"Cat e, maica, Coca-Cola la voi?" intreba azi o babuta pe Dorobanti la un Fornetii. Si ce babuta, ca de aia postez aici - era mamaie de la tara, cu galosi pana la glezna, mai de primavara asa, gri cenusii, cu haine murdare vechi si rupte, cu bocceluta in spate, babuta intrata la apa, de juma de metru inaltime, vai de capul ei. Dar voia Coca-Cola, de la Fornetti.Probabil avea acasa si Digi Tv si poate ca si vreun mobil, dar probabil d-ala caramida. Foarte tare.
Acum, mai devreme am mancat ceva si am vazut prin bucatarie furculita din Bulgaria. Nu stiu daca am mai scris pe aici, poate ca am scris, dar in posturile alea de le-am ascuns de toti, dar am furat o furculita din Bulgaria din clubul unde am fost singura data cat am stat in Vurshets. O furculita simpla, fara model pe ea, cu forme rotujite, greuta, deci solida, usor de tinut in mana si cu capul micut. Furculita frumoasa si pe placul meu, de aia am si luat-o. Bine, si pentru ca atunci cand am vrut sa o pun la loc, D. mi-a zis s-o iau. Si-am luat-o. Am pus-o in buzunar si asa am facut prostii sub clar de luna - statea bine acolo. Acum de fiecare data cand o vad ma gandesc la polonezul blond, inalt, slab si cracanat de care nu mi-a palcut in mod deosebit, dar care m-a facut sa ma simt extrem de bine. Sigur nu o sa il uit asa. Furculita si polonezul.
Acum ma duc sa scriu de intai de mai. In Copenhaga. Ce zi a mai fost...
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
vineri, 30 aprilie 2010
marți, 2 februarie 2010
Dirrrty
Ieri, mergand spre casa, pe Basarabia, ce imi e dat sa vad? Eram aproape de Bariera, unde e un magazin TCM. Acolo, dupa magazin e un spatiu viran. Asa e de cand ma stiu. Si cum mergeam eu imi intra in campul vizual niste picioare dezgolite. Piele pe frigul ala. Dar avea pantofi si tricou. La culoare negre. No pants, though. Si cum coltul ala era cam intunecat, albul pielii sarea imediat in ochi. Am trecut repede si-am inceput sa rad singura pe drum. Mi-am adus aminte instant de alte faze de genul. UNa destul de recenta, acum maxim 2 saptamani. Un tip se pisa in Piata Muncii, pe refugiul din statia lui 104, statia pentru centru. Pe acolo ramane pe trotuar doar un spatiu de juma' de metru sa treci. Si eu mergeam, ca pinguinu', incercand sa nu alunec pe gheata si sa uit de frig. Va pe unu ca sta cu fata spre refigiu, in spatele lui si ma intreb ce dracu face acolo, ca blocheaza circulatia. Il injur in gand fix inainte sa trec pe langa el. Trec de el si realizez ca el ed fapt se pisa. Nu ca as fi vazut, dar avea pozitia de pisat pe gard. Ma intreb acum, oare aia de stateau in refugiu au simtit, mirosit, vazut ceva...ca stiu ca refugiile astea sunt cu sticla transparenta :)) O sa verific astazi. Cat asteptam eu sa se faca verde, vine si individul, si imi arunca o privire. Pesemne l-oi fi deranjat.
Am lasat la urma pe preferatul meu in d-astea. Boschetarul de pe Kiseleff. Eu mergeam la scoala, cand eram si eu studenta, pe jos prin parc, apoi pe Kiseleff. Acolo, de cum inmugureau copacii pana toamna tarziu era in tufisuri un boschetar ce o freca pentru cei ce asteptau in statie masinile sau pentru cei din autobuze. Baiatul era foarte darnic, facea si "pss, Pss" sa fie sigur ca are spectatori. Eu ma obisnuisem cu el, aproape ca ma miram daca a patit ceva atunci cand nu era la post. Si avea loc bun...ca era acolo un fel de tufis care ii permitea si sa fie vizil perfect pentru oamenii din masini, si pentru cei din statie dar sa se ascunda daca era nevoie. In anul 5 nu tin minte sa-l fi mai vazut. Habar nu am daca a patit ceva sau daca si-a schimbat locul. Ii dedic postarea asta lui. Nu o sa uit ziua cand a iesit din ascunzis si o freca in mijlocul strazii, in fata unei fete ce se odihnea pe banca pana ii sosea masina. O scena induiesatoare. Ambii pareau ca traiesc momentul. :))
vineri, 22 ianuarie 2010
Pace cartierului
Am pus fundalul sonor, acum e timpul pentru naratiune. Despre cartierul meu.
Am mai vrut sa scriu de asta acum ceva timp, dar am uitat. Acum ce-a declansat a fost ca am trecut ieri pe strada mea pe langa un loc care e acum viran. Eu stau pe Campia Libertatii. Nu aia de la Blaj, ci din minunatul Bucuresti, Titan. Bine, eu toata viata mea am crezut si mereu am zis ca stau in Balta Alba...acum habar n-am daca unde stau eu e Balta Alba sau e Titan, sau Balta Alba e inclusa in Titan...deci Campia Libertatii. Si pe strada asta era un loc care avea ceva faima prin cartier..si prin oras chiar... Hastin. Era un magazin, ce a fost in mare parte din timp alimentar, cu diverse. Chiar era in perioada buna cel mai tare din zona. Gaseai de toate. La inceputuri, pe locul respectiv erau 3 magazinele, doar Hastinul, cel din mijloc a rezistat in timp. Apoi, s-a facut alaturi si pizzeria Hastin si de acolo notorietatea prin zona. Acum....eu tin minte un anume moment din trecut, cand eu cu prietenele mele am iesit la o pizza si un suc la Hastin. Era prin perioada cand se lansase Britney Spears...si pizzeria era acolo de destui ani deja...Acum e acolo un teren viran. E de ceva timp asa, dar ieri am trecut pe acolo si am vazut totul alb si mi-a sarit in ochi. Si am zis sa tre' sa scriu. Probabil ca se va ridica un bloc ceva acolo. Si o sa se uite de Hastin.
Mergand mai sus pe strada ajungi in "capat". Asta inseamna la intersectia Campia Libertatii cu Baba Novac, pe unde trece 311-le. In slang-ul de cartier asa se zice locului - "in capat la Catelu". Asta e vechiul nume al strazii mele. Si acolo era pe vremuri mare vad comercial, cu vreo 3 magazine cu diverse. Si alea s-au dus. Strada se continua pana dupa intersectia asta si ajunge la intersectia cu tramvaiele...dar din punctul meu de vedere ce e dupa intersectia cu Baba Novac parca nu mai e the real Campia Liberatii. Aia de stau pe acolo sunt asa, niste exilati.
Mergand pe Baba Novac inspre rond la Baba Novac se ajunge la Rucar. Acolo e un complex, ramas cam in paragina acum. Dar tre' sa stii de Rucar, daca esti din cartier. Nu prea e nimic interesant acum, nu imi amintesc sa fi fost ceva pe acolo...dar e un loc ce trebuie sa se stie. Ah, poate restaurantul Rucar, unde au avut nunta parintii mei, si care e cam in paragina el acum, dar care pe vremuri era foarte jmecher si avea o gradina foarte frumoasa in fata. Acum sunt balarii si cam atat.
Un alt punctu de reper de prin cartier e Biserica Catolica din Mihai Bravu. Este si ea de mult pe aici...nu am intrat niciodata inauntru. O vad de la mine din balcon...se aude la 12 foarte frumos. Si cam atat. Dar e un must know al zonei.
Ajung la Piata Muncii. Sau "in bariera". Asta e fostul nume - bariera Vergului. Asta e nume istoric. Pe vremuri, existau 14 astfel de bariere in Bucuresti, si actionau ca un fel de vama, caci pe la 1900 Bucurestiul era mic si ca exemplu, ce este acum de la Piata Muncii in jos pe Basarabia deja era in afara orasului. Un articol interesant despre asta aici si despre Vergu aici. E interesant ca In piata Muncii e construita o cladire, Ateneul Vergului, ce acum e sexy club sau club de manele, sau ambele.
Mergand mai jos, pe actualul bulevard Basarabia se ajunge la Diham. Eu multi ani la rand nu am stiut ca intersectiei aleia ii zice Diham. Adica mai auzeam eu de Diham, dar eu stiam ca acolo e la Socului, fostul nume al Bulevardului Chisinau. Si foarte tarziu am realizat ca Diham si Socului sunt acelasi loc. Nu imi place partea aia. Ce e mai sus de intersectia aia si mai inspre Delfinului ma sperie....sunt asa de mica.
Asa....asta cu Socului a fost un mic ocol. Mergand de la Muncii pe Basarabia inspre Campia Libertatii se trece la un moment dat printun locfoarte periculos.Voi explica. Azi, mergand spre serviciu, un cuplu in fata mea. Vorbeau de locul asta. Ziceau ca cine nu cunoaste cartierul e un om mort acolo. Si cam asa e. E o portiune de trotuar, undeva cam vizavi de Spitalul Gomoiu unde e un magazi pe colt apoi o cladire cu birouri. Acolo, pe o portine de 2-3 metri baietii au pus niste pavele in trotuar. Au refacut ei trotutarul. Ei bine, daca nu cunosti zona, ai mari sanse sa iti rupi gatul acolo. Aluneci pe pavelele alea cand ninge, e zapada sau doar umed de nu se poate. Ma intreb cati oare or fi cazut acolo si cate maini si picioare s-au rupt.
Ajungand la semafor e strada mea. Si asta e cercul. Acum eu am zis de locuri luate in sensul acelor de ceasornic. De obicei, cand mergeam sa imi platesc facturile, la sfarsit de luna, faceam pe jos drumul asta, dar in sens invers acelor de ceasornic. O placerea sa te plimbi prin locul in care ai crescut si copilarit. Sa vezi cum s-a schimbat totul, sa iti aduci aminte de ce era, cum era.
Acum, am lasat la final un bonus. Parcul Voinicelu'. ASta e emblematic pentru toti cei de varsta mea si mai mari chair. Acolo ne pretreceam zilele libere. Acum e un teren de fotbal si vara joaca disperatii pana la 1-2 dimineata si urla si injura. Citisem demult ca trebuiau sa faca un fel de bza sportiva. Nu cred ca sa mai intampla. Voinicelu' e locul unde am invatat sa ma dau pe bara. Stiti cum e asta? Erau 2 tobogane in parc. Unul mai jos si micut, dar cu limba foarte lata si lucioasa si unul inalt cu limba ingusta si mare. Avea vreo 4-5 metri zic eu. Poate chiar mai mult. Ideea si dovada de curaj era sa te dai de sus, ca pompierii pe cele doua bare laterale. Doamne ce frica mi-a fost prima data. Apoi le dadeam si altora sfaturi. In parcul asta stiam toti copacii. aveam copacii mei preferati in care ma cataram, in care ma urcam pana in varf. Ce vremuri. Si cate nu faceam.
Nu stiu acum ce sa mai zic...locuri mai sunt, multe si marunte, si pline d amintiri. Poate voi face si part 2.
Am mai vrut sa scriu de asta acum ceva timp, dar am uitat. Acum ce-a declansat a fost ca am trecut ieri pe strada mea pe langa un loc care e acum viran. Eu stau pe Campia Libertatii. Nu aia de la Blaj, ci din minunatul Bucuresti, Titan. Bine, eu toata viata mea am crezut si mereu am zis ca stau in Balta Alba...acum habar n-am daca unde stau eu e Balta Alba sau e Titan, sau Balta Alba e inclusa in Titan...deci Campia Libertatii. Si pe strada asta era un loc care avea ceva faima prin cartier..si prin oras chiar... Hastin. Era un magazin, ce a fost in mare parte din timp alimentar, cu diverse. Chiar era in perioada buna cel mai tare din zona. Gaseai de toate. La inceputuri, pe locul respectiv erau 3 magazinele, doar Hastinul, cel din mijloc a rezistat in timp. Apoi, s-a facut alaturi si pizzeria Hastin si de acolo notorietatea prin zona. Acum....eu tin minte un anume moment din trecut, cand eu cu prietenele mele am iesit la o pizza si un suc la Hastin. Era prin perioada cand se lansase Britney Spears...si pizzeria era acolo de destui ani deja...Acum e acolo un teren viran. E de ceva timp asa, dar ieri am trecut pe acolo si am vazut totul alb si mi-a sarit in ochi. Si am zis sa tre' sa scriu. Probabil ca se va ridica un bloc ceva acolo. Si o sa se uite de Hastin.
Mergand mai sus pe strada ajungi in "capat". Asta inseamna la intersectia Campia Libertatii cu Baba Novac, pe unde trece 311-le. In slang-ul de cartier asa se zice locului - "in capat la Catelu". Asta e vechiul nume al strazii mele. Si acolo era pe vremuri mare vad comercial, cu vreo 3 magazine cu diverse. Si alea s-au dus. Strada se continua pana dupa intersectia asta si ajunge la intersectia cu tramvaiele...dar din punctul meu de vedere ce e dupa intersectia cu Baba Novac parca nu mai e the real Campia Liberatii. Aia de stau pe acolo sunt asa, niste exilati.
Mergand pe Baba Novac inspre rond la Baba Novac se ajunge la Rucar. Acolo e un complex, ramas cam in paragina acum. Dar tre' sa stii de Rucar, daca esti din cartier. Nu prea e nimic interesant acum, nu imi amintesc sa fi fost ceva pe acolo...dar e un loc ce trebuie sa se stie. Ah, poate restaurantul Rucar, unde au avut nunta parintii mei, si care e cam in paragina el acum, dar care pe vremuri era foarte jmecher si avea o gradina foarte frumoasa in fata. Acum sunt balarii si cam atat.
Un alt punctu de reper de prin cartier e Biserica Catolica din Mihai Bravu. Este si ea de mult pe aici...nu am intrat niciodata inauntru. O vad de la mine din balcon...se aude la 12 foarte frumos. Si cam atat. Dar e un must know al zonei.
