptr idei d-astea geniale de-ale mele.
P.s. Mi-am amintit ce voiam sa scriu. Cu ce am ramas azi de la curs.
Banc.
Care e diferenta dintre un bou si un taur?
Boul e sotul vacii. Taurul e amantul.
Dar de ce nu e taurul sotul vacii?
Da' ce e bou?
Am ras. Zau. Banc de zootehnist.
Din asta am ramas cu ideea de boul e un idiot ca se alege doar cu nazurile vacii, iar taurul o fute.
The end
PS2. Mi-am amintit ca de fapt lapostul asta trebuia sa zic de ce o sa fac eu cand imi voi lua bicicleta. In o luna, la anu' sau peste 5 ani. Candva imi voi lua. Si atunci voi fi extrem de injurata (chiar daca nu se va sti cine e autorul, cred, sper. Dar vor fi injuraturi). Asa. Avem pistele de biciclete, facute aiurea in mare, dar exista. Asta inseamna ca pe ele tre' sa mearga biciclete (si in unele cazuri si oameni, ca-s comune). Dar de cele mai multe ori pe minunatele piste se gasesc masini. Parcate. Ca, deh, nu-s locuri de parcare in B, si fiecare o lasa pe unde gaseste. Ii inteleg intr-o anumita masura si pe ei. Dar asta tot nu-i salveaza. Asa ca atunci cand voi iesi prima data cu bicicleta mea prin Bucuresti, voi avea la mine niste stickere/etichete pe care le voi lipi fix pe parbrizul masinilor parcate pe pista. Fix in dreptul volanului, ca sa ii deranjeze cand conduc. Si ca sa fie si mai enervant, o sa aleg etichete d-alea de hartie care daca incerci sa le dezlipesti se rup. Si o sa mai scriu si mesaje de bine pentru minunatii soferi. Si poate asa data viitoare se vor gandi de 2 ori cand vor parca in dreptul unei piste, sau fix pe pista. Pai ce dracu', imi place sa se respecte regulile. Si multi bucuresteni se comporta ca niste animale. Asa ca ii voi dresa.
miercuri, 21 octombrie 2009
Primele impresii (de atunci)
Ce-mi veni, da' am zis sa intru pe blogul de pe wordpress. Si-am vazut ca aveam acolo un post scris pe 10 februarie direct din Copenhaga. Cu primele impresii. Cum eram pe atunci si cum vedeam viata si cum abordam problemele.
Il voi pune aici. Ca asta am zs ca o sa fac atunci cand am hotarat care blog va supravietui.
Quote...
Cand a inceput? Heh, nu prea stiu…prin vara, cam asa. Nu m-am dus cand trebuia sa ma duc, nu mi-a parut tare rau ca am ratat, la fel cum am facut mereu, nu incerci, nu risti, nu te lovesti de diverse in viata, nu suferi – proasta combinatie si gandire, but that’s me. Deci s-a facult selectia, eu nu am fost, bye-bye Danemarca. But NO! Danemarca ma voia pe mine, hehe, desi eu nu stiam ca o vreau, si uite asa, prin multe intamplari fericite am ajuns la Acceptance Letter to the University of Copenhagen, Faculty of Life Sciences, sau LIFE mai pe scurt. Si dupa multe alte agitari specifice mie, si multe intrebari extreme de idioate si de obicei cu raspuns foarte logic si evident, iarasi specifice mie, am ajuns pe Bucuresti Otopeni, asteptand vreo ora avionul de Copenhaga, apoi fara sa imi dau seama ce se intampla cu mine, hopa in avion, motoare pornite, ceva inima in gat, ceva amuzata de vikingul extrem de dragut de pe coada si de pe aripile avionului si binenteles de cele 3 puncte albe, pe fundal rosu, care se pare ca sunt specifice ptr Danemarca, nu numai ptr Christiania, cum stiam eu, ca steag al lor. Si uite asa am ajuns pe Kastrup, cu un zbor tare linistit si cu o vedere extreme de frumoasa la apus, iarasi cu noroc ca am nimerit pe parte cu vedere la apus, hehe that’s me – lucky si extrem de unlucky, 2 in 1, voi reveni later la partea unlucky, de obicei tine de electronice si de relatia mea cu ele, thank God ca de obicei predomina partea lucky ;) )
