film si teatru si indragosteala

n-am mai bocit de mult la un film...bine, poate si ptr ca nu m-am mai uitat la filme lately. asta de aseara m-a emotionat bine. never let me go. dupa romanul cu acelasi nume. de care m-am apucat asa timid ieri inainte sa ma uit la film. mi-a placut mai mult bucata citita din carte decat ce era reprodus in film.

si acum am si soundtrack.


am o stare. m-as indragosti...cu fluturasi cu tot.

ieri am fost la teatru. la unatc. studentii pun in scena piese. un loc mic, intim, si frumos. tare frumoasa zi am avut ieri. pe nepusa masa. tot de indragoasteala am dat. de 2 ori chiar. 2 povestiri de cehov.
mi-a placut prima. ursul. nehotararea aia si teama de a recunoaste ce simti..parca da, dar parca nu, ah, dar ce frumos e cand da...

-Nothing, go away. . . No, stop. . . . No, go away, go away! I hate you! Or no. . . . Don't go away! Oh, if you knew how angry I am, how angry I am! [Throws her revolver on the table] My fingers have swollen because of all this. . . . [Tears her handkerchief in temper] What are you waiting for? Get out!

-Good-bye.

-Yes, yes, go away! . . . [Yells] Where are you going? Stop. . . . No, go away. Oh, how angry I am! Don't come near me, don't come near me!

-[Approaching her] How angry I am with myself! I'm in love like a student, I've been on my knees. . . . [Rudely] I love you! What do I want to fall in love with you for? To-morrow I've got to pay the interest, and begin mowing, and here you. . . . [Puts his arms around her] I shall never forgive myself for this. . . .

-Get away from me! Take your hands away! I hate you! Let's go and fight!

A prolonged kiss.
Curtain.

aici. acum.

lasa-te purtat de vise ...cu aripile deschise....aici. acum.

si mi-am gasit zambetul. iar. il ratacisem pe undeva. printre frig, aburi iesind pe nari, gheata si multe haine puse pe noi. printre lipsa de soare. dar am gasit nebunia asta. vai. si a iesit si soarele. si e cald si bine.
ce sens sa fii trist ,suparat si agitat. vesnic stresat. non mi piace.

s-au intamplat atatea in luna asta e 2011, s-au intamplat atatea in lunile ultime din 2010. iar acum parca nu le mai vad, stiu. ceea ce e bine. ca eram stresata. le-am ratacit pe ele acum.

sa ascultam muzica frumoasa.

un el si o ea

el si ea. in metrou. pe ea am vazut=o mai tarziu, dupa o analiza atenta a lui. am observat ca mai este ceva in campul vizual. deci el. statea in dreptul usii in fata mea. eu eram pe scaun in margine si ma uitam evident ion fata. cum sa nu il observil. inalt, bine legat, frumusel, cu trasaturi fine, tuns scurt, brunet, si aranjat. pantaloni de stofa, un fel de camasa cred si un pulover cu nasturi pe deasupra, o haina neagra, din stofa, cu croiala dreapta si foarte classy pentru el. si pantofi sport. negri, cu talpa alba, gen justin, dar care i se potriveau atat de bine. ma holbam la el. deja aveam antecedent. deja pusesem ochii pe alt tip in metroul de victoriei. acum era el. aducea usor cu tudor chirila. apoi vad o mana. de femeie. mantou alb crem, cu maneci mai largi. stateau fata in fata. stateau aproape in brate desi nu se atingeau unul pe altul deloc. in blugi si cu niste cizme abia scoase din vitrina. negre, din piele, lucioase. i se vedea stropii cum luceau pe botul cizmei. nu vorbeau. nici nu se priveau. chiar m-a mirat ca ea parea ca zambeste si se uita insistent undeva inspre cealalta usa peste tot randul de scaune si vorbea din priviri cu altcineva. el era in gandurile lui. apoi vad gestul. el isi lasa mana ce-o tinea pe bara, peste mana ei cu unghii roz. o strange si se uita cu drag la ea si ii zambeste. ce zambet. m-am trezit. ce sa vrei mai mult intr-o dimineata, ce sa vorbesti intr-o dimineata fruiguroasa, ce rost au toate cand primesti o mangaiere si un zambet. apoi au revenit la gesturile dinainte, la pozitiile dinainte.

ps. iesind din metrou am incercat sa-i urmaresc un pic. i-am pierdut. afara am avzut ca aveam acelasi drum. ea mergea cu umbrela, de la orange, el pe langa ea cu bratele incrucisate, probabil sa se incalzeasca. poate nici nu erau un cuplu, poate erau la inceput...cine stie. prbabil nu o sa ii mai vad niciodata.