Ajung la Piata Muncii. Sau "in bariera". Asta e fostul nume - bariera Vergului. Asta e nume istoric. Pe vremuri, existau 14 astfel de bariere in Bucuresti, si actionau ca un fel de vama, caci pe la 1900 Bucurestiul era mic si ca exemplu, ce este acum de la Piata Muncii in jos pe Basarabia deja era in afara orasului. Un articol interesant despre asta aici si despre Vergu aici. E interesant ca In piata Muncii e construita o cladire, Ateneul Vergului, ce acum e sexy club sau club de manele, sau ambele.
Mergand mai jos, pe actualul bulevard Basarabia se ajunge la Diham. Eu multi ani la rand nu am stiut ca intersectiei aleia ii zice Diham. Adica mai auzeam eu de Diham, dar eu stiam ca acolo e la Socului, fostul nume al Bulevardului Chisinau. Si foarte tarziu am realizat ca Diham si Socului sunt acelasi loc. Nu imi place partea aia. Ce e mai sus de intersectia aia si mai inspre Delfinului ma sperie....sunt asa de mica.
Asa....asta cu Socului a fost un mic ocol. Mergand de la Muncii pe Basarabia inspre Campia Libertatii se trece la un moment dat printun locfoarte periculos.Voi explica. Azi, mergand spre serviciu, un cuplu in fata mea. Vorbeau de locul asta. Ziceau ca cine nu cunoaste cartierul e un om mort acolo. Si cam asa e. E o portiune de trotuar, undeva cam vizavi de Spitalul Gomoiu unde e un magazi pe colt apoi o cladire cu birouri. Acolo, pe o portine de 2-3 metri baietii au pus niste pavele in trotuar. Au refacut ei trotutarul. Ei bine, daca nu cunosti zona, ai mari sanse sa iti rupi gatul acolo. Aluneci pe pavelele alea cand ninge, e zapada sau doar umed de nu se poate. Ma intreb cati oare or fi cazut acolo si cate maini si picioare s-au rupt.
Ajungand la semafor e strada mea. Si asta e cercul. Acum eu am zis de locuri luate in sensul acelor de ceasornic. De obicei, cand mergeam sa imi platesc facturile, la sfarsit de luna, faceam pe jos drumul asta, dar in sens invers acelor de ceasornic. O placerea sa te plimbi prin locul in care ai crescut si copilarit. Sa vezi cum s-a schimbat totul, sa iti aduci aminte de ce era, cum era.
Acum, am lasat la final un bonus. Parcul Voinicelu'. ASta e emblematic pentru toti cei de varsta mea si mai mari chair. Acolo ne pretreceam zilele libere. Acum e un teren de fotbal si vara joaca disperatii pana la 1-2 dimineata si urla si injura. Citisem demult ca trebuiau sa faca un fel de bza sportiva. Nu cred ca sa mai intampla. Voinicelu' e locul unde am invatat sa ma dau pe bara. Stiti cum e asta? Erau 2 tobogane in parc. Unul mai jos si micut, dar cu limba foarte lata si lucioasa si unul inalt cu limba ingusta si mare. Avea vreo 4-5 metri zic eu. Poate chiar mai mult. Ideea si dovada de curaj era sa te dai de sus, ca pompierii pe cele doua bare laterale. Doamne ce frica mi-a fost prima data. Apoi le dadeam si altora sfaturi. In parcul asta stiam toti copacii. aveam copacii mei preferati in care ma cataram, in care ma urcam pana in varf. Ce vremuri. Si cate nu faceam.
Nu stiu acum ce sa mai zic...locuri mai sunt, multe si marunte, si pline d amintiri. Poate voi face si part 2.
luni, 18 ianuarie 2010
Letargie
E 5. N-am facut nimic toata ziua. Nu am cum. Nu am chef de nimic. Bine, am postat niste anunturi, ca poate ma mai suna cineva...dar in rest..am ignorat pe toti. Clienti noi, clienti pe care ii aveam in vizor, ce poate ar aduce bani...n-am avut chef. Asa patesc mereu dupa ce fac ceva bani. Iar acum am si starea asta tampita.
Am realizat, in timp ce dormeam la birou, lafaita in scanul de la birou, cu picioarele intinse pe mai stiu eu unde, ca sunt singura fata agent de la agentie. Mai e o tipa, coordonatoarea noastra .Dar ca agenti, doar eu si ei. Si imi iese si ceva bani. Sunt tare, ce mai. Daca as munci si cu chef, ar iesi nebunie.
Deci, neavand chef de nimic am hotarat, aproape 80-90% ca e rost de plimbat. Asa ca ma duc la Timi. Am vorbit deja cu Vlad, m-am autoinvitat, ma primeste, i-am promis si ca-i fac papanasi (anu' trecut i-am promis ca-i fac clatite si i-am si facut), i-am facut programul, am si concertul ca pretext (Carbon, sambata), mai trebuie sa ma urc vineri dimineata in tren. Si probabil ca asta voi face. Ca prea am stat in B. Si-am un mare dor de duca. Si sa schimb mediul un pic. Si-am si banii acum. Banii de la inchirierea cu Marcel. :)
Am mai citit bloguri azi...dar tot asa, fara mare chef. Si-am dat iar peste un post care ma da peste cap de fiecare data. O bucata scrisa cum nu se poate mai bine, ce reda fix ce trebuie si fix cum este realitatea. "BIKE". Doar despre asta e vorba. Si e frumos. Si o bicicleta acum, pe frigul asta, pe zapada, ep ninsoara, m-ar trezi. O bicicleta acum nu m-ar lasa sa fiu in letargie, sa nu am chef, sa nu zambesc. Ea nu m-ar lasa si nu m-ar dezamagi. Pana atunci, pana la toamna, visez, imi amintesc. O sa fac primul pas spre bicicleta care ma tine vesela, in tren spre Timi. O sa ma apuc sa invat ptr IELTS. Ce poti face altceva in 20 de ore cu trenul?
Am realizat, in timp ce dormeam la birou, lafaita in scanul de la birou, cu picioarele intinse pe mai stiu eu unde, ca sunt singura fata agent de la agentie. Mai e o tipa, coordonatoarea noastra .Dar ca agenti, doar eu si ei. Si imi iese si ceva bani. Sunt tare, ce mai. Daca as munci si cu chef, ar iesi nebunie.
Deci, neavand chef de nimic am hotarat, aproape 80-90% ca e rost de plimbat. Asa ca ma duc la Timi. Am vorbit deja cu Vlad, m-am autoinvitat, ma primeste, i-am promis si ca-i fac papanasi (anu' trecut i-am promis ca-i fac clatite si i-am si facut), i-am facut programul, am si concertul ca pretext (Carbon, sambata), mai trebuie sa ma urc vineri dimineata in tren. Si probabil ca asta voi face. Ca prea am stat in B. Si-am un mare dor de duca. Si sa schimb mediul un pic. Si-am si banii acum. Banii de la inchirierea cu Marcel. :)
Am mai citit bloguri azi...dar tot asa, fara mare chef. Si-am dat iar peste un post care ma da peste cap de fiecare data. O bucata scrisa cum nu se poate mai bine, ce reda fix ce trebuie si fix cum este realitatea. "BIKE". Doar despre asta e vorba. Si e frumos. Si o bicicleta acum, pe frigul asta, pe zapada, ep ninsoara, m-ar trezi. O bicicleta acum nu m-ar lasa sa fiu in letargie, sa nu am chef, sa nu zambesc. Ea nu m-ar lasa si nu m-ar dezamagi. Pana atunci, pana la toamna, visez, imi amintesc. O sa fac primul pas spre bicicleta care ma tine vesela, in tren spre Timi. O sa ma apuc sa invat ptr IELTS. Ce poti face altceva in 20 de ore cu trenul?
marți, 12 ianuarie 2010
Vladimir
Deci! Voiam azi sa scriu de ceva. Dar cand mi-am amintit eu acu' 20-30' ca voiam sa scriu am uitat despre ce voiam. Si-am zis ca nu mai scriu. Dar intre timp a intervenit Vladislav si mi-a dat motiv de scris. Mi-a aratat cadoul de la americani. Bufnitele! Cartile de joc cu bufnita pe spate. Si bufnita e foarte tare. Cu prima ocazie cand am bani ma urc in tren si fug la Timi, sau Arad, as prefera Arad eu...ca il amenint pe saracu' baiat de cand am fost anu' trecut la Timi ca vreau sa vad si orasul ala. Asa ca iar ma autoinvit.
Vladimir acum ma ameninta ca a baut...inca nu ama flat cu ce ocazie...si a zis sa se amuze un pic cu mine. Cam asa facem noi. Vorbim aiurea, degeaba, si n-avem nicio treaba cu nimic. Dar suntem acolo unul pentru altu' si vorbim. Asa a fost de la inceput. Plus ca eu il folosesc in lipsa de frate si il pun sa imi repare calculatorul prin internet. E foarte tare treaba.
Stau eu cateodata si ma gandesc ca eu am vorbit cu baiatu' asta vreo 3 ani...cred ca acu' in 2010 se fac 4 ani de cand ne-am cunoscut...pe net. Si in astia 3 ani am vorbit numa balarii. Dar vorbea zilnic la un moment dat. Eu traduceam, el se plictisea la work....si ne-am gasit amandoi sa ne ocupam timpul. Si-asa am ajuns sa am un net friend. Iar anul trecut...adica in 2008 prin toamna am zis eu ca nu se mai poate si m-am invitat la Timisoara, sub pretextul "Urban Vibes, vine Looptroop, vin ma sa vad Timisoara, nu=i asa ca ma primesti?". Si nici nu stiam cum arata. Bine...cred ca atunci cand ne-am hotarat noi ca ma primeste am ceur o poza macar, sa stiu dupa cine ma uit in gara :)). Mda, nu stiam cum arata, dar ii stiam adresa, ca facusem schimb de cd-uri, prin Posta Romana. Blank-uri. Ca sa ii scriu nu stiuc emisiuni de rep. Caterinca.
Intre timp am devenit prietena cu toata familia, sora lui m-a vizitat cu prietenul ei in B. ptr Tuborg Fest, el acu' vreo luna ptr viza la americani...mai tre' sa ajung eu in Arad...Deci, e stabilit - anul asta vizitez Aradul! Asta e primul meu plan pe 2010.
Si tot nu mi-am amintit despre ce am vrut sa scriu...era ceva ce nu avea legatura cu nimic din balariile zilnice...cum zice Vladimir, am inceput sa lucrez, incepe memoria de se duca...nu mai am scapare...
Vladimir acum ma ameninta ca a baut...inca nu ama flat cu ce ocazie...si a zis sa se amuze un pic cu mine. Cam asa facem noi. Vorbim aiurea, degeaba, si n-avem nicio treaba cu nimic. Dar suntem acolo unul pentru altu' si vorbim. Asa a fost de la inceput. Plus ca eu il folosesc in lipsa de frate si il pun sa imi repare calculatorul prin internet. E foarte tare treaba.
Stau eu cateodata si ma gandesc ca eu am vorbit cu baiatu' asta vreo 3 ani...cred ca acu' in 2010 se fac 4 ani de cand ne-am cunoscut...pe net. Si in astia 3 ani am vorbit numa balarii. Dar vorbea zilnic la un moment dat. Eu traduceam, el se plictisea la work....si ne-am gasit amandoi sa ne ocupam timpul. Si-asa am ajuns sa am un net friend. Iar anul trecut...adica in 2008 prin toamna am zis eu ca nu se mai poate si m-am invitat la Timisoara, sub pretextul "Urban Vibes, vine Looptroop, vin ma sa vad Timisoara, nu=i asa ca ma primesti?". Si nici nu stiam cum arata. Bine...cred ca atunci cand ne-am hotarat noi ca ma primeste am ceur o poza macar, sa stiu dupa cine ma uit in gara :)). Mda, nu stiam cum arata, dar ii stiam adresa, ca facusem schimb de cd-uri, prin Posta Romana. Blank-uri. Ca sa ii scriu nu stiuc emisiuni de rep. Caterinca.
Intre timp am devenit prietena cu toata familia, sora lui m-a vizitat cu prietenul ei in B. ptr Tuborg Fest, el acu' vreo luna ptr viza la americani...mai tre' sa ajung eu in Arad...Deci, e stabilit - anul asta vizitez Aradul! Asta e primul meu plan pe 2010.
Si tot nu mi-am amintit despre ce am vrut sa scriu...era ceva ce nu avea legatura cu nimic din balariile zilnice...cum zice Vladimir, am inceput sa lucrez, incepe memoria de se duca...nu mai am scapare...
sâmbătă, 19 decembrie 2009
"Snowpenhagen"
Copehnaga sub zapada. Iar danezii sunt tot pe biciclete. Pozele astea ma fac sa ma apuce rau de tot dorul de Danemarca. Iar. Inca. Mereu.
De aici.
De aici.
marți, 1 decembrie 2009
MadeInRo
Am lucrat azi. Si nu am mai vazut parada. Macar acolo putin, ca oricum nu ma uitam mult. Da-mi placea sa-i vad pe vanatorii de munte. Aia-s preferatii mei. In 5 ani de facultate in Agronomie m-am obisnuit ca an de an sa asist la pregatirile pentru 1 decembrie. Din anul 2 ma tot gaseam mereu sa fiu pe acolo cand defilau baietii, altii asteptau pe margine, altii strigau fata-fata si diverse. Si mereu ma topeam dupa vanatorii de munte. Frumosi mai sunt. :)
Anul asta n-am mai prins nimic. Nici macar la tv. Ca m-am dus sa muncesc. Ma suna ieri seara pe la 6 si ceva o tipa, de la firma de-am fost la interviu tot ieri, dar de dimineata. Ca pot sa vin de maine? Vin. Ce sa-i fac. Mi s-a parut mie usor dubios, ca initial mi-a zis ca ma suna joi-vineri, dar na. M-am dus. Ajunsa la sediu, vad 4 tipi in fata blocului. Tipa de la interviu, sau patronu' nu venisera. Asa c-am stat in fata blocului. Eu cu inca 6 tipi, c-au mai venit apoi 2. Incepusem sa ma gandesc cum de m-a gasit numai pe mine tipa...si sa ma gandesc ca e si mai dubios...mai era si unu' tigan. D-ala negru. Si doi mai colorati usor...mai brunetei asa...Impresie de prima oara...nimic deosebit. Dar stand asa incepusem sa ma intreb. Vine si dom' patron, vorbeste, vin si tipele, ma mai linistesc. Sunt eu mai panicata de fel. Mda...habar n-am de-o sa stau...de-o sa-mi placa. Stau si dau telefoane sa bag chirii. Agent imobiliar. Vorbesc la telefon si voi alerga pe teren .Fix ce nu-mi place. Da' estimez ca dupa o saptamana de vorbit la telefon 4-5 ore pe zi o sa devin as si n-o sa mai conteze. Ceea ce e de bine. Ca de mult ma luptam cu mine sa imi inving teama asta de-a vorbi la telefon. Si panica ce vine cu ea.
