Viata e scurta

Florin Piersic e demential el asa. Intra pe scena inainte de piesa si vorbeste, si vorbeste, si vorbeste. Voia sa zica ceva, si zice, dupa 30 de minute. L-as mai fi ascutat inca 30. Este felul in care le zice, cum trece de la una la asta, aparent fara nicio logica, dar cursiv mereu si plin de viata si traire. Te duce in filmul lui. Si zambesti. Eu am zambit si m-am simtit minunat in seara asta. O seara la teatru alaturi de Florin Piersic si Medeea Marinescu.

500 days of him

As fi pus trailerul, dar nu reda atmosfera filmului. Am vazut (500) Days of Summer. Care s-a pliat perfect pe mine. E ceva in aer, cand totul vine si se pliaza pe starea ta. Filmul asta a venit acum, cand trebuia. E povestea mea, girl meets boy, but this is not a love song, the end is not happy. Si se pare ca sunt tot aproape 500 de zile.
Cred ca sunt oameni care iti apar in viata ca sa te faca sa treci la urmatorul nivel. Cred ca asta e el pentru mine. CVoi face lucrurile altfel decat pana acum.

Schimbarile produc stari de criza. Si alta solutie decat sa treci prin criza nu e. Sunt frustari, tentative de a trisa, minciuni pe care o sa ti le spui ca sa nu innebunesti. Insa in partea cealalta gasesti o impacare cu tine insuti pentru care nu trebuie sa mai cauti justificari.

via Alina Constantinescu

It fits. Am prevazut furtuna, este aici si trebuie sa ma lupt cu ea.

after thoughts

Adevarul este ca nu pot sa ma opresc sa nu ma gandesc la ei. Da, nu la el, ci la amandoi, la cum se intalnesc ei seara de seara, la cum se afiseaza, aproape mi s-ar parea penibil daca nu as fi totusi invidioasa ca nu a facut nici macar o secunda asa cu mine. Ma amuz gandindu-ma ca zilele astea o sa puna el o piesa denumita "sex" si ea o sa dea like, apoi peste o ora o sa ii puna ea o piesa "orgasm" si-or sa dea amandoi like. De aia e penibil. Si eu sunt geloasa pe asta. Asa, scris chiar este amuzant. Uit cat de bine este cand te eliberezi si povestesti sau scrii ce ai pe suflet. Lucurile capata o alta dimensiune.
Adevarul este ca eu fiind curioasa si geloasa din fire, chiar si atunci cand stiu f clar ca am iesit din schema, imi este greu sa nu cercetez terenul. Iar acum ma simt atacata, nesigura si ca voi pierde, ca nu o sa fie cum am zis si cum am stiut mereu, ca tot la mine va veni. Acum poate sa nu. Si imi fac toate scenariile astea in cap care nu ma ajuta la nimic....
Am pierdut pe mana mea, am avut suficient timp si ocazii si nu am stiut cum sa fac. M-am panicat mereu, nu am avut rabdarea si taria de caracter sa astept.
Imi e frica de faptul ca el o sa ii arate fata lui, aia pe care am vazut-o de prea putine ori, dar care m-a facut sa il vreau. Imi e frica de faptul ca ea chiar o sa stie cum sa il joace, sa il starneasca asa incat si el sa o tot vrea. Si asta ma sperie pentru ca eu am avut totul si nu am stiut sa profit. Si e ciudat, ca ma zbat intre 2 lucruri opuse, fricile astea, si pe de alta parte faptul ca vreau sa ii fie bine si sa fie el fericit si impacat. Doarr ca as prefera sa fie cu mine.
E cel mai greu sa renunti si sa si accepti ideea. Iar sa poti fi si sincer cand ii doresti sa ii fie bine, cu alta, e si mai greu...
Vom trai si vom vedea.

Solitude.

Sunt intr-un moment cand trebuie sa recunosc evidentul, ce gandeam de ceva timp, dar nu aveam curaj sa il spun, iar apoi sa il fac. Este timpul sa renunt, sa las totul in spate. Bine-nteles ca imi va ramane undeva in inima dorinta aia si speranta ca va fi altfel, asa cum vrea inima, dar creierul a stiut dintotdeauna. Ar fi trebuit sa imi ascult instinctul, nu impulsul.
Odata cu schimbarea si renuntarea, mai vreau sa incep sa scriu. Asa cum se scrie de fapt, nu balmajelile mele de acum. Sa imi iau cartea de creative english si sa scriu. Nu m-am hotarat insa daca sa continui cu blogul asta si sa il transform, lasand si ceeea ce am fost, sau daca sa ascund totul si sa o iau de la capat cu ceva nou. Stiu spre ce tinde instinctul, stiu ce vrea cealalta parte a mea, ramane sa imi arat ca sunt puterninca si sa fac ce mi-am propus ca voi face de acum inainte. sa nu imi fie rusine de cine am fost si de cine sunt.