Aterizare cam abupta, daca se poate folosi cuvantul asta, eu calma la suprafata, dar ce era inside, hahaha, storm of thoughts, bad and good, sad and happy, positive and negative, totul opus si totul mixed bine, bine together. Aeroport tare, tare dragut, cica ar fi printre cele mai bine cotate, frumoase din…lume? Dar ce nu e pe primul loc la astia? Iarsi luck, bagajele ajung la banda nr. 5, cauta banda nr. 5, surprise, era fix langa semnul frumos luminos cu bleo deschis “Welcome to wonderful Copenhagen” ;) ) Si am zis cand am plecat de acasa ca eu VREAU sa vad chestia asta si live, nu doar in poze. Luck loves Nena. Bagake - checker, go and meet Simon, cu oprire la un exchange. Poor boy, statea cu foaia aia cu “Elena” si Elena umbla brambura prin aeroport :-j Simon, nice. Let’s go to the hotel! Ajung la aer, ma asteptam sa ma loveasca vantul in fata, val de frig, dar nu…vreme normala de iarna, un miros de iarna tarzie, cu primavara gata sa vina,parca. Frig, poate chiar gerut uscat in aer. Really nice. Te trezeste la realitate. Trenul, cred ca era pe linia S-train, foarte, dar foarte silentios, frateee.Ala nu e tren daca nu te hatana si nu face zgomot cand trece pe la macaz…gandirea mea de roman. Tot drumul pana la hotel, aproximativ 15 minute, nu am facut decat sa compar Romania, Bucurestiul cu Copenhaga. Nu e bine deloc sa faci asta, te deprima ca stai in tara aia.
Sar putin, tocmai am vorbit cu Katja, sa imi explice cum sa folosesc masina de spalat, not that hard. E a doua oara cand o vad, oamenii astia nu au pic de treaba cu tine. Daca le ceri ceva, te ajuta cu placere, iti zambesc, dar in rest, your place, faci ce vrei, ca doar platesti ptr asta, si nu asa de putin. The same thing with Sara, nemtoiaca...impart subsolul cu ea, vine, pleaca, nu sta decat cat sa se schimbe si sa manance, apoi pleaca iar. Viata. Apropo de unlucky, vorba vine, ca ea e de treaba, dar cand am plecat de acasa am zis ca nu vreau sa stau cu o nemtoiaca. Fara nici un motv anume, doar am eu ceva cu nemtii si Germania de mica. Nu imi plac. Bine ca nu am treaba cu fata, ca ma suparam rau sa am asa “ghionion” tocmai la asta. Apropo de alt ghinon. Acum scriu in word si ma mai gandesc daca voi posta asta undeva. Nu am net. Am fost cu laptopul la scoala ptr prezentarea cu agricultura Romaniei, si am zis ca daca tot sunt in acolo sa imi rezolv problema cu laptopul, conexiunea wireless la reteaua facultatii. Nu a mers. Cica totul e setat, dar nu mi se conecteaza. Haha. Nena’s “luck”. Dar de fapt cred ca Gigi-ul de acolo nu stia mare lucru, ca ajung acasa si nu imi mai merge netul. Cica "IT-support, if something doesn’t work these guys will solve it immediately." Se pare ca mai tre’ sa fie si mici chestii negative si la ei.
Am dat si de Sara, ca tot vorbeam de ea. Pare nice. Sper sa fie nice.
Asa, cred ca tre’ sa ma intorc la hotel, sau mai bine la gara din Copenhaga. Kobenhavn H. Extraordinary piece of art. Desi cred ca e doar un fel de hala mare cu iesire spre multe linii de cale ferata, dar frate cum e inauntru, cu candelabre uriase, si arcadele alea din lemn, si au si lift…ca sa nu te chinui cu bagajul. De fapt au lifturi d-astea peste tot pe la s-train-uri si pe la metrou. Civilizatie. Back to hotel, foarte nice si ala, aproape de gara, camera micuta, dar curata. Cartier si strada de curve, hahahaaa. Si muuulte, multe baruri, multe restaurante, multe sex-shop-uri si multe tattoo shops. Destul de misto pentru o prima seara. Desi cam trist..singura printre straini, intr-o sambata seara.
