Vibeke

Vibeke Langer este profesoara mea de la cursul de agricultura organica din Danemarca.
Azi m-am gandit la ea destul de mult. Am intarziat la curs cu 30' si cand ajung ce gasesc? Colegii mei scriau de zor cu markere pe foi d-alea mari rezumat la ceea ce facusem noi ieri. Profu' pe nicaieri. Si-am stat asa pana pe la 11. Singurei demonstrand ca stim sa scriem. Nu am inteles rostul. Pentru ca tipul nu a dat nici un sfat despre cum sa faci.
Scriind am ajuns sa ma gandesc la Vibeke si la cum decurgeau cursurile cu ea. Am avut vreo 5-6 profesori la cursul de agricultura organica, ea fiind profesorul coordonator. Si totusi, ea a fost cea mai apreciata. In primul rand femeia asta era om, prieten. Apoi profesor. Si e un profesor al naibii de bun. Ea e specializata pe pest management si lucreaza in cercetare, dar este si profesor asociat la Uni. Copenhagen, LIFE. Si se pare ca a pus bazele cursului asta de agricultura organica si a continuarii modului, cu cursul organic food systems.
Am cunoscut-o pe 2 februarie. Cautam de zor sala de curs si deja incepusem sa ma resemnez. Ma uitam la un panou, undeva in campus, moarta de frig, batuta de vant, dupa ce intrebasem toti oamenii pe care ii intalnisem daca stiu unde e sala si incercam sa imi dau seama unde e sala 3-05, asteptand o revelatie. Cand aud o voce in spatele meu "Can I help you?". Ma intorc, scot foaia din buzunar, ii arat ce caut, deja fara speranta si ea face "oh, that's my course. Follow me." Aleluia!
Intram in cladirea langa care ma aflat si aflu ca aia era cladirea unde se tin cursurile la LIFE (am cautat sala aia 30-40 minute timp in care am facut inconjurul cladirii aleia dar nici o secunda nu mi-a trecut prin minte ca aia ar putea fi. Nu semana a cum imi imaginam eu o cladire unde se tin cursuri). Aflu si ca eram prima ajunsa, cursul incepea la 9 (eu stiam ca la 8).
Vibeke e o femeie de inaltime medie, cu parul alb, drept, oarecum nearanjat, tuns pana la urechi, in scari, cu niste ochi blanzi si o privire materna, protectoare. Fata ii era ridata, se putea vedea clar varsta, dar avea acel ceva al ei si ii statea bine asa cum era.
In a doua zi de cursam plecat sa vizitam ferme organice in zona Copenhagei. Ne-a zis ca dupa excursie vom merge la ea acasa si vom pregati cina si asa ne vom cunoaste mai bine. Asta e un obicei de-al ei pentru toti studentii inscrisi la cursul ei. Eu am ramas muta de uimire. Cum sa mergi acasa la profsor sa dai petrecere?? La ei e ceva normal. A doua zi ne-a dus la ea acasa si la pranz, ca sa ne dea o cafea/un ceai ca sa ne incalzim dupa vizita la ferma de porci care s-a desfasurat mai mult pe camp, in vant si frig. Asa am aflat ca ea si familia ei locuiesc intr-o comunitate d-asta. Nu am retinut numele atunci, dar cautand pe net tind sa cred ca este Svanholm. Dupa ce am vazut poza cu intarea sunt 99,9% sigura. Totul la comun. Si sunt fericiti.
Cam asta ar fi despre Vibeke...for now.

Natalia

Am intalnit-o in Weekend trip. Mai exact pe 14 februarie 2009, tind sa cred (plus sau minus o zi). Stateam langa semineu si vad doua tipe cu acelasi nume. Ma uit, si ce zic, "ia sa intru in vorba cu ele, ca doar de aia suntem aici. Sa ne cunostem." Bag un "Hi", apoi le zic ce am constatat. Aflu ca sunt rusoaice, aflu ca sunt si prietene. Una blonda, par pana la umeri, finuta, alta bruneta, tunsa scurt, ochi albastri, piele alba si ten fin, buze pline si conturate - rusoaica 100%, asa cum mi-as imagina eu ca arata o rusoaica. Te uitai la ea si stiai de unde vine. Mai mult nu am mai vorbit. Erau cam reci, distante. Apoi le vad pe cele doua Natalii la cursul de engleza. Nici acolo nu prea am discutat, doar mici saluturi ocazionale.
Cand am ajuns sa o cunosc? Natalia, cea bruneta, studia ahritectura peisagistica. La fel ca si Benedetta, cu care m-am imprietenit tot cu ocazia Weekend trip-ului, cand am fost colege de autocar. Cand a fost sa plecam la Stockholm Natalia a platit ptr noi croaziera ca doar era avea cont danez si platile se faceau prin transfer bancar.
3 - 7 aprilie: eu, Natalia, Benedetta, Stockholm, Tallinn, croaziera pe Marea Baltica. Ce ne-a legat. Pana in acel moment aveam multe curiozitati, care incepeau sa se tranforme in mici frustrari chiar, legate de rusoaice. Bendetta m-a asigura ca nu sunt deloc cu nasul pe sus, ci ca trebuie doar sa ajungi sa le cunosti pe fiecare in parte, sa discuti cu cate una pe rand, cand nu sunt in grup. Si voi constata ca sunt persoane foarte de treaba. Excursia noastra la Stockholm - Tallinn si chiar ea, Natalia, mi-au confirmat asta.
Fata asta pe langa faptul ca era extrem de frumoasa, avea mult sex appeal, ca toata rusoaicele de altfel. M-a cucerit. Asta pe masura ce o cunosteam mai mult si ii descopeream personalitatea. Am aflat ca facuse gimnastica atunci cand era mica. La fel ca mama ei care facuse gimnastica de performanta. Avea trup de felina, subtirica, mignona chiar, dar extrem de bine proportionata. Prietenii ei ii ziceau "pisica", ii desenasera pe un maiou o pisica stand la panda. Mi-a placut. Era ea.



