ca-mi place berea ar trebui sa se stie. ca-miplace tuborg, la fel. ca e daneza. da' ca-mi place carlsberg elephant ca e de la mama ei, ca a fost piatra de temelie in dk si ca are 7,2% alcool, aka e echivalentul danez ptr tuborg royal export, iar ar fi cazul sa fie stiut. si datorita placutului asta am tot salivat de un an jumate de cand m-am intirs dupa calrsberg elephant. si dupa somersby cider. ei bine, calrberg am reusit sa gasesc prin bucuresti in 2 ocazii pana acum. prima data anul trecut la tuborg green fest. 0,33l. ce fericita am fost. desi am baut-o din pahar. rasturnata din doza. apoi din intamplare am citit pe net meniul din absintherie. si ce am gasit? carlsberg elephant. evident ca m-am teleportat acolo. 7 lei doza de 0,33. am baut, nu am simtit=o chiar la fel ca in dk. am sughitat si m-am ametit. ah, ce frumos.
si de atunci tot plangeam. elephant. cidru. si ieri am gasit. am fost prin auchan. nu mai fusese de cateva luni. de prin iulie cred. ultima data era campionatul mondial si era expozitie de bere. din toata lumea. am salivat la multele tipuri, ma cautat elephant sau ceva danez, m gasit numai tuborg tropical si specificele de la noi si am plecat zicand ca ma voi intoarce curand sa cumpar ceva beri imbietatoare.
m-am intors abia ieri seara. am trecut asa, din obisnuinta pe la raionul de bauturi. ca imi place sa ma uit. la fel ca la ciocolata. poate imi zambeste ceva. si ce vad: calrsberg elephant, la 0,33 multa stand pe stand. trag un mic urlet. arat cu degetul mamei ca un copil retard. apoi vad tuborg royal. d-aia in ambalaj negru cum am gasit de 1 mai. vai. nebunie. umplu cosu'. iau si alte tipuri. ceva ceh. ceva cu rosu, 8,5% alcool. vai. rai.
acum nu e big deal. sunt bucuroasa ca am reusit sa gasesc asa ceva in magazin. e ciudat, e alcool, dar imi aduce in minte amintiri frumoase. amintiri dintr-o perioada frumoasa. mai mult ma bucura ca am gasit, nu ca o beau. un pic din clipele de atunci la casa actuala. cum mi-a zis neamtul-danez intalnit de curand. a ajuns la 18 ani in dk si acolo a ramas. de 35 de ani. un pic de inima ti-a ramas in copenhaga, nu0i asa? cine poate sa zica mai bine cum te simti decat cineva care a trecut prin aceleasi simtiri ca si tine?!!
Se afișează postările cu eticheta Danish. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Danish. Afișați toate postările
marți, 7 septembrie 2010
sâmbătă, 19 decembrie 2009
"Snowpenhagen"
Copehnaga sub zapada. Iar danezii sunt tot pe biciclete. Pozele astea ma fac sa ma apuce rau de tot dorul de Danemarca. Iar. Inca. Mereu.
De aici.
De aici.
luni, 26 octombrie 2009
Just for me
Ascultam asta...ultima inainte sa dorm...
(Medina asta e o tipa daneza foarte cunoscuta pe la ei..si piesa asta era peste tot prin perioda stata acolo)
...si ce-mi trecu prin minte? Ca am un chef nebun sa ies cu bicicleta noaptea. Doar sa pedalez. Sa simt aerul rece, vantul, sa inchid ochii, sa numar pana la zece si sa pedalez. Si asa mi-am adus aminte ca odata, cand ma intorceam acasa si se apropia tot mai mult data plecarii, am zis ca trebuie ca inainte sa plec, in noaptea dinainte, sa ma urc noaptea, la 1-2-3, pe bicicleta si sa plec sa pedalez prin oras. Sa il vad pentru ultima data. Ca la o plimbare. Cum rar am reusit sa il vad in 4 luni jumate, ca mereu eram pe fuga, sa ajung la vreo intalnire, la ora exacta.
Gandul de atunci s-a tranformat si nu prea in realitate. Am avut partea mea de plimbare prin oras noaptea, dar in noaptea anterioara plecarii. Si a fost frumos. Si am plecat impacata.
(Medina asta e o tipa daneza foarte cunoscuta pe la ei..si piesa asta era peste tot prin perioda stata acolo)
...si ce-mi trecu prin minte? Ca am un chef nebun sa ies cu bicicleta noaptea. Doar sa pedalez. Sa simt aerul rece, vantul, sa inchid ochii, sa numar pana la zece si sa pedalez. Si asa mi-am adus aminte ca odata, cand ma intorceam acasa si se apropia tot mai mult data plecarii, am zis ca trebuie ca inainte sa plec, in noaptea dinainte, sa ma urc noaptea, la 1-2-3, pe bicicleta si sa plec sa pedalez prin oras. Sa il vad pentru ultima data. Ca la o plimbare. Cum rar am reusit sa il vad in 4 luni jumate, ca mereu eram pe fuga, sa ajung la vreo intalnire, la ora exacta.
Gandul de atunci s-a tranformat si nu prea in realitate. Am avut partea mea de plimbare prin oras noaptea, dar in noaptea anterioara plecarii. Si a fost frumos. Si am plecat impacata.
sâmbătă, 24 octombrie 2009
No sleep
Am aflat ca se schimba ora in noaptea asta. Si asta mi-a adus aminte de noptile de vara din Copenhaga. Voi exemplifica prin poze cum e vara acolo. De pe 4 iunie 2009, cand m-am dus la concert Dilated si am facut poze la dus si la intors.
Plecare, ora 22.41, podul dinainte de Valby.
Sosire, ora 3.43, dupa pod
Ideea e ca fiind atata lumina o cam tii non-stop in petreceri. Si e al naibii de bine. A doua zi nu se simte oboseala. Regret doar ca nu am prins petrecerea lor de pe 24 iunie, Sankt Hans Day, cand sarbatoresc solstitiul tocmai trecut prin focuri si petrecere pe plaja. Noapte alba.
Plecare, ora 22.41, podul dinainte de Valby.
Sosire, ora 3.43, dupa pod
Ideea e ca fiind atata lumina o cam tii non-stop in petreceri. Si e al naibii de bine. A doua zi nu se simte oboseala. Regret doar ca nu am prins petrecerea lor de pe 24 iunie, Sankt Hans Day, cand sarbatoresc solstitiul tocmai trecut prin focuri si petrecere pe plaja. Noapte alba.
miercuri, 21 octombrie 2009
Primele impresii (de atunci)
Ce-mi veni, da' am zis sa intru pe blogul de pe wordpress. Si-am vazut ca aveam acolo un post scris pe 10 februarie direct din Copenhaga. Cu primele impresii. Cum eram pe atunci si cum vedeam viata si cum abordam problemele.
Il voi pune aici. Ca asta am zs ca o sa fac atunci cand am hotarat care blog va supravietui.
Quote...
Cand a inceput? Heh, nu prea stiu…prin vara, cam asa. Nu m-am dus cand trebuia sa ma duc, nu mi-a parut tare rau ca am ratat, la fel cum am facut mereu, nu incerci, nu risti, nu te lovesti de diverse in viata, nu suferi – proasta combinatie si gandire, but that’s me. Deci s-a facult selectia, eu nu am fost, bye-bye Danemarca. But NO! Danemarca ma voia pe mine, hehe, desi eu nu stiam ca o vreau, si uite asa, prin multe intamplari fericite am ajuns la Acceptance Letter to the University of Copenhagen, Faculty of Life Sciences, sau LIFE mai pe scurt. Si dupa multe alte agitari specifice mie, si multe intrebari extreme de idioate si de obicei cu raspuns foarte logic si evident, iarasi specifice mie, am ajuns pe Bucuresti Otopeni, asteptand vreo ora avionul de Copenhaga, apoi fara sa imi dau seama ce se intampla cu mine, hopa in avion, motoare pornite, ceva inima in gat, ceva amuzata de vikingul extrem de dragut de pe coada si de pe aripile avionului si binenteles de cele 3 puncte albe, pe fundal rosu, care se pare ca sunt specifice ptr Danemarca, nu numai ptr Christiania, cum stiam eu, ca steag al lor. Si uite asa am ajuns pe Kastrup, cu un zbor tare linistit si cu o vedere extreme de frumoasa la apus, iarasi cu noroc ca am nimerit pe parte cu vedere la apus, hehe that’s me – lucky si extrem de unlucky, 2 in 1, voi reveni later la partea unlucky, de obicei tine de electronice si de relatia mea cu ele, thank God ca de obicei predomina partea lucky ;) )
Aterizare cam abupta, daca se poate folosi cuvantul asta, eu calma la suprafata, dar ce era inside, hahaha, storm of thoughts, bad and good, sad and happy, positive and negative, totul opus si totul mixed bine, bine together. Aeroport tare, tare dragut, cica ar fi printre cele mai bine cotate, frumoase din…lume? Dar ce nu e pe primul loc la astia? Iarsi luck, bagajele ajung la banda nr. 5, cauta banda nr. 5, surprise, era fix langa semnul frumos luminos cu bleo deschis “Welcome to wonderful Copenhagen” ;) ) Si am zis cand am plecat de acasa ca eu VREAU sa vad chestia asta si live, nu doar in poze. Luck loves Nena. Bagake - checker, go and meet Simon, cu oprire la un exchange. Poor boy, statea cu foaia aia cu “Elena” si Elena umbla brambura prin aeroport :-j Simon, nice. Let’s go to the hotel! Ajung la aer, ma asteptam sa ma loveasca vantul in fata, val de frig, dar nu…vreme normala de iarna, un miros de iarna tarzie, cu primavara gata sa vina,parca. Frig, poate chiar gerut uscat in aer. Really nice. Te trezeste la realitate. Trenul, cred ca era pe linia S-train, foarte, dar foarte silentios, frateee.Ala nu e tren daca nu te hatana si nu face zgomot cand trece pe la macaz…gandirea mea de roman. Tot drumul pana la hotel, aproximativ 15 minute, nu am facut decat sa compar Romania, Bucurestiul cu Copenhaga. Nu e bine deloc sa faci asta, te deprima ca stai in tara aia.