Apoi, aventura pana “acasa”. Simon cica era in stare de mahmureala dupa seara de sambata si nu putea sa vina sa ma duca. Cred si eu, cand umbli cu dozele de bere in ghiozdan J) si dai sa bea persoanelor abia cunoscute de 30 minute. Anyway, drum relativ scurt cu S -train A spre Hundinge, apoi o statie cu nr. 18 bus, si aproape home. O intrebare, doua si gata, arrive at Dansborg Alle 10. Iarasi luck, erau home, si Jens, si colega de casa, toti. Mica discutie cu unul si celalat, apoi ramai singura sa despachetezi.
Gata si mancarea. Azi am facut orez, cu legume si un pic de pui. Am facut muuult. Niciodata nu nimeresc cantintatea de orez crud si mereu imi ies ditamai oalelele de orez ...
1st day of school a fost ceva iarasi de neuitat. Trezeste-te la 6, obisnuieste-te cu casa, apoi fugi spre facultate, caut-o, totul intr-un suflet, ca sa nu intarzii. Ciuciu, la 8.30 eu inca eram in cautarea salii 3-05 unde sa tine “Organic agriculture” Inghetata, fara manusi, ma uitam in gol spre o harta a campusului, cand “Can I help you?” Ii arat foaia, fara pic de speranta, ea “Oh, that’s my course” LUCK??? J Hehe. That was Vibeke, my teacher, minunata profesoara, minunata persoana. Orele incepeau la 9. eu nu primisem mesajul. Asta e, norocul de partea mea. Cursul mi-a parut extrem de interesant din prima zi, mai ales datorita ei. A doua zi aveam sa mergem in excursie, undeva pe langa Roskilde. Ce am vazut acolo nu are sens sa explic. Iarasi foarte tare, astia sunt asi in ale agriculturii, si ale partii de agricultura organica. Si dupa frig cum nu am putut sa indur vreodata si cum nu am crezut ca pot sa indur si sa mai si respir dupa, ajungem la Vibeke acasa, luam pranzul, apoi pregateste-te sufleteste pentru inca o portie de frig, de data asta cu subiectul “vaci de lapte”. N-a fost sa fie, a fost doar o portie de lapte organic la pahar. Foarte bun. Apoi back to Vibeke’s place, pentru cina. Pregatita de noi. Ceva socializare, ceva pregatire, bautura, bucatarie din toata lumea, in final, mancare gustoasa, plus ceva discutii interesante, unele savuroase, funny, si discutii dupa care gandesti “astia nu sunt sanatosi”. Cica au obiceiul de a cauta prin tomberoanele supermarketurilor ptr a se alege cu cate ceva bun de papa, ce in viziunea celor de la supermarket este expirat. Dar nu si pentru ei. Totul se poate manca, chiar si din tomberon, atata timp cat e ambalat, si nu a expirat de prea multe zile…si asta venea din gura profesoarei, o tipa la vreo 50 si ceva de ani, extrem de bine pregtita profesional si cu un simt extem de bun al predatului si care se pare ca are obiceiul de a cauta mancare prin tomberoane, sau cel putin stie de chestia asta si nu are nimic impotriva cu cei ce fac asta. Dumpster diving. Cred ca trebuie sa incerc asta ca sa intru in spiritual orasului. Si sa imi cumpar bicicleta si sa invat sa merg. Nu poti ajunge in Copenhagen si sa nu stii sa mergi pe bicicleta. Loser scrie pe fruntea mea. For now.
I’m out of ideas. I’ll be back some other time. It’s time to eat now.
AAAAAAA. Mi-am cumparat Coca-Cola azi. Mult mai buna decat in Ro. Nu se poate compara. Cum era odata. Pacat ca e scump rau. Painea, care era 6,75 kr si Cola au facut 34 si un pic de coroane. Scump scump. I don’t know what’s next. Cu berea nu prea ma impact, scump si nu extraordinara. In schimb daca tot suntem la capitolul mancare, puiul, legumele, ouale, chiar si laptele cred, foarte gustoase. Nu degeaba sunt ecologice si cam scumpicele. Merita.
End of part 1.
...end of quote.
