Here’s a story Of lover’s finding Union so deep There is no unwinding Tender threads exquisitely finding Two lives together One soul deep resounding Love so strong whatever the weather Even apart our souls are together It’s you and me, babe, forever and ever Even apart we’re dreaming together One, one Suddenly all time and space Loses it’s meaning when I see your face And I’m wrapped up in heaven’s grace Feeling so safe in your sweet embrace One, one, one, one ...
duminică, 16 ianuarie 2011
one
sâmbătă, 25 decembrie 2010
de sarbatori, cu veselie
Iarasi nu stiu de unde sa incep. Am multe care astept sa rabufneasca. Am multe pe care mi le scriu de cateva saptamani, am destule pe care le coc incet, incet, care s-au acumulat de luni, ani chiar. Ani la rand de facut aceeasi rutina. Am destule.
Sa incep ca bunica mea sta sa moara. Poate nu ar fi ceva neobisnuit...doar are 85 de ani (sau pe acolo prin zona). E batrana. Te astepti la cineva batran ca moartea sa vina. Poate ar trebui sa zic ca sunt furioasa ca de fapt moare nu ca e batrana ci ca e omorata. Fiica ei sta si asteapta sa moara. Probabil va muri de sete sau de foame. Poate ca sunt furioasa ca nu pot sa fac nimic. Sau poate ca sunt furioasa pe mine ca nu am vorbit cu mamaia, ca nu am sunat-o mai des ca sa ii mai alin din tristetea si singuratatea ei de acolo de la tara. Nici nu stiu de ce sunt. Stiu doar ca o sa moara si nu o sa fie de batranete, ci din cauza rudelor mele care in inconstienta lor chair cred ca ii fac un bine. Lasand-o sa moara. Poate ca acum incep sa plang pentru ca asa se duce si mamaia, se duc si matusa si verioasoara mea si asa se duc toate legaturile mele cu tatal meu. Cel pe care nu l-am cunoscut. Cel a carui lipsa m-a afecteaza totusi atat de mult. Poate ca plang ca desi puteam discuta si afla informatii de la ei despre ei, despre tata, despre partea asta de familie si istorie a mea, de fapt, nu am facut-o. Raman singura. Poate plang ca in toata situatia asta eu chiar ma gandesc ca daca moare de Revelion nu mai ajung unde imi facusem planuri. La o nenorocita e petrecere. Cat de ingrozitor sa fii. Sau daca moare saptamana viitoare nu pot ajunge la inmormantare ca am serviciu si e important sa fiu acolo in zilele astea de final. Ma simt vinovata ca gandesc asa. Si totusi, daca as fi perfect libera nu as vrea sa merg la un circ. Ca asta va fi la acea inmormantare. Babe bocind, o matusa a mea plangandu-se si zicand ca a facut tot ce a putut, lume barfind si softind cine a venit, cum e imobrcat, cine e fata de langa fratele meu, ce mancare dau la masa si altele. Nu as putea sa imi vad rudele in fata fara sa le strig ca-s niste ucigasi. Sa nu duci tu un om de 10 ani la doctor, ca oricum e batran si moare. Sa nu duci tu un om la doctor cand iti cade noaptea in casa. Sa te urci in masina si sa il duci acasa, la drum de 3 ore, ca iti zice ca vrea sa moara in patul lui. Ca stii tu ce are, si nu se mai trateaza. Ca ai cautat pe net si sigur se moare din asta. Nu mai ai ce-i face. E batran.