Sar putin, tocmai am vorbit cu Katja, sa imi explice cum sa folosesc masina de spalat, not that hard. E a doua oara cand o vad, oamenii astia nu au pic de treaba cu tine. Daca le ceri ceva, te ajuta cu placere, iti zambesc, dar in rest, your place, faci ce vrei, ca doar platesti ptr asta, si nu asa de putin. The same thing with Sara, nemtoiaca...impart subsolul cu ea, vine, pleaca, nu sta decat cat sa se schimbe si sa manance, apoi pleaca iar. Viata. Apropo de unlucky, vorba vine, ca ea e de treaba, dar cand am plecat de acasa am zis ca nu vreau sa stau cu o nemtoiaca. Fara nici un motv anume, doar am eu ceva cu nemtii si Germania de mica. Nu imi plac. Bine ca nu am treaba cu fata, ca ma suparam rau sa am asa “ghionion” tocmai la asta. Apropo de alt ghinon. Acum scriu in word si ma mai gandesc daca voi posta asta undeva. Nu am net. Am fost cu laptopul la scoala ptr prezentarea cu agricultura Romaniei, si am zis ca daca tot sunt in acolo sa imi rezolv problema cu laptopul, conexiunea wireless la reteaua facultatii. Nu a mers. Cica totul e setat, dar nu mi se conecteaza. Haha. Nena’s “luck”. Dar de fapt cred ca Gigi-ul de acolo nu stia mare lucru, ca ajung acasa si nu imi mai merge netul. Cica "IT-support, if something doesn’t work these guys will solve it immediately." Se pare ca mai tre’ sa fie si mici chestii negative si la ei.
Am dat si de Sara, ca tot vorbeam de ea. Pare nice. Sper sa fie nice.
Asa, cred ca tre’ sa ma intorc la hotel, sau mai bine la gara din Copenhaga. Kobenhavn H. Extraordinary piece of art. Desi cred ca e doar un fel de hala mare cu iesire spre multe linii de cale ferata, dar frate cum e inauntru, cu candelabre uriase, si arcadele alea din lemn, si au si lift…ca sa nu te chinui cu bagajul. De fapt au lifturi d-astea peste tot pe la s-train-uri si pe la metrou. Civilizatie. Back to hotel, foarte nice si ala, aproape de gara, camera micuta, dar curata. Cartier si strada de curve, hahahaaa. Si muuulte, multe baruri, multe restaurante, multe sex-shop-uri si multe tattoo shops. Destul de misto pentru o prima seara. Desi cam trist..singura printre straini, intr-o sambata seara.
Apoi, aventura pana “acasa”. Simon cica era in stare de mahmureala dupa seara de sambata si nu putea sa vina sa ma duca. Cred si eu, cand umbli cu dozele de bere in ghiozdan J) si dai sa bea persoanelor abia cunoscute de 30 minute. Anyway, drum relativ scurt cu S -train A spre Hundinge, apoi o statie cu nr. 18 bus, si aproape home. O intrebare, doua si gata, arrive at Dansborg Alle 10. Iarasi luck, erau home, si Jens, si colega de casa, toti. Mica discutie cu unul si celalat, apoi ramai singura sa despachetezi.
Gata si mancarea. Azi am facut orez, cu legume si un pic de pui. Am facut muuult. Niciodata nu nimeresc cantintatea de orez crud si mereu imi ies ditamai oalelele de orez ...
1st day of school a fost ceva iarasi de neuitat. Trezeste-te la 6, obisnuieste-te cu casa, apoi fugi spre facultate, caut-o, totul intr-un suflet, ca sa nu intarzii. Ciuciu, la 8.30 eu inca eram in cautarea salii 3-05 unde sa tine “Organic agriculture” Inghetata, fara manusi, ma uitam in gol spre o harta a campusului, cand “Can I help you?” Ii arat foaia, fara pic de speranta, ea “Oh, that’s my course” LUCK??? J Hehe. That was Vibeke, my teacher, minunata profesoara, minunata persoana. Orele incepeau la 9. eu nu primisem mesajul. Asta e, norocul de partea mea. Cursul mi-a parut extrem de interesant din prima zi, mai ales datorita ei. A doua zi aveam sa mergem in excursie, undeva pe langa Roskilde. Ce am vazut acolo nu are sens sa explic. Iarasi foarte tare, astia sunt asi in ale agriculturii, si ale partii de agricultura organica. Si dupa frig cum nu am putut sa indur vreodata si cum nu am crezut ca pot sa indur si sa mai si respir dupa, ajungem la Vibeke acasa, luam pranzul, apoi pregateste-te sufleteste pentru inca o portie de frig, de data asta cu subiectul “vaci de lapte”. N-a fost sa fie, a fost doar o portie de lapte organic la pahar. Foarte bun. Apoi back to Vibeke’s place, pentru cina. Pregatita de noi. Ceva socializare, ceva pregatire, bautura, bucatarie din toata lumea, in final, mancare gustoasa, plus ceva discutii interesante, unele savuroase, funny, si discutii dupa care gandesti “astia nu sunt sanatosi”. Cica au obiceiul de a cauta prin tomberoanele supermarketurilor ptr a se alege cu cate ceva bun de papa, ce in viziunea celor de la supermarket este expirat. Dar nu si pentru ei. Totul se poate manca, chiar si din tomberon, atata timp cat e ambalat, si nu a expirat de prea multe zile…si asta venea din gura profesoarei, o tipa la vreo 50 si ceva de ani, extrem de bine pregtita profesional si cu un simt extem de bun al predatului si care se pare ca are obiceiul de a cauta mancare prin tomberoane, sau cel putin stie de chestia asta si nu are nimic impotriva cu cei ce fac asta. Dumpster diving. Cred ca trebuie sa incerc asta ca sa intru in spiritual orasului. Si sa imi cumpar bicicleta si sa invat sa merg. Nu poti ajunge in Copenhagen si sa nu stii sa mergi pe bicicleta. Loser scrie pe fruntea mea. For now.
I’m out of ideas. I’ll be back some other time. It’s time to eat now.
AAAAAAA. Mi-am cumparat Coca-Cola azi. Mult mai buna decat in Ro. Nu se poate compara. Cum era odata. Pacat ca e scump rau. Painea, care era 6,75 kr si Cola au facut 34 si un pic de coroane. Scump scump. I don’t know what’s next. Cu berea nu prea ma impact, scump si nu extraordinara. In schimb daca tot suntem la capitolul mancare, puiul, legumele, ouale, chiar si laptele cred, foarte gustoase. Nu degeaba sunt ecologice si cam scumpicele. Merita.
End of part 1.
...end of quote.
Il voi pune aici. Ca asta am zs ca o sa fac atunci cand am hotarat care blog va supravietui.
Quote...
Cand a inceput? Heh, nu prea stiu…prin vara, cam asa. Nu m-am dus cand trebuia sa ma duc, nu mi-a parut tare rau ca am ratat, la fel cum am facut mereu, nu incerci, nu risti, nu te lovesti de diverse in viata, nu suferi – proasta combinatie si gandire, but that’s me. Deci s-a facult selectia, eu nu am fost, bye-bye Danemarca. But NO! Danemarca ma voia pe mine, hehe, desi eu nu stiam ca o vreau, si uite asa, prin multe intamplari fericite am ajuns la Acceptance Letter to the University of Copenhagen, Faculty of Life Sciences, sau LIFE mai pe scurt. Si dupa multe alte agitari specifice mie, si multe intrebari extreme de idioate si de obicei cu raspuns foarte logic si evident, iarasi specifice mie, am ajuns pe Bucuresti Otopeni, asteptand vreo ora avionul de Copenhaga, apoi fara sa imi dau seama ce se intampla cu mine, hopa in avion, motoare pornite, ceva inima in gat, ceva amuzata de vikingul extrem de dragut de pe coada si de pe aripile avionului si binenteles de cele 3 puncte albe, pe fundal rosu, care se pare ca sunt specifice ptr Danemarca, nu numai ptr Christiania, cum stiam eu, ca steag al lor. Si uite asa am ajuns pe Kastrup, cu un zbor tare linistit si cu o vedere extreme de frumoasa la apus, iarasi cu noroc ca am nimerit pe parte cu vedere la apus, hehe that’s me – lucky si extrem de unlucky, 2 in 1, voi reveni later la partea unlucky, de obicei tine de electronice si de relatia mea cu ele, thank God ca de obicei predomina partea lucky ;) )
Aterizare cam abupta, daca se poate folosi cuvantul asta, eu calma la suprafata, dar ce era inside, hahaha, storm of thoughts, bad and good, sad and happy, positive and negative, totul opus si totul mixed bine, bine together. Aeroport tare, tare dragut, cica ar fi printre cele mai bine cotate, frumoase din…lume? Dar ce nu e pe primul loc la astia? Iarsi luck, bagajele ajung la banda nr. 5, cauta banda nr. 5, surprise, era fix langa semnul frumos luminos cu bleo deschis “Welcome to wonderful Copenhagen” ;) ) Si am zis cand am plecat de acasa ca eu VREAU sa vad chestia asta si live, nu doar in poze. Luck loves Nena. Bagake - checker, go and meet Simon, cu oprire la un exchange. Poor boy, statea cu foaia aia cu “Elena” si Elena umbla brambura prin aeroport :-j Simon, nice. Let’s go to the hotel! Ajung la aer, ma asteptam sa ma loveasca vantul in fata, val de frig, dar nu…vreme normala de iarna, un miros de iarna tarzie, cu primavara gata sa vina,parca. Frig, poate chiar gerut uscat in aer. Really nice. Te trezeste la realitate. Trenul, cred ca era pe linia S-train, foarte, dar foarte silentios, frateee.Ala nu e tren daca nu te hatana si nu face zgomot cand trece pe la macaz…gandirea mea de roman. Tot drumul pana la hotel, aproximativ 15 minute, nu am facut decat sa compar Romania, Bucurestiul cu Copenhaga. Nu e bine deloc sa faci asta, te deprima ca stai in tara aia.
