habar n-am

se cam duce 2010. anul pe care l-am catalogat de cacat din prima lui zi. anul care a urmat anului cel mai frumos din cei 25 ai mei. se duce si tot ma gandesc la ce am facut. de unde am plecat si unde sunt. daca am avansat sau sunt mai rau decat eram.
simt nevoia de acea lista, new year's resolution. nu am fost niciodata fana, dar acum o simt acut. in mare parte ptr ca sunt nemultumita. daca era bine totul nu aveam nici o treaba. anul 2009 s-a terminat cu mine in verva. ma simtea ca am ajuns la un echilibru psihic, ca eram impacata cu mine, ca fac cat pot sa fac pasi in fata. aveam un serviciu, nu cine stie ce, dar era ceva, dupa multe luni de stat in varful patului dupa reintoarcerea din copenhaga. gasisem byp-ul si deja eram in paine, cunoscusem oameni cu care ma simteam extrem de bine, aveam idei, le  puneam in practica, ma incercam si imi iesea, ce imi puneam in cap sa fac imi iesea. se intrevedea si o mica idila. eram la trecerea intre ani cu prietenii mei, cei dintotdeauna. totul era bine. asta era pana pe 1 ianuarie seara. cand s-a dus dracu totul. cand poate am fortat lucrurile. cand m-a panicat. cand nu eram pregatita ptr ce voiam cu mintea de fapt. cand nu mi-am putut stapani emotiile. si s-a naruit totul. de la un singur element, s-au dus apoi toate. incet, pe rand. si in primul rand increderea in sine. e urat si obositor sa tragi de o persoana cateva saptamani numai ca sa iti zica ca nu te vrea, in fata. ca sa poti merge mai departe. te epuizeaza si te marcheaza. si totusi, am reusit. am primit, scris negru pe alb, "nu esti ceea ce vrea". eliberator. inceputul sfarsitului.
uitandu-ma acum, la 2010, nu pare atat de rau. daca ii zic oricui din lumea asta ce am facut eu in 2010 si apoi ii zic ca il consider un an de cacat si ca de fapt mint cand ma intreaba lumea cum imi e si eu zic bine, la serviciu e bine, eu sunt bine, am provocari zilnic si nu am timp sa ma plictisesc, vor zice ca sunt dusa cu capu'. poate ca sunt. 2010 a insemnat  un serviciu nou, pe mult mai multi bani decat as fi asteptat vreodata, provocari carora le-am facut fata destul de bine, calcatorii cat n-as fi visat, locuri si tari vizitate, oameni de tip "vedeta" cunoscuti, oameni frumosi cunsocuti, o noua idila, tot asa pe sfarsit de an, un inceput pe care il asteptat de mult, continuarea cu byp-ul, mai putin activa, dar inca sunt pe metereze. am avut din toate, plan personal, profesional, material, turistic, intim, si ce mai vreti. si sunt nemultumita. de multe.
nu sunt impacata cu mine.

You know what? When I look back on my little life and the birds I've known, and think of all the things they've done for me and the little I've done for them, you'd think I've had the best of it along the line. But what have I got out of it? I've got a bob or two, some decent clothes, a car, I've got me health back and I ain't attached. But I ain't got me peace of mind - and if you ain't got that, you ain't got nothing. I dunno. It seems to me if they ain't got you one way they've got you another. So what's the answer? That's what I keep asking myself - what's it all about? Know what I mean?

e din alfie. ala din '66. l-am vazut aseara. merita. so what's the answer? sa vina 2011!

e de cacat totul. anul asta e de cacat. am zis-o din prima zi a lui. si nu se dezminte nici acum, aproape de final. astept un 2011 altfel. pe modelul unul rau, unul bun.

it was thom!

am zis sa mai ascult o data, de fapt sa mai vad o data cum danseaza thom yorke la un concert...ma amuzase prima data. apoi ma gandii sa vad cand si daca au ceva concerte asa ca am ajuns pe site. nimic for now. apoi am dat de blog-ul lor unde mai baga oamenii din cand in cand cate0un gand. si thom cate un chart. 10 piese. zic sa dau un search pe youtube la una...ca imi sarise numele in ochi. si gasesc numai "thom sent me here", "it was thom", tra la thom. dau si de un chart cu nume de care am mai auzit. mos def, baby. nu stiam piesa. ascult. ghici. "it was thom". haha. pai si la mos def. cata influenta are omul asupra maselor. vad apoi ca imi sugereaza youtube-ul sa ascult m.i.a. - m.i.a., si asta piesa din acelasi chart. o stiam, dar zic sa testez. "it was thom" or it wasn't. of course itwas.
deci gata. s-a terminat cu jmecheria. ma duc sa dorm.