Il voi pune aici. Ca asta am zs ca o sa fac atunci cand am hotarat care blog va supravietui.
Quote...
Cand a inceput? Heh, nu prea stiu…prin vara, cam asa. Nu m-am dus cand trebuia sa ma duc, nu mi-a parut tare rau ca am ratat, la fel cum am facut mereu, nu incerci, nu risti, nu te lovesti de diverse in viata, nu suferi – proasta combinatie si gandire, but that’s me. Deci s-a facult selectia, eu nu am fost, bye-bye Danemarca. But NO! Danemarca ma voia pe mine, hehe, desi eu nu stiam ca o vreau, si uite asa, prin multe intamplari fericite am ajuns la Acceptance Letter to the University of Copenhagen, Faculty of Life Sciences, sau LIFE mai pe scurt. Si dupa multe alte agitari specifice mie, si multe intrebari extreme de idioate si de obicei cu raspuns foarte logic si evident, iarasi specifice mie, am ajuns pe Bucuresti Otopeni, asteptand vreo ora avionul de Copenhaga, apoi fara sa imi dau seama ce se intampla cu mine, hopa in avion, motoare pornite, ceva inima in gat, ceva amuzata de vikingul extrem de dragut de pe coada si de pe aripile avionului si binenteles de cele 3 puncte albe, pe fundal rosu, care se pare ca sunt specifice ptr Danemarca, nu numai ptr Christiania, cum stiam eu, ca steag al lor. Si uite asa am ajuns pe Kastrup, cu un zbor tare linistit si cu o vedere extreme de frumoasa la apus, iarasi cu noroc ca am nimerit pe parte cu vedere la apus, hehe that’s me – lucky si extrem de unlucky, 2 in 1, voi reveni later la partea unlucky, de obicei tine de electronice si de relatia mea cu ele, thank God ca de obicei predomina partea lucky ;) )
Aterizare cam abupta, daca se poate folosi cuvantul asta, eu calma la suprafata, dar ce era inside, hahaha, storm of thoughts, bad and good, sad and happy, positive and negative, totul opus si totul mixed bine, bine together. Aeroport tare, tare dragut, cica ar fi printre cele mai bine cotate, frumoase din…lume? Dar ce nu e pe primul loc la astia? Iarsi luck, bagajele ajung la banda nr. 5, cauta banda nr. 5, surprise, era fix langa semnul frumos luminos cu bleo deschis “Welcome to wonderful Copenhagen” ;) ) Si am zis cand am plecat de acasa ca eu VREAU sa vad chestia asta si live, nu doar in poze. Luck loves Nena. Bagake - checker, go and meet Simon, cu oprire la un exchange. Poor boy, statea cu foaia aia cu “Elena” si Elena umbla brambura prin aeroport :-j Simon, nice. Let’s go to the hotel! Ajung la aer, ma asteptam sa ma loveasca vantul in fata, val de frig, dar nu…vreme normala de iarna, un miros de iarna tarzie, cu primavara gata sa vina,parca. Frig, poate chiar gerut uscat in aer. Really nice. Te trezeste la realitate. Trenul, cred ca era pe linia S-train, foarte, dar foarte silentios, frateee.Ala nu e tren daca nu te hatana si nu face zgomot cand trece pe la macaz…gandirea mea de roman. Tot drumul pana la hotel, aproximativ 15 minute, nu am facut decat sa compar Romania, Bucurestiul cu Copenhaga. Nu e bine deloc sa faci asta, te deprima ca stai in tara aia.