Despre el, nu zic nimic...nu stiu daca mai am ce zice. Am obosit si e mai bine ce am hotarat astazi.

Piesa ce mi-a rasunat azi in casti si-n suflet...

Zapada de ianuarie si gandurile de 2012

Trebuie sa plec la Baia Mare in aproximativ 4 ore. Afara ninge, pentru prima data iarna asta. In tara ninge si mai rau, vant puternic. Si eu am tren, drum de 12 ore pana la Baia Mare. Exact la fel ca anul trecut. Aceeasi sambata, acelasi drum, aceeasi vreme, prima ninsoare din iarna respectiva. Diferenta e ca acum nu mai stau ca pe ghimpi daca ajungem sau nu. Orice se va intampla, asta este.
Am trecut in 2012 fara acel "drive". Nu pot sa imi gasesc motivatia sa mai pun suflet in ce fac. Parca am fost secata de puteri si acum zac pe undeva pe o margine de drum. Nu vad de ce m-as ridica, de ce as incerca sa ma salvez. Oricum, merge si daca las sa vina totul de la sine. Am asteptat si am luptat, asa cum stiu eu, pentru el, incat am obosit. Am suferit, m-am implicat, am incercat sa ignor, m-am batut cu mine insumi sa ma abitn, dar am ajuns doar sa fiu ranita, sa ma gandesc ca de fapt salvarea este sa las totul in pace. Renuntare. Si, desi o stiu, inca nu pot lua hotararea. Ma agat de un firicel lasat in aer...

smart

Mi-am cumparat smartphone. Ieri, din Auchan. Am fost sa-i iau telefon mamei ca avea un jaf si cum am dat peste o tipa tare de treaba am zis sa intreb si ptr mine. Eu cochetam cu un Nokia C3. Aveam si destule cerinte: neaparat Nokia, no touchscreen, nu f scump - pe la 2-3 mil, abonam pana pe la 15 euro. Si mi-a gasit fata. Mi-am luat Nokia E5. Nu eram f convinsa de aspect, pare prea business, dar am mers pe mana ei. Amuzamentul vine dupa. Imediat am fugit pana la Unirea ca ma vedeam cu fetele din BYP. Mi-a luat vreo juma de ora sa imi dau seama cum se deblocheaza, apoi cum sa bag cartela cum trebuie ca sa si mearga. De domineata la serviciu mi-am dat seama de ce camera lui de 5 mp facea poze atat de proaste - uitasem sa ii scot folia. Abia acum am reusit sa uploadez ceva pe facebook.
Sunt victorioasa. Nu m-a infrant desteptul...ma duce si pe mine.
Cam asta mi-e starea azi...nu am chef decat de victorii. Ma enervzi, imi pun mintea cu tine? O sa iasa ca mine. Pentru ca eu nu renunt niciodata!

no return

cred ca m-am indragostit.
e naspa.
sunt trista.
si el cred ca s-a indragostit. de alta.
e trist.

sibiu

Sunt la Sibiu. In mijlocul festivalului si nu am mare treaba cu el. Work stuff. Mi-am lasat colegii la salon, in plin centru, sa pregateasca modelele pentru maine, si-am fugit la hotel sa imi incarc bateria la aparat ca apoi sa ies prin oras. vreau s-ajung in turnul sfatului sa vad si eu orasul de sus. in rest nu cred ca vreau mare lucru de la sibiu acum. vreau sa imi iasa evenimentul bine maine ca sa pot termina anul asta bine. din toamna o luam de la capat.

diseara se termina festivalul de teatru, e concert vama, foc de artificii. glumesc cu colegii ca mergem sa ne destrabalam diseara, ca nu dormim, dar nu imi propun nimic. poate vin cu prima ocazia la sibiu cu prietenii ca sa ma relaxez. acum sunt la serviciu.

de dimineata, la micul dejun il vad pe adrian ciubotaru. acum citesc ce-i cu bloggerii si sibiul. nu am avum timp ieri sa stau pe net. nu am mai stat de vineri. am fost pe fuga ca intotdeauna, cu stress ca nu imi ajunge marfa, ca nu avem modele, ca cine stie ce si nu iese show-ul bine.