Sau as fi putut sa incep cu minunatul Craciun. Care nu e niciodata Craciun. Ca mereu ma cert. Ca eu nu mai cred de cativa ani. Mi-a murit incet, incet. Era doar o fasie ca ramanea acolo ptr ca in spiritul asta am crescut. Si poate ceva imi spunea ca asa o faceam pe mama sa se simta bine. Desi nu cred ca am constientizat chestiile astea. Dar multe din lucrurile pe care le fac legate de sarbatori le fac ptr mama. Ca sa se simta ea bine. Dar nu mai pot. Ma epuizeaza. Totul este dus la extreme. Nimic din ce fac nu e bine. Si cum eu nu mai cred in cozonaci, sarmale, si toata nebunia asta de sarbatori care de fapt sunt pretext de a baga in tine nu mai pot sa ma prefac. As vrea sa pot sa pregatesc ceva, din ce am, sa bag o muzica draguta, un pahar de vin cand fac curat in toata casa, sa imi impodobesc un cactus sau cine stie ce planta as gasi prin casa, sa stau seara cu familia mea mica si sa vorbim. Sa fie liniste si pace. Nu aia falsa din mesajele stas de craciun. ci linsite ca esti tu impacat cu tine. Dar nu o sa fie. Nu cat timp va trebui sa ma prefac ptr mama, ca pentru ea conteaza nenorocitul de cozonac care niciodata nu iese bine, ca ptr ea conteaza sa fie curat in casa pe 24 la ora 11, ca ptr ea conteaza sa iasa toba legata ca altfel e tragedie. As vrea sa pot sa rad si sa ma bucur ca am toba aia. Atat. Sa zic cat de bine e ca o mananc cu lingura - poate chair lansez o noua reteta. Of. As vrea sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga, in afara de frati-miu...ce bine ma simt cand e si el...si putem face haz de necaz.
Sau poate ar trebui sa incep cu mine si sentimentele mele. Cu vinovatia pe care o simt atat de mult. Acum ceva timp mi-am spus, mai mult informal, ca voi incerca sa fiu cat mai sincera si cat mai directa. Ca voi incerca sa fiu cu altii cum as vrea sa fiu eu tratata. Poate ca ar trebui sa imi dau 2 palme si sa imi revin. Poate ar trebui sa ii spun ca singurul meu gand cand am inceput "relatia" a fost sa ma folosesc de el. Din mai multe motive chiar. Poate ar trebui sa ii zic macar o parte de adevar...tot nu pot. Nu vreau. Dar nu cred ca m-ar elibera. Deja obosesc. Poate ar trebui sa ii zic ca nu a vrut decat sa reinvii ceva ce s-a sfarsit chair inainte sa fi inceput cu adevart, dar ptr care inca ma zbat sa nu sufar. Si el a picat la fix. El e o copie. Poate ma simt asa ptr ca am gandit lucruri pe care nu credeam ca le am in mine. Am ajuns sa fac comparatii materiale - A vs P. Nu ma credeam ca imi pese..si totusi. Am gandit si as fi vrut ce nu am putut pastra acum 1 an. Ma sabotez iarasi. Initial ma simteam bine...initial simteam ca ne folosim reciproc si era in regula. Dar primesc mai mult decat dau. Si nu e corect. Nu vreau sa fiu o mincinoasa si totusi sunt. Si nici nu aleg sa nu mai fiu. Tot sa nu pot sa zic totul pe fata despre subiectul asta....
Acum ma gandeam ca puteam totusi sa fi inceput si cu problemele de serviciu...dar parca dupa toate nici nu mai conteaza.
Poate ar trebui sa incep sa le iau pe rand si sa le rezolv. One at a time.
Craciun fericit.