Sar putin, tocmai am vorbit cu Katja, sa imi explice cum sa folosesc masina de spalat, not that hard. E a doua oara cand o vad, oamenii astia nu au pic de treaba cu tine. Daca le ceri ceva, te ajuta cu placere, iti zambesc, dar in rest, your place, faci ce vrei, ca doar platesti ptr asta, si nu asa de putin. The same thing with Sara, nemtoiaca...impart subsolul cu ea, vine, pleaca, nu sta decat cat sa se schimbe si sa manance, apoi pleaca iar. Viata. Apropo de unlucky, vorba vine, ca ea e de treaba, dar cand am plecat de acasa am zis ca nu vreau sa stau cu o nemtoiaca. Fara nici un motv anume, doar am eu ceva cu nemtii si Germania de mica. Nu imi plac. Bine ca nu am treaba cu fata, ca ma suparam rau sa am asa “ghionion” tocmai la asta. Apropo de alt ghinon. Acum scriu in word si ma mai gandesc daca voi posta asta undeva. Nu am net. Am fost cu laptopul la scoala ptr prezentarea cu agricultura Romaniei, si am zis ca daca tot sunt in acolo sa imi rezolv problema cu laptopul, conexiunea wireless la reteaua facultatii. Nu a mers. Cica totul e setat, dar nu mi se conecteaza. Haha. Nena’s “luck”. Dar de fapt cred ca Gigi-ul de acolo nu stia mare lucru, ca ajung acasa si nu imi mai merge netul. Cica "IT-support, if something doesn’t work these guys will solve it immediately." Se pare ca mai tre’ sa fie si mici chestii negative si la ei.
Am dat si de Sara, ca tot vorbeam de ea. Pare nice. Sper sa fie nice.
Asa, cred ca tre’ sa ma intorc la hotel, sau mai bine la gara din Copenhaga. Kobenhavn H. Extraordinary piece of art. Desi cred ca e doar un fel de hala mare cu iesire spre multe linii de cale ferata, dar frate cum e inauntru, cu candelabre uriase, si arcadele alea din lemn, si au si lift…ca sa nu te chinui cu bagajul. De fapt au lifturi d-astea peste tot pe la s-train-uri si pe la metrou. Civilizatie. Back to hotel, foarte nice si ala, aproape de gara, camera micuta, dar curata. Cartier si strada de curve, hahahaaa. Si muuulte, multe baruri, multe restaurante, multe sex-shop-uri si multe tattoo shops. Destul de misto pentru o prima seara. Desi cam trist..singura printre straini, intr-o sambata seara.
Apoi, aventura pana “acasa”. Simon cica era in stare de mahmureala dupa seara de sambata si nu putea sa vina sa ma duca. Cred si eu, cand umbli cu dozele de bere in ghiozdan J) si dai sa bea persoanelor abia cunoscute de 30 minute. Anyway, drum relativ scurt cu S -train A spre Hundinge, apoi o statie cu nr. 18 bus, si aproape home. O intrebare, doua si gata, arrive at Dansborg Alle 10. Iarasi luck, erau home, si Jens, si colega de casa, toti. Mica discutie cu unul si celalat, apoi ramai singura sa despachetezi.
Gata si mancarea. Azi am facut orez, cu legume si un pic de pui. Am facut muuult. Niciodata nu nimeresc cantintatea de orez crud si mereu imi ies ditamai oalelele de orez ...
1st day of school a fost ceva iarasi de neuitat. Trezeste-te la 6, obisnuieste-te cu casa, apoi fugi spre facultate, caut-o, totul intr-un suflet, ca sa nu intarzii. Ciuciu, la 8.30 eu inca eram in cautarea salii 3-05 unde sa tine “Organic agriculture” Inghetata, fara manusi, ma uitam in gol spre o harta a campusului, cand “Can I help you?” Ii arat foaia, fara pic de speranta, ea “Oh, that’s my course” LUCK??? J Hehe. That was Vibeke, my teacher, minunata profesoara, minunata persoana. Orele incepeau la 9. eu nu primisem mesajul. Asta e, norocul de partea mea. Cursul mi-a parut extrem de interesant din prima zi, mai ales datorita ei. A doua zi aveam sa mergem in excursie, undeva pe langa Roskilde. Ce am vazut acolo nu are sens sa explic. Iarasi foarte tare, astia sunt asi in ale agriculturii, si ale partii de agricultura organica. Si dupa frig cum nu am putut sa indur vreodata si cum nu am crezut ca pot sa indur si sa mai si respir dupa, ajungem la Vibeke acasa, luam pranzul, apoi pregateste-te sufleteste pentru inca o portie de frig, de data asta cu subiectul “vaci de lapte”. N-a fost sa fie, a fost doar o portie de lapte organic la pahar. Foarte bun. Apoi back to Vibeke’s place, pentru cina. Pregatita de noi. Ceva socializare, ceva pregatire, bautura, bucatarie din toata lumea, in final, mancare gustoasa, plus ceva discutii interesante, unele savuroase, funny, si discutii dupa care gandesti “astia nu sunt sanatosi”. Cica au obiceiul de a cauta prin tomberoanele supermarketurilor ptr a se alege cu cate ceva bun de papa, ce in viziunea celor de la supermarket este expirat. Dar nu si pentru ei. Totul se poate manca, chiar si din tomberon, atata timp cat e ambalat, si nu a expirat de prea multe zile…si asta venea din gura profesoarei, o tipa la vreo 50 si ceva de ani, extrem de bine pregtita profesional si cu un simt extem de bun al predatului si care se pare ca are obiceiul de a cauta mancare prin tomberoane, sau cel putin stie de chestia asta si nu are nimic impotriva cu cei ce fac asta. Dumpster diving. Cred ca trebuie sa incerc asta ca sa intru in spiritual orasului. Si sa imi cumpar bicicleta si sa invat sa merg. Nu poti ajunge in Copenhagen si sa nu stii sa mergi pe bicicleta. Loser scrie pe fruntea mea. For now.
I’m out of ideas. I’ll be back some other time. It’s time to eat now.
AAAAAAA. Mi-am cumparat Coca-Cola azi. Mult mai buna decat in Ro. Nu se poate compara. Cum era odata. Pacat ca e scump rau. Painea, care era 6,75 kr si Cola au facut 34 si un pic de coroane. Scump scump. I don’t know what’s next. Cu berea nu prea ma impact, scump si nu extraordinara. In schimb daca tot suntem la capitolul mancare, puiul, legumele, ouale, chiar si laptele cred, foarte gustoase. Nu degeaba sunt ecologice si cam scumpicele. Merita.
End of part 1.
...end of quote.
marți, 20 octombrie 2009
Vibeke
Vibeke Langer este profesoara mea de la cursul de agricultura organica din Danemarca.
Azi m-am gandit la ea destul de mult. Am intarziat la curs cu 30' si cand ajung ce gasesc? Colegii mei scriau de zor cu markere pe foi d-alea mari rezumat la ceea ce facusem noi ieri. Profu' pe nicaieri. Si-am stat asa pana pe la 11. Singurei demonstrand ca stim sa scriem. Nu am inteles rostul. Pentru ca tipul nu a dat nici un sfat despre cum sa faci.
Scriind am ajuns sa ma gandesc la Vibeke si la cum decurgeau cursurile cu ea. Am avut vreo 5-6 profesori la cursul de agricultura organica, ea fiind profesorul coordonator. Si totusi, ea a fost cea mai apreciata. In primul rand femeia asta era om, prieten. Apoi profesor. Si e un profesor al naibii de bun. Ea e specializata pe pest management si lucreaza in cercetare, dar este si profesor asociat la Uni. Copenhagen, LIFE. Si se pare ca a pus bazele cursului asta de agricultura organica si a continuarii modului, cu cursul organic food systems.
Am cunoscut-o pe 2 februarie. Cautam de zor sala de curs si deja incepusem sa ma resemnez. Ma uitam la un panou, undeva in campus, moarta de frig, batuta de vant, dupa ce intrebasem toti oamenii pe care ii intalnisem daca stiu unde e sala si incercam sa imi dau seama unde e sala 3-05, asteptand o revelatie. Cand aud o voce in spatele meu "Can I help you?". Ma intorc, scot foaia din buzunar, ii arat ce caut, deja fara speranta si ea face "oh, that's my course. Follow me." Aleluia!
Intram in cladirea langa care ma aflat si aflu ca aia era cladirea unde se tin cursurile la LIFE (am cautat sala aia 30-40 minute timp in care am facut inconjurul cladirii aleia dar nici o secunda nu mi-a trecut prin minte ca aia ar putea fi. Nu semana a cum imi imaginam eu o cladire unde se tin cursuri). Aflu si ca eram prima ajunsa, cursul incepea la 9 (eu stiam ca la 8).