Ea e Natalia. In ziua cand am fost la plaja, in "sudul mediteranean" din Copenahaga. Pe 3o mai. (Fotografia asta eu o denumesc "Denmark postcard". Mai ar trebui sa ii bag un scris italic cu "Greetings from Copenhagen" si m-am scos. Cand vreau sa imi aduc aminte de perioada asta, ma uit la poza. Si ma linistesc. Si zambesc.)
Fata asta putea sa petreaca pana dimineata. Si cred ca nu am vazut femeie sa danseze mai bine. Zicea ca ii place trance-ul. Multi rusi am observat ca asculta asa ceva. Dar desi dansa de zici ca face asta de cand se stie, de ziceai ca acolo a facut-o maa ei, nu era deloc genul care sa mearge des la party-uri. Daca avea de ales intr-o petrecere si sa isi faca un proiect, alegea proiectul. Foarte pasionata de arhitectura peisagistica. Mi-am dat seama de asta cand discutam de ce am vrea sa devenim dupa ce terminam faculatea si i se lumina fata cand vorbea de viitoarea ei profesie, sau cand ne minunam de arhitectura daneza si scandinava, in general. E cea cea mai meticuloasa persoana. Stiu asta de la Benedetta. Statea extrem demult sa lucreze la proiecte, sa fie ea multumita de ce face, de ce ii iese.
Mi-a placut la ea ca avea mult bun simt. Si nu uita de cei din jurul ei. Eram la ea acasa, la "polenta dinner", cand le-am gatit eu pui cu smantana si cu manaliga, si incepusem sa vorbim si sa planuim vizita la Louisiana. Era acolo si un danez, un coleg de-al ei. Ea ne-a intrerupt la un moment dat sa ne zica sa trecem la alt subiect, ca mai sunt si altii care nu vor participa. Foarte adevarat, si foarte corect. Eu nu m-as fi gandit, dar ea mi-a ramas intiparita in memorie pentru cum s-a comportat.
Si nu uita daca ii esti dator, dar stia cum sa iti zica. Si te ajuta daca putea. Dupa Lousiana, am fost in Tivoli. Eu ramasesem fara bani , m-a imprumutat fara sa zica nimic. Apoi, cand am fost la plaja si la Arken, muzeul de arta moderna, cand eram la casa sa platesc intrarea, imi aminteste ca trebuia sa ii dau banii de la Tivoli. Eu nu uitasem si fix asta as fi facut, dar mi-a placut iarasi cum a actionat.
Ce m-a surprins la ea. Si-a parasit prietenul inainte sa vina in Copenhaga. A zis ca nu voia sa se complice, sau se sufere ca nu il vede. Si a gasit solutia perfecta. Poate parea cam extrem, si poate ca nu mai era mare lucru de relatia lor, nu stiu detaliile, dar acum, gandindu-ma, are sens. Am vazut destui care nu mai puteau de dorul celuilalt. Si pan' la urma de ce sa te complici?!?
Cred ca ne-am placut reciproc si ne-am acceptat pentru ca nu avea niciuna scopuri ascunse. Ne bucuram de ce ni se intampla. Eu am fost extrem de fericita ca am cunoscut-o. Iar cand in ultima mea zi din Copenhaga m-a invitat la ea acasa pentru un ultim joint si pentru a ne lua adio, mi-am dat seama ca nu se va termina in ziua aia. Ci sa sigur ne vom mai intalni. Undeva. Candva.
Maine este ziua ei. Am vrut sa scriu acum si sa incep cu ea seria "Profil". Asa ii zic eu "La multi ani".

Profil

Tot ma gandesc de ceva timp bun la ceva. Daca am zis ca voi incepe de la anul sa povestesc intamplarile de prin dk, vreau sa mai scriu si acum cat ceva de ce a fost pe acolo. Pentru ca inca e proaspat in minte. Si ce m=am gandit e sa fac un profil al celor care mi-au intrat in inima, a celor cu care am interactionat si pe care nu as vrea sa ii uit in timp. Daca e scris sigur ramane. Si raman si impresiile de acum.
Asa ca va urma in curand seria "profil". Deocamdata schitez profile de zor in minte, noaptea cand ma chinui sa adorm. O sa fie o mare provocare pentru mine. Sa descriu oameni. Abia astept.

Daaa! Sample-ul meu preferat!! Bine, mint. Am multe sample-uri ce ma innebunesc, dar asta e demential si nu ma asteptam sa il aflu vreodata. De aia!

p.s. Am cautat lyrics si n-am gasit, da' am gasit guitar tabs. Poate ma apuc sa invat sa cant la chitara. Fix cand se muta fratele si nu o sa mai am chitara aproape...