dansul

Miscellanous

asta e asa ca sa nu uit...
am trecut pe la muncii pe langa o florarie de acolo si mi-au sarit in ochi niste coroane cu flori din plastic. bine, le vad mereu, dar azi le-am observat. si asta m-a facut sa ma gandesc la diverse. le enumar.
- first. cand o sa mor eu vreau flori naturale. pai de-mi vii cu coroana cu flori de plastic eu invii sa te bat cu florile peste ochi.
- next one a fost tot cu moartea. ma mai gandesc eu asa...si ma gandeam ca de ar fi vreodata sa mor subit, ce s-ar intampla cu oamenii cu care comunic prin online. mi-ar placea sa stiu ca exista o persoana care in caz de nefericit eveniment si ii anunte pe cativa, selectati de mine, ce am patit. cred ca e cazul sa imi fac testament :) Apoi au fost ganduri cu fel de fel de fixuri de-ale mele. miscellanous stuff.
- cand trec pe langa un cos de gunoi si este la inaltimea umarului/fetei cu partea de aruncat, si daca mai e si noapte, mor de frica la gandul ca de acolo o sa iasa un sobolan si o sa ma atace;
- nu suport sa merg cu pungi in mana. mai accept, poate, cate una din plastic, dar trebuie sa arate intr-un anumit fel. pungi de hartie, de material, never. doar daca sunt purtate pe umar. de aia am mereu ditamai gentoiul. indes tot de pot.
- pe acelasi principiu, urasc sa merg cu flori pe strada in mana. cel mai bun exemplu: anul asta de 1 martie am bagat zambilele si ghioceii primiti in geanta si asa am umblat cu saracele flori vreo 3-4 ore prin oras.
- inca imi e frica de biciclete. desi acum le vad cu alti ochi, inca tresar cand vad vreun biciclist ca vine amenintator spre mine.
- dupa ce ma uit la un film de groaza nu pot sa dorm cu picioarele afara din patura, sau scoase din perimetrul patului. mi-e frica de monstrul de sub pat.
- vara nu pot sa dorm daca nu am un cearceaf care sa ma acopere. oricat de cald ar fi.
- ca sa adorm deseori stau pe burta cu un picior ridicat in sus, la 90 grade de la genunchi.
- nu imi place fumul de tigara, dar imi place la nebunie mirosul de tutun pe pielea palmelor si mirosul de tutun al tigarilor neaprinse si al pachetelor de tigari.
- imi place mirosul de carte, revista noua, mirosul de piele noua

....mai adaug
- cand vad un obiect ma gandesc la doua lucruri:
1. cum as putea sa fac ca sa il fur. asta e mai mult asa ca sa ma incerc sa vad cat ma duce mintea...si apoi daca mi-ar reusi m-as intoarce sa il inapoiez. am o mare atractie in a "fura" tablouri si obiecte de arta si decoratiuni si mai ales steaguri din institutii publice.
2. ma gandesc cum ar putea acel obiect sa te ucida sau sa omori pe cineva cu el. de exemplu: mananci o capsuna. in cate feluri poti muri de la ea - otravit, aluneci pe ea, te ineci..etc..astea sunt cele mai simple.

Bulgaria si femeile (si barbatii)

Show encrypted text

Dirrrty

Ieri, mergand spre casa, pe Basarabia, ce imi e dat sa vad? Eram aproape de Bariera, unde e un magazin TCM. Acolo, dupa magazin e un spatiu viran. Asa e de cand ma stiu. Si cum mergeam eu imi intra in campul vizual niste picioare dezgolite. Piele pe frigul ala. Dar avea pantofi si tricou. La culoare negre. No pants, though. Si cum coltul ala era cam intunecat, albul pielii sarea imediat in ochi. Am trecut repede si-am inceput sa rad singura pe drum. Mi-am adus aminte instant de alte faze de genul. UNa destul de recenta, acum maxim 2 saptamani. Un tip se pisa in Piata Muncii, pe refugiul din statia lui 104, statia pentru centru. Pe acolo ramane pe trotuar doar un spatiu de juma' de metru sa treci. Si eu mergeam, ca pinguinu', incercand sa nu alunec pe gheata si sa uit de frig. Va pe unu ca sta cu fata spre refigiu, in spatele lui si ma intreb ce dracu face acolo, ca blocheaza circulatia. Il injur in gand fix inainte sa trec pe langa el. Trec de el si realizez ca el ed fapt se pisa. Nu ca as fi vazut, dar avea pozitia de pisat pe gard. Ma intreb acum, oare aia de stateau in refugiu au simtit, mirosit, vazut ceva...ca stiu ca refugiile astea sunt cu sticla transparenta :)) O sa verific astazi. Cat asteptam eu sa se faca verde, vine si individul, si imi arunca o privire. Pesemne l-oi fi deranjat.
Am lasat la urma pe preferatul meu in d-astea. Boschetarul de pe Kiseleff. Eu mergeam la scoala, cand eram si eu studenta, pe jos prin parc, apoi pe Kiseleff. Acolo, de cum inmugureau copacii pana toamna tarziu era in tufisuri un boschetar ce o freca pentru cei ce asteptau in statie masinile sau pentru cei din autobuze. Baiatul era foarte darnic, facea si "pss, Pss" sa fie sigur ca are spectatori. Eu ma obisnuisem cu el, aproape ca ma miram daca a patit ceva atunci cand nu era la post. Si avea loc bun...ca era acolo un fel de tufis care ii permitea si sa fie vizil perfect pentru oamenii din masini, si pentru cei din statie dar sa se ascunda daca era nevoie. In anul 5 nu tin minte sa-l fi mai vazut. Habar nu am daca a patit ceva sau daca si-a schimbat locul. Ii dedic postarea asta lui. Nu o sa uit ziua cand a iesit din ascunzis si o freca in mijlocul strazii, in fata unei fete ce se odihnea pe banca pana ii sosea masina. O scena induiesatoare. Ambii pareau ca traiesc momentul. :))