E 5. N-am facut nimic toata ziua. Nu am cum. Nu am chef de nimic. Bine, am postat niste anunturi, ca poate ma mai suna cineva...dar in rest..am ignorat pe toti. Clienti noi, clienti pe care ii aveam in vizor, ce poate ar aduce bani...n-am avut chef. Asa patesc mereu dupa ce fac ceva bani. Iar acum am si starea asta tampita.
Am realizat, in timp ce dormeam la birou, lafaita in scanul de la birou, cu picioarele intinse pe mai stiu eu unde, ca sunt singura fata agent de la agentie. Mai e o tipa, coordonatoarea noastra .Dar ca agenti, doar eu si ei. Si imi iese si ceva bani. Sunt tare, ce mai. Daca as munci si cu chef, ar iesi nebunie.
Deci, neavand chef de nimic am hotarat, aproape 80-90% ca e rost de plimbat. Asa ca ma duc la Timi. Am vorbit deja cu Vlad, m-am autoinvitat, ma primeste, i-am promis si ca-i fac papanasi (anu' trecut i-am promis ca-i fac clatite si i-am si facut), i-am facut programul, am si concertul ca pretext (Carbon, sambata), mai trebuie sa ma urc vineri dimineata in tren. Si probabil ca asta voi face. Ca prea am stat in B. Si-am un mare dor de duca. Si sa schimb mediul un pic. Si-am si banii acum. Banii de la inchirierea cu Marcel. :)
Am mai citit bloguri azi...dar tot asa, fara mare chef. Si-am dat iar peste un post care ma da peste cap de fiecare data. O bucata scrisa cum nu se poate mai bine, ce reda fix ce trebuie si fix cum este realitatea. "BIKE". Doar despre asta e vorba. Si e frumos. Si o bicicleta acum, pe frigul asta, pe zapada, ep ninsoara, m-ar trezi. O bicicleta acum nu m-ar lasa sa fiu in letargie, sa nu am chef, sa nu zambesc. Ea nu m-ar lasa si nu m-ar dezamagi. Pana atunci, pana la toamna, visez, imi amintesc. O sa fac primul pas spre bicicleta care ma tine vesela, in tren spre Timi. O sa ma apuc sa invat ptr IELTS. Ce poti face altceva in 20 de ore cu trenul?
Se afișează postările cu eticheta pedalez. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pedalez. Afișați toate postările
luni, 18 ianuarie 2010
joi, 24 septembrie 2009
Calea Victoriei
Am fost la marsul biciclistilor marti. A fost saptamana europeana a mobilitati de pe 16 pe 22, sau cam asa ceva (daca de pe 16 pe 22 sunt 7 zile atunci de pe 16 e:) Oricum, ideea e ca au fost multe evenimente, axate pe ecologie, mediu, durabilitate, si cu bicicleta in centru pe piedestal, si asta in multe orase europene, culminand totul marti, cu marsuri. La noi au fost vreo 1.000 de zapaciti. Impatimiti ei, si oameni destepti, dar cam degeaba zic eu pana la urma. Nu stiu cat se va schimba din mentalitate. Nu acum. In timp, poate.
Ar fi multe de spus. O sa mai scriu. Cert e ca mi-a placut le nebunie sa merg cu viteza pe langa Arcul de triumf, cu traficul blocat de politisti, sa pedalez in formatie pe Kiseleff, apoi iar sa trec cu viteza prin piata victoriei, si iar sa trag un urlet iuhuuuu, cu pumnul sus strans. E tare senzatie. E frumos sa te uiti in fata, sa te uiti in spate si sa vezi numai biciclete. Unele ah, cat de frumoase. Sa vezi tipe cu tocuri si fuste pe biciclete, cu flori in cosul de la bicicleta. e frumos sa pedalezi pe toata Calea Victoriei, sa vezi cu alti ochi orasul. Tare frumos este un oras de pe bicicleta. si apoi sa mergi aproape pe noapte pe Magheru, in ilegalitate, ca bicicleta ta inchiriata nu avea lumini. Am incercat si trotuarul pe Magheru, mai inspre Romana. si a fost totul in regula si foarte foarte frumos. Astept sa imi iau bicicleta mea.
A doua zi am descoperit ca am aparut si la teve la prima pentru ca se gandise gagica sa vorbeasca la 3 metri de mine si cameramanul ei sa imi filmeze ceafa. I'm a star. Ha HA.