am venit ieri cu autocarul, singurica. de la 12 la 5 si eram la sibiu. am dat de un preot coleg de scaun. m-a terminat. e preot la cozia, mi-a dat cartea lui de vizita - pe o parte e nr lui de teelfon si numele, manastirea in miniatura si pe cealalta parte e o poza cu o iconita, sa se stie cine e si ce face. a vorbit non stop 3 ore jumate pana am ajuns la cozia. m-a terminat psihic.

nu stiu ce am...de 3-4 zile ma trezesc instant la 6-7 dimineata si nu mai dorm. ceasul mi-l pun sa sune pe la 8-8.30 si eu mi-s treaza cu 2 ore. de la emotii poate.

in rest...astept sa vina linistea de vacanta..peste vreo luna jumate. deja nu mai am chef de nimic. e vara, e cald, e relaxare.

am plecat prin oras.

feel it in the air

cat de simplu a putut fi. cand am facut-o astazi, pe baza unui impuls de momnet habar n-aveam. stau de o luna si ma gandesc de ce dracu ar actiona cineva asa si ma gandesc cum sa fac sa aflu motivul si astazi printr-o actiune dim impuls am rezolvat problema. n-am aflat, dar am readus lucrurile la cum sunt normale. se pare ca trebuia sa fac fix ce mi-a zis el. cu cat ii ignori mai mult, cu atat te vor mai mult. nu am reusit asta. nu reusesc nici acum. incep sa ma agit, incep sa devin sufocanta. chiar si pentru mine, daramite pentru ei. ma autodistrug.
incep sa ma simt vinovata cand sunt detasata. ma simt ca si cum nu mai am sentimente si nu ma plac asa. dar, vai cat ed bine este cand ii ai la picioare. si pot sa ii am numai cand nu mai simt. ironic.

cine e de vina?

n-am mai facut asta de mult. adica sa ma intalnesc cu cineva necunoscut, sau cunoscut de pe net. bine, am facu d-astea deseori avand ca pretext muzica. la fel si acum. nici nu mai stiu de unde il stiam pe tip. doar stiam ca am discutat deseori despre muzica si concerte. si de ce nu. care e cel mai rau lucru care se putea intampla? nu s-a intamplat. nu avea cum. ii simt pe oameni.
si-am fost la concert. cu el si un amic de-al lui. m-am plictisit sa stau dupa altii. nu vor bine, imi gasesc anturaj. si a fost chiar dragut. nici el nu a venit. l-am intrebat...nu pentru ca avea ce sa caute la concert, sau ca voiam foarte mult sa vina, dar pentru ca simteam totusi nevoia de a merge cu cineva cunoscut si ptr ca as fi putut merge la el dupa. mai am inca mici semne de intrebare daca e ok ce fac atunci cand ma intalnesc cu necunoscuti. dar daca am putut merge pana la timisoara ca sa stau un week end in casa unuia pe care il stiam doar din discutii pe net, nici macar din poze, pot si sa merg la un concert in b.
a fost bine, deci. mi-am luat album, am ascultat muzica, am vazut persoane demult uitate si am zambit. si m-am conversat cu straini asteptand taxi-ul. am fost chiar la pas sa impart taxi-ul. cu un tip dragut. m-am conversat cu domnu' taximetrist. mi-a multumit ca l-am asteptat 10 minute...cica nu se astepta. cam asta imi fu seara de duminica. altfel si frumoasa.