Colegii par in regula. Baietii ok, tipele, 2 din ele par de treaba, iar una e naspa. M-a enervat de azi, as bate-o. Sper sa isi vada de treaba ei in viitor. Plus ca habar n-am ce-a cautat azi la agentie. C-a frecat menta, a barfit si-a frecat iarasi menta. Iar faptul ca ma asezasem eu la biroul ei nu e scuza, ca mai erau alte calculatoare libere. I-am tagat deja pe toti, dar astept sa imi arate cum sunt ei de fapt.
Ma cam enerveaza ca m-a sunat sa ma duc fix de azi. Ca aveam planuri mari pentru maine. Vine Vlad in vizita de-o zi tocmai de la timi si planuiam sa bem tuborg si sa il plimb prin oras...acu' ramane doar varianta cu berea, pe seara. Poate il conving cumva sa mgm si la concert Delinquent...desi nu prea ii permite ora la care are trenul inapoi...dar eu tare as merge...voi vedea. Tot primesc vizite zilele astea. Duminica am reusit sa ma vad si cu Corina, ca venise in vizita si ea. Chiar m-am bucurat mult ca am vazut-o. De cand m-am intors din dk nu am vorbit cu ea decat la licenta, pe fuga. Apoi a plecat ba la mare, apoi am plecat eu pe nu stiu unde, apoi a plecat de tot la Roman, s-a facut profesoara si asta a fost. Am reusit abia acum sa ii dau cadouasul. Si sa vorbim mai pe-ndelete. Acu' e randu' meu sa merg pe la Roman. La vara in august :) dupa cum mi-am facut obicei.
S-a dus ziua asta fara sa-mi dau seama ca e 1 decembrie. Nici n-am simtit. Just another day. Bine, oricum nu imi place mie tot tam-tam-ul care se face, cand toti se trezesc mari iubitori de Romania. Doar azi. In rest da-ti-o dracu' - hai s-o futem zi de zi. Azi, pe 1 decembrie o iubim. Eu nu-s mare iubareata. Mereu am zis ca e tara mea si ca imi place, cu rele si bune, dar nu m-am agitat deloc. Totusi, mi-am dat seama, in lunile cat am fost plecata ca nu as putea sa plec niciodata de tot si s-o dau dracu'. Cel putin asta simt si cred acum. De viitor nu pot zice nimic. Dar acum imi e draga si vreau sa nu mai fim o tara de idioti, si vreau sa ajungem sa ne folosim potentialul ala...ca e mult si acum e degeaba. Cat am fost plecata ma trezeam ca vorbeam cu drag de Romania, ma trezeam ca ziceam si de rele, dar ziceam in primul rand de ce e bun, vorbeam mult, voiam sa le zic tuturor ca suntem mai mult, putem mai mult, voiam sa stiu ca nu exista o perceptie negativa a altora despre Romania. Cat am fost plecata am tinut legat de ghidon tricolorul. Si ma simteam cea mai mandra pedaland prin Copenahaga cu fasia aia de tricolor acolo. Si le ziceam tuturor ca ala e steagul meu. Ca-s romanca. Habar n-aveam ca pot fi asa.
Anul asta n-am mai prins nimic. Nici macar la tv. Ca m-am dus sa muncesc. Ma suna ieri seara pe la 6 si ceva o tipa, de la firma de-am fost la interviu tot ieri, dar de dimineata. Ca pot sa vin de maine? Vin. Ce sa-i fac. Mi s-a parut mie usor dubios, ca initial mi-a zis ca ma suna joi-vineri, dar na. M-am dus. Ajunsa la sediu, vad 4 tipi in fata blocului. Tipa de la interviu, sau patronu' nu venisera. Asa c-am stat in fata blocului. Eu cu inca 6 tipi, c-au mai venit apoi 2. Incepusem sa ma gandesc cum de m-a gasit numai pe mine tipa...si sa ma gandesc ca e si mai dubios...mai era si unu' tigan. D-ala negru. Si doi mai colorati usor...mai brunetei asa...Impresie de prima oara...nimic deosebit. Dar stand asa incepusem sa ma intreb. Vine si dom' patron, vorbeste, vin si tipele, ma mai linistesc. Sunt eu mai panicata de fel. Mda...habar n-am de-o sa stau...de-o sa-mi placa. Stau si dau telefoane sa bag chirii. Agent imobiliar. Vorbesc la telefon si voi alerga pe teren .Fix ce nu-mi place. Da' estimez ca dupa o saptamana de vorbit la telefon 4-5 ore pe zi o sa devin as si n-o sa mai conteze. Ceea ce e de bine. Ca de mult ma luptam cu mine sa imi inving teama asta de-a vorbi la telefon. Si panica ce vine cu ea.
Colegii par in regula. Baietii ok, tipele, 2 din ele par de treaba, iar una e naspa. M-a enervat de azi, as bate-o. Sper sa isi vada de treaba ei in viitor. Plus ca habar n-am ce-a cautat azi la agentie. C-a frecat menta, a barfit si-a frecat iarasi menta. Iar faptul ca ma asezasem eu la biroul ei nu e scuza, ca mai erau alte calculatoare libere. I-am tagat deja pe toti, dar astept sa imi arate cum sunt ei de fapt.
Ma cam enerveaza ca m-a sunat sa ma duc fix de azi. Ca aveam planuri mari pentru maine. Vine Vlad in vizita de-o zi tocmai de la timi si planuiam sa bem tuborg si sa il plimb prin oras...acu' ramane doar varianta cu berea, pe seara. Poate il conving cumva sa mgm si la concert Delinquent...desi nu prea ii permite ora la care are trenul inapoi...dar eu tare as merge...voi vedea. Tot primesc vizite zilele astea. Duminica am reusit sa ma vad si cu Corina, ca venise in vizita si ea. Chiar m-am bucurat mult ca am vazut-o. De cand m-am intors din dk nu am vorbit cu ea decat la licenta, pe fuga. Apoi a plecat ba la mare, apoi am plecat eu pe nu stiu unde, apoi a plecat de tot la Roman, s-a facut profesoara si asta a fost. Am reusit abia acum sa ii dau cadouasul. Si sa vorbim mai pe-ndelete. Acu' e randu' meu sa merg pe la Roman. La vara in august :) dupa cum mi-am facut obicei.
S-a dus ziua asta fara sa-mi dau seama ca e 1 decembrie. Nici n-am simtit. Just another day. Bine, oricum nu imi place mie tot tam-tam-ul care se face, cand toti se trezesc mari iubitori de Romania. Doar azi. In rest da-ti-o dracu' - hai s-o futem zi de zi. Azi, pe 1 decembrie o iubim. Eu nu-s mare iubareata. Mereu am zis ca e tara mea si ca imi place, cu rele si bune, dar nu m-am agitat deloc. Totusi, mi-am dat seama, in lunile cat am fost plecata ca nu as putea sa plec niciodata de tot si s-o dau dracu'. Cel putin asta simt si cred acum. De viitor nu pot zice nimic. Dar acum imi e draga si vreau sa nu mai fim o tara de idioti, si vreau sa ajungem sa ne folosim potentialul ala...ca e mult si acum e degeaba. Cat am fost plecata ma trezeam ca vorbeam cu drag de Romania, ma trezeam ca ziceam si de rele, dar ziceam in primul rand de ce e bun, vorbeam mult, voiam sa le zic tuturor ca suntem mai mult, putem mai mult, voiam sa stiu ca nu exista o perceptie negativa a altora despre Romania. Cat am fost plecata am tinut legat de ghidon tricolorul. Si ma simteam cea mai mandra pedaland prin Copenahaga cu fasia aia de tricolor acolo. Si le ziceam tuturor ca ala e steagul meu. Ca-s romanca. Habar n-aveam ca pot fi asa.
marți, 17 noiembrie 2009
Telenovele si copacei
Incep cu copacelul ca e mai scurta povestea. E vorba de Click a tree, te inscrii, primesti un copacel prin posta, il plantezi, faci o poza si la final mi se pare ca poti castiga ceva, am uitat ce...Oricum nu conteaza, ideea e de cat mai multi copacei plantati, reducerea emisiilor de CO2, chestii d-astea eco. Si ca e un copacel dragut. Stiam de prin vara de initiativa, am facut cont, dar am zis ca mai astept pana sa zic ca vreau copac, apoi am uitat. Cam acum 3 saptamani am citit pe un blog cum sa tocmai primise copacelul si am zis ca vreau si eu. Deci acum el ma asteapta acasa sa-l plantez. Acum mai ramane ca gasesc si timp si loc. Pana luni imi e imposibil, decat daca il iau cu mine sa il plantez pe la munte pe undeva....habar n-am acum ce o sa fac.
Cu telenovela a poveste lunga. De dimineata m-am trezit cu inboxul plin de notificari de pe facebook. Protagonsiti - un turc si o italianca. Imi comentau mie la status care era "putina culoare, putina rabdare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". Daniela a zis ca ii place - a dat google translate si-a inteles ce zice acolo. Eu am invatat-o, uitasem asta. Avea nevoie prin iunie sa citeasca un mail in daneza cu info legate de Roskilde Festival. Se pare ca nu a uitat. Daniela este una din tipele cu care m-am inteles tare bine in DK. Si tot vorbim de una de alta si pastram legatura. E singura care mi-a facut un cadou pe 15, inainte sa plec - mi-a culos niste scoici si niste nisip si mi le-a dat intr-un saculet. Chiar m-a lasat masca. Deci are loc special ea la mine, in cercul ala de oameni pe care ii cunosc.
Acum intervine turcul - Alican. El e prieten cu Dilek si eu si Daniela l-am cunoscut prin intermediul ei. Intai eu am dat de el...baiatu' sigur pe el, cu glume, chestii, jmechereli, s-a bagat repede in seama cu mine, bagand faza ca a avut 2 prietene romance si ca ii plac romancele. Apoi vrajeli pe facebook, upload de videoclipuri fix cand vorbea cu mine facand striptease :)) Ma amuza teribil sa discut cu el, dar eu aveam fixatia pe italian, asa ca era cam degeaba totu'. Dupa ce am iesit noi la un party si dupa ce eu m-am imbatat teribil si am facut accident de bicicleta, totul sub ochii turcului, a trecut la Daniela. Acuma eu nu cred ca el era perfect constient ca noi doua suntem prietene si ne stim. Sau asa am vrut sa cred. Ca sa nu imi fac draci. Dar m-am bucurat pentru ea cand mi-a zis. Numai ca in timp a denaturat, si s-a ajuns la ceva ca aseara - el cu vrajeli, ti amo, i miss u plus gelozii si ea zicandu-i sa termine ca nu ii place cum se comporta. Multe alte detalii si amanunte. Cert e ca am telenovela pe facebook. Prin vara mi se intampla ca o seara vorbeam cu ea sa o intreb ce a facut cu el si in ce stadiu mai e, apoi in seara urmatoare ma aborda el sa se planga un pic de relatia cu ea. Faza tare e ca ea in acum in Bologna, el in Copenhaga, deci nu inteleg disperarea lui. Oricum...curiozitatea ma face sa astept urmatorul episod...
Sper sa castige Daniela disputa, sa iasa ea bine din asta...ca asta o cam freaca la icre si ea sufera. Desi tot ea imi dadea intr-o dimineata de mai sfaturi legate de Martino, in particular, si de tipi in general. Si mereu sa facea sa ma simt bine si sa zambesc. Fuck him, if he doesn't do anything, skip him! Pai ce dracu', eu sa ma simt bine, si sa-i fac pe aia la care tin sa se simta bine si sa-i ajut cum pot.
Cu telenovela a poveste lunga. De dimineata m-am trezit cu inboxul plin de notificari de pe facebook. Protagonsiti - un turc si o italianca. Imi comentau mie la status care era "putina culoare, putina rabdare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". Daniela a zis ca ii place - a dat google translate si-a inteles ce zice acolo. Eu am invatat-o, uitasem asta. Avea nevoie prin iunie sa citeasca un mail in daneza cu info legate de Roskilde Festival. Se pare ca nu a uitat. Daniela este una din tipele cu care m-am inteles tare bine in DK. Si tot vorbim de una de alta si pastram legatura. E singura care mi-a facut un cadou pe 15, inainte sa plec - mi-a culos niste scoici si niste nisip si mi le-a dat intr-un saculet. Chiar m-a lasat masca. Deci are loc special ea la mine, in cercul ala de oameni pe care ii cunosc.
