Slowly

Am o stare de agitatie ce ma termina. Nu mai pot. Am ajuns sa tremur deja. Eram la masa, nu prea aveam pofta si incepusem sa tremur. Mainile, mai exact. Mie cand mi-e rau imi tremura mainile. Sau cand beau multa cafea. Nu cred ca e de la cafea, doar 2 pana acum. Desi au fost cam tari. Da' eu-s oricum maniaca rau cu cafeaua, asa ca sunt obisnuita. Aveam perioade cand ma trezeam la ora 10 jumate seara cu cana de cafea, ceai negru si/sau Cola si ciocolata puse pe noptiera asteptand sa fie savurate. Deci nu e asta. A fost agitatie interioara. Iarasi habar nu am de ce. A inceput de azi noapte, de cand cu cheful de bicicleta. Da' am zis ca-mi trece pana dimineata, ca de obicei. Dar nu...nu am putut sa dorm, si de dimineata a fost mai rau. Mai ales la curs, unde deveneam tot mai nelinistita si unde trebuia sa fac exact contrariul a ceea ce simteam, sa stau linistita sa ascult...
Cred ca dupa curs ma duc in parc sa ma plimb...sper sa ma linistesc...ca de nu o iau rau razna pana diseara...



Si-am gasit si fundal sonor ptr starea mea...cam stare ca ce-am avut azi imi da piesa asta de fiecare data cand o ascult...crazy shit.

Let's take a walk

Am ajuns acasa. pe la 12.30. 12.24 de fapt. Si abia acum pot sa respir normal. Am venit pe jos. De pe Mantuleasa cu Negostori. Am fost la BYP OUT. Si cum era dragut, lumea picta, discutii interesante nu mi-a venit sa plec la 11 fara ca sa prind 311-le. Si-am stat. La 11 jumate s-a spart gasca si eu m-am ales cu o tipa care mergea pana la piata alba iulia. Mai exact, la intersectia unde e sediul Zepter.
Mie imi place sa merg pe jos. Mult de jos. Prefer asa decat o masina sau un RATB. Si seara e si mai bestial.Numai ca mereu s-a nimerit sa am cu cine sa merg acasa noptile cu masina, sau cu taxi-ul. Si chiar daca as vrea sa fac plimbari d-astea nocturne, nu am cu cine.
A fost drgauta plimbarea cu ea. Desi la pas rapid ca ma gandeam ca de la Alba Iulia eu merg singura. Si am ramas singura. 11.59. Ia-o la sprint. Abia mai puteam sa respir. Ca oricuum eu-s agitata. si faceam diverse scenarii in minte. Desi nu era tipenie de om. doar masini. Era unul de fapt, care s-a nimerit fix in spatele meu. Mergi si mai repede. Trec de piata, ajung in paradisul bastanilor de Decebal. Cafenele deschise, barosanii cu burtile umflate la brat cu gagicutele pe tocuri de 15. Cateva cu aspect de pitzi la cafenele. Eu trecand fulger pe langa toti. Bine, cand am vazut oameni m-am mai potolit. Mai incetinel. La Zvon, mare intrunire. Lumea trecea aiurea bulevardul, masini multe, agitatie. Mai mult pe partea stanga. Traversez pe dreapta si iarasi bag viteza. Aproape de Muncii ceva baieti iesiti in fata blocului. Iarasi ia-o fuga aproape. Deja eram gata sa imbratisez asfaltul. Trec si de Muncii, cu doar un "fataaa, fata" mai degraba soptit. Nimic altceva. Eram la mine in cartier. Dau si de pocnitori, pe cealalta parte a bulevardului Basarabia, vizavi de biserica. Ceva agitatie aproape de strada mea. Ca e un non stop acolo. Si in sfarsit Campia Libertatii. Pace. 24 de minute de la Lucian Blaga pe Campia Libertatii. Si eu aproape moarta.

O mica panica semestriala

De vreo 3-4 zile sunt cam agitata. "Cam" este usor zis. O iau razna. Pana ajung la mici panici chiar. Mai am cateodata perioade d-astea. Merg pe strada, ca trebuie sa ajung undeva si am impresia ca nu e timp, si ma grabesc, si ma agit interior mai mult, si apoi iar dai si mergi repede, cu gesturi si miscari bruste. Nu pot sta locului, mi se pare ca metroul/ratb-ul nu ajung suficient de repede. Le ordon sa mearga mai repede. Vreau sa ii omor pe toti ca se misca precum niste melci, ca merg turma. Imi imaginez moduri oribile cum as putea sa-i execut. Si inside totul pare sa se desfasoare cu rapiditate. Si pe dianafara sunt terminata. Ajung unde tre' sa ajung aproape fara suflu. Tre ' sa stau 5 minute sa imi revin. Breath in, breath out.
Habar nu am ce am. Poate ar trebui sa fiu atenta la perioada din an cand ma iau starile, sau la alte variabile ce ar putea agrava sau declansa agitatia mea.

Razna

O iau razna. Incet, dar sigur. Si asta se adauga la nebunia si ciudatenia mea nativa, ca deh, cum zic eu, cu totii suntem un pic ciudati/nebuni. Depinde de unde privesti si cine te priveste. M-am trezit azi la 9. Imi suna telefonul. "Cine e nebun sa sune la ora 9 dimineata la telefon???" Eu vreau sa dorm. Raspund. BYP. O fata, ii recunosc vocea, habar nu am ce zice, ca inteleg 2 cuvinte din 5, o pun sa repete. Nimerec in mare care e faza - tre' sa ne intalnim azi mai devreme. Bine, zic, dar de ce azi? Pe mine nu m-a anuntat nimeni. Fata imi explica, iar nu inteleg mare lucru, (esti surda, tre' sa mergi la un contrl, sau sa pui telefonul la urechea aia buna). 8 septembrie, intalnire ptr ONG Fest,pfiu, parca incepe sa sune cunoscut. Incep sa imi aduc aminte. Stabilesc intr-un final detaliile,inchid. Intru sa fac un dus. ma gandesc eu ce bine ca e 9, am o zi intreaga sa fac chestii, sa fiu productiva :)). Ies de la dus, ma uit la ceas - 12!! Aud si gongul orologiul, ce=o fi de la biserica catolica din capat. Ala chiar nu minte. Pfiu..la dracu'. Acu' hai sa verifica daca mi-au trimis mail cu detaliile intalnirii. Surpriza, laptopul deschis, pus pe masuta, cum tineam minte ca am facut azi noapte, dar deschis, bipaind de zor ca sa ii schimb bateria/sa-l incarc. Eviden, saracu', nu mai avea de aseara, de aia m-am si dus sa dorm. Sun-o pe mama, pai cum, umbla la chestiile mele, cand are si ea calculator?!?! Bine-nteles ca nu umblase nimeni, cred ca am uitat sa il inchid - cat de dus sa fii?
Si toate astea sunt de la prea mult timp liber, de la prea multa inactivitate, de la lipsa unui nenorocit de serviciu...mama lor, nici macar nu se uita pe cv-ul meu...si eu mai sper ca poate ma suna, sau imi fac griji ca nu am ce sa port la interviu. Silly me.