Noaptea muzeelor

Bellu pe timp de noapte si MNAC dupa 12 noaptea. Astea au fost coordonatele mele pentru noaptea muzeelor. Am zis ca nu e cazul sa stau in casa si am purces la a da mesaje cu cine vine cu mine. Mi-am gasit grupul si-am plecat. Destinatia Cimitirul Bellu. Habar nu aveam ca e deschis, dar m-as fascinat gandul din prima. Am ajuns, la 9 fix. Nu stiu cum mi-a iesit. Singura. Grupul se lasa asteptat. ASa ca m-am dus singura. Ceva lume pe la intrare, dar parea decent. Cum intrai deja alta atmosfera.Frumos organizat. O noapte in gradina de suflete a baronului Bellu. Multe luminari. Pe toate aleile, marcandu-le. Muzica live langa capela. O tanti canta ceva din voce. Indepartandu-te de ea, printe cruci era usor sinistru, pana te obisnuiai. Dupa o verificare atenta a hartii si figurilor am pornit spre Emil Pragher, fig 63, arhitect vinovat de multe din cladirile din Bucuresti. Nu l-am gasit, o data ptr ca am interpretat prost harta, appoi ptr ca am dat de un grup organizat si de o dra ghid dementiala. Blonda, repezita, amuzanta, te tinea in priza. nu stia era multe informatii, ba chiat te trimitea pe "net" cand nu era sigura de ceva sau voiai mai multe info, dar tare simpatica. Am vizitat prima cripta din viata mea, pe cea a Cantacuzinilor. de 2 ori chiar, dupa ce a venit si grupul meu i-am dus pe acolo. /deja se facuse coada la cripta. Inauntru era fum de puteai sa ramai pe acolo, dar mirosea a lamaie :)
ce am mai vazut...pai destul de multi, daca ma apouc sa ii numar, uit pe cativa, asa ca ramane sa ma mai duc pe lumina sa ii vad. Frumos la Bellu.
Apoi spre MNAC, 6 intr-o masina. Asta a fost dorinta mea, sa vad Bucurestiul de sus, noaptea de la Casa Poporului. Pe la 12 fara ceva era ditamai coada. am 45 de minute ca sa intri. Balonase de sapun cat sa nu te plicitsesti ca astepti. Muzeul de arta contemporana...ca toate muzeele, nu trebuie sa te chinui mult sa intelegi nebunia altora. am sarit peste 1 etaj din cele 4..ne-am dus direct la terasa ptr bere. Aer, luminitele orasului, alcool, lume. Filme si perne pe jos si un el care ma tinea in brate. A fost frumos si aici.

prin moldova

undi joaca moldovenii nu mai cresti buruieni

ultimele 4 zile mi le-am petrecut pe la moldova. vineri pe tren spre roman, sambata nunta la targu neamt, duminica pregatirea modelelor la iasi, luni show la iasi.
marti, acasa.

eu in facultate m-am inteles bine cu 2 fete. una e cea la nunta careia am fost acum, cealalta e cea la care am stat vineri si sambata pana am plecat la nunta. la nunta ei ma duc in august. s-au nimerit amandoua anul asta. oricum erau in relatii de ani buni si era asteptat momentul. cu nunta danei s-a nimerit perfect. duminuca eu trebui sa fiu la iasi la munca. cand m-a invitat fata eu ams arit super fericita ca vin. apoi am gandit. stai..eu duminicile mai plec. daca era nunta in orice alta zona din tara era naspa. n-as fi reusit sa ajung. dar asa, am zis ca e facut.
m-am pregatit bine ptr cele 3 zile, 2 nopti de foc - 7-8-9 mai si mi=am luat liber vineri si marti, vinerea ca sa ajung si eu decent la roman, marti ca sa ma odihnesc. acum frec menta in pat. lenevesc. am dormit ceva la pranz, am vrut sa profit ca-s libera si sa mai merg pe la legislatie sa mai invat una alta, dar fix la 2 cand sa plec a inceput ploaia cu grindina. cin' sa ma iasa afara. m-am bagat in pat si acolo am ramas...ca doar e cald si bine sub plapuma.
revenind la week-end si la nunta. eu nu am fost la multe nunti la viata mea...de acum incep. dar asta a fost usor nebunie. asta de la moldoveni. care erau si multi rau, vreo 220. si cand se bagau popularele vedeai cate 4-5 hore de cate 15-20 de persoane care serpuiau prin sala. m-am speriat putin la iceput. apoi dai cat te tip picioarele si cat poti sa tii ritmul si danseaza. in rest, cam boring. aia de la masa nu erau foarte comunicativi, asa ca a ramas sa dansez, sa beau si sa mananc, dar mai putin. si sa m uit dupa baieti. ca venisem chitita sa gasesc ceva moldoveni. si-a cerut scuze mireasa ca nu s-a gandit sa ma puna la masa cu baietii, ca ar fi fost super incantati, cica, dar mi-a promis ca la botez o sa aiba grija de asta. am plecat spre roman pe la 6. dupa ce am fost cat pe ce sa prind buchetul. next time.
la 7 fara 10 eram in roman, la 7.10 la autogara la 8 jumate in iasi, la 9 la hotel, la 9.30 la salon, la 11 jumate dormeam dusa la hotel. i-am lasat pe colegii mei sa se ocupe de fete..oricum, era totul pregatit, in regula, nu prea aveam ce face. se vede ca am prins experienta. am deja un an, pe 6 mai i-am facut.
cam atat despre minunatul week-end extins...a fost frumos.

film si teatru si indragosteala

n-am mai bocit de mult la un film...bine, poate si ptr ca nu m-am mai uitat la filme lately. asta de aseara m-a emotionat bine. never let me go. dupa romanul cu acelasi nume. de care m-am apucat asa timid ieri inainte sa ma uit la film. mi-a placut mai mult bucata citita din carte decat ce era reprodus in film.

si acum am si soundtrack.


am o stare. m-as indragosti...cu fluturasi cu tot.

ieri am fost la teatru. la unatc. studentii pun in scena piese. un loc mic, intim, si frumos. tare frumoasa zi am avut ieri. pe nepusa masa. tot de indragoasteala am dat. de 2 ori chiar. 2 povestiri de cehov.
mi-a placut prima. ursul. nehotararea aia si teama de a recunoaste ce simti..parca da, dar parca nu, ah, dar ce frumos e cand da...