Vibeke e o femeie de inaltime medie, cu parul alb, drept, oarecum nearanjat, tuns pana la urechi, in scari, cu niste ochi blanzi si o privire materna, protectoare. Fata ii era ridata, se putea vedea clar varsta, dar avea acel ceva al ei si ii statea bine asa cum era.
In a doua zi de cursam plecat sa vizitam ferme organice in zona Copenhagei. Ne-a zis ca dupa excursie vom merge la ea acasa si vom pregati cina si asa ne vom cunoaste mai bine. Asta e un obicei de-al ei pentru toti studentii inscrisi la cursul ei. Eu am ramas muta de uimire. Cum sa mergi acasa la profsor sa dai petrecere?? La ei e ceva normal. A doua zi ne-a dus la ea acasa si la pranz, ca sa ne dea o cafea/un ceai ca sa ne incalzim dupa vizita la ferma de porci care s-a desfasurat mai mult pe camp, in vant si frig. Asa am aflat ca ea si familia ei locuiesc intr-o comunitate d-asta. Nu am retinut numele atunci, dar cautand pe net tind sa cred ca este Svanholm. Dupa ce am vazut poza cu intarea sunt 99,9% sigura. Totul la comun. Si sunt fericiti.
Cam asta ar fi despre Vibeke...for now.
Azi m-am gandit la ea destul de mult. Am intarziat la curs cu 30' si cand ajung ce gasesc? Colegii mei scriau de zor cu markere pe foi d-alea mari rezumat la ceea ce facusem noi ieri. Profu' pe nicaieri. Si-am stat asa pana pe la 11. Singurei demonstrand ca stim sa scriem. Nu am inteles rostul. Pentru ca tipul nu a dat nici un sfat despre cum sa faci.
Scriind am ajuns sa ma gandesc la Vibeke si la cum decurgeau cursurile cu ea. Am avut vreo 5-6 profesori la cursul de agricultura organica, ea fiind profesorul coordonator. Si totusi, ea a fost cea mai apreciata. In primul rand femeia asta era om, prieten. Apoi profesor. Si e un profesor al naibii de bun. Ea e specializata pe pest management si lucreaza in cercetare, dar este si profesor asociat la Uni. Copenhagen, LIFE. Si se pare ca a pus bazele cursului asta de agricultura organica si a continuarii modului, cu cursul organic food systems.
Am cunoscut-o pe 2 februarie. Cautam de zor sala de curs si deja incepusem sa ma resemnez. Ma uitam la un panou, undeva in campus, moarta de frig, batuta de vant, dupa ce intrebasem toti oamenii pe care ii intalnisem daca stiu unde e sala si incercam sa imi dau seama unde e sala 3-05, asteptand o revelatie. Cand aud o voce in spatele meu "Can I help you?". Ma intorc, scot foaia din buzunar, ii arat ce caut, deja fara speranta si ea face "oh, that's my course. Follow me." Aleluia!
Intram in cladirea langa care ma aflat si aflu ca aia era cladirea unde se tin cursurile la LIFE (am cautat sala aia 30-40 minute timp in care am facut inconjurul cladirii aleia dar nici o secunda nu mi-a trecut prin minte ca aia ar putea fi. Nu semana a cum imi imaginam eu o cladire unde se tin cursuri). Aflu si ca eram prima ajunsa, cursul incepea la 9 (eu stiam ca la 8).
Vibeke e o femeie de inaltime medie, cu parul alb, drept, oarecum nearanjat, tuns pana la urechi, in scari, cu niste ochi blanzi si o privire materna, protectoare. Fata ii era ridata, se putea vedea clar varsta, dar avea acel ceva al ei si ii statea bine asa cum era.
In a doua zi de cursam plecat sa vizitam ferme organice in zona Copenhagei. Ne-a zis ca dupa excursie vom merge la ea acasa si vom pregati cina si asa ne vom cunoaste mai bine. Asta e un obicei de-al ei pentru toti studentii inscrisi la cursul ei. Eu am ramas muta de uimire. Cum sa mergi acasa la profsor sa dai petrecere?? La ei e ceva normal. A doua zi ne-a dus la ea acasa si la pranz, ca sa ne dea o cafea/un ceai ca sa ne incalzim dupa vizita la ferma de porci care s-a desfasurat mai mult pe camp, in vant si frig. Asa am aflat ca ea si familia ei locuiesc intr-o comunitate d-asta. Nu am retinut numele atunci, dar cautand pe net tind sa cred ca este Svanholm. Dupa ce am vazut poza cu intarea sunt 99,9% sigura. Totul la comun. Si sunt fericiti.
Cam asta ar fi despre Vibeke...for now.
luni, 19 octombrie 2009
Busy makes me happy
Am stat mai mult de 12 ore azi plecata de acasa. Ceea ce e ceva ce n-am prea facut de cand m-am intors. Am fost cam o leguma. Ma trezeam la 12, ma urcam in patul din cealalta camera, dadeam drumu' la tv, la calculator, la muzica si acolo ma gasea mama cand venea acasa la 8 seara. Cel putin pe perioada de vara. Noroc ca am mai mers pe la mare. Si noroc ca m-am gandit sa ma bag intr-un ong. Si-acu's asistent de marketing, cica. Dar sa revin la cele 12 ore plus. Am invatat o gramada de chestii noi azi. Si m-am ales cu un loc nou de locuit timp de o luna incepand de azi. Pana pe 19 noiembrie o sa ma mut in camin in Agronomie. Asta-mi revine ca participant la cursul de consultanta agricola finantat de Banca Mondiala prin programul MAKIS. Cazare plus 3 mese pe zi plus curs gratuit. Echivalentul a 2000 euro zic ei. Si asta e tot ce o sa-mi iasa in urma plecarii ca student Erasmus, dar cu grant 0 aka pe banii mei 100%. Cel putin asa am crezut pana azi, ca tipa de la relatii internationale m-a inscris ca sa isi spele pacatele ca m-a trimis fara grant. Pentru ca pe Danemarca in anii trecuti au fost probleme, cei trimisi nu s-au intors cu numarul de credite necesar, fonduri reduse, bla bla-uri, si totul a cazut pe mine. Desi eu nu aveam nici o vina si nici o treaba cu respectivii. Dar nici nu aveam ce face. Si nici scnadal nu fac. Nici nu stiu sa fac. Dar azi vad ca tipul ce-a plecat odata cu mine, dar pe Franta era si el inscris. Deci nici o spalare a pacatelor din partea ei. Da bine sa zici ca ai si studenti la curs. Diversitate. Si da bine sa te lauzi cu studentii. Ca ce buni sunt ei. De-ar fi zis asa si acu' un an...
Dar nu mai conteaza. E trecut. Si Danemarca e cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat. Asa ca discutii despre bani nu-si au rostul. Azi am descoperit ca nu sunt singura ce vorbeste mult despre Danemarca. Trebuie sa mai cercetez, dar tind sa cred ca se ia. Tipul ce ne prezenta azi fondurile europene si alte treburi a studiat si el in Dk. 2 ani. Probabil master. Voi afla. Din 5 fraze una era despre Danemarca. Din 3 exemple, 2 erau din intamplari traite in Danemarca. Si tot asa. Eu eram fericita. Si mai mult am fost cand am aflat ca vom avea un lector din Dk ce ne va vorbi despre sistemul lor de consultanta. Despre care eu stiu unele chestii deja. De fapt, stiu destule din chestille pe care le voi face la cursul asta. Dar nu-i mare suparare. Dupa curs o sa fiu certificata in consultanta agricola. O sa pot sa imi deschid firma de consultanta. Dar culmea culmilor, ca in RO, nu o sa pot sa fiu "consultant agricol" pentru ca profesia asta nu exista in nomenclatorul de meserii. Am aflat o gramada de alte chestii noi si interesante azi la curs. Si-s colega cu oameni de la ANCA, APIA, OSCA si alte institutii cu acronime, toate avand legatura cu agricultura. Networking, frate.
Apoi, spre seara, ca sa fie ziua completa, am cunoscut un blogger. Din aia primii bloggeri ai Romaniei. Si-am aflat de niste concepte interesante la ceva ce-a fost un fel de discutie despre antreprenoriat. Si am descoperit ca nu sunt sigura obsedata de stiut detalii despre oameni. Sunt altii mai rau decat mine.
Dar nu mai conteaza. E trecut. Si Danemarca e cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat. Asa ca discutii despre bani nu-si au rostul. Azi am descoperit ca nu sunt singura ce vorbeste mult despre Danemarca. Trebuie sa mai cercetez, dar tind sa cred ca se ia. Tipul ce ne prezenta azi fondurile europene si alte treburi a studiat si el in Dk. 2 ani. Probabil master. Voi afla. Din 5 fraze una era despre Danemarca. Din 3 exemple, 2 erau din intamplari traite in Danemarca. Si tot asa. Eu eram fericita. Si mai mult am fost cand am aflat ca vom avea un lector din Dk ce ne va vorbi despre sistemul lor de consultanta. Despre care eu stiu unele chestii deja. De fapt, stiu destule din chestille pe care le voi face la cursul asta. Dar nu-i mare suparare. Dupa curs o sa fiu certificata in consultanta agricola. O sa pot sa imi deschid firma de consultanta. Dar culmea culmilor, ca in RO, nu o sa pot sa fiu "consultant agricol" pentru ca profesia asta nu exista in nomenclatorul de meserii. Am aflat o gramada de alte chestii noi si interesante azi la curs. Si-s colega cu oameni de la ANCA, APIA, OSCA si alte institutii cu acronime, toate avand legatura cu agricultura. Networking, frate.