Sar putin, tocmai am vorbit cu Katja, sa imi explice cum sa folosesc masina de spalat, not that hard. E a doua oara cand o vad, oamenii astia nu au pic de treaba cu tine. Daca le ceri ceva, te ajuta cu placere, iti zambesc, dar in rest, your place, faci ce vrei, ca doar platesti ptr asta, si nu asa de putin. The same thing with Sara, nemtoiaca...impart subsolul cu ea, vine, pleaca, nu sta decat cat sa se schimbe si sa manance, apoi pleaca iar. Viata. Apropo de unlucky, vorba vine, ca ea e de treaba, dar cand am plecat de acasa am zis ca nu vreau sa stau cu o nemtoiaca. Fara nici un motv anume, doar am eu ceva cu nemtii si Germania de mica. Nu imi plac. Bine ca nu am treaba cu fata, ca ma suparam rau sa am asa “ghionion” tocmai la asta. Apropo de alt ghinon. Acum scriu in word si ma mai gandesc daca voi posta asta undeva. Nu am net. Am fost cu laptopul la scoala ptr prezentarea cu agricultura Romaniei, si am zis ca daca tot sunt in acolo sa imi rezolv problema cu laptopul, conexiunea wireless la reteaua facultatii. Nu a mers. Cica totul e setat, dar nu mi se conecteaza. Haha. Nena’s “luck”. Dar de fapt cred ca Gigi-ul de acolo nu stia mare lucru, ca ajung acasa si nu imi mai merge netul. Cica "IT-support, if something doesn’t work these guys will solve it immediately." Se pare ca mai tre’ sa fie si mici chestii negative si la ei.
Am dat si de Sara, ca tot vorbeam de ea. Pare nice. Sper sa fie nice.
Asa, cred ca tre’ sa ma intorc la hotel, sau mai bine la gara din Copenhaga. Kobenhavn H. Extraordinary piece of art. Desi cred ca e doar un fel de hala mare cu iesire spre multe linii de cale ferata, dar frate cum e inauntru, cu candelabre uriase, si arcadele alea din lemn, si au si lift…ca sa nu te chinui cu bagajul. De fapt au lifturi d-astea peste tot pe la s-train-uri si pe la metrou. Civilizatie. Back to hotel, foarte nice si ala, aproape de gara, camera micuta, dar curata. Cartier si strada de curve, hahahaaa. Si muuulte, multe baruri, multe restaurante, multe sex-shop-uri si multe tattoo shops. Destul de misto pentru o prima seara. Desi cam trist..singura printre straini, intr-o sambata seara.
Apoi, aventura pana “acasa”. Simon cica era in stare de mahmureala dupa seara de sambata si nu putea sa vina sa ma duca. Cred si eu, cand umbli cu dozele de bere in ghiozdan J) si dai sa bea persoanelor abia cunoscute de 30 minute. Anyway, drum relativ scurt cu S -train A spre Hundinge, apoi o statie cu nr. 18 bus, si aproape home. O intrebare, doua si gata, arrive at Dansborg Alle 10. Iarasi luck, erau home, si Jens, si colega de casa, toti. Mica discutie cu unul si celalat, apoi ramai singura sa despachetezi.
Gata si mancarea. Azi am facut orez, cu legume si un pic de pui. Am facut muuult. Niciodata nu nimeresc cantintatea de orez crud si mereu imi ies ditamai oalelele de orez ...
1st day of school a fost ceva iarasi de neuitat. Trezeste-te la 6, obisnuieste-te cu casa, apoi fugi spre facultate, caut-o, totul intr-un suflet, ca sa nu intarzii. Ciuciu, la 8.30 eu inca eram in cautarea salii 3-05 unde sa tine “Organic agriculture” Inghetata, fara manusi, ma uitam in gol spre o harta a campusului, cand “Can I help you?” Ii arat foaia, fara pic de speranta, ea “Oh, that’s my course” LUCK??? J Hehe. That was Vibeke, my teacher, minunata profesoara, minunata persoana. Orele incepeau la 9. eu nu primisem mesajul. Asta e, norocul de partea mea. Cursul mi-a parut extrem de interesant din prima zi, mai ales datorita ei. A doua zi aveam sa mergem in excursie, undeva pe langa Roskilde. Ce am vazut acolo nu are sens sa explic. Iarasi foarte tare, astia sunt asi in ale agriculturii, si ale partii de agricultura organica. Si dupa frig cum nu am putut sa indur vreodata si cum nu am crezut ca pot sa indur si sa mai si respir dupa, ajungem la Vibeke acasa, luam pranzul, apoi pregateste-te sufleteste pentru inca o portie de frig, de data asta cu subiectul “vaci de lapte”. N-a fost sa fie, a fost doar o portie de lapte organic la pahar. Foarte bun. Apoi back to Vibeke’s place, pentru cina. Pregatita de noi. Ceva socializare, ceva pregatire, bautura, bucatarie din toata lumea, in final, mancare gustoasa, plus ceva discutii interesante, unele savuroase, funny, si discutii dupa care gandesti “astia nu sunt sanatosi”. Cica au obiceiul de a cauta prin tomberoanele supermarketurilor ptr a se alege cu cate ceva bun de papa, ce in viziunea celor de la supermarket este expirat. Dar nu si pentru ei. Totul se poate manca, chiar si din tomberon, atata timp cat e ambalat, si nu a expirat de prea multe zile…si asta venea din gura profesoarei, o tipa la vreo 50 si ceva de ani, extrem de bine pregtita profesional si cu un simt extem de bun al predatului si care se pare ca are obiceiul de a cauta mancare prin tomberoane, sau cel putin stie de chestia asta si nu are nimic impotriva cu cei ce fac asta. Dumpster diving. Cred ca trebuie sa incerc asta ca sa intru in spiritual orasului. Si sa imi cumpar bicicleta si sa invat sa merg. Nu poti ajunge in Copenhagen si sa nu stii sa mergi pe bicicleta. Loser scrie pe fruntea mea. For now.