Sa incep ca bunica mea sta sa moara. Poate nu ar fi ceva neobisnuit...doar are 85 de ani (sau pe acolo prin zona). E batrana. Te astepti la cineva batran ca moartea sa vina. Poate ar trebui sa zic ca sunt furioasa ca de fapt moare nu ca e batrana ci ca e omorata. Fiica ei sta si asteapta sa moara. Probabil va muri de sete sau de foame. Poate ca sunt furioasa ca nu pot sa fac nimic. Sau poate ca sunt furioasa pe mine ca nu am vorbit cu mamaia, ca nu am sunat-o mai des ca sa ii mai alin din tristetea si singuratatea ei de acolo de la tara. Nici nu stiu de ce sunt. Stiu doar ca o sa moara si nu o sa fie de batranete, ci din cauza rudelor mele care in inconstienta lor chair cred ca ii fac un bine. Lasand-o sa moara. Poate ca acum incep sa plang pentru ca asa se duce si mamaia, se duc si matusa si verioasoara mea si asa se duc toate legaturile mele cu tatal meu. Cel pe care nu l-am cunoscut. Cel a carui lipsa m-a afecteaza totusi atat de mult. Poate ca plang ca desi puteam discuta si afla informatii de la ei despre ei, despre tata, despre partea asta de familie si istorie a mea, de fapt, nu am facut-o. Raman singura. Poate plang ca in toata situatia asta eu chiar ma gandesc ca daca moare de Revelion nu mai ajung unde imi facusem planuri. La o nenorocita e petrecere. Cat de ingrozitor sa fii. Sau daca moare saptamana viitoare nu pot ajunge la inmormantare ca am serviciu si e important sa fiu acolo in zilele astea de final. Ma simt vinovata ca gandesc asa. Si totusi, daca as fi perfect libera nu as vrea sa merg la un circ. Ca asta va fi la acea inmormantare. Babe bocind, o matusa a mea plangandu-se si zicand ca a facut tot ce a putut, lume barfind si softind cine a venit, cum e imobrcat, cine e fata de langa fratele meu, ce mancare dau la masa si altele. Nu as putea sa imi vad rudele in fata fara sa le strig ca-s niste ucigasi. Sa nu duci tu un om de 10 ani la doctor, ca oricum e batran si moare. Sa nu duci tu un om la doctor cand iti cade noaptea in casa. Sa te urci in masina si sa il duci acasa, la drum de 3 ore, ca iti zice ca vrea sa moara in patul lui. Ca stii tu ce are, si nu se mai trateaza. Ca ai cautat pe net si sigur se moare din asta. Nu mai ai ce-i face. E batran.
Sau as fi putut sa incep cu minunatul Craciun. Care nu e niciodata Craciun. Ca mereu ma cert. Ca eu nu mai cred de cativa ani. Mi-a murit incet, incet. Era doar o fasie ca ramanea acolo ptr ca in spiritul asta am crescut. Si poate ceva imi spunea ca asa o faceam pe mama sa se simta bine. Desi nu cred ca am constientizat chestiile astea. Dar multe din lucrurile pe care le fac legate de sarbatori le fac ptr mama. Ca sa se simta ea bine. Dar nu mai pot. Ma epuizeaza. Totul este dus la extreme. Nimic din ce fac nu e bine. Si cum eu nu mai cred in cozonaci, sarmale, si toata nebunia asta de sarbatori care de fapt sunt pretext de a baga in tine nu mai pot sa ma prefac. As vrea sa pot sa pregatesc ceva, din ce am, sa bag o muzica draguta, un pahar de vin cand fac curat in toata casa, sa imi impodobesc un cactus sau cine stie ce planta as gasi prin casa, sa stau seara cu familia mea mica si sa vorbim. Sa fie liniste si pace. Nu aia falsa din mesajele stas de craciun. ci linsite ca esti tu impacat cu tine. Dar nu o sa fie. Nu cat timp va trebui sa ma prefac ptr mama, ca pentru ea conteaza nenorocitul de cozonac care niciodata nu iese bine, ca ptr ea conteaza sa fie curat in casa pe 24 la ora 11, ca ptr ea conteaza sa iasa toba legata ca altfel e tragedie. As vrea sa pot sa rad si sa ma bucur ca am toba aia. Atat. Sa zic cat de bine e ca o mananc cu lingura - poate chair lansez o noua reteta. Of. As vrea sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga, in afara de frati-miu...ce bine ma simt cand e si el...si putem face haz de necaz.
Sau poate ar trebui sa incep cu mine si sentimentele mele. Cu vinovatia pe care o simt atat de mult. Acum ceva timp mi-am spus, mai mult informal, ca voi incerca sa fiu cat mai sincera si cat mai directa. Ca voi incerca sa fiu cu altii cum as vrea sa fiu eu tratata. Poate ca ar trebui sa imi dau 2 palme si sa imi revin. Poate ar trebui sa ii spun ca singurul meu gand cand am inceput "relatia" a fost sa ma folosesc de el. Din mai multe motive chiar. Poate ar trebui sa ii zic macar o parte de adevar...tot nu pot. Nu vreau. Dar nu cred ca m-ar elibera. Deja obosesc. Poate ar trebui sa ii zic ca nu a vrut decat sa reinvii ceva ce s-a sfarsit chair inainte sa fi inceput cu adevart, dar ptr care inca ma zbat sa nu sufar. Si el a picat la fix. El e o copie. Poate ma simt asa ptr ca am gandit lucruri pe care nu credeam ca le am in mine. Am ajuns sa fac comparatii materiale - A vs P. Nu ma credeam ca imi pese..si totusi. Am gandit si as fi vrut ce nu am putut pastra acum 1 an. Ma sabotez iarasi. Initial ma simteam bine...initial simteam ca ne folosim reciproc si era in regula. Dar primesc mai mult decat dau. Si nu e corect. Nu vreau sa fiu o mincinoasa si totusi sunt. Si nici nu aleg sa nu mai fiu. Tot sa nu pot sa zic totul pe fata despre subiectul asta....