Apoi, spre seara, ca sa fie ziua completa, am cunoscut un blogger. Din aia primii bloggeri ai Romaniei. Si-am aflat de niste concepte interesante la ceva ce-a fost un fel de discutie despre antreprenoriat. Si am descoperit ca nu sunt sigura obsedata de stiut detalii despre oameni. Sunt altii mai rau decat mine.
joi, 15 octombrie 2009
Natalia
Am intalnit-o in Weekend trip. Mai exact pe 14 februarie 2009, tind sa cred (plus sau minus o zi). Stateam langa semineu si vad doua tipe cu acelasi nume. Ma uit, si ce zic, "ia sa intru in vorba cu ele, ca doar de aia suntem aici. Sa ne cunostem." Bag un "Hi", apoi le zic ce am constatat. Aflu ca sunt rusoaice, aflu ca sunt si prietene. Una blonda, par pana la umeri, finuta, alta bruneta, tunsa scurt, ochi albastri, piele alba si ten fin, buze pline si conturate - rusoaica 100%, asa cum mi-as imagina eu ca arata o rusoaica. Te uitai la ea si stiai de unde vine. Mai mult nu am mai vorbit. Erau cam reci, distante. Apoi le vad pe cele doua Natalii la cursul de engleza. Nici acolo nu prea am discutat, doar mici saluturi ocazionale.
Cand am ajuns sa o cunosc? Natalia, cea bruneta, studia ahritectura peisagistica. La fel ca si Benedetta, cu care m-am imprietenit tot cu ocazia Weekend trip-ului, cand am fost colege de autocar. Cand a fost sa plecam la Stockholm Natalia a platit ptr noi croaziera ca doar era avea cont danez si platile se faceau prin transfer bancar.
3 - 7 aprilie: eu, Natalia, Benedetta, Stockholm, Tallinn, croaziera pe Marea Baltica. Ce ne-a legat. Pana in acel moment aveam multe curiozitati, care incepeau sa se tranforme in mici frustrari chiar, legate de rusoaice. Bendetta m-a asigura ca nu sunt deloc cu nasul pe sus, ci ca trebuie doar sa ajungi sa le cunosti pe fiecare in parte, sa discuti cu cate una pe rand, cand nu sunt in grup. Si voi constata ca sunt persoane foarte de treaba. Excursia noastra la Stockholm - Tallinn si chiar ea, Natalia, mi-au confirmat asta.
Fata asta pe langa faptul ca era extrem de frumoasa, avea mult sex appeal, ca toata rusoaicele de altfel. M-a cucerit. Asta pe masura ce o cunosteam mai mult si ii descopeream personalitatea. Am aflat ca facuse gimnastica atunci cand era mica. La fel ca mama ei care facuse gimnastica de performanta. Avea trup de felina, subtirica, mignona chiar, dar extrem de bine proportionata. Prietenii ei ii ziceau "pisica", ii desenasera pe un maiou o pisica stand la panda. Mi-a placut. Era ea.
Ea e Natalia. In ziua cand am fost la plaja, in "sudul mediteranean" din Copenahaga. Pe 3o mai. (Fotografia asta eu o denumesc "Denmark postcard". Mai ar trebui sa ii bag un scris italic cu "Greetings from Copenhagen" si m-am scos. Cand vreau sa imi aduc aminte de perioada asta, ma uit la poza. Si ma linistesc. Si zambesc.)
Fata asta putea sa petreaca pana dimineata. Si cred ca nu am vazut femeie sa danseze mai bine. Zicea ca ii place trance-ul. Multi rusi am observat ca asculta asa ceva. Dar desi dansa de zici ca face asta de cand se stie, de ziceai ca acolo a facut-o maa ei, nu era deloc genul care sa mearge des la party-uri. Daca avea de ales intr-o petrecere si sa isi faca un proiect, alegea proiectul. Foarte pasionata de arhitectura peisagistica. Mi-am dat seama de asta cand discutam de ce am vrea sa devenim dupa ce terminam faculatea si i se lumina fata cand vorbea de viitoarea ei profesie, sau cand ne minunam de arhitectura daneza si scandinava, in general. E cea cea mai meticuloasa persoana. Stiu asta de la Benedetta. Statea extrem demult sa lucreze la proiecte, sa fie ea multumita de ce face, de ce ii iese.
Mi-a placut la ea ca avea mult bun simt. Si nu uita de cei din jurul ei. Eram la ea acasa, la "polenta dinner", cand le-am gatit eu pui cu smantana si cu manaliga, si incepusem sa vorbim si sa planuim vizita la Louisiana. Era acolo si un danez, un coleg de-al ei. Ea ne-a intrerupt la un moment dat sa ne zica sa trecem la alt subiect, ca mai sunt si altii care nu vor participa. Foarte adevarat, si foarte corect. Eu nu m-as fi gandit, dar ea mi-a ramas intiparita in memorie pentru cum s-a comportat.
Si nu uita daca ii esti dator, dar stia cum sa iti zica. Si te ajuta daca putea. Dupa Lousiana, am fost in Tivoli. Eu ramasesem fara bani , m-a imprumutat fara sa zica nimic. Apoi, cand am fost la plaja si la Arken, muzeul de arta moderna, cand eram la casa sa platesc intrarea, imi aminteste ca trebuia sa ii dau banii de la Tivoli. Eu nu uitasem si fix asta as fi facut, dar mi-a placut iarasi cum a actionat.
Ce m-a surprins la ea. Si-a parasit prietenul inainte sa vina in Copenhaga. A zis ca nu voia sa se complice, sau se sufere ca nu il vede. Si a gasit solutia perfecta. Poate parea cam extrem, si poate ca nu mai era mare lucru de relatia lor, nu stiu detaliile, dar acum, gandindu-ma, are sens. Am vazut destui care nu mai puteau de dorul celuilalt. Si pan' la urma de ce sa te complici?!?
Cred ca ne-am placut reciproc si ne-am acceptat pentru ca nu avea niciuna scopuri ascunse. Ne bucuram de ce ni se intampla. Eu am fost extrem de fericita ca am cunoscut-o. Iar cand in ultima mea zi din Copenhaga m-a invitat la ea acasa pentru un ultim joint si pentru a ne lua adio, mi-am dat seama ca nu se va termina in ziua aia. Ci sa sigur ne vom mai intalni. Undeva. Candva.
Maine este ziua ei. Am vrut sa scriu acum si sa incep cu ea seria "Profil". Asa ii zic eu "La multi ani".
Cand am ajuns sa o cunosc? Natalia, cea bruneta, studia ahritectura peisagistica. La fel ca si Benedetta, cu care m-am imprietenit tot cu ocazia Weekend trip-ului, cand am fost colege de autocar. Cand a fost sa plecam la Stockholm Natalia a platit ptr noi croaziera ca doar era avea cont danez si platile se faceau prin transfer bancar.
3 - 7 aprilie: eu, Natalia, Benedetta, Stockholm, Tallinn, croaziera pe Marea Baltica. Ce ne-a legat. Pana in acel moment aveam multe curiozitati, care incepeau sa se tranforme in mici frustrari chiar, legate de rusoaice. Bendetta m-a asigura ca nu sunt deloc cu nasul pe sus, ci ca trebuie doar sa ajungi sa le cunosti pe fiecare in parte, sa discuti cu cate una pe rand, cand nu sunt in grup. Si voi constata ca sunt persoane foarte de treaba. Excursia noastra la Stockholm - Tallinn si chiar ea, Natalia, mi-au confirmat asta.
Fata asta pe langa faptul ca era extrem de frumoasa, avea mult sex appeal, ca toata rusoaicele de altfel. M-a cucerit. Asta pe masura ce o cunosteam mai mult si ii descopeream personalitatea. Am aflat ca facuse gimnastica atunci cand era mica. La fel ca mama ei care facuse gimnastica de performanta. Avea trup de felina, subtirica, mignona chiar, dar extrem de bine proportionata. Prietenii ei ii ziceau "pisica", ii desenasera pe un maiou o pisica stand la panda. Mi-a placut. Era ea.
Ea e Natalia. In ziua cand am fost la plaja, in "sudul mediteranean" din Copenahaga. Pe 3o mai. (Fotografia asta eu o denumesc "Denmark postcard". Mai ar trebui sa ii bag un scris italic cu "Greetings from Copenhagen" si m-am scos. Cand vreau sa imi aduc aminte de perioada asta, ma uit la poza. Si ma linistesc. Si zambesc.)
Fata asta putea sa petreaca pana dimineata. Si cred ca nu am vazut femeie sa danseze mai bine. Zicea ca ii place trance-ul. Multi rusi am observat ca asculta asa ceva. Dar desi dansa de zici ca face asta de cand se stie, de ziceai ca acolo a facut-o maa ei, nu era deloc genul care sa mearge des la party-uri. Daca avea de ales intr-o petrecere si sa isi faca un proiect, alegea proiectul. Foarte pasionata de arhitectura peisagistica. Mi-am dat seama de asta cand discutam de ce am vrea sa devenim dupa ce terminam faculatea si i se lumina fata cand vorbea de viitoarea ei profesie, sau cand ne minunam de arhitectura daneza si scandinava, in general. E cea cea mai meticuloasa persoana. Stiu asta de la Benedetta. Statea extrem demult sa lucreze la proiecte, sa fie ea multumita de ce face, de ce ii iese.