Ar fi multe de spus. O sa mai scriu. Cert e ca mi-a placut le nebunie sa merg cu viteza pe langa Arcul de triumf, cu traficul blocat de politisti, sa pedalez in formatie pe Kiseleff, apoi iar sa trec cu viteza prin piata victoriei, si iar sa trag un urlet iuhuuuu, cu pumnul sus strans. E tare senzatie. E frumos sa te uiti in fata, sa te uiti in spate si sa vezi numai biciclete. Unele ah, cat de frumoase. Sa vezi tipe cu tocuri si fuste pe biciclete, cu flori in cosul de la bicicleta. e frumos sa pedalezi pe toata Calea Victoriei, sa vezi cu alti ochi orasul. Tare frumos este un oras de pe bicicleta. si apoi sa mergi aproape pe noapte pe Magheru, in ilegalitate, ca bicicleta ta inchiriata nu avea lumini. Am incercat si trotuarul pe Magheru, mai inspre Romana. si a fost totul in regula si foarte foarte frumos. Astept sa imi iau bicicleta mea.
A doua zi am descoperit ca am aparut si la teve la prima pentru ca se gandise gagica sa vorbeasca la 3 metri de mine si cameramanul ei sa imi filmeze ceafa. I'm a star. Ha HA.
joi, 17 septembrie 2009
Mirror, mirror on the wall
Azi am iesit un pic prin cartier, sa iau ceva ptr mama, nu conteaza. Conteaza ce-am vazut. Un tip, gen de-ala de e paznic la metrou, asa slab, si cu fata batuta de viata, pe o bicicleta, alba, parea noua, desi facea ceva zgomot, nu mi-am dat seama exact de la ce. Faza tare e ca avea niste oglinzi retovizoare fix ca la motociclete. Mi-am lungit gatu' uitandu-ma dupa el. Extrem de misto. Imi caut si eu cand imi iau bicicleta. Care moment sper sa fie cat mai apropiat, plus ca se deschide ceva misto rau in /B. Ciclop. Si au ceva biciclete foaaaaaarte dragute. Si ieftinele, fata de oferta actuala de biciclete de oras din Bucuresti. Abia astept sa vina noiembrie. 2 mai exact. Iuhuuu!
marți, 15 septembrie 2009
Free city bikes
Acum 13 zile, pe 2 septembrie am avut o zi tare misto. M-am simtit super in Bucuresti si am facut chestii pe are nu credeam sa ajung sa le fac prea curand pe aici. Schimbari. In bine. Si-mi place la nebunie asta. Optimism.
Ideea e ca am zis ca e cazul sa trec pe la scoala sa ma interesez de mastere. Zis si facut. Am plecat de dimineata, m-am plimbat prin campus, prin gropi, prin santiere, pe la secretariate, am asteptat pe la usi, am aflat diverse, si am plecat.
M-am oprit pe la obisnuita inghetata la cornet, care era delicioasa in ziua aia si apoi am pornit iarasi pe obisnuitul meu drum, pe jos, dar de data asta spre parcul Kiseleff. Acum o dau cu copy paste din postul de pe blogul de pe wordpress. "Ma indrept spre parcul Kiseleff, unde stiam ca o sa dau de biciclete de inchirat. Doar cu buletinul. Abia astept. Pe drum, dupa ce am trecut de Arcul de Triumf tot ma intalnesc cu diversi pe astfel de biciclete. Stiam din ziar ca nu ar avea voia sa paraseasca zona parcului. Poate au schimbat regulile. Ajung. Iau formular, completez, citesc reguli – nu e voie utilizarea in afara parcului. Pe dracu’ – fix pe pistele de biciclete pana la Casa Scanteii o sa ma duc. Na! Ca pot! Si dusa am fost. Kiseleff – Casa Presei – Herastrau pe la parcul de distractii – pe langa lac – pe la teatrul de vara – Arcul de Triumf – parcul Kiseleff – fix o ora de pedalat.Aici http://www.greenrevolution.ro/evenimente/la-pedale-bike-sharing-gratuit-de-maine-in-kiseleff_id4825.html (Altfel habar nu am cum sa fac sa pun link, ca-s varza, si desi mereu intreb cum se face si mi se zice, mereu uit.) Biciclete misto, verzi, cu cosulet, pe marimi, pentru femei si barbati, pentru copii. Extraordinara idee. E pentru prima data de cand m-am intors cand chiar simt si cred ca lucrurile pot merge spre bine in Ro, si in B. si chiar mi-a placut iar Bucurestiul. De data asta cu motiv. Inainte il iubeam by default. Ca era al meu, singurul loc unde am locuit, singurul oras pe care il stiam (se presupune ca il stiam). Simt ca abia acum incep sa il descopar. Dar cum zic mereu , “never say never”, mereu las loc ptr ceva nou, ptr continuare, trecere la alt nivel. Sau incerc.
Cam atat a fost azi, dar m-am simtit bestial in Bucuresti. Am uitat ce mai voiam sa zic, daca mai voiam sa zic ceva.
Ideea e ca am zis ca e cazul sa trec pe la scoala sa ma interesez de mastere. Zis si facut. Am plecat de dimineata, m-am plimbat prin campus, prin gropi, prin santiere, pe la secretariate, am asteptat pe la usi, am aflat diverse, si am plecat.
M-am oprit pe la obisnuita inghetata la cornet, care era delicioasa in ziua aia si apoi am pornit iarasi pe obisnuitul meu drum, pe jos, dar de data asta spre parcul Kiseleff. Acum o dau cu copy paste din postul de pe blogul de pe wordpress. "Ma indrept spre parcul Kiseleff, unde stiam ca o sa dau de biciclete de inchirat. Doar cu buletinul. Abia astept. Pe drum, dupa ce am trecut de Arcul de Triumf tot ma intalnesc cu diversi pe astfel de biciclete. Stiam din ziar ca nu ar avea voia sa paraseasca zona parcului. Poate au schimbat regulile. Ajung. Iau formular, completez, citesc reguli – nu e voie utilizarea in afara parcului. Pe dracu’ – fix pe pistele de biciclete pana la Casa Scanteii o sa ma duc. Na! Ca pot! Si dusa am fost. Kiseleff – Casa Presei – Herastrau pe la parcul de distractii – pe langa lac – pe la teatrul de vara – Arcul de Triumf – parcul Kiseleff – fix o ora de pedalat.Aici http://www.greenrevolution.ro/evenimente/la-pedale-bike-sharing-gratuit-de-maine-in-kiseleff_id4825.html (Altfel habar nu am cum sa fac sa pun link, ca-s varza, si desi mereu intreb cum se face si mi se zice, mereu uit.) Biciclete misto, verzi, cu cosulet, pe marimi, pentru femei si barbati, pentru copii. Extraordinara idee. E pentru prima data de cand m-am intors cand chiar simt si cred ca lucrurile pot merge spre bine in Ro, si in B. si chiar mi-a placut iar Bucurestiul. De data asta cu motiv. Inainte il iubeam by default. Ca era al meu, singurul loc unde am locuit, singurul oras pe care il stiam (se presupune ca il stiam). Simt ca abia acum incep sa il descopar. Dar cum zic mereu , “never say never”, mereu las loc ptr ceva nou, ptr continuare, trecere la alt nivel. Sau incerc.
Cam atat a fost azi, dar m-am simtit bestial in Bucuresti. Am uitat ce mai voiam sa zic, daca mai voiam sa zic ceva.
Prima mea bicicleta
Am cumparat-o intr-o marti, pe 24 februarie 2009, spre seara, pe la 5-5 jumate. De la un magazin micut de pe Gammel Kongevej, recomandat de niste colegi. Isi luasere niste biciclete ieftine de acolo. Nu mai imi aduc aminte de ce m-am dus la ora aia, atat de tarziu ca martea eram libera, nu aveam scoala. Deci cred eu ca am venit de acasa, cu autobuzul si am mers pe jos pe strada de la Frederiksberg Radhus. Am dat de cateva din magazinele de muzica de pe strada aia (cautasem eu pe net si gasisem u fel de ghid al magazinelor de muzica, cu info despre ce tipuri de muzici au, preturi, starea cd-urilor). Abia asteptam sa vad de ce dau. Am intrat, am vazut, am plecat – ca erau scumpe ptr buzunarele mele. Chiar si alea reduse. Dar e un rai ce e pe acolo. Magazinul? Era asa mic ca era sa trec pe langa el. Inauntru am gasit un tip, tinerel, nu avea cred 25 de ani, sau poate avea si parea el tanar. Dintr-o tara din Orient. Mi-a spus. Am uitat care. Foarte simpatic. Divaghez putin. Pentru ca mi-a placut de el, de cum mi-a vandut bicicleta, l-am recomandat si altor prieteni, si atunci cand peste veo 2 luni am mers cu o colega sa isi ea si ea bicicleta, tipul m-a recunoscut. Tare suprinsa am fost. M-a facut sa il plac si mai mult.
Ca sa revin la de-ale pedalatului, cunostinele mele legate de biciclete erau pe minus. Mi-a aratat ce avea si ochii mei sar pe una micuta, magenta cu fluturasi galbeni, cos negru din metal in fata, dar fara frane de mana, sau viteze. Bicicleta de oras, evident. Pe acolo nu prea se poarta moutain bike-uri, cel mult de viteza,, cu roti subtiri. Dar atat. Stilul primeaza. A mea, gandind acum retrospectiv si la rece nu prea era stylish, dar atunci cand am vazut-o m-am indragostit, si deja ma simteam tare mandra de ea stiind ca o sa pedalez in viitor. Am asoratat-o cu un lacat ieftinel, dar verde aprins, niste lumini si gata. Tipul mi-a dat un singur sfat. Cand o sa inveti sa mergi si o sa iesi cu ea sa ai grija sa nu cazi sau sa iesi de pe pista pe strazile aglomerate. Bun sfat. Si am plecat cu ea pe langa mine, pana la statia de S-train, Vesterbro. In juma’ de ora eram acasa, cu picioarele pline de vanatai deja. Dar gata sa invat sa merg. Si dusa am fost timp de vreo ora jumate pe strazile linistite din Hvidovre.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)