Acum intervine turcul - Alican. El e prieten cu Dilek si eu si Daniela l-am cunoscut prin intermediul ei. Intai eu am dat de el...baiatu' sigur pe el, cu glume, chestii, jmechereli, s-a bagat repede in seama cu mine, bagand faza ca a avut 2 prietene romance si ca ii plac romancele. Apoi vrajeli pe facebook, upload de videoclipuri fix cand vorbea cu mine facand striptease :)) Ma amuza teribil sa discut cu el, dar eu aveam fixatia pe italian, asa ca era cam degeaba totu'. Dupa ce am iesit noi la un party si dupa ce eu m-am imbatat teribil si am facut accident de bicicleta, totul sub ochii turcului, a trecut la Daniela. Acuma eu nu cred ca el era perfect constient ca noi doua suntem prietene si ne stim. Sau asa am vrut sa cred. Ca sa nu imi fac draci. Dar m-am bucurat pentru ea cand mi-a zis. Numai ca in timp a denaturat, si s-a ajuns la ceva ca aseara - el cu vrajeli, ti amo, i miss u plus gelozii si ea zicandu-i sa termine ca nu ii place cum se comporta. Multe alte detalii si amanunte. Cert e ca am telenovela pe facebook. Prin vara mi se intampla ca o seara vorbeam cu ea sa o intreb ce a facut cu el si in ce stadiu mai e, apoi in seara urmatoare ma aborda el sa se planga un pic de relatia cu ea. Faza tare e ca ea in acum in Bologna, el in Copenhaga, deci nu inteleg disperarea lui. Oricum...curiozitatea ma face sa astept urmatorul episod...
Sper sa castige Daniela disputa, sa iasa ea bine din asta...ca asta o cam freaca la icre si ea sufera. Desi tot ea imi dadea intr-o dimineata de mai sfaturi legate de Martino, in particular, si de tipi in general. Si mereu sa facea sa ma simt bine si sa zambesc. Fuck him, if he doesn't do anything, skip him! Pai ce dracu', eu sa ma simt bine, si sa-i fac pe aia la care tin sa se simta bine si sa-i ajut cum pot.
marți, 10 noiembrie 2009
Domnisoara, domnisoaraaaaaaaa
E caterinca in Agronomie la cursuri. Bagi si-un pahar de vin alb sec sau demi-sec depinde de seara, si-i perfect.
Am niste colegi, habar n-am de-s noi sau au venit din pauza, mama lor, nici nu-mi pasa. Da's ahtiati dupa femei. Mama lor...macar de-ar fi amuzanti .Da's doar frustrati. Si-i un grup de tipe la seria paralela cu a mea de-s mai duse cu capu'. Si se face caterinca. Aia baga faze gen "hai la mine-n camera sa-ti arat ce-i dragostea", apropo-uri, batai in usa in toiul noptii, astea cu replici....si-i razboi si-i caterinca. M-a luasera si pe mine ieri in vizor. Io habar n-aveam ce-i cu ei, ele deja erau la discutii cu ei, am zis ca se cunosc. Pe dracu. Se uita ala de vizavi de mine, un gras de vreo 30 si ceva de ani la mine...maaa...da' zici ca nu vazuse femei. Ca lui ii place sa traiasca viata. Hai, mori. Ala de alaturi ma luase cu intrebari de inceput, de unde esti ce faci, bla bla-uri, balarii. M-au lasat, ca nu ma bag eu in joc cu necunoscutii...au vazut ca nu-s de-a lor. Eu nu vorbesc nici cu aia de-mi plac si astia ziceau ca gata, au prins prospatura. Or sa fie 2 saptamani criminale. Seara de seara...ca seara-i cu vinu si ii ia mai tare.
Azi, cel mai tare din astia...ne-a dedicat piesa..."Domnisoara"..al dracu avea ceva voce. A cantat si-o populara...Maine ne invita la dans...o simt. Pfiu...sper sa-ajung...nici nu-mi mai trebuie cablu tv...am live direct in sala de mese :))
Asta-i piesa MEA! A mea, am zis! Cine mai o asculta pe la 5-6 ani seara de seara la pick-up-ul albastru al unchiului si dansa si-i amuza pe cei din casa? Cine zicea ca atunci cand o sa creasca vrea sa se faca manechin si defila pe hol si in sufragerie pe piesa asta? Nena, ma :)) Si nimeni altcineva. Domnisoaraaaaaaaaaaaaaaaa, domnisoaraaaaaaa :)
Am niste colegi, habar n-am de-s noi sau au venit din pauza, mama lor, nici nu-mi pasa. Da's ahtiati dupa femei. Mama lor...macar de-ar fi amuzanti .Da's doar frustrati. Si-i un grup de tipe la seria paralela cu a mea de-s mai duse cu capu'. Si se face caterinca. Aia baga faze gen "hai la mine-n camera sa-ti arat ce-i dragostea", apropo-uri, batai in usa in toiul noptii, astea cu replici....si-i razboi si-i caterinca. M-a luasera si pe mine ieri in vizor. Io habar n-aveam ce-i cu ei, ele deja erau la discutii cu ei, am zis ca se cunosc. Pe dracu. Se uita ala de vizavi de mine, un gras de vreo 30 si ceva de ani la mine...maaa...da' zici ca nu vazuse femei. Ca lui ii place sa traiasca viata. Hai, mori. Ala de alaturi ma luase cu intrebari de inceput, de unde esti ce faci, bla bla-uri, balarii. M-au lasat, ca nu ma bag eu in joc cu necunoscutii...au vazut ca nu-s de-a lor. Eu nu vorbesc nici cu aia de-mi plac si astia ziceau ca gata, au prins prospatura. Or sa fie 2 saptamani criminale. Seara de seara...ca seara-i cu vinu si ii ia mai tare.
Azi, cel mai tare din astia...ne-a dedicat piesa..."Domnisoara"..al dracu avea ceva voce. A cantat si-o populara...Maine ne invita la dans...o simt. Pfiu...sper sa-ajung...nici nu-mi mai trebuie cablu tv...am live direct in sala de mese :))
Asta-i piesa MEA! A mea, am zis! Cine mai o asculta pe la 5-6 ani seara de seara la pick-up-ul albastru al unchiului si dansa si-i amuza pe cei din casa? Cine zicea ca atunci cand o sa creasca vrea sa se faca manechin si defila pe hol si in sufragerie pe piesa asta? Nena, ma :)) Si nimeni altcineva. Domnisoaraaaaaaaaaaaaaaaa, domnisoaraaaaaaa :)
luni, 26 octombrie 2009
Just for me
Ascultam asta...ultima inainte sa dorm...
(Medina asta e o tipa daneza foarte cunoscuta pe la ei..si piesa asta era peste tot prin perioda stata acolo)
...si ce-mi trecu prin minte? Ca am un chef nebun sa ies cu bicicleta noaptea. Doar sa pedalez. Sa simt aerul rece, vantul, sa inchid ochii, sa numar pana la zece si sa pedalez. Si asa mi-am adus aminte ca odata, cand ma intorceam acasa si se apropia tot mai mult data plecarii, am zis ca trebuie ca inainte sa plec, in noaptea dinainte, sa ma urc noaptea, la 1-2-3, pe bicicleta si sa plec sa pedalez prin oras. Sa il vad pentru ultima data. Ca la o plimbare. Cum rar am reusit sa il vad in 4 luni jumate, ca mereu eram pe fuga, sa ajung la vreo intalnire, la ora exacta.
Gandul de atunci s-a tranformat si nu prea in realitate. Am avut partea mea de plimbare prin oras noaptea, dar in noaptea anterioara plecarii. Si a fost frumos. Si am plecat impacata.
(Medina asta e o tipa daneza foarte cunoscuta pe la ei..si piesa asta era peste tot prin perioda stata acolo)
...si ce-mi trecu prin minte? Ca am un chef nebun sa ies cu bicicleta noaptea. Doar sa pedalez. Sa simt aerul rece, vantul, sa inchid ochii, sa numar pana la zece si sa pedalez. Si asa mi-am adus aminte ca odata, cand ma intorceam acasa si se apropia tot mai mult data plecarii, am zis ca trebuie ca inainte sa plec, in noaptea dinainte, sa ma urc noaptea, la 1-2-3, pe bicicleta si sa plec sa pedalez prin oras. Sa il vad pentru ultima data. Ca la o plimbare. Cum rar am reusit sa il vad in 4 luni jumate, ca mereu eram pe fuga, sa ajung la vreo intalnire, la ora exacta.
Gandul de atunci s-a tranformat si nu prea in realitate. Am avut partea mea de plimbare prin oras noaptea, dar in noaptea anterioara plecarii. Si a fost frumos. Si am plecat impacata.
Vitaly/Vineri(5nizza)
Vreau sa scriu de vreo 3-4 zile de Vitaly. Dar vad ca nu mai apuc. Asa ca scriu ca o sa scriu despre el ca sa ma oblig sa scriu :))
Mi-am adus aminte de el datorita videoclipului asta. De care mi-am adus aminte ca a venit intr-o noapte (joi, cred) in winamp o piesa de-a lui DJ Vadim. Care e rus. Si care a scos anul asta un album si pe care are o piesa intitulata Soldier ce e varaianta in engleza a pieseia asteia. Engleza pe refren, ca in rest e in franceza. Si care e foarte tare si aia. Dar originalul e mereu mai bun. Si asa mi s-a facut chef mare sa ascult niste rusi. Care de fapt sunt uncrainieni, doar canta in rusa. Si-am dat pe youtube ca unu' din ei de frumos foc si trebuie sa ma uit la video. Si bine-nteles ca am dat la alta piesa, unde ala frumos foc e si mai si. Asa frumos ca salivez la imagini. L-as lua acasa sa-l pun in vitrina. Si-asa m-am gandit la Vitaly. Ca, o data, seamana cat de cat cu ala frumos foc si, apoi, ca e rus. Si pe Vitaly l-as fi luat acasa. Dar despre Vitaly maine. Acu' ma bag la piesa...piese. Ca in weekend-ul asta mi-a venit sa ascult mai multe piese de-ale lor si-am descoperit cateva foarte tari. Mai tre' sa pricep rusa acum. Ah, si piesa asta de mai sus se incadreaza foarte bine in "obsesii muzicale de-ale mele". Pot sa bag over and over and over multe minute de piesa asta.
Mi-am adus aminte de el datorita videoclipului asta. De care mi-am adus aminte ca a venit intr-o noapte (joi, cred) in winamp o piesa de-a lui DJ Vadim. Care e rus. Si care a scos anul asta un album si pe care are o piesa intitulata Soldier ce e varaianta in engleza a pieseia asteia. Engleza pe refren, ca in rest e in franceza. Si care e foarte tare si aia. Dar originalul e mereu mai bun. Si asa mi s-a facut chef mare sa ascult niste rusi. Care de fapt sunt uncrainieni, doar canta in rusa. Si-am dat pe youtube ca unu' din ei de frumos foc si trebuie sa ma uit la video. Si bine-nteles ca am dat la alta piesa, unde ala frumos foc e si mai si. Asa frumos ca salivez la imagini. L-as lua acasa sa-l pun in vitrina. Si-asa m-am gandit la Vitaly. Ca, o data, seamana cat de cat cu ala frumos foc si, apoi, ca e rus. Si pe Vitaly l-as fi luat acasa. Dar despre Vitaly maine. Acu' ma bag la piesa...piese. Ca in weekend-ul asta mi-a venit sa ascult mai multe piese de-ale lor si-am descoperit cateva foarte tari. Mai tre' sa pricep rusa acum. Ah, si piesa asta de mai sus se incadreaza foarte bine in "obsesii muzicale de-ale mele". Pot sa bag over and over and over multe minute de piesa asta.
sâmbătă, 24 octombrie 2009
No sleep
Am aflat ca se schimba ora in noaptea asta. Si asta mi-a adus aminte de noptile de vara din Copenhaga. Voi exemplifica prin poze cum e vara acolo. De pe 4 iunie 2009, cand m-am dus la concert Dilated si am facut poze la dus si la intors.
Plecare, ora 22.41, podul dinainte de Valby.
Sosire, ora 3.43, dupa pod
Ideea e ca fiind atata lumina o cam tii non-stop in petreceri. Si e al naibii de bine. A doua zi nu se simte oboseala. Regret doar ca nu am prins petrecerea lor de pe 24 iunie, Sankt Hans Day, cand sarbatoresc solstitiul tocmai trecut prin focuri si petrecere pe plaja. Noapte alba.
Plecare, ora 22.41, podul dinainte de Valby.
Sosire, ora 3.43, dupa pod
Ideea e ca fiind atata lumina o cam tii non-stop in petreceri. Si e al naibii de bine. A doua zi nu se simte oboseala. Regret doar ca nu am prins petrecerea lor de pe 24 iunie, Sankt Hans Day, cand sarbatoresc solstitiul tocmai trecut prin focuri si petrecere pe plaja. Noapte alba.
miercuri, 21 octombrie 2009
Primele impresii (de atunci)
Ce-mi veni, da' am zis sa intru pe blogul de pe wordpress. Si-am vazut ca aveam acolo un post scris pe 10 februarie direct din Copenhaga. Cu primele impresii. Cum eram pe atunci si cum vedeam viata si cum abordam problemele.
Il voi pune aici. Ca asta am zs ca o sa fac atunci cand am hotarat care blog va supravietui.
Quote...