Mi-a placut la ea ca avea mult bun simt. Si nu uita de cei din jurul ei. Eram la ea acasa, la "polenta dinner", cand le-am gatit eu pui cu smantana si cu manaliga, si incepusem sa vorbim si sa planuim vizita la Louisiana. Era acolo si un danez, un coleg de-al ei. Ea ne-a intrerupt la un moment dat sa ne zica sa trecem la alt subiect, ca mai sunt si altii care nu vor participa. Foarte adevarat, si foarte corect. Eu nu m-as fi gandit, dar ea mi-a ramas intiparita in memorie pentru cum s-a comportat.
Si nu uita daca ii esti dator, dar stia cum sa iti zica. Si te ajuta daca putea. Dupa Lousiana, am fost in Tivoli. Eu ramasesem fara bani , m-a imprumutat fara sa zica nimic. Apoi, cand am fost la plaja si la Arken, muzeul de arta moderna, cand eram la casa sa platesc intrarea, imi aminteste ca trebuia sa ii dau banii de la Tivoli. Eu nu uitasem si fix asta as fi facut, dar mi-a placut iarasi cum a actionat.
Ce m-a surprins la ea. Si-a parasit prietenul inainte sa vina in Copenhaga. A zis ca nu voia sa se complice, sau se sufere ca nu il vede. Si a gasit solutia perfecta. Poate parea cam extrem, si poate ca nu mai era mare lucru de relatia lor, nu stiu detaliile, dar acum, gandindu-ma, are sens. Am vazut destui care nu mai puteau de dorul celuilalt. Si pan' la urma de ce sa te complici?!?
Cred ca ne-am placut reciproc si ne-am acceptat pentru ca nu avea niciuna scopuri ascunse. Ne bucuram de ce ni se intampla. Eu am fost extrem de fericita ca am cunoscut-o. Iar cand in ultima mea zi din Copenhaga m-a invitat la ea acasa pentru un ultim joint si pentru a ne lua adio, mi-am dat seama ca nu se va termina in ziua aia. Ci sa sigur ne vom mai intalni. Undeva. Candva.
Maine este ziua ei. Am vrut sa scriu acum si sa incep cu ea seria "Profil". Asa ii zic eu "La multi ani".
luni, 5 octombrie 2009
Alcool
Dupa cum mi-am promis - postul despre alcool!
E mult de zis. Incep cu minunatul slogan: "Alcohol, alcohol, alcohol, alcohol. Hemos venido a emboracharnos. El resultato nos da igual!”. Evident, de la spanioli. Prima data l-am auzit pe vas, in drum spre Tallinn. Nu intelegeam absolut tot ce ziceau, dar asta a fost imnul croazierei. M-am intors in Copenhaga cu gandul ca tre' sa il mai aud. Dar nu stiam ca de fapt este imn de betie. Adus de spanioli in Copenhaga. si peste tot in lume pe unde sunt spanioli, de fapt. Cand voi gasi filmuletul pe calculator il voi uploada pe youtube. :) Imi aduc aminte ca dupa Fakta Tour (voi povesti si despre asta), dupa ce s-a inchis barul facultatii, au cantat mai mult de juma' de ora in fata barului cantecul asta, si alte de genul. M-am plictisit de atata cantat si am plecat acasa. Ei s-au dus la alta petrecere pe undeva.
IMNUL! (Surprins in ultima zi de A-vej din semestrul de primavara, pe 12 iunie 2009)
Fakta Tour. Trademark. In 2009 s-a organizat a doua editie in Copenhaga.
Se pare ca la origine este un obicei al catalanilor: la ziua de nastere se face grup mare si se merge din bar in bar unde se bea cate o bere, sau ceva alcool, cat mai repede. Pe acelasi sistem, Fakta Tour inseamna mers pe bicicleta, in grup, pe la 6 supermarketuri Fakta (au berea cea mai ieftina, Dansk Beer, 0,33 l, vreo 2-3 kr. La editia din 2008 a participat un roman, Bogdan, apare pe undeva pe filmare. La cea din 2009 am fost eu reprezentantul Romaniei. Anul asta organizarea a fost mai buna. Fran, a invatat din greselile de anul trecut. Aveam harta cu locatiile, s-a lucrat pe grupulete de maxim 5 persoane. Un reprezentant al grupuletului intra in magazin si lua bere pentru toti. Se pastrau sticlele de bere, iar la urmatorul se duceau la reclicat in magazin, se obtinea reducerea si se lua berea. Eu am dat 11 kr pe 5 beri. S-a baut undeva vizavi de magazin, sau undeva mai retras, nu chair in fata. Pentru a evita sosirea politiei. Tot au venit si ne-au insotit putin de la al 5lea Fakta la al 6lea. Care de fapt a fost un Netto Døgn, pentru ca Fakta-ul de langa se inchisese (era trecut de 8). Eu am fost desemnata persoana care cara sticlele de bere in cadrul grupului meu. Cand mergeam spre al 4lea, am dat rateu si-am cazut - am spart vreo 3 sticle. Ups.
Ca dezavataje pot sa mentionez lipsa unei bai. Am fost nevoite, noi fetele sa utilizam ceva tufisuri (din curtea unei biserici). Comuniunea cu natura, uiti de inhibitii :)) Al 4lea Fakta era langa un camin - am folosit camera unui coleg. Se poate pune la chestii bune, mai vezi cum sunt camerele de camin din alte locuri, mai discuti cu oamenii, mai vezi privelisti frumoase/
Alte avantaje? Pai cand bei atat ajungi sa devii foarte prietenos cu oamenii.am cunoscut o gramada de persoane noi. Plus ca e o mare provocare. Daca poti sa faci asta poti sa faci multe apoi. Si te testezi cat de rezistent esti. Si sigur se mai gasesc.
La final s-a mers de unde s-a plecat - A-vej - barul facultatii. Si s-a baut iar. A fost o zi/seara/noapte frumoasa.
Aici filmare de la prima editie din 2008
Altceva despre alcool? Da. Pai principalele tipuri de alcool din Dk. Bere, Sommersby Apple Cider, Fisk, Schnapps. Le iau pe rand.
Berea mi s-a parut naspa. Asta a fost primul meu gand cand am gustat. Cel putin aia din A-vej asa era. Era si ieftina adica 15 kr, la draught, adica vreo 7-8 lei. Faza buna e ca erau 688787 tipuri de bere, si daca aveai bani beai si bere buna. Carlsberg Elephant mi-a placut cel mai mult si era si cea mai buna combinatie calitate-cantitate-pret. Plus alcool 7,5%. Cand majoritatea aveau sub 5%.
Cidrul. Ah, my love. Eu am crezut ca asta era podus importat, adus de la americani. Eram convinsa. DAr nu. Acum o saptamana am aflat ca este de fapt produs danez, de Carlsberg. A fost introdus pe piata in 2008. Sortimentul de pere a fost introdus anul asta in martie. Practic am fost acolo cand s-a lansat. dar eu nu stiam. Daor am vazut ca intr-o zi a aparut si cidru de pere, care era cu mult sub calitatea celui de mere. Daca vorbim de cidru de pere delicios, aleg oricand Rekordelig, cidru suedes, cam tot cu 4,7% alcool, dar mult mai bun la gust, si cantitate de 500 ml, fata de 330 la Sommersby. Ii duc dorul.
FISK! Asta e adevarata dragoste. Marina mi-a dat prima data sa beau. In weekend trip. Se bea in shoturi. 10 kr. Am zis ca e oribil. Gust de pasta de dinti mentolata, cu lemn dulce (liquorice - aroma preferata a danezilor) si cu alcool (vodka mi se pare). Apoi simti alcoolul cum se duce prin corp, prin vene, si te energizeaza, nu te imbata, aluneca. Si mai vrei. Si apoi devine dragoste.
Schnapps. Asta e chiar oribil. Se bea la sarbatori. In cantitati industriale. Tot in shoturi. Nu pot sa descriu gustul. cert e ca te imbeti bine dar frumos de la el. Am baut cu ocazia pranzului traditional de paste. Cica dupa fiecare fel de mancare, se bea unu, doua, trei, cate poti din asta. si bagi iar mancare.Care e de fapt un mix de multe chestii care nu prea au mare legatura una cu alta.
Acum poze.
E mult de zis. Incep cu minunatul slogan: "Alcohol, alcohol, alcohol, alcohol. Hemos venido a emboracharnos. El resultato nos da igual!”. Evident, de la spanioli. Prima data l-am auzit pe vas, in drum spre Tallinn. Nu intelegeam absolut tot ce ziceau, dar asta a fost imnul croazierei. M-am intors in Copenhaga cu gandul ca tre' sa il mai aud. Dar nu stiam ca de fapt este imn de betie. Adus de spanioli in Copenhaga. si peste tot in lume pe unde sunt spanioli, de fapt. Cand voi gasi filmuletul pe calculator il voi uploada pe youtube. :) Imi aduc aminte ca dupa Fakta Tour (voi povesti si despre asta), dupa ce s-a inchis barul facultatii, au cantat mai mult de juma' de ora in fata barului cantecul asta, si alte de genul. M-am plictisit de atata cantat si am plecat acasa. Ei s-au dus la alta petrecere pe undeva.
IMNUL! (Surprins in ultima zi de A-vej din semestrul de primavara, pe 12 iunie 2009)
Fakta Tour. Trademark. In 2009 s-a organizat a doua editie in Copenhaga.