I’m out of ideas. I’ll be back some other time. It’s time to eat now.
AAAAAAA. Mi-am cumparat Coca-Cola azi. Mult mai buna decat in Ro. Nu se poate compara. Cum era odata. Pacat ca e scump rau. Painea, care era 6,75 kr si Cola au facut 34 si un pic de coroane. Scump scump. I don’t know what’s next. Cu berea nu prea ma impact, scump si nu extraordinara. In schimb daca tot suntem la capitolul mancare, puiul, legumele, ouale, chiar si laptele cred, foarte gustoase. Nu degeaba sunt ecologice si cam scumpicele. Merita.
End of part 1.
...end of quote.
Click-click-win!
Dand click-uri pe net am ajuns aici
Si ce-am zis? Concurs? Pai hai sa mai citesc...blogger? Pai se pare ca sunt, am si followers de ceva timp, blogul are vechime, postez zilnic...Merge. Si ca sa castigi tre'sa ai noroc. Si ce vad? Extragere pe 1 noiembrie. Pai eu sunt nascuta la inceput de noimebrie. Si ori am noroc d-ala de om tampit, ori ghinion. Acum vreau sa vad cum vine norocul la mine. De-aia particip. Imi place sa particip la chestii de genu' ca sa vad cum merge cu norocul. Desi nu le iau niciodata in serios. Si totusi, am castigat o data. O invitatie dubla la Guru. Am luat-o direct de la Andrei Vulpescu. Ce fericita am fost c-am castigat.
Na si-un quote, cu info despre concurs.
Regulamentul aici
Si ce-am zis? Concurs? Pai hai sa mai citesc...blogger? Pai se pare ca sunt, am si followers de ceva timp, blogul are vechime, postez zilnic...Merge. Si ca sa castigi tre'sa ai noroc. Si ce vad? Extragere pe 1 noiembrie. Pai eu sunt nascuta la inceput de noimebrie. Si ori am noroc d-ala de om tampit, ori ghinion. Acum vreau sa vad cum vine norocul la mine. De-aia particip. Imi place sa particip la chestii de genu' ca sa vad cum merge cu norocul. Desi nu le iau niciodata in serios. Si totusi, am castigat o data. O invitatie dubla la Guru. Am luat-o direct de la Andrei Vulpescu. Ce fericita am fost c-am castigat.
Na si-un quote, cu info despre concurs.
Concurs Banipepost – Restul Castigator
By razvanserbu
Primul concurs unde RESTUL castiga un LAPTOP!
Serviciul Bani Pe Post organizeaza un Concurs pentru bloggerii romani, avand ca premiu un laptop de ultima generatie in valoare de 1.670 lei.
Cel mai important accesoriu pentru un blogger este laptopul. Usor de transportat, usor de folosit, cu posibilitati extinse de conectare la Internet si nu in ultimul rand cu o autonomie a bateriei de mai multe ore, minilaptopul devine in cel mai scurt timp un ajutor indispensabil bloggerului de astazi.