Cand a inceput? Heh, nu prea stiu…prin vara, cam asa. Nu m-am dus cand trebuia sa ma duc, nu mi-a parut tare rau ca am ratat, la fel cum am facut mereu, nu incerci, nu risti, nu te lovesti de diverse in viata, nu suferi – proasta combinatie si gandire, but that’s me. Deci s-a facult selectia, eu nu am fost, bye-bye Danemarca. But NO! Danemarca ma voia pe mine, hehe, desi eu nu stiam ca o vreau, si uite asa, prin multe intamplari fericite am ajuns la Acceptance Letter to the University of Copenhagen, Faculty of Life Sciences, sau LIFE mai pe scurt. Si dupa multe alte agitari specifice mie, si multe intrebari extreme de idioate si de obicei cu raspuns foarte logic si evident, iarasi specifice mie, am ajuns pe Bucuresti Otopeni, asteptand vreo ora avionul de Copenhaga, apoi fara sa imi dau seama ce se intampla cu mine, hopa in avion, motoare pornite, ceva inima in gat, ceva amuzata de vikingul extrem de dragut de pe coada si de pe aripile avionului si binenteles de cele 3 puncte albe, pe fundal rosu, care se pare ca sunt specifice ptr Danemarca, nu numai ptr Christiania, cum stiam eu, ca steag al lor. Si uite asa am ajuns pe Kastrup, cu un zbor tare linistit si cu o vedere extreme de frumoasa la apus, iarasi cu noroc ca am nimerit pe parte cu vedere la apus, hehe that’s me – lucky si extrem de unlucky, 2 in 1, voi reveni later la partea unlucky, de obicei tine de electronice si de relatia mea cu ele, thank God ca de obicei predomina partea lucky ;) )
Aterizare cam abupta, daca se poate folosi cuvantul asta, eu calma la suprafata, dar ce era inside, hahaha, storm of thoughts, bad and good, sad and happy, positive and negative, totul opus si totul mixed bine, bine together. Aeroport tare, tare dragut, cica ar fi printre cele mai bine cotate, frumoase din…lume? Dar ce nu e pe primul loc la astia? Iarsi luck, bagajele ajung la banda nr. 5, cauta banda nr. 5, surprise, era fix langa semnul frumos luminos cu bleo deschis “Welcome to wonderful Copenhagen” ;) ) Si am zis cand am plecat de acasa ca eu VREAU sa vad chestia asta si live, nu doar in poze. Luck loves Nena. Bagake - checker, go and meet Simon, cu oprire la un exchange. Poor boy, statea cu foaia aia cu “Elena” si Elena umbla brambura prin aeroport :-j Simon, nice. Let’s go to the hotel! Ajung la aer, ma asteptam sa ma loveasca vantul in fata, val de frig, dar nu…vreme normala de iarna, un miros de iarna tarzie, cu primavara gata sa vina,parca. Frig, poate chiar gerut uscat in aer. Really nice. Te trezeste la realitate. Trenul, cred ca era pe linia S-train, foarte, dar foarte silentios, frateee.Ala nu e tren daca nu te hatana si nu face zgomot cand trece pe la macaz…gandirea mea de roman. Tot drumul pana la hotel, aproximativ 15 minute, nu am facut decat sa compar Romania, Bucurestiul cu Copenhaga. Nu e bine deloc sa faci asta, te deprima ca stai in tara aia.
Sar putin, tocmai am vorbit cu Katja, sa imi explice cum sa folosesc masina de spalat, not that hard. E a doua oara cand o vad, oamenii astia nu au pic de treaba cu tine. Daca le ceri ceva, te ajuta cu placere, iti zambesc, dar in rest, your place, faci ce vrei, ca doar platesti ptr asta, si nu asa de putin. The same thing with Sara, nemtoiaca...impart subsolul cu ea, vine, pleaca, nu sta decat cat sa se schimbe si sa manance, apoi pleaca iar. Viata. Apropo de unlucky, vorba vine, ca ea e de treaba, dar cand am plecat de acasa am zis ca nu vreau sa stau cu o nemtoiaca. Fara nici un motv anume, doar am eu ceva cu nemtii si Germania de mica. Nu imi plac. Bine ca nu am treaba cu fata, ca ma suparam rau sa am asa “ghionion” tocmai la asta. Apropo de alt ghinon. Acum scriu in word si ma mai gandesc daca voi posta asta undeva. Nu am net. Am fost cu laptopul la scoala ptr prezentarea cu agricultura Romaniei, si am zis ca daca tot sunt in acolo sa imi rezolv problema cu laptopul, conexiunea wireless la reteaua facultatii. Nu a mers. Cica totul e setat, dar nu mi se conecteaza. Haha. Nena’s “luck”. Dar de fapt cred ca Gigi-ul de acolo nu stia mare lucru, ca ajung acasa si nu imi mai merge netul. Cica "IT-support, if something doesn’t work these guys will solve it immediately." Se pare ca mai tre’ sa fie si mici chestii negative si la ei.
Am dat si de Sara, ca tot vorbeam de ea. Pare nice. Sper sa fie nice.
Asa, cred ca tre’ sa ma intorc la hotel, sau mai bine la gara din Copenhaga. Kobenhavn H. Extraordinary piece of art. Desi cred ca e doar un fel de hala mare cu iesire spre multe linii de cale ferata, dar frate cum e inauntru, cu candelabre uriase, si arcadele alea din lemn, si au si lift…ca sa nu te chinui cu bagajul. De fapt au lifturi d-astea peste tot pe la s-train-uri si pe la metrou. Civilizatie. Back to hotel, foarte nice si ala, aproape de gara, camera micuta, dar curata. Cartier si strada de curve, hahahaaa. Si muuulte, multe baruri, multe restaurante, multe sex-shop-uri si multe tattoo shops. Destul de misto pentru o prima seara. Desi cam trist..singura printre straini, intr-o sambata seara.
Apoi, aventura pana “acasa”. Simon cica era in stare de mahmureala dupa seara de sambata si nu putea sa vina sa ma duca. Cred si eu, cand umbli cu dozele de bere in ghiozdan J) si dai sa bea persoanelor abia cunoscute de 30 minute. Anyway, drum relativ scurt cu S -train A spre Hundinge, apoi o statie cu nr. 18 bus, si aproape home. O intrebare, doua si gata, arrive at Dansborg Alle 10. Iarasi luck, erau home, si Jens, si colega de casa, toti. Mica discutie cu unul si celalat, apoi ramai singura sa despachetezi.
Gata si mancarea. Azi am facut orez, cu legume si un pic de pui. Am facut muuult. Niciodata nu nimeresc cantintatea de orez crud si mereu imi ies ditamai oalelele de orez ...
1st day of school a fost ceva iarasi de neuitat. Trezeste-te la 6, obisnuieste-te cu casa, apoi fugi spre facultate, caut-o, totul intr-un suflet, ca sa nu intarzii. Ciuciu, la 8.30 eu inca eram in cautarea salii 3-05 unde sa tine “Organic agriculture” Inghetata, fara manusi, ma uitam in gol spre o harta a campusului, cand “Can I help you?” Ii arat foaia, fara pic de speranta, ea “Oh, that’s my course” LUCK??? J Hehe. That was Vibeke, my teacher, minunata profesoara, minunata persoana. Orele incepeau la 9. eu nu primisem mesajul. Asta e, norocul de partea mea. Cursul mi-a parut extrem de interesant din prima zi, mai ales datorita ei. A doua zi aveam sa mergem in excursie, undeva pe langa Roskilde. Ce am vazut acolo nu are sens sa explic. Iarasi foarte tare, astia sunt asi in ale agriculturii, si ale partii de agricultura organica. Si dupa frig cum nu am putut sa indur vreodata si cum nu am crezut ca pot sa indur si sa mai si respir dupa, ajungem la Vibeke acasa, luam pranzul, apoi pregateste-te sufleteste pentru inca o portie de frig, de data asta cu subiectul “vaci de lapte”. N-a fost sa fie, a fost doar o portie de lapte organic la pahar. Foarte bun. Apoi back to Vibeke’s place, pentru cina. Pregatita de noi. Ceva socializare, ceva pregatire, bautura, bucatarie din toata lumea, in final, mancare gustoasa, plus ceva discutii interesante, unele savuroase, funny, si discutii dupa care gandesti “astia nu sunt sanatosi”. Cica au obiceiul de a cauta prin tomberoanele supermarketurilor ptr a se alege cu cate ceva bun de papa, ce in viziunea celor de la supermarket este expirat. Dar nu si pentru ei. Totul se poate manca, chiar si din tomberon, atata timp cat e ambalat, si nu a expirat de prea multe zile…si asta venea din gura profesoarei, o tipa la vreo 50 si ceva de ani, extrem de bine pregtita profesional si cu un simt extem de bun al predatului si care se pare ca are obiceiul de a cauta mancare prin tomberoane, sau cel putin stie de chestia asta si nu are nimic impotriva cu cei ce fac asta. Dumpster diving. Cred ca trebuie sa incerc asta ca sa intru in spiritual orasului. Si sa imi cumpar bicicleta si sa invat sa merg. Nu poti ajunge in Copenhagen si sa nu stii sa mergi pe bicicleta. Loser scrie pe fruntea mea. For now.
I’m out of ideas. I’ll be back some other time. It’s time to eat now.
AAAAAAA. Mi-am cumparat Coca-Cola azi. Mult mai buna decat in Ro. Nu se poate compara. Cum era odata. Pacat ca e scump rau. Painea, care era 6,75 kr si Cola au facut 34 si un pic de coroane. Scump scump. I don’t know what’s next. Cu berea nu prea ma impact, scump si nu extraordinara. In schimb daca tot suntem la capitolul mancare, puiul, legumele, ouale, chiar si laptele cred, foarte gustoase. Nu degeaba sunt ecologice si cam scumpicele. Merita.
End of part 1.
...end of quote.
Il voi pune aici. Ca asta am zs ca o sa fac atunci cand am hotarat care blog va supravietui.
Quote...
Cand a inceput? Heh, nu prea stiu…prin vara, cam asa. Nu m-am dus cand trebuia sa ma duc, nu mi-a parut tare rau ca am ratat, la fel cum am facut mereu, nu incerci, nu risti, nu te lovesti de diverse in viata, nu suferi – proasta combinatie si gandire, but that’s me. Deci s-a facult selectia, eu nu am fost, bye-bye Danemarca. But NO! Danemarca ma voia pe mine, hehe, desi eu nu stiam ca o vreau, si uite asa, prin multe intamplari fericite am ajuns la Acceptance Letter to the University of Copenhagen, Faculty of Life Sciences, sau LIFE mai pe scurt. Si dupa multe alte agitari specifice mie, si multe intrebari extreme de idioate si de obicei cu raspuns foarte logic si evident, iarasi specifice mie, am ajuns pe Bucuresti Otopeni, asteptand vreo ora avionul de Copenhaga, apoi fara sa imi dau seama ce se intampla cu mine, hopa in avion, motoare pornite, ceva inima in gat, ceva amuzata de vikingul extrem de dragut de pe coada si de pe aripile avionului si binenteles de cele 3 puncte albe, pe fundal rosu, care se pare ca sunt specifice ptr Danemarca, nu numai ptr Christiania, cum stiam eu, ca steag al lor. Si uite asa am ajuns pe Kastrup, cu un zbor tare linistit si cu o vedere extreme de frumoasa la apus, iarasi cu noroc ca am nimerit pe parte cu vedere la apus, hehe that’s me – lucky si extrem de unlucky, 2 in 1, voi reveni later la partea unlucky, de obicei tine de electronice si de relatia mea cu ele, thank God ca de obicei predomina partea lucky ;) )
Aterizare cam abupta, daca se poate folosi cuvantul asta, eu calma la suprafata, dar ce era inside, hahaha, storm of thoughts, bad and good, sad and happy, positive and negative, totul opus si totul mixed bine, bine together. Aeroport tare, tare dragut, cica ar fi printre cele mai bine cotate, frumoase din…lume? Dar ce nu e pe primul loc la astia? Iarsi luck, bagajele ajung la banda nr. 5, cauta banda nr. 5, surprise, era fix langa semnul frumos luminos cu bleo deschis “Welcome to wonderful Copenhagen” ;) ) Si am zis cand am plecat de acasa ca eu VREAU sa vad chestia asta si live, nu doar in poze. Luck loves Nena. Bagake - checker, go and meet Simon, cu oprire la un exchange. Poor boy, statea cu foaia aia cu “Elena” si Elena umbla brambura prin aeroport :-j Simon, nice. Let’s go to the hotel! Ajung la aer, ma asteptam sa ma loveasca vantul in fata, val de frig, dar nu…vreme normala de iarna, un miros de iarna tarzie, cu primavara gata sa vina,parca. Frig, poate chiar gerut uscat in aer. Really nice. Te trezeste la realitate. Trenul, cred ca era pe linia S-train, foarte, dar foarte silentios, frateee.Ala nu e tren daca nu te hatana si nu face zgomot cand trece pe la macaz…gandirea mea de roman. Tot drumul pana la hotel, aproximativ 15 minute, nu am facut decat sa compar Romania, Bucurestiul cu Copenhaga. Nu e bine deloc sa faci asta, te deprima ca stai in tara aia.
Sar putin, tocmai am vorbit cu Katja, sa imi explice cum sa folosesc masina de spalat, not that hard. E a doua oara cand o vad, oamenii astia nu au pic de treaba cu tine. Daca le ceri ceva, te ajuta cu placere, iti zambesc, dar in rest, your place, faci ce vrei, ca doar platesti ptr asta, si nu asa de putin. The same thing with Sara, nemtoiaca...impart subsolul cu ea, vine, pleaca, nu sta decat cat sa se schimbe si sa manance, apoi pleaca iar. Viata. Apropo de unlucky, vorba vine, ca ea e de treaba, dar cand am plecat de acasa am zis ca nu vreau sa stau cu o nemtoiaca. Fara nici un motv anume, doar am eu ceva cu nemtii si Germania de mica. Nu imi plac. Bine ca nu am treaba cu fata, ca ma suparam rau sa am asa “ghionion” tocmai la asta. Apropo de alt ghinon. Acum scriu in word si ma mai gandesc daca voi posta asta undeva. Nu am net. Am fost cu laptopul la scoala ptr prezentarea cu agricultura Romaniei, si am zis ca daca tot sunt in acolo sa imi rezolv problema cu laptopul, conexiunea wireless la reteaua facultatii. Nu a mers. Cica totul e setat, dar nu mi se conecteaza. Haha. Nena’s “luck”. Dar de fapt cred ca Gigi-ul de acolo nu stia mare lucru, ca ajung acasa si nu imi mai merge netul. Cica "IT-support, if something doesn’t work these guys will solve it immediately." Se pare ca mai tre’ sa fie si mici chestii negative si la ei.
Am dat si de Sara, ca tot vorbeam de ea. Pare nice. Sper sa fie nice.
Asa, cred ca tre’ sa ma intorc la hotel, sau mai bine la gara din Copenhaga. Kobenhavn H. Extraordinary piece of art. Desi cred ca e doar un fel de hala mare cu iesire spre multe linii de cale ferata, dar frate cum e inauntru, cu candelabre uriase, si arcadele alea din lemn, si au si lift…ca sa nu te chinui cu bagajul. De fapt au lifturi d-astea peste tot pe la s-train-uri si pe la metrou. Civilizatie. Back to hotel, foarte nice si ala, aproape de gara, camera micuta, dar curata. Cartier si strada de curve, hahahaaa. Si muuulte, multe baruri, multe restaurante, multe sex-shop-uri si multe tattoo shops. Destul de misto pentru o prima seara. Desi cam trist..singura printre straini, intr-o sambata seara.