Se pare ca la origine este un obicei al catalanilor: la ziua de nastere se face grup mare si se merge din bar in bar unde se bea cate o bere, sau ceva alcool, cat mai repede. Pe acelasi sistem, Fakta Tour inseamna mers pe bicicleta, in grup, pe la 6 supermarketuri Fakta (au berea cea mai ieftina, Dansk Beer, 0,33 l, vreo 2-3 kr. La editia din 2008 a participat un roman, Bogdan, apare pe undeva pe filmare. La cea din 2009 am fost eu reprezentantul Romaniei. Anul asta organizarea a fost mai buna. Fran, a invatat din greselile de anul trecut. Aveam harta cu locatiile, s-a lucrat pe grupulete de maxim 5 persoane. Un reprezentant al grupuletului intra in magazin si lua bere pentru toti. Se pastrau sticlele de bere, iar la urmatorul se duceau la reclicat in magazin, se obtinea reducerea si se lua berea. Eu am dat 11 kr pe 5 beri. S-a baut undeva vizavi de magazin, sau undeva mai retras, nu chair in fata. Pentru a evita sosirea politiei. Tot au venit si ne-au insotit putin de la al 5lea Fakta la al 6lea. Care de fapt a fost un Netto Døgn, pentru ca Fakta-ul de langa se inchisese (era trecut de 8). Eu am fost desemnata persoana care cara sticlele de bere in cadrul grupului meu. Cand mergeam spre al 4lea, am dat rateu si-am cazut - am spart vreo 3 sticle. Ups.
Ca dezavataje pot sa mentionez lipsa unei bai. Am fost nevoite, noi fetele sa utilizam ceva tufisuri (din curtea unei biserici). Comuniunea cu natura, uiti de inhibitii :)) Al 4lea Fakta era langa un camin - am folosit camera unui coleg. Se poate pune la chestii bune, mai vezi cum sunt camerele de camin din alte locuri, mai discuti cu oamenii, mai vezi privelisti frumoase/
Alte avantaje? Pai cand bei atat ajungi sa devii foarte prietenos cu oamenii.am cunoscut o gramada de persoane noi. Plus ca e o mare provocare. Daca poti sa faci asta poti sa faci multe apoi. Si te testezi cat de rezistent esti. Si sigur se mai gasesc.
La final s-a mers de unde s-a plecat - A-vej - barul facultatii. Si s-a baut iar. A fost o zi/seara/noapte frumoasa.
Aici filmare de la prima editie din 2008
Altceva despre alcool? Da. Pai principalele tipuri de alcool din Dk. Bere, Sommersby Apple Cider, Fisk, Schnapps. Le iau pe rand.
Berea mi s-a parut naspa. Asta a fost primul meu gand cand am gustat. Cel putin aia din A-vej asa era. Era si ieftina adica 15 kr, la draught, adica vreo 7-8 lei. Faza buna e ca erau 688787 tipuri de bere, si daca aveai bani beai si bere buna. Carlsberg Elephant mi-a placut cel mai mult si era si cea mai buna combinatie calitate-cantitate-pret. Plus alcool 7,5%. Cand majoritatea aveau sub 5%.
Cidrul. Ah, my love. Eu am crezut ca asta era podus importat, adus de la americani. Eram convinsa. DAr nu. Acum o saptamana am aflat ca este de fapt produs danez, de Carlsberg. A fost introdus pe piata in 2008. Sortimentul de pere a fost introdus anul asta in martie. Practic am fost acolo cand s-a lansat. dar eu nu stiam. Daor am vazut ca intr-o zi a aparut si cidru de pere, care era cu mult sub calitatea celui de mere. Daca vorbim de cidru de pere delicios, aleg oricand Rekordelig, cidru suedes, cam tot cu 4,7% alcool, dar mult mai bun la gust, si cantitate de 500 ml, fata de 330 la Sommersby. Ii duc dorul.
FISK! Asta e adevarata dragoste. Marina mi-a dat prima data sa beau. In weekend trip. Se bea in shoturi. 10 kr. Am zis ca e oribil. Gust de pasta de dinti mentolata, cu lemn dulce (liquorice - aroma preferata a danezilor) si cu alcool (vodka mi se pare). Apoi simti alcoolul cum se duce prin corp, prin vene, si te energizeaza, nu te imbata, aluneca. Si mai vrei. Si apoi devine dragoste.
Schnapps. Asta e chiar oribil. Se bea la sarbatori. In cantitati industriale. Tot in shoturi. Nu pot sa descriu gustul. cert e ca te imbeti bine dar frumos de la el. Am baut cu ocazia pranzului traditional de paste. Cica dupa fiecare fel de mancare, se bea unu, doua, trei, cate poti din asta. si bagi iar mancare.Care e de fapt un mix de multe chestii care nu prea au mare legatura una cu alta.
Acum poze.
marți, 15 septembrie 2009
Prima mea bicicleta
Am cumparat-o intr-o marti, pe 24 februarie 2009, spre seara, pe la 5-5 jumate. De la un magazin micut de pe Gammel Kongevej, recomandat de niste colegi. Isi luasere niste biciclete ieftine de acolo. Nu mai imi aduc aminte de ce m-am dus la ora aia, atat de tarziu ca martea eram libera, nu aveam scoala. Deci cred eu ca am venit de acasa, cu autobuzul si am mers pe jos pe strada de la Frederiksberg Radhus. Am dat de cateva din magazinele de muzica de pe strada aia (cautasem eu pe net si gasisem u fel de ghid al magazinelor de muzica, cu info despre ce tipuri de muzici au, preturi, starea cd-urilor). Abia asteptam sa vad de ce dau. Am intrat, am vazut, am plecat – ca erau scumpe ptr buzunarele mele. Chiar si alea reduse. Dar e un rai ce e pe acolo. Magazinul? Era asa mic ca era sa trec pe langa el. Inauntru am gasit un tip, tinerel, nu avea cred 25 de ani, sau poate avea si parea el tanar. Dintr-o tara din Orient. Mi-a spus. Am uitat care. Foarte simpatic. Divaghez putin. Pentru ca mi-a placut de el, de cum mi-a vandut bicicleta, l-am recomandat si altor prieteni, si atunci cand peste veo 2 luni am mers cu o colega sa isi ea si ea bicicleta, tipul m-a recunoscut. Tare suprinsa am fost. M-a facut sa il plac si mai mult.
Ca sa revin la de-ale pedalatului, cunostinele mele legate de biciclete erau pe minus. Mi-a aratat ce avea si ochii mei sar pe una micuta, magenta cu fluturasi galbeni, cos negru din metal in fata, dar fara frane de mana, sau viteze. Bicicleta de oras, evident. Pe acolo nu prea se poarta moutain bike-uri, cel mult de viteza,, cu roti subtiri. Dar atat. Stilul primeaza. A mea, gandind acum retrospectiv si la rece nu prea era stylish, dar atunci cand am vazut-o m-am indragostit, si deja ma simteam tare mandra de ea stiind ca o sa pedalez in viitor. Am asoratat-o cu un lacat ieftinel, dar verde aprins, niste lumini si gata. Tipul mi-a dat un singur sfat. Cand o sa inveti sa mergi si o sa iesi cu ea sa ai grija sa nu cazi sau sa iesi de pe pista pe strazile aglomerate. Bun sfat. Si am plecat cu ea pe langa mine, pana la statia de S-train, Vesterbro. In juma’ de ora eram acasa, cu picioarele pline de vanatai deja. Dar gata sa invat sa merg. Si dusa am fost timp de vreo ora jumate pe strazile linistite din Hvidovre.
luni, 14 septembrie 2009
The End
31 mai. Duminica. Daniela. Mesaj. Party in Kong Georgs. Crash a party. Martino & his girlfriend. Totul capata un sens dintr-o data. Smile. Priviri pe ascuns. Laughter. Russian girls. 'Elena. Laugh some more. mstrkrft. better go home. Welcome summer!!! Bike and smile! Shitty things happen. Ironic. Alegi mereu gresit, dar "Live is great!' Smile! Neeeext! :)
miercuri, 9 septembrie 2009
Live in K.!
Cel mai tare concert la care am fost in viata mea, pana acum, a fost Dilated Peoples. In Copenhaga. Am fost si in B., cu juma' de an inainte, dar am fost degeaba, nici nu mi-am dat seama cand au inceput sa cante, si habar nu am cand a trecut ora cu cantarea, sau cand s-a terminat. Dar asta e alta poveste.
O sa o iau de la inceput. Am vazut in total 4 concerte de rep in CPH. Am ratat alte cateva, si la altele nu m-am dus, fie ca nu reprezentau mare interes, fie ca era prea scump, fie ca nu aveam cu cine sau ca nu stiam unde e clubul si chiar nu aveam chef sau timp in perioada in care a fost. Ce imi pare rau ca am ratat este Rjd2. A avut concert la vreo 2 saptamani dupa ce-am aterizat pe pamant danez. Am citit in ziar, dupa. De atunci am inceput sa verific site-urile cluburilor. Si ce am aflat? Cunninlyinguists pe 2 aprilie. Super. Tre' sa merg. Am inceput sa caut lume care ar putea sa vrea sa mearga. Cam greu. Dar mi-am pastrat speranta. Lunile au trecut, s-a facut caldut, aprilie, sfarsit de block. Examen pe 2 aprilie pe la pranz, plecare pe 3 aprilie la Stockholm in vacanta de Paste. Concertul nici ca se putea sa pica mai bine de atat. Mai putin cineva care sa ma insoteasca. Dau mass message pe Facebook, si culmea, umire, imi raspunde o rusoaica, de la cursul de engleza, pe care abia o cunosteam, dar care a fost convinsa de stilul mai smooth al astora. Concertul? Pai sunet ca pe cd, omuleti activi pe scena, eu in primul rand cu Natalia, sarit, cantat, schimb de replici intre Kno si rusoaica mea pe la mijlocul cocnertului (nu voia de-a naibii sa zica "I like weed". Saracu' sa comunice cu publicul, rusoaica, nu. Lacat la gura. :)) A incercat de 3-4 ori, a plecat, a revenit. Nimic. La final, Natti coboara la public, canta, lumea yeah, il ia in brate, eu ma feream sa nu ma loveasca vreunu, sau chiar el din greseala, ca stateam fix in spatele lui. Omu; tot imbratisa pe toti, cand se intoarce, ma vede la cm de el si probabil zice ca vreau si eu a hug, si ia-ma-n brate. Eu prinsa de ditamai omu' ce ma gandesc: "Fratee, da' transpirat mai e si asta". Nu sunt buna de fan, cred. Dupa asta am plecat fericita in excursia la Stockholm. Ajunsa acolo, sambata, ne plibam, cand vad un afis interesant. Ma duc, ma uit - Pharoahe Monch. Zic misto, cand o fi. Ma uit mai bine, descifrez afisul, stupoare, fix in seara aia. Am stat ceva timp sa ma gandesc, insa am ramas doar cu afisul, luat de pe un zid, in timp ce ma plimbam noaptea prin centrul istoric. Si acum imi cam pare putin rau ca nu am mers. Atunci am motivat ca era scump biletul. Next time, poate.