-Nothing, go away. . . No, stop. . . . No, go away, go away! I hate you! Or no. . . . Don't go away! Oh, if you knew how angry I am, how angry I am! [Throws her revolver on the table] My fingers have swollen because of all this. . . . [Tears her handkerchief in temper] What are you waiting for? Get out!

-Good-bye.

-Yes, yes, go away! . . . [Yells] Where are you going? Stop. . . . No, go away. Oh, how angry I am! Don't come near me, don't come near me!

-[Approaching her] How angry I am with myself! I'm in love like a student, I've been on my knees. . . . [Rudely] I love you! What do I want to fall in love with you for? To-morrow I've got to pay the interest, and begin mowing, and here you. . . . [Puts his arms around her] I shall never forgive myself for this. . . .

-Get away from me! Take your hands away! I hate you! Let's go and fight!

A prolonged kiss.
Curtain.

rahova

azi am facut un pas important, zic eu. cum stateam eu in intersectia viilor cu nasaud tocmai iesita de la birou si ma uitam la cele doua semafoare, pentru pietoni, ambele rosii si ma gandeam daca sa ma arunc pe vreuna din zebre sau nu, vazand ca vine 117-le mi-a incoltit un gand. am vazut o strada, cu case frumoase. ma uitam ba la statia pe diagonala de 117, ba la masina cum se apropia, ba la semafoare ca nu se mai faceau verzi. si se fac. traversez. mai aveam o trecere si in masina. traverzez, dar masina e dusa. ma uit iar la strada cu case. ce-ar fi sa o oai pe acolo. ce-ar fi sa o iau pe alt drum decat o iau de obicei. nu aveam stare sa mai astept 2-3 minute un alt 117 sau sa stau in traficul de ora 6. nu as fi stat mult, 10-15 minute pan' la unirea, dar nu aveam chef. vreme mohorata, dar calduta, eu cu suficiente haine cat sa nu dardai. de ce sa nu ma plimb?
si m-am dus. am luat-o insa pe drumul principal. pe bulevard, pe linia lui 117. dar sa zic ce caut eu pe acolo. de la 1 ianuarie, oficial, in practica de pe la 10 ian ne-am mutat cu sediul in rahova. ce urat mi-a sunat. ce griji imi faceam ca n-o sa am transport. ce bine este totusi...in astea 4 luni deja m-am obisnuit, parca as fi fost de ani aici. la dus metroul pan' la unirea si 117 4 statii, la intors 117 si 104. rapid si deseori fara prea multa aglomeratie sau bataoe de cap. doar cu ceva tigani si oameni urat mirositori.
dar sa revenim la plimbare. soseaua viilor apoi pe regina maria. ati observat vreodata ca altfel vezi o starda, orasul, totul in jur cand il vezi mergand pe jos? altfel observi detaliile. 4 luni am vazut bulevardul asta din 117. am observat strazile, casele vechi, in paragina, amestecul de nou cu vechi, de tiganie cu oameni normali. dar niciodata detaliile de astazi. vazusem ca strada, dupa piata regina maria e in panta, dar azi am simit-o. vazusem cladirea veche si aandonata care inca nu stiu ce e, poate fabirca de bere rahova, dar ce impunatoare este sa treci pe vizavi de ea. chiar si in paragina, cum e. am simtit amestecul de case, ba bordeie cum mai vezi pe la tara, ba casele vechi boieresti renovate si pastrate ca originalul, ba cele care stau sa cada, ba cele cafre sunt acum un amestce de nou cu vechi. le-am vazut si am verut sa le stiu povestile.
am vazut biserica de la 11 iunie. am vazut numele, sf nicolae de la prund. nu am intrat.
mi-am facut planuri. sa vad biserica inauntru. sa o iau pe stradutele alea ce dau din piata regina maria, sa ajung in parcul carol ca e la o aruncatura de bat de noi, sa merg pe strada uranus, sa caut patiseriile si locurile despre care se scrie pe simply bucharest, sa aflu istorii ale unor case de pe strazile alea.
o sa revin...