zgomot

...ceva...nimic...totul..habar n-am...o sa treaca.

Ma descompun. As zice ca ma topesc, ca sunt in armonie cu vremea de afara, bine, cu jumate din ce e afara, cu "moartea" zapezii, dar e mai mult. Simt ca putrezesc. Descompunere. Inceata. Care te roade pe dinauntru. Care te termina. E ca acum 6 luni. Incepe iar. Nu mai gasesc nimic care sa ma multumeasca. Nu pot sa fac nimic. Si imi vine sa plang din orice. N-am vlaga, n-am chef, sunt ori vesela, ca imi impun sa fiu, ori de cele mai multe ori trista, de fapt, nici trista, provesc in gol. Am mintea goala. Nu pot gandi. Nu pot nimic. Dar vreau multe. Singura nu pot. Si am obosit sa cer, sa caut, sa trag. Iar cei care sunt nu ii vad, nu ii observ, nu ma multumesc. /desi stiu ca sunt buni ca sunt acolo. Nemultumire nesimtita. Asta am.