Apoi, aventura pana “acasa”. Simon cica era in stare de mahmureala dupa seara de sambata si nu putea sa vina sa ma duca. Cred si eu, cand umbli cu dozele de bere in ghiozdan J) si dai sa bea persoanelor abia cunoscute de 30 minute. Anyway, drum relativ scurt cu S -train A spre Hundinge, apoi o statie cu nr. 18 bus, si aproape home. O intrebare, doua si gata, arrive at Dansborg Alle 10. Iarasi luck, erau home, si Jens, si colega de casa, toti. Mica discutie cu unul si celalat, apoi ramai singura sa despachetezi.
Gata si mancarea. Azi am facut orez, cu legume si un pic de pui. Am facut muuult. Niciodata nu nimeresc cantintatea de orez crud si mereu imi ies ditamai oalelele de orez ...
1st day of school a fost ceva iarasi de neuitat. Trezeste-te la 6, obisnuieste-te cu casa, apoi fugi spre facultate, caut-o, totul intr-un suflet, ca sa nu intarzii. Ciuciu, la 8.30 eu inca eram in cautarea salii 3-05 unde sa tine “Organic agriculture” Inghetata, fara manusi, ma uitam in gol spre o harta a campusului, cand “Can I help you?” Ii arat foaia, fara pic de speranta, ea “Oh, that’s my course” LUCK??? J Hehe. That was Vibeke, my teacher, minunata profesoara, minunata persoana. Orele incepeau la 9. eu nu primisem mesajul. Asta e, norocul de partea mea. Cursul mi-a parut extrem de interesant din prima zi, mai ales datorita ei. A doua zi aveam sa mergem in excursie, undeva pe langa Roskilde. Ce am vazut acolo nu are sens sa explic. Iarasi foarte tare, astia sunt asi in ale agriculturii, si ale partii de agricultura organica. Si dupa frig cum nu am putut sa indur vreodata si cum nu am crezut ca pot sa indur si sa mai si respir dupa, ajungem la Vibeke acasa, luam pranzul, apoi pregateste-te sufleteste pentru inca o portie de frig, de data asta cu subiectul “vaci de lapte”. N-a fost sa fie, a fost doar o portie de lapte organic la pahar. Foarte bun. Apoi back to Vibeke’s place, pentru cina. Pregatita de noi. Ceva socializare, ceva pregatire, bautura, bucatarie din toata lumea, in final, mancare gustoasa, plus ceva discutii interesante, unele savuroase, funny, si discutii dupa care gandesti “astia nu sunt sanatosi”. Cica au obiceiul de a cauta prin tomberoanele supermarketurilor ptr a se alege cu cate ceva bun de papa, ce in viziunea celor de la supermarket este expirat. Dar nu si pentru ei. Totul se poate manca, chiar si din tomberon, atata timp cat e ambalat, si nu a expirat de prea multe zile…si asta venea din gura profesoarei, o tipa la vreo 50 si ceva de ani, extrem de bine pregtita profesional si cu un simt extem de bun al predatului si care se pare ca are obiceiul de a cauta mancare prin tomberoane, sau cel putin stie de chestia asta si nu are nimic impotriva cu cei ce fac asta. Dumpster diving. Cred ca trebuie sa incerc asta ca sa intru in spiritual orasului. Si sa imi cumpar bicicleta si sa invat sa merg. Nu poti ajunge in Copenhagen si sa nu stii sa mergi pe bicicleta. Loser scrie pe fruntea mea. For now.
I’m out of ideas. I’ll be back some other time. It’s time to eat now.
AAAAAAA. Mi-am cumparat Coca-Cola azi. Mult mai buna decat in Ro. Nu se poate compara. Cum era odata. Pacat ca e scump rau. Painea, care era 6,75 kr si Cola au facut 34 si un pic de coroane. Scump scump. I don’t know what’s next. Cu berea nu prea ma impact, scump si nu extraordinara. In schimb daca tot suntem la capitolul mancare, puiul, legumele, ouale, chiar si laptele cred, foarte gustoase. Nu degeaba sunt ecologice si cam scumpicele. Merita.
End of part 1.
...end of quote.
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Clubbin'
Am o mica durere de cap. Ca dupa o betie. Da-i de la nesomn. Ca deja am inceput campania "e ziua mea in curand, cotizati, cumparati, faceti cadouri din timp, nena vrea sa cheltuie...ca doar o fata ai, ca doar o sora ai...ca eu cer doar o data, dar daca mi se da accept, ca asa-s eu, ce vina am eu ca voi ma-acceptati". Si asa in fiecare an luna octombrie e pentru mine luna de cumparaturi. Ca mie nu-mi place sa merg la cumparaturi prea des. Deci azi a trebuit sa ma trezesc de dimineata ca la 10 si ceva aveam planuit sa plec cu mama dupa toale. Greu cand in noaptea anterioara ai fost la petrecut. Si de aia am eu durere de cap. Mama radea pe drum ca sunt mahmura. Nici gand. Doar o tequila si-o Cuba Libre.
Si-am fost in club. R&B Party. In loc nou. Petrecere de deschidre. Same ol' shit. Ca de-acum 6 ani cand am inceput noi 3 sa iesim in club. (Eu am inceput sa ies sa pierd noptile tarziu,ca varsta. Noi, de fapt. Ca eram fete cuminti pana atunci.) Chiar acum in toamna se fac 6 ani de and am mers in Blue. Cate amintiri.
Cand m-am intors i-am zis lui B. ca totul se schimba. Am terminat si eu facultatea (ele au terminat anul trecut - deh, ingierii-s mai cu mot, fac 5 ani), una se marita, servicii, alte treburi. Si schimbarea plutea in aer. Da' nu e chiar asa. Nu in totalitate. La party aseara era totul neschimbat. Doar locul era altul, poate cel mai dragut club din astea pe unde s-au mutat petrecerile astora. In rest aceieasi figuranti, pusti rupandu-se in scheme, dansuri, 1-2 step, ca SS in vremurile lui bune, pustoaice ce abia au dat de gustul iesitului noaptea, veterani, aceleasi figuri, oamenii prezenti vineri de vineri, acelasi DJ usor nostalgic, cu piese arhi-cunoscute, de care suntem satule noi, dar se pare ca sunt evergreen...totul ca la 18 ani. Si noi, aceleasi 3, iarasi fix langa DJ, in fata pupitrului. Dar schimbarea era la noi. S-au intamplat chestii demne de mentionat: eu pe tocuri. Tocuri de vreo 10. Anul asta am mai purtat. Dar la party, never! In sfarsit devin si eu fata, cum ar zice copilu'. Apoi, B. s-a dus singura sa isi ia de baut. Care e lucru nemaivazut, nemaintalnit. si cand stateam la 3 metri de bar astea 2 imi punea banii in mana si ma impingeau spre bar. Asa a fost mereu. Ma obisnuisem cu ideea. Aseara a fost altceva. Apoi, Mihaela s-a dus singura la baie. Iarasi ceva nemaintalnit. Pai cum sa mearga o fata singura la baie, mai ales ea, cand puteau ele doua foarte bine sa mearga impreuna ca sa ma lase in club pe mine singura. Ca asa era amuzant pentru ele. Ah, si Mihaela a avut o mica tentativa de a ma dezbraca iar B., protectoare, a oprit-o. E timpul sa nu ne mai razboim si doar sa ne simtim bine. Iar apoi, am dansat toate, ca ziceai ca suntem in contratimp pe vremuri, ba ele doua, ba ma apuca pe mine si ele dormitau. Deci a fost foarte tare aseara. Da' acum am o durere de cap mult mai nasoala decat vinerea trecuta cand nu am dormit deloc noaptea si am baut de-am rupt. Si dimineata n-aveam nici pe dracu'. Nicioadata nu ma-teleg cum functionez. Tind sa cred ca durerea e de la prea putin baut.
Si-am fost in club. R&B Party. In loc nou. Petrecere de deschidre. Same ol' shit. Ca de-acum 6 ani cand am inceput noi 3 sa iesim in club. (Eu am inceput sa ies sa pierd noptile tarziu,ca varsta. Noi, de fapt. Ca eram fete cuminti pana atunci.) Chiar acum in toamna se fac 6 ani de and am mers in Blue. Cate amintiri.
Cand m-am intors i-am zis lui B. ca totul se schimba. Am terminat si eu facultatea (ele au terminat anul trecut - deh, ingierii-s mai cu mot, fac 5 ani), una se marita, servicii, alte treburi. Si schimbarea plutea in aer. Da' nu e chiar asa. Nu in totalitate. La party aseara era totul neschimbat. Doar locul era altul, poate cel mai dragut club din astea pe unde s-au mutat petrecerile astora. In rest aceieasi figuranti, pusti rupandu-se in scheme, dansuri, 1-2 step, ca SS in vremurile lui bune, pustoaice ce abia au dat de gustul iesitului noaptea, veterani, aceleasi figuri, oamenii prezenti vineri de vineri, acelasi DJ usor nostalgic, cu piese arhi-cunoscute, de care suntem satule noi, dar se pare ca sunt evergreen...totul ca la 18 ani. Si noi, aceleasi 3, iarasi fix langa DJ, in fata pupitrului. Dar schimbarea era la noi. S-au intamplat chestii demne de mentionat: eu pe tocuri. Tocuri de vreo 10. Anul asta am mai purtat. Dar la party, never! In sfarsit devin si eu fata, cum ar zice copilu'. Apoi, B. s-a dus singura sa isi ia de baut. Care e lucru nemaivazut, nemaintalnit. si cand stateam la 3 metri de bar astea 2 imi punea banii in mana si ma impingeau spre bar. Asa a fost mereu. Ma obisnuisem cu ideea. Aseara a fost altceva. Apoi, Mihaela s-a dus singura la baie. Iarasi ceva nemaintalnit. Pai cum sa mearga o fata singura la baie, mai ales ea, cand puteau ele doua foarte bine sa mearga impreuna ca sa ma lase in club pe mine singura. Ca asa era amuzant pentru ele. Ah, si Mihaela a avut o mica tentativa de a ma dezbraca iar B., protectoare, a oprit-o. E timpul sa nu ne mai razboim si doar sa ne simtim bine. Iar apoi, am dansat toate, ca ziceai ca suntem in contratimp pe vremuri, ba ele doua, ba ma apuca pe mine si ele dormitau. Deci a fost foarte tare aseara. Da' acum am o durere de cap mult mai nasoala decat vinerea trecuta cand nu am dormit deloc noaptea si am baut de-am rupt. Si dimineata n-aveam nici pe dracu'. Nicioadata nu ma-teleg cum functionez. Tind sa cred ca durerea e de la prea putin baut.
luni, 5 octombrie 2009
Alcool
Dupa cum mi-am promis - postul despre alcool!
E mult de zis. Incep cu minunatul slogan: "Alcohol, alcohol, alcohol, alcohol. Hemos venido a emboracharnos. El resultato nos da igual!”. Evident, de la spanioli. Prima data l-am auzit pe vas, in drum spre Tallinn. Nu intelegeam absolut tot ce ziceau, dar asta a fost imnul croazierei. M-am intors in Copenhaga cu gandul ca tre' sa il mai aud. Dar nu stiam ca de fapt este imn de betie. Adus de spanioli in Copenhaga. si peste tot in lume pe unde sunt spanioli, de fapt. Cand voi gasi filmuletul pe calculator il voi uploada pe youtube. :) Imi aduc aminte ca dupa Fakta Tour (voi povesti si despre asta), dupa ce s-a inchis barul facultatii, au cantat mai mult de juma' de ora in fata barului cantecul asta, si alte de genul. M-am plictisit de atata cantat si am plecat acasa. Ei s-au dus la alta petrecere pe undeva.
IMNUL! (Surprins in ultima zi de A-vej din semestrul de primavara, pe 12 iunie 2009)
Fakta Tour. Trademark. In 2009 s-a organizat a doua editie in Copenhaga.
Se pare ca la origine este un obicei al catalanilor: la ziua de nastere se face grup mare si se merge din bar in bar unde se bea cate o bere, sau ceva alcool, cat mai repede. Pe acelasi sistem, Fakta Tour inseamna mers pe bicicleta, in grup, pe la 6 supermarketuri Fakta (au berea cea mai ieftina, Dansk Beer, 0,33 l, vreo 2-3 kr. La editia din 2008 a participat un roman, Bogdan, apare pe undeva pe filmare. La cea din 2009 am fost eu reprezentantul Romaniei. Anul asta organizarea a fost mai buna. Fran, a invatat din greselile de anul trecut. Aveam harta cu locatiile, s-a lucrat pe grupulete de maxim 5 persoane. Un reprezentant al grupuletului intra in magazin si lua bere pentru toti. Se pastrau sticlele de bere, iar la urmatorul se duceau la reclicat in magazin, se obtinea reducerea si se lua berea. Eu am dat 11 kr pe 5 beri. S-a baut undeva vizavi de magazin, sau undeva mai retras, nu chair in fata. Pentru a evita sosirea politiei. Tot au venit si ne-au insotit putin de la al 5lea Fakta la al 6lea. Care de fapt a fost un Netto Døgn, pentru ca Fakta-ul de langa se inchisese (era trecut de 8). Eu am fost desemnata persoana care cara sticlele de bere in cadrul grupului meu. Cand mergeam spre al 4lea, am dat rateu si-am cazut - am spart vreo 3 sticle. Ups.
Ca dezavataje pot sa mentionez lipsa unei bai. Am fost nevoite, noi fetele sa utilizam ceva tufisuri (din curtea unei biserici). Comuniunea cu natura, uiti de inhibitii :)) Al 4lea Fakta era langa un camin - am folosit camera unui coleg. Se poate pune la chestii bune, mai vezi cum sunt camerele de camin din alte locuri, mai discuti cu oamenii, mai vezi privelisti frumoase/
Alte avantaje? Pai cand bei atat ajungi sa devii foarte prietenos cu oamenii.am cunoscut o gramada de persoane noi. Plus ca e o mare provocare. Daca poti sa faci asta poti sa faci multe apoi. Si te testezi cat de rezistent esti. Si sigur se mai gasesc.