Acum ma gandeam ca puteam totusi sa fi inceput si cu problemele de serviciu...dar parca dupa toate nici nu mai conteaza.
Poate ar trebui sa incep sa le iau pe rand si sa le rezolv. One at a time.
Craciun fericit.
duminică, 12 decembrie 2010
habar n-am
se cam duce 2010. anul pe care l-am catalogat de cacat din prima lui zi. anul care a urmat anului cel mai frumos din cei 25 ai mei. se duce si tot ma gandesc la ce am facut. de unde am plecat si unde sunt. daca am avansat sau sunt mai rau decat eram.
simt nevoia de acea lista, new year's resolution. nu am fost niciodata fana, dar acum o simt acut. in mare parte ptr ca sunt nemultumita. daca era bine totul nu aveam nici o treaba. anul 2009 s-a terminat cu mine in verva. ma simtea ca am ajuns la un echilibru psihic, ca eram impacata cu mine, ca fac cat pot sa fac pasi in fata. aveam un serviciu, nu cine stie ce, dar era ceva, dupa multe luni de stat in varful patului dupa reintoarcerea din copenhaga. gasisem byp-ul si deja eram in paine, cunoscusem oameni cu care ma simteam extrem de bine, aveam idei, le puneam in practica, ma incercam si imi iesea, ce imi puneam in cap sa fac imi iesea. se intrevedea si o mica idila. eram la trecerea intre ani cu prietenii mei, cei dintotdeauna. totul era bine. asta era pana pe 1 ianuarie seara. cand s-a dus dracu totul. cand poate am fortat lucrurile. cand m-a panicat. cand nu eram pregatita ptr ce voiam cu mintea de fapt. cand nu mi-am putut stapani emotiile. si s-a naruit totul. de la un singur element, s-au dus apoi toate. incet, pe rand. si in primul rand increderea in sine. e urat si obositor sa tragi de o persoana cateva saptamani numai ca sa iti zica ca nu te vrea, in fata. ca sa poti merge mai departe. te epuizeaza si te marcheaza. si totusi, am reusit. am primit, scris negru pe alb, "nu esti ceea ce vrea". eliberator. inceputul sfarsitului.
uitandu-ma acum, la 2010, nu pare atat de rau. daca ii zic oricui din lumea asta ce am facut eu in 2010 si apoi ii zic ca il consider un an de cacat si ca de fapt mint cand ma intreaba lumea cum imi e si eu zic bine, la serviciu e bine, eu sunt bine, am provocari zilnic si nu am timp sa ma plictisesc, vor zice ca sunt dusa cu capu'. poate ca sunt. 2010 a insemnat un serviciu nou, pe mult mai multi bani decat as fi asteptat vreodata, provocari carora le-am facut fata destul de bine, calcatorii cat n-as fi visat, locuri si tari vizitate, oameni de tip "vedeta" cunoscuti, oameni frumosi cunsocuti, o noua idila, tot asa pe sfarsit de an, un inceput pe care il asteptat de mult, continuarea cu byp-ul, mai putin activa, dar inca sunt pe metereze. am avut din toate, plan personal, profesional, material, turistic, intim, si ce mai vreti. si sunt nemultumita. de multe.
nu sunt impacata cu mine.
e din alfie. ala din '66. l-am vazut aseara. merita. so what's the answer? sa vina 2011!
simt nevoia de acea lista, new year's resolution. nu am fost niciodata fana, dar acum o simt acut. in mare parte ptