Letargie

E 5. N-am facut nimic toata ziua. Nu am cum. Nu am chef de nimic. Bine, am postat niste anunturi, ca poate ma mai suna cineva...dar in rest..am ignorat pe toti. Clienti noi, clienti pe care ii aveam in vizor, ce poate ar aduce bani...n-am avut chef. Asa patesc mereu dupa ce fac ceva bani. Iar acum am si starea asta tampita.
Am realizat, in timp ce dormeam la birou, lafaita in scanul de la birou, cu picioarele intinse pe mai stiu eu unde, ca sunt singura fata agent de la agentie. Mai e o tipa, coordonatoarea noastra .Dar ca agenti, doar eu si ei. Si imi iese si ceva bani. Sunt tare, ce mai. Daca as munci si cu chef, ar iesi nebunie.

Deci, neavand chef de nimic am hotarat, aproape 80-90% ca e rost de plimbat. Asa ca ma duc la Timi. Am vorbit deja cu Vlad, m-am autoinvitat, ma primeste, i-am promis si ca-i fac papanasi (anu' trecut i-am promis ca-i fac clatite si i-am si facut), i-am facut programul, am si concertul ca pretext (Carbon, sambata), mai trebuie sa ma urc vineri dimineata in tren. Si probabil ca asta voi face. Ca prea am stat in B. Si-am un mare dor de duca. Si sa schimb mediul un pic. Si-am si banii acum. Banii de la inchirierea cu Marcel. :)

Am mai citit bloguri azi...dar tot asa, fara mare chef. Si-am dat iar peste un post care ma da peste cap de fiecare data. O bucata scrisa cum nu se poate mai bine, ce reda fix ce trebuie si fix cum este realitatea. "BIKE". Doar despre asta e vorba. Si e frumos. Si o bicicleta acum, pe frigul asta, pe zapada, ep ninsoara, m-ar trezi. O bicicleta acum nu m-ar lasa sa fiu in letargie, sa nu am chef, sa nu zambesc. Ea nu m-ar lasa si nu m-ar dezamagi. Pana atunci, pana la toamna, visez, imi amintesc. O sa fac primul pas spre bicicleta care ma tine vesela, in tren spre Timi. O sa ma apuc sa invat ptr IELTS. Ce poti face altceva in 20 de ore cu trenul?

Wave'em like you just don't care

Mi s-a intamplat o faza super tare acum in drum spre Agronomie. Primesc ceea ce vreau sa dau. Eram la metrou la Muncii si asteptam sa porneasca metroul. Ma uitam pe geamul usii si in campul meu vizual era un tip cu o tipa. Nici macar nu ma uitam la el, doar era pe acolo, pe peron. Cand se intoarce, se uita la mine si incepe sa imi faca cu mana de 2-3 ori. Apoi nu il mai vad. Apare iar, de data asta prin geamul dintre usi, dar deja nu se mai uita. Mergea linistit spre iesire. Metroul porneste si il vad iar, tot prin geamul de la mijloc. Vad ca a auzit si simtit ca metroul a pornit sa da sa se intoarca. Il pierd iar. Apare in usa, ma cauta cu privire, eu il fixez, si iar imi fac cu mana. Pe fata mea apare un zambet, apoi incep sa rad si il pierd iar. Si asta a fost. Nu am mai avut timp sa ii raspund si eu. Am stat sa ma gandesc ce sa fac, m-am lasat prada mirarii in loc sa actionez. Imi pare rau ca nu i-am facut si eu cu mana. Dar mi-a inveselit seara. Mersi. Habar n-am daca ne stiam, desi nu cred. Habar n-am daca el credea ca ne stim. Si iarasi habar n-am daca doar avea buna-dispozitie intr-o seara ploioasa de duminica sau avea chef de experimente, sau cine stie ce. Dar mi-a placut. O sa fac si eu. Dar eu le voi zambi oamenilor.

Am tot dat de oameni veseli si carese bucurau de moment. Tot azi, dar de dimineata eram cu alte 4 fete si mergeam pe langa BNR, pe partea cu Valea Regilor si radeam de porumbei, dupa ce ii speriasem eu. Din pasaj vine un alt grup de tineri ca sa facem poze cu ei. Erau de la o organizatie si erau la un quest. Si am facut poze cu ei. Noi tocmai de vorbeam de "nimic nu e intamplator" si alte chestii de genul asta. Le-am fericit ziua. Ca era cam gol pe acolo si ei aveau nevoie de 16 oameni cu care sa faca poze in pasaj. N-am reusit sa scot de la ei unde vor pune pozele, dar stiu care e organizatia deci sper sa fac rost de poza ..nu de alta dar tipul cu care am facut eu poza era dragut foc. You never know :))
Vineri am dat de altii...tot cu poze. Eram in Herastrau pe la stauile alea dinspre Charles de Gaulle. Mergeam amarata, vaide mine cu ghiozdanu' plin si greu in spate, cu geanta meau uraiasa pe umar si cu 5 frunze galbene in mana. Ma plimbasem prin frunzele cazute. Imi place de mor sa fac asta toamna, prin perioada asta, ca e covor. Si miroase frumos. Si simteam nevoia sa fac ceva ce-mi place pentru ca tocmai se gasisera niste idioti sa se ia de mine in parc. Chestie care nu mi s-a mai intamplat. Faza nasoala e ca au pus mana pe mine. Mergeam, i-am vazut si dau sa ii ocolesc cand unu se pune fix in fata mea si ma ia de brat, ca la plimbare. Eu sa turbez. Ca e faza cu spatiul personal. Si innebunesc cand ma atinge cineva pe care nu il cunosc cu intentia de a se baga in seama. Dar am fost calma, cat de cat, m-am smucit, nici macar nu m-am uitat la el, si in timp ce mergeam i-am zis "Te rog frumos ia mana de pe mine!". S-au ofticat ai dracu ca aud cum zice "Esti cam vulgara. Draguta, dar vulgara". Sa mori tu! Norocu' tau ca nu stiu sa-njur si nu-mi vine asa natural. Ca-ti aratam eu vulgar. Plus ca aveam si juma' de sifnoier dupa mine si in caz de reactii urate nu puteam fugi. Auzi, vulgar. Oligofreni. Asa...si cum mergeam eu dupa toata faza cu idiotii vad cum iese de dupa o statuia o tipa ce imi face un fel de "hei, sht, ne poti ajuta". Eu ma uit, ii vad pe ceilalti veseli, razand in spatele ei, ma uit la statui si la un loc pe unde sa ajung pe partea lor, sar peste statui si ajung al grup. Doi tipi, doua tipe, in jur de 30, plus/minus. Cu frunez in maini, prin frunez si razand. Tipa ce ma racolase cu un aparat mai profi in mana. Ca sa le fac o poza in timp ce sar. Imi bag frunzele mele in geanta, iau aparatul si astia incep sa sara. Le-am mai facut 2 randuri de poze, ca sa fie ei multumiti, am facut 2-3 glume cu ei si-am plecat.

De toamna

Ceai de toamna de la Fares, din gama Anotimpuri. Yap, I love tea. Black. Oricand. Acum, ca e mai frig in casa decat afara, e perfect. Si Fares e firma mea preferata de ceaiuri. Romanesc (scrie frumos si vizibil pe ambalaj - Produs in Romania), cu traditie (din 1929), preocupati de sanatate si mediu (au emblema si gama de produse - "Linia verde"), ieftin (comparativ cu ceaiurile Lipton, Pickwick, Twinnings), variat si inovativ (au unele game unice pe piata romaneasca, din ce stiu eu, cum ar fi gama asta "Anotimpuri", care cred ca e noua, gama de "Aromate" fara arome aduagate, totul 100% natural, gama "Afectiunile omului modern", care are unele foarte bune la gust si utile, "Somn linistit", "Antistres", etc. Sunt fana.
Si daca am scris de ce imi place, trebuie sa zic si ce am facut azi. Am iesit la plimbare prin Herastrau. De data asta nu am fost singura, ci cu D. Ne-am dus sa ne intolim, din Pavilionul H, ca am descoperit ca-s haine mai ieftine, dar si de calitate, la modul ca sunt foarte multe standuri unde au haine aduse de la diverse firme straine (dau exemplu Topshop, ca e my favorite), care haine sunt facute in Romania, apoi trimise la ei in magazine(in exemplul meu, Anglia). Si romanii ciuciu haine. Dar probabil hainele astea sunt apoi readuse aici, fiind din sezoanele trecute. Dar nu ma deranjeaza. Ca sunt haine foarte bune. Asa...si trecand peste partea de shopiing, care nu ma incanta deloc, doar ma oboseste, am mers prin parc. Noi doua. Si cam atat. Eu stiam cum e parcul toamna, cand ploua. Mergeam zi de zi dimineata la 7 jumate dimineata prin parcul ala, pe soare, ploaie, zapada. Si imi placea la nebunie linistea. Iar cand ploua e si mai frumos. Imi place ploaia de mor. Ma simt extrem de bine cand ploua. Desi dardai de frig, sunt vesela, binedispusa. Iar cand combini parc gol, ploaie si toamna, deci frunze colorate cazute pe asflat sunt in extaz.