La final s-a mers de unde s-a plecat - A-vej - barul facultatii. Si s-a baut iar. A fost o zi/seara/noapte frumoasa.
Aici filmare de la prima editie din 2008
Altceva despre alcool? Da. Pai principalele tipuri de alcool din Dk. Bere, Sommersby Apple Cider, Fisk, Schnapps. Le iau pe rand.
Berea mi s-a parut naspa. Asta a fost primul meu gand cand am gustat. Cel putin aia din A-vej asa era. Era si ieftina adica 15 kr, la draught, adica vreo 7-8 lei. Faza buna e ca erau 688787 tipuri de bere, si daca aveai bani beai si bere buna. Carlsberg Elephant mi-a placut cel mai mult si era si cea mai buna combinatie calitate-cantitate-pret. Plus alcool 7,5%. Cand majoritatea aveau sub 5%.
Cidrul. Ah, my love. Eu am crezut ca asta era podus importat, adus de la americani. Eram convinsa. DAr nu. Acum o saptamana am aflat ca este de fapt produs danez, de Carlsberg. A fost introdus pe piata in 2008. Sortimentul de pere a fost introdus anul asta in martie. Practic am fost acolo cand s-a lansat. dar eu nu stiam. Daor am vazut ca intr-o zi a aparut si cidru de pere, care era cu mult sub calitatea celui de mere. Daca vorbim de cidru de pere delicios, aleg oricand Rekordelig, cidru suedes, cam tot cu 4,7% alcool, dar mult mai bun la gust, si cantitate de 500 ml, fata de 330 la Sommersby. Ii duc dorul.
FISK! Asta e adevarata dragoste. Marina mi-a dat prima data sa beau. In weekend trip. Se bea in shoturi. 10 kr. Am zis ca e oribil. Gust de pasta de dinti mentolata, cu lemn dulce (liquorice - aroma preferata a danezilor) si cu alcool (vodka mi se pare). Apoi simti alcoolul cum se duce prin corp, prin vene, si te energizeaza, nu te imbata, aluneca. Si mai vrei. Si apoi devine dragoste.
Schnapps. Asta e chiar oribil. Se bea la sarbatori. In cantitati industriale. Tot in shoturi. Nu pot sa descriu gustul. cert e ca te imbeti bine dar frumos de la el. Am baut cu ocazia pranzului traditional de paste. Cica dupa fiecare fel de mancare, se bea unu, doua, trei, cate poti din asta. si bagi iar mancare.Care e de fapt un mix de multe chestii care nu prea au mare legatura una cu alta.
Acum poze.
E mult de zis. Incep cu minunatul slogan: "Alcohol, alcohol, alcohol, alcohol. Hemos venido a emboracharnos. El resultato nos da igual!”. Evident, de la spanioli. Prima data l-am auzit pe vas, in drum spre Tallinn. Nu intelegeam absolut tot ce ziceau, dar asta a fost imnul croazierei. M-am intors in Copenhaga cu gandul ca tre' sa il mai aud. Dar nu stiam ca de fapt este imn de betie. Adus de spanioli in Copenhaga. si peste tot in lume pe unde sunt spanioli, de fapt. Cand voi gasi filmuletul pe calculator il voi uploada pe youtube. :) Imi aduc aminte ca dupa Fakta Tour (voi povesti si despre asta), dupa ce s-a inchis barul facultatii, au cantat mai mult de juma' de ora in fata barului cantecul asta, si alte de genul. M-am plictisit de atata cantat si am plecat acasa. Ei s-au dus la alta petrecere pe undeva.
IMNUL! (Surprins in ultima zi de A-vej din semestrul de primavara, pe 12 iunie 2009)
Fakta Tour. Trademark. In 2009 s-a organizat a doua editie in Copenhaga.
Se pare ca la origine este un obicei al catalanilor: la ziua de nastere se face grup mare si se merge din bar in bar unde se bea cate o bere, sau ceva alcool, cat mai repede. Pe acelasi sistem, Fakta Tour inseamna mers pe bicicleta, in grup, pe la 6 supermarketuri Fakta (au berea cea mai ieftina, Dansk Beer, 0,33 l, vreo 2-3 kr. La editia din 2008 a participat un roman, Bogdan, apare pe undeva pe filmare. La cea din 2009 am fost eu reprezentantul Romaniei. Anul asta organizarea a fost mai buna. Fran, a invatat din greselile de anul trecut. Aveam harta cu locatiile, s-a lucrat pe grupulete de maxim 5 persoane. Un reprezentant al grupuletului intra in magazin si lua bere pentru toti. Se pastrau sticlele de bere, iar la urmatorul se duceau la reclicat in magazin, se obtinea reducerea si se lua berea. Eu am dat 11 kr pe 5 beri. S-a baut undeva vizavi de magazin, sau undeva mai retras, nu chair in fata. Pentru a evita sosirea politiei. Tot au venit si ne-au insotit putin de la al 5lea Fakta la al 6lea. Care de fapt a fost un Netto Døgn, pentru ca Fakta-ul de langa se inchisese (era trecut de 8). Eu am fost desemnata persoana care cara sticlele de bere in cadrul grupului meu. Cand mergeam spre al 4lea, am dat rateu si-am cazut - am spart vreo 3 sticle. Ups.
Ca dezavataje pot sa mentionez lipsa unei bai. Am fost nevoite, noi fetele sa utilizam ceva tufisuri (din curtea unei biserici). Comuniunea cu natura, uiti de inhibitii :)) Al 4lea Fakta era langa un camin - am folosit camera unui coleg. Se poate pune la chestii bune, mai vezi cum sunt camerele de camin din alte locuri, mai discuti cu oamenii, mai vezi privelisti frumoase/
Alte avantaje? Pai cand bei atat ajungi sa devii foarte prietenos cu oamenii.am cunoscut o gramada de persoane noi. Plus ca e o mare provocare. Daca poti sa faci asta poti sa faci multe apoi. Si te testezi cat de rezistent esti. Si sigur se mai gasesc.
La final s-a mers de unde s-a plecat - A-vej - barul facultatii. Si s-a baut iar. A fost o zi/seara/noapte frumoasa.
Aici filmare de la prima editie din 2008
Altceva despre alcool? Da. Pai principalele tipuri de alcool din Dk. Bere, Sommersby Apple Cider, Fisk, Schnapps. Le iau pe rand.
Berea mi s-a parut naspa. Asta a fost primul meu gand cand am gustat. Cel putin aia din A-vej asa era. Era si ieftina adica 15 kr, la draught, adica vreo 7-8 lei. Faza buna e ca erau 688787 tipuri de bere, si daca aveai bani beai si bere buna. Carlsberg Elephant mi-a placut cel mai mult si era si cea mai buna combinatie calitate-cantitate-pret. Plus alcool 7,5%. Cand majoritatea aveau sub 5%.
Cidrul. Ah, my love. Eu am crezut ca asta era podus importat, adus de la americani. Eram convinsa. DAr nu. Acum o saptamana am aflat ca este de fapt produs danez, de Carlsberg. A fost introdus pe piata in 2008. Sortimentul de pere a fost introdus anul asta in martie. Practic am fost acolo cand s-a lansat. dar eu nu stiam. Daor am vazut ca intr-o zi a aparut si cidru de pere, care era cu mult sub calitatea celui de mere. Daca vorbim de cidru de pere delicios, aleg oricand Rekordelig, cidru suedes, cam tot cu 4,7% alcool, dar mult mai bun la gust, si cantitate de 500 ml, fata de 330 la Sommersby. Ii duc dorul.
FISK! Asta e adevarata dragoste. Marina mi-a dat prima data sa beau. In weekend trip. Se bea in shoturi. 10 kr. Am zis ca e oribil. Gust de pasta de dinti mentolata, cu lemn dulce (liquorice - aroma preferata a danezilor) si cu alcool (vodka mi se pare). Apoi simti alcoolul cum se duce prin corp, prin vene, si te energizeaza, nu te imbata, aluneca. Si mai vrei. Si apoi devine dragoste.
Schnapps. Asta e chiar oribil. Se bea la sarbatori. In cantitati industriale. Tot in shoturi. Nu pot sa descriu gustul. cert e ca te imbeti bine dar frumos de la el. Am baut cu ocazia pranzului traditional de paste. Cica dupa fiecare fel de mancare, se bea unu, doua, trei, cate poti din asta. si bagi iar mancare.Care e de fapt un mix de multe chestii care nu prea au mare legatura una cu alta.
Acum poze.
vineri, 2 octombrie 2009
Profil
Tot ma gandesc de ceva timp bun la ceva. Daca am zis ca voi incepe de la anul sa povestesc intamplarile de prin dk, vreau sa mai scriu si acum cat ceva de ce a fost pe acolo. Pentru ca inca e proaspat in minte. Si ce m=am gandit e sa fac un profil al celor care mi-au intrat in inima, a celor cu care am interactionat si pe care nu as vrea sa ii uit in timp. Daca e scris sigur ramane. Si raman si impresiile de acum.
Asa ca va urma in curand seria "profil". Deocamdata schitez profile de zor in minte, noaptea cand ma chinui sa adorm. O sa fie o mare provocare pentru mine. Sa descriu oameni. Abia astept.
Daaa! Sample-ul meu preferat!! Bine, mint. Am multe sample-uri ce ma innebunesc, dar asta e demential si nu ma asteptam sa il aflu vreodata. De aia!
p.s. Am cautat lyrics si n-am gasit, da' am gasit guitar tabs. Poate ma apuc sa invat sa cant la chitara. Fix cand se muta fratele si nu o sa mai am chitara aproape...
Asa ca va urma in curand seria "profil". Deocamdata schitez profile de zor in minte, noaptea cand ma chinui sa adorm. O sa fie o mare provocare pentru mine. Sa descriu oameni. Abia astept.
Daaa! Sample-ul meu preferat!! Bine, mint. Am multe sample-uri ce ma innebunesc, dar asta e demential si nu ma asteptam sa il aflu vreodata. De aia!
p.s. Am cautat lyrics si n-am gasit, da' am gasit guitar tabs. Poate ma apuc sa invat sa cant la chitara. Fix cand se muta fratele si nu o sa mai am chitara aproape...
Lene
Mama, sunt cea mai mare lenesa. Si sunt asa atunci cand nu am nimic de facut.Inactivitatea ma face sa devin leguma. Ma trezesc, ma asez in varful patului in sufragerie, dau drumu' la calculator, apoi la tv, winamp cateodata si incep...sa stau.
Culmea e ca am observat ca atunci cand am extrem de multe de facut fac si mai multe. Eram prin anul 2-3 cand traduceam de zor 3 zile pe saptamana, de dimineata pana seara tarziu, in celelalte 4 mergeam la scoala, faceam proiecte, faceam pe sefa de grupa si le dadeam colegilor ordine, sarcini, ma agitam de mama focului, ieseam la suc, in club, iar traduceam, eram activa pe acaasa, vorbeam eram vesela, de fapt eram obosita cred, si eu cand sunt obosita sunt geniala. Uit sa ma mai gandesc la consecinte si ma comport copilaresc, natural, cum imi vine. E muult mai bine cand sunt obosita. Imi place de mine in versiunea aia. Mi se cam rupe de tot cand am multe de facut si nu am timp sa gandesc amanunte, cacaturi. Si imi si iese totul atunci cand sunt ocupata si obosita.
Culmea e ca am observat ca atunci cand am extrem de multe de facut fac si mai multe. Eram prin anul 2-3 cand traduceam de zor 3 zile pe saptamana, de dimineata pana seara tarziu, in celelalte 4 mergeam la scoala, faceam proiecte, faceam pe sefa de grupa si le dadeam colegilor ordine, sarcini, ma agitam de mama focului, ieseam la suc, in club, iar traduceam, eram activa pe acaasa, vorbeam eram vesela, de fapt eram obosita cred, si eu cand sunt obosita sunt geniala. Uit sa ma mai gandesc la consecinte si ma comport copilaresc, natural, cum imi vine. E muult mai bine cand sunt obosita. Imi place de mine in versiunea aia. Mi se cam rupe de tot cand am multe de facut si nu am timp sa gandesc amanunte, cacaturi. Si imi si iese totul atunci cand sunt ocupata si obosita.
duminică, 27 septembrie 2009
Same time, last year
Mai am un post cu acelasi nume. E doar o poza. Cand cautam poze sa le pun pe blog am observat ca una din ele fusese facuta fix cu un an in urma. Mi s-a parut motiv bun ca sa fie postata. Intre timp, tot scriind destul de mult despre experienta mea prin Danemarca mi-a venit ideea ca incepand de la anul, 31 ianuarie 2010, sa ma apuc sa scriu tot ce s-a intamplat cu un an in urma. In ziua aia, dar in 2009, am plecat in DK. Am ajuns acolo cu ideea ca voi tine un jurnal on-line, sau macar voi scrie intr-un .doc ce mi se intampla pe acolo. Nu am scris. Si decat sa le scriu aiurea si fara nici o ordine acum, mai bine le scriu cronologic. Plus ca va fi interesant, cel putin pentru mine, sa observ cum le percep la un an dupa, si cum mi le aduc aminte. Va fi un exercitiu de memorie si o experienta pentru mine. Abia astept sa vad cum e sa le rememorez. Si cum o sa ma simt, ce sentimente vor iesi la suprafata.