Urmatorul concert a fost Devin the Dude. In Rust, de data asta, un club foarte misto, dar in Norrebro, care e un fel de ghetou al orasului, multi arabi, si focuri de arma, partea "periculoasa" a Copenhagei. Asta pana te obisnuiesti cu locul. La asta am fost singura. Pentru ca era ieftin, pentru ca nu am mai avut chef sa cersesc companie si ptr ca am zis ca imi bag picioarele, vreau sa incerc sa vad cum e sa mergi singur la un concert. Si-a fost in regula, am ajuns prea devreme, am asteptat ceva sa se umple clubul si sa inceapa, dar concertul a fost tare. Si mai tare a fost ca dupa concert am ajuns acasa high. Si eu nu am fumat nimic. Dar fumul dinauntru il puteai taia cu cutitul. Inainte sa urce Devin pe scena, nu fuma nimeni - fumatul in locuri publice inchise e interzis in DK. Ah, dar cand pe scena artistul urca cu ditamai jointu' in mana, evident ca toti scot arsenalul. Si cam asa am ajuns eu foarte fericita acasa, dupa concertul asta.
Ultimul live vazut in CPH a fost Dilated. Initital nu am vrut sa mai merg inca o data. Dar pe masura ce se apropia data parca deveneam tot mai nerabdatoare si agitata, ca trebuie sa ii vad. Plus ca era cu 10 zile inainte sa plec. Se face ziua, 6 iunie, aflu ca o elvetianca cu care chiar am petrecut ceva timp asculta rep destul de mult, si pe acasa mergea des la concerte, festivaluri. chiar ii vazuse pe astia prin 2003, pe la inceputurile lor ca trupa. Super de doua ori. Nu aveam sa merg singura. In ziua concertului aflu ca o alta prietena de-a mea, o italianca vrea sa ea sa vina, fara sa fe ascultatoare, doar ce auzise de ei de la un prieten fan. Iarasi super. Pe drum, ma intalnesc cu elvetianca mea, si cu prietena ei, pe care o luase pe sus ca sa mearga la concert. Asa ajungem in Rust, eu extrem de vesela. Asteptarea pentru concert a fost crima, cred ca am stat vreo 3 ore jumate, dar concertul a fost nebunie. Stateam la un fel de balconas, la nivelul scenei, la 3 metri de Ev si Rakaa, 4 m de Babu. Mi0am dat seama ca desi mi se parea ca nu ascult asa mult DP, stiam versurile bine de tot. Am plecat cu concertul intiparit pe retina, si in creier. Are un sertaras special. Inca mai imi vin in minte bucati de piese de atunci si cum le-am simtit live, si le cant in minte. Si il vad pe Evidence cum flutura mana in aer, ca si cum dirija. Am scris mult, dar senzatia e de speechless.
O sa o iau de la inceput. Am vazut in total 4 concerte de rep in CPH. Am ratat alte cateva, si la altele nu m-am dus, fie ca nu reprezentau mare interes, fie ca era prea scump, fie ca nu aveam cu cine sau ca nu stiam unde e clubul si chiar nu aveam chef sau timp in perioada in care a fost. Ce imi pare rau ca am ratat este Rjd2. A avut concert la vreo 2 saptamani dupa ce-am aterizat pe pamant danez. Am citit in ziar, dupa. De atunci am inceput sa verific site-urile cluburilor. Si ce am aflat? Cunninlyinguists pe 2 aprilie. Super. Tre' sa merg. Am inceput sa caut lume care ar putea sa vrea sa mearga. Cam greu. Dar mi-am pastrat speranta. Lunile au trecut, s-a facut caldut, aprilie, sfarsit de block. Examen pe 2 aprilie pe la pranz, plecare pe 3 aprilie la Stockholm in vacanta de Paste. Concertul nici ca se putea sa pica mai bine de atat. Mai putin cineva care sa ma insoteasca. Dau mass message pe Facebook, si culmea, umire, imi raspunde o rusoaica, de la cursul de engleza, pe care abia o cunosteam, dar care a fost convinsa de stilul mai smooth al astora. Concertul? Pai sunet ca pe cd, omuleti activi pe scena, eu in primul rand cu Natalia, sarit, cantat, schimb de replici intre Kno si rusoaica mea pe la mijlocul cocnertului (nu voia de-a naibii sa zica "I like weed". Saracu' sa comunice cu publicul, rusoaica, nu. Lacat la gura. :)) A incercat de 3-4 ori, a plecat, a revenit. Nimic. La final, Natti coboara la public, canta, lumea yeah, il ia in brate, eu ma feream sa nu ma loveasca vreunu, sau chiar el din greseala, ca stateam fix in spatele lui. Omu; tot imbratisa pe toti, cand se intoarce, ma vede la cm de el si probabil zice ca vreau si eu a hug, si ia-ma-n brate. Eu prinsa de ditamai omu' ce ma gandesc: "Fratee, da' transpirat mai e si asta". Nu sunt buna de fan, cred. Dupa asta am plecat fericita in excursia la Stockholm. Ajunsa acolo, sambata, ne plibam, cand vad un afis interesant. Ma duc, ma uit - Pharoahe Monch. Zic misto, cand o fi. Ma uit mai bine, descifrez afisul, stupoare, fix in seara aia. Am stat ceva timp sa ma gandesc, insa am ramas doar cu afisul, luat de pe un zid, in timp ce ma plimbam noaptea prin centrul istoric. Si acum imi cam pare putin rau ca nu am mers. Atunci am motivat ca era scump biletul. Next time, poate.
Urmatorul concert a fost Devin the Dude. In Rust, de data asta, un club foarte misto, dar in Norrebro, care e un fel de ghetou al orasului, multi arabi, si focuri de arma, partea "periculoasa" a Copenhagei. Asta pana te obisnuiesti cu locul. La asta am fost singura. Pentru ca era ieftin, pentru ca nu am mai avut chef sa cersesc companie si ptr ca am zis ca imi bag picioarele, vreau sa incerc sa vad cum e sa mergi singur la un concert. Si-a fost in regula, am ajuns prea devreme, am asteptat ceva sa se umple clubul si sa inceapa, dar concertul a fost tare. Si mai tare a fost ca dupa concert am ajuns acasa high. Si eu nu am fumat nimic. Dar fumul dinauntru il puteai taia cu cutitul. Inainte sa urce Devin pe scena, nu fuma nimeni - fumatul in locuri publice inchise e interzis in DK. Ah, dar cand pe scena artistul urca cu ditamai jointu' in mana, evident ca toti scot arsenalul. Si cam asa am ajuns eu foarte fericita acasa, dupa concertul asta.
Ultimul live vazut in CPH a fost Dilated. Initital nu am vrut sa mai merg inca o data. Dar pe masura ce se apropia data parca deveneam tot mai nerabdatoare si agitata, ca trebuie sa ii vad. Plus ca era cu 10 zile inainte sa plec. Se face ziua, 6 iunie, aflu ca o elvetianca cu care chiar am petrecut ceva timp asculta rep destul de mult, si pe acasa mergea des la concerte, festivaluri. chiar ii vazuse pe astia prin 2003, pe la inceputurile lor ca trupa. Super de doua ori. Nu aveam sa merg singura. In ziua concertului aflu ca o alta prietena de-a mea, o italianca vrea sa ea sa vina, fara sa fe ascultatoare, doar ce auzise de ei de la un prieten fan. Iarasi super. Pe drum, ma intalnesc cu elvetianca mea, si cu prietena ei, pe care o luase pe sus ca sa mearga la concert. Asa ajungem in Rust, eu extrem de vesela. Asteptarea pentru concert a fost crima, cred ca am stat vreo 3 ore jumate, dar concertul a fost nebunie. Stateam la un fel de balconas, la nivelul scenei, la 3 metri de Ev si Rakaa, 4 m de Babu. Mi0am dat seama ca desi mi se parea ca nu ascult asa mult DP, stiam versurile bine de tot. Am plecat cu concertul intiparit pe retina, si in creier. Are un sertaras special. Inca mai imi vin in minte bucati de piese de atunci si cum le-am simtit live, si le cant in minte. Si il vad pe Evidence cum flutura mana in aer, ca si cum dirija. Am scris mult, dar senzatia e de speechless.
duminică, 6 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)