Modelul ales ca premiu pentru Concurs este Asus Eee PC 1002HA, care permite utilizatorilor să beneficieze de un calculator portabil stabil si de incredere; autonomia de 5 ore (durata reala de functionare poate varia in functie de conditiile de utilizare) si spatiul de stocare exclusiv de 10 GB Eee Storage il fac partenerul ideal de calatorii. Ecranul mare de 10.1 inch ofera o vizualizare confortabila, iar tastatura cu dimensiune de 92% din cea a unui notebook tipic face lucrul mai usor si mai relaxant. Hard disc-ul de 160 GB ofera spatiu suficient pentru stocarea documentelor si a fisierelor multimedia de care are nevoie orice blogger care se respecta, mai ales cand minilaptopul cantareste doar 1,2 kg.
„Am decis sa organizam acest Concurs pentru a atrage atentia companiilor asupra blogosferei romanesti. Suntem de parere ca Web2.0 are suficienta vechime in Romania pentru a constitui o forta in domeniul informatiei din tara noastra. Bloggerul roman s-a maturizat si acum este momentul de a investi in blogosfera romaneasca. Evident, prin acest concurs vom ajuta un blogger sa-si poata scrie mai usor materialele, punandu-i la dispozitie un minilaptop de ultima generatie” este de parere Razvan Serbu, directorul general al Serviciului BPP.
Tragerea la sorti pentru acest Concurs va fi extrem de transparenta pentru a asigura obiectivitatea necesara. Astfel, bloggerii, pe masura transmiterii link-urilor prin email vor fi trecuti pe o lista, unde fiecare blogger va capata un numar de ordine. Aceasta lista, va fi facuta publica pe site-ul www.banipepost.com si pe blogul //banipepost.wordpress.com.
La extragerea LOTERIEI NATIONALE 6 din 49 din data de 1 noiembrie se vor extrage 6 numere. Aceste numere vor fi folosite pentru stabilirea câştigătorului în felul următor:
1) Cele şase numere se vor înmulţi între ele şi va rezulta un număr X
2) Numărul X se va împărţi la numărul de participanţi şi va rezulta restul R
3) Câştigătorul este bloggerul al cărui număr de ordine din lista publicată este egal cu R
4) În cazul în care restul R este egal cu 0, ultimul blogger, cu numărul de ordine cel mai mare va fi câştigătorul Concursului.
5) EXEMPLU:
La promoţie participă 157 de bloggeri, numerele extrase sunt 2, 48, 30, 44, 26, 18.
2 x 48 x 30 x 44 x 26 x 18 = 59304960
59304960 : 157 = 377738, rest 94
Bloggerul cu numărul de ordine 94 este declarat câştigător.
Concursul este destinat tuturor bloggerilor indiferent daca folosesc sau nu serviciul online www.banipepost.com.
Pentru a participa la concurs, bloggerul trebuie sa aibe peste 18 ani si sa scrie pe blogul personal un articol referitor la acest Concurs. Link-ul la articol si datele personale ale bloggerului (inclusiv numarul de telefon la care pote fi contactat in vederea ridicarii premiului) vor fi trimise prin email la adresa office@banipepost.com, cu mentiunea „Pentru Concurs”. Blogurile companiilor sau care apartin unei firme nu pot participa la acest Concurs, el fiind rezervat doar persoanelor fizice.
Pentru a fi considerat blogger eligibil, blogul personal trebuie sa contina minimum 10 articole exclusiv articolul despre Concurs si blogul sa aibe un minim de 30 de zile (la data inceperii concursului), cu posibilitatea verificarii vechimii acestuia.
Articolul referitor la Concurs trebuie sa contina un link catre Regulamentul Oficial al Concursului, iar opinia si tonul articolului raman la latitudinea bloggerului.
Lista bloggerilor intrati in competitie va fi publicata la incheierea concursului si INAINTE de tragerea loto pe blogul: banipepost.wordpress.com, astfel incat toata lumea sa poata afla bloggerul castigator in momentul extragerii loto.
Regulamentul aici
Wedding plans
Daca acu' ceva timp am dat de tarafu' ce-mi va canta la nunta, adica ei, azi am gasit o varianta foarte buna ptr locul unde se va tine nunta, adica salonul rustic din complexul Calipso din Agronomie, ca sa fie in ton cu tarafu'. Acum mai tre' sa-mi gasesc barbat :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)