Let's take a walk

Am ajuns acasa. pe la 12.30. 12.24 de fapt. Si abia acum pot sa respir normal. Am venit pe jos. De pe Mantuleasa cu Negostori. Am fost la BYP OUT. Si cum era dragut, lumea picta, discutii interesante nu mi-a venit sa plec la 11 fara ca sa prind 311-le. Si-am stat. La 11 jumate s-a spart gasca si eu m-am ales cu o tipa care mergea pana la piata alba iulia. Mai exact, la intersectia unde e sediul Zepter.
Mie imi place sa merg pe jos. Mult de jos. Prefer asa decat o masina sau un RATB. Si seara e si mai bestial.Numai ca mereu s-a nimerit sa am cu cine sa merg acasa noptile cu masina, sau cu taxi-ul. Si chiar daca as vrea sa fac plimbari d-astea nocturne, nu am cu cine.
A fost drgauta plimbarea cu ea. Desi la pas rapid ca ma gandeam ca de la Alba Iulia eu merg singura. Si am ramas singura. 11.59. Ia-o la sprint. Abia mai puteam sa respir. Ca oricuum eu-s agitata. si faceam diverse scenarii in minte. Desi nu era tipenie de om. doar masini. Era unul de fapt, care s-a nimerit fix in spatele meu. Mergi si mai repede. Trec de piata, ajung in paradisul bastanilor de Decebal. Cafenele deschise, barosanii cu burtile umflate la brat cu gagicutele pe tocuri de 15. Cateva cu aspect de pitzi la cafenele. Eu trecand fulger pe langa toti. Bine, cand am vazut oameni m-am mai potolit. Mai incetinel. La Zvon, mare intrunire. Lumea trecea aiurea bulevardul, masini multe, agitatie. Mai mult pe partea stanga. Traversez pe dreapta si iarasi bag viteza. Aproape de Muncii ceva baieti iesiti in fata blocului. Iarasi ia-o fuga aproape. Deja eram gata sa imbratisez asfaltul. Trec si de Muncii, cu doar un "fataaa, fata" mai degraba soptit. Nimic altceva. Eram la mine in cartier. Dau si de pocnitori, pe cealalta parte a bulevardului Basarabia, vizavi de biserica. Ceva agitatie aproape de strada mea. Ca e un non stop acolo. Si in sfarsit Campia Libertatii. Pace. 24 de minute de la Lucian Blaga pe Campia Libertatii. Si eu aproape moarta.

Fratele se muta

Tocmai ce-am venit din Ambrozie. In sfarsit fratele si-a luat cheile. Devenise proprietar de vreo luna, dar au fost mici probleme si apartamentul s-a eliberat abia acum. Iuhuu. In maxim o luna, zic eu, raman singura cu mama.
Acum sunt un pic vesela. De la tuica si vin. Tuica de tara, si vin alb vechi de 8 ani, de casa, de la un var, primit de frate plata ca a reparat un calculator. Asa e el, repara calculatoare pe bomboane si vin sau ce mai ii dau respectivii, nicioadata pe bani.
Asa, si daca am vazut in sfarsit apartamentul, am zis ca trebuie sarbatorit. Si cum se sarbatoreste la romani? La noi in casa cu tuica, slana, ceapa, si apoi vin. :)) Bine de obicei cu vin doar, sau cu bere, ceva alcool.Dar mi-era mie pofta de slaninuta afumata. Slanina afumata, de aia buna din Auchan, luata de mama saptamana trecuta special pentru mine. Pentru ca acum vreo 5-6 zile mi-am adus eu aminte intr-o seara, pe la 11 noaptea ca mi-e pofta de mor de slanina afumata cu ceapa si niste tuica. Si dai sa cauti slanina afumata de la tara. Care era congelata. Si chinuie-te 20 minute sa tai 3 feliute. Si apoi baga-le la microunde la defreeze. Am facut slanina prajita. Cu ceapa si tuica. Da' io cand am pofte, tre' sa mananc. Asta din seara asta a fost tare buna. Si-acum sunt ametita. Un picut. Dai cu tuica, dai cu vin. Nu e bine sa le amesteci, dar nu-mi pasa mie.
Acum urmeaza perioada de dat cu trafaletul. Abia astept. Cred ca puteam sa fiu un zugrav de succes daca se gandea mama sa ma dea la scoala de meserii :))