Copenhagen in my heart sau I heart CPH
Am ajuns sa ma uit pe facebook pe pozele de la ultima petrecere cu studentii Erasmus din Kulør Bar. Care a fost un fel de Mecca al bautei pentru noi. Eu nu am fost acolo. Era 17 iunie, era vineri, ei terminasera examenele in Cph, si eu eram deja de 4 zile acasa si le terminasem pe ale mele. Licentiata deja. In seara aia stabilisera toti ca vor veni imbracati cu tricourile de la LIFE. Si au venit, peste 50 de persoane imbracate cu acelasi tip de tricou, maro pe care scrie cu alb "Bring your ideas to LIFE". Am fost si eu in seara aia in oras, in club, cu fetele sa sarbatoresc terminarea facultatii, revenirea in tara, sa ma relaxez si sa beau. Si mi+am luat tricoul cu Life. Ca sa fiu in ton cu ei. Petrecerea mea a fost naspa rau, am incercat sa danesez, sa ma simt bine intr-un club gol, cu un DJ nostalgic, dar cam greu sa te mai distrezi cand vine politia la ora 2 si te cauta de droguri. Una din prietenele mele a ajuns la sectie ca nu avea buletinul la ea. Nice work. Lectie. Nu o sa mai iasa fara buletin din casa.
Am scris iarasi pe langa ce voiam sa scriu, ca asa fac eu, se pare. Nu stiu de ce, dar ma uitam la pozele asta si zambeam. Mereu poze cu evenimente ce s-au petrecut in lunile state acolo si la care am participat sau de care am auzit imi starnesc o nostalgie-dor-stare de melancolie plus fericire. Si ma fac sa zambesc. Pana acum consider ca asta a fost momennt definitoriu in viata mea. Moment de rascruce. Best time of my life. Stau si ma gandesc ca putea sa fie la fel pentru orice alt oras din Europa unde as fi putut nimeri ca student Erasmus. Ca asta e experienta Erasmus. Once in a lifetime. Dar eu cred si simt ca a fost si orasul ce a avut influenta in starea asta. A fost combinatia de tot. Erasmus plus Copenhaga plus mediul social plus eu egal love. Si asa o sa ramana.
"Copenhagen, du har mit hjerte!"
(Inspirat de aici >>>
)
Am scris iarasi pe langa ce voiam sa scriu, ca asa fac eu, se pare. Nu stiu de ce, dar ma uitam la pozele asta si zambeam. Mereu poze cu evenimente ce s-au petrecut in lunile state acolo si la care am participat sau de care am auzit imi starnesc o nostalgie-dor-stare de melancolie plus fericire. Si ma fac sa zambesc. Pana acum consider ca asta a fost momennt definitoriu in viata mea. Moment de rascruce. Best time of my life. Stau si ma gandesc ca putea sa fie la fel pentru orice alt oras din Europa unde as fi putut nimeri ca student Erasmus. Ca asta e experienta Erasmus. Once in a lifetime. Dar eu cred si simt ca a fost si orasul ce a avut influenta in starea asta. A fost combinatia de tot. Erasmus plus Copenhaga plus mediul social plus eu egal love. Si asa o sa ramana.
"Copenhagen, du har mit hjerte!"
(Inspirat de aici >>>
)
vineri, 18 septembrie 2009
Inger, demon sau simpla coincidenta?
L-am vazut iar. Brrr... ma sperie rau. Parca ma urmareste. Cateodata zic ca e un fel de drac ce ma urmareste. Dar apoi ma gandesc ca o fi de fapt ingerul meu si doar are aspectul asta sinistru. Dar,apoi ma gandesc ca eu nu cred in d-astea, deci trebuie sa fie doar coincidente si persoane care au acelasi drum. Si totusi...
El, cel pe care l-am vazut azi este infricosator pentru mine. De cand l-am vazut prima data a miscat ceva in mine. Din cauza aspectului. Este mic de statura, nu cred ca are 1,50-55 maxim, are chelie si ceva ramasite de par, de culoare gri-alb, cu urme de fire negre, par pe care si-l poarta lung, cam pana la umeri. Azi am observat ca era tuns, era usor mai scurtut, cam pana la urechi. Figura? Nu prea pot sa descriu, nu am stat niciodata sa il observ atent, dat fiind faptul ca mereu ne intalnim pe strada, la metrou. Dar stiu ca si figura ma inspaimanta. Am observat ca vara parea sa fie tare afectat de caldura, avea sudori pe frunte. In general are un aspect neingrijit, sau mai degraba de om care nu are foarte multe haine si e oarecum ingalat, desi cam mereu l-am vazut la pantaloni de stofa si camasa, insa de-alea de proasta calitate, modele vechi. Mai mereu cara o servieta, tot asa, model vechi, purtata, folosita mult timp. Cand merge o leagana intr-un anume fel, agale, drepta-stanga, in ritmul mersului. Astazi nu avea servieta. cel putin eu nu am obervat-o.
Unde ma intalnesc cu el? Pai cam peste tot. Stiu ca i-am zis mamei de el si imi zicea ca pe vremuri venea sa citeasca contorul la lumina si ca era cam genul de care toti se fereau ca facea contestatii, diverse porcarii, para. Acum a auns sa ma urmarasca pe mine...Faza e ca daca l-as vedea doar prin cartier si la anumite ore ar fi bine. Dar nu. el este oriunde, oricand. L-am vazut cand ma duceam la scoala la 7 dimineata, el venea dinspre metrou, l-am vazut la 9 dimineata cand veneam de la metrou, el se ducea, l-am vazut seara, prin centru parca odata, pe la universitate, pe la metrou pe la diverse statii, e peste tot!! In mod sigur am o intalnire pe luna cu el, poate chiar o data la doua saptamani. Ar trebui ca de azi sa notez zilele cand il vad. Sa fac o cercetare.
Tot ceva de genul asta, inspaimantator era o tipa, fata, de fapt, pe care o vedeam mereu si peste tot, dar de data asta numai in mijloace de transport in comun de suprafata (de obicei in trolee). Numai ca pe ea o vedeam mereu cu prietena mea cea mai buna. Ea mi-a aratat-o. Fata asta cred ca avea ceva la cap, si era asa mai boschetareasa. Avea parul prins in coada de cal, dar intr-o parte. Se uita mereu fix la tine, avea mereu o jucarie in mana, de obicei un fel de yo-yo, sau o bila, ceva rotund si moale. Nu am mai vazut-o de mult. Ma intreb ce s-o fi intamplat cu ea...
Daca sunt la capitolul asta, mai am o persoana cu care am des, de ceva ani chiar intalniri de genul asta. Insa asta nu e deloc inspaimantator. Macar unul sa fie asa. A inceput cand eram prin anul 2 de facultate, deci 2006, cred. Il stiam dinainte ca figura. Vorba vine il stiam. Eu am un obicei, sau aveam pe vremea aia - urmaream forumurile si dupa ce citeam suficient imi placea sa ma uit la topicul de poze sa vad si figurile. Asa se intampla sa retin anumite figuri. Dimineata, 7.30, aglomeratie pe scarile rulante de la Victoriei. Pe cealalta scara vad un cap rotund, chelios, si se aprinde un beculet. Il stiu pe asta de undeva. Ma strecor prin multima, am uit dupa el, dar il pierd, asa ca ma duc la locul meu de urcare in metrou pentru Aviatorilor. Dupa 2 minute vine si el (se oprise sa isi cumpere ceva), se aseaza undeva la 1 metru de mine. Vine metroul, se aseaza in spatele meu. Iesim la Aviatorilor, il pierd. Chestia asta s-a mai intamplat de cateva ori, acelasi model. Apoi a urmat perioada cand ma intalneam cu el seara, la intoarcere, pe peron la Aviatorilor, la primul vagon, eu a doua usa, el prima, ora 17.00. Pe peron la Victoriei pentru Dristor ne desparteam - asta am observat ca e regula si pana astazi. In timp, eu mi-am schimbat ruta oarecum, tot Muncii - Victoriei - Aviatorilor, dar urcam in primul vagon spre Av., prima usa. Am schimbat si ora. Surpriza! Si el schimbase. Venea pe alta ruta, tot primul vagon spre Av., usa a doua. Apoi mers pe jos prin parc. Deja ajungem in vremuri prezente sau trecut apropiat. Cand m-am intors din DK eram sigura ca nu il mai vad. Scoala se termina, chiar nu mai aveam ce face pe acolo si in plus mergeam pe la ore aiurea, gen 12-13. Stupoare mare! L-am vazut o data pe 18 iunie - ma intorceam de la prezentarea lucrarii de licenta. Eu intram la metrou, el iesea. Apoi am mai avut cateva drumuri pe la facultate, tot pe la aceeasi ora, iarasi acelasi model de intalnire. Mai am avut si alte intalniri, seara tarziu cand ba eram cu fratele, ba cu mama, si el pe acolo. Mereu numai la metrou. Cand il mai vad o data la 2 ani pe la vreun concert mai important, ma amuz. Stau si ma gandesc daca a observat si el, daca are habar. Cred ca o sa ma duc candva sa ii zic "Buna". Just because.
El, cel pe care l-am vazut azi este infricosator pentru mine. De cand l-am vazut prima data a miscat ceva in mine. Din cauza aspectului. Este mic de statura, nu cred ca are 1,50-55 maxim, are chelie si ceva ramasite de par, de culoare gri-alb, cu urme de fire negre, par pe care si-l poarta lung, cam pana la umeri. Azi am observat ca era tuns, era usor mai scurtut, cam pana la urechi. Figura? Nu prea pot sa descriu, nu am stat niciodata sa il observ atent, dat fiind faptul ca mereu ne intalnim pe strada, la metrou. Dar stiu ca si figura ma inspaimanta. Am observat ca vara parea sa fie tare afectat de caldura, avea sudori pe frunte. In general are un aspect neingrijit, sau mai degraba de om care nu are foarte multe haine si e oarecum ingalat, desi cam mereu l-am vazut la pantaloni de stofa si camasa, insa de-alea de proasta calitate, modele vechi. Mai mereu cara o servieta, tot asa, model vechi, purtata, folosita mult timp. Cand merge o leagana intr-un anume fel, agale, drepta-stanga, in ritmul mersului. Astazi nu avea servieta. cel putin eu nu am obervat-o.
Unde ma intalnesc cu el? Pai cam peste tot. Stiu ca i-am zis mamei de el si imi zicea ca pe vremuri venea sa citeasca contorul la lumina si ca era cam genul de care toti se fereau ca facea contestatii, diverse porcarii, para. Acum a auns sa ma urmarasca pe mine...Faza e ca daca l-as vedea doar prin cartier si la anumite ore ar fi bine. Dar nu. el este oriunde, oricand. L-am vazut cand ma duceam la scoala la 7 dimineata, el venea dinspre metrou, l-am vazut la 9 dimineata cand veneam de la metrou, el se ducea, l-am vazut seara, prin centru parca odata, pe la universitate, pe la metrou pe la diverse statii, e peste tot!! In mod sigur am o intalnire pe luna cu el, poate chiar o data la doua saptamani. Ar trebui ca de azi sa notez zilele cand il vad. Sa fac o cercetare.
Tot ceva de genul asta, inspaimantator era o tipa, fata, de fapt, pe care o vedeam mereu si peste tot, dar de data asta numai in mijloace de transport in comun de suprafata (de obicei in trolee). Numai ca pe ea o vedeam mereu cu prietena mea cea mai buna. Ea mi-a aratat-o. Fata asta cred ca avea ceva la cap, si era asa mai boschetareasa. Avea parul prins in coada de cal, dar intr-o parte. Se uita mereu fix la tine, avea mereu o jucarie in mana, de obicei un fel de yo-yo, sau o bila, ceva rotund si moale. Nu am mai vazut-o de mult. Ma intreb ce s-o fi intamplat cu ea...
Daca sunt la capitolul asta, mai am o persoana cu care am des, de ceva ani chiar intalniri de genul asta. Insa asta nu e deloc inspaimantator. Macar unul sa fie asa. A inceput cand eram prin anul 2 de facultate, deci 2006, cred. Il stiam dinainte ca figura. Vorba vine il stiam. Eu am un obicei, sau aveam pe vremea aia - urmaream forumurile si dupa ce citeam suficient imi placea sa ma uit la topicul de poze sa vad si figurile. Asa se intampla sa retin anumite figuri. Dimineata, 7.30, aglomeratie pe scarile rulante de la Victoriei. Pe cealalta scara vad un cap rotund, chelios, si se aprinde un beculet. Il stiu pe asta de undeva. Ma strecor prin multima, am uit dupa el, dar il pierd, asa ca ma duc la locul meu de urcare in metrou pentru Aviatorilor. Dupa 2 minute vine si el (se oprise sa isi cumpere ceva), se aseaza undeva la 1 metru de mine. Vine metroul, se aseaza in spatele meu. Iesim la Aviatorilor, il pierd. Chestia asta s-a mai intamplat de cateva ori, acelasi model. Apoi a urmat perioada cand ma intalneam cu el seara, la intoarcere, pe peron la Aviatorilor, la primul vagon, eu a doua usa, el prima, ora 17.00. Pe peron la Victoriei pentru Dristor ne desparteam - asta am observat ca e regula si pana astazi. In timp, eu mi-am schimbat ruta oarecum, tot Muncii - Victoriei - Aviatorilor, dar urcam in primul vagon spre Av., prima usa. Am schimbat si ora. Surpriza! Si el schimbase. Venea pe alta ruta, tot primul vagon spre Av., usa a doua. Apoi mers pe jos prin parc. Deja ajungem in vremuri prezente sau trecut apropiat. Cand m-am intors din DK eram sigura ca nu il mai vad. Scoala se termina, chiar nu mai aveam ce face pe acolo si in plus mergeam pe la ore aiurea, gen 12-13. Stupoare mare! L-am vazut o data pe 18 iunie - ma intorceam de la prezentarea lucrarii de licenta. Eu intram la metrou, el iesea. Apoi am mai avut cateva drumuri pe la facultate, tot pe la aceeasi ora, iarasi acelasi model de intalnire. Mai am avut si alte intalniri, seara tarziu cand ba eram cu fratele, ba cu mama, si el pe acolo. Mereu numai la metrou. Cand il mai vad o data la 2 ani pe la vreun concert mai important, ma amuz. Stau si ma gandesc daca a observat si el, daca are habar. Cred ca o sa ma duc candva sa ii zic "Buna". Just because.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)