Muzica de dupa concediu...



All your dreams are made
When you're chained to (your) mirror with (your) razor blade
Today's the day that all the world will see
Another sunny afternoon
(I'm) walking to the sound of your favorite tune
Tomorrow never knows what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess you might as well

What's the story morning glory
Well
(you) need a little time to wake up
Wake up well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up
Wake up

(Cos) all your dreams are made
Now you're chained to the mirror with your razor blade
Today's the day that all the world will see
(It's) another sunny afternoon
Yeah I'm walking to the sound of my favorite tune
Tomorrow doesn't know what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess that you might as well

What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well

Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well ?

go!

iesind de la metrou pipera azi, am vazut un tip la costum, aranjat, dichisit cum mergea prin mijlocul masinilor pe bicicleta, probabil indreptandu-se spre birou. mergea agale, fara sa ii pese de nimic. era pe o bicicleta galbena, semana cu cele de la raiffaisen, ceea ce ma face sa cred ca poate a venit la birou, a avut ceva treab de rezolvat, s-a urcat pe bicicleta si eu l-am vazut in momentul cand se intorcea la treburile lui de birou, unde costumul ala ii e atat de necesar ptr a avea prestanta de om de banca. but still, indiferent de circumstantele in care a ajuns el pe bicicleta aia luni dimineata, 26 iulie la ora 9.00 , tot era un tip la costum pe bicicleta in mijlocul multor masini. am zambit instant. tot cred ca tre' sa fii putin nebun ca sa mergi pe bicicleta in B., dar in acelasi timp ma inclin in fata celor care fac asta,. cand ii mai vad si la costum, cu fuste, pe tocuri, cu cosulete imi vine sa ii pup pe toti. le multumesc ca imi inveselesc ziua.
cat tot am zis de zambit, ma gandeam azi...ce ar fi sa ma fac sa zambesc mai des. s-asa mis e tot zice de cand ma stiu ca sunt prea trista. imi zicea diriga in liceu...chiar i-a zis mamei la o sedinta "dna m., dar ce are elena de este asa trista?". oi fi fost emo si n-am stiut. :)) imi zice sefu' acum...destul de des "zambeste!". pfff...cand ajung la 9 sic eva dimineata moarta de somn si mai primesc vreun telefon ca nu stiu ce marfa n-a ajuns sau nu stiu ce alta problema apare si tre' sa o rezolv, parca nu imi mai vine sa zambesc. cand iti racesti gura sa le zicit tuturor cum sa ia o factura, ce sa scrie pe un contract, cum sa se desfasoare un curs si apoi afli ca au facut exact invers si tu va trebui sa rezolvi problema, ca oricum la ei nu ajunge nimic din valul ce s-a creat, cum sa mai zambesti? eu nu prea pot. ma intunec, imi vine sa bat pe cineva, merg cu pasi apasati pe holuri si sper sa iasa totul ok in final. zambetul nu-si mai are rost. dar ce-ar fi sa aiba. ce-ar fi sa nu stie nimeni ce se intampla cu tine. ce-ar fi sa ii faci pe toti sa creada ca e totul ok. ce-ar fi sa iti versi ofurile undeva in privat. sefului, ca tre sa stie ce sa intampla, prietenilor, ca lor poti sa te plangi in totalitate, familiei ca ei te sustin... ce-ar fi sa iti schimbi felul de a fi. shift. tu ramai tu, dar pui o alta fata. nu ii influentezi nici pe ceilalti cu care interatiuonezi, iti aduci si tie energie pozitiva. cu un simplu zambet. se zice multe despre personaele care zambesc. si mie imi plac. numai ca eu nu am reusit niciodata sa fiu mereu zambitoare. problemele mi se vad pe fata;. poate m-am si obisnuit sa le arat...ca asa simt ca nu sun uitata, ca asa se gaseste cineva care te vede si te baga in seama. dar ce rost sa fii bagat in seama ca cerceti ceva atentie. castigi cand esti bagat in seama pentru ceea ce esti, ceea ce zici, ceea ce faci. iarasi stiu ce ar trebui sa fac si cum sa fac. mereu stiu. rar fac.
citeam aseara in 24 fun articolul lui dobrovolschi de saptamana trecuta...zicea de femei, de uratenie si de zambet. de al asta a pornit postul asta, l-a declansat biciclistul corporatist. zicea, dupa 2 articole despre frumos si urat ca barbatii "orbesc la zambete". universal valabil zic. zambetul face multe. desface multe. imi trebuie o ancora pentru zambet. incep perioada de zambet. ma voi gandi la biciclistul corporatist de la raiffaisen si voi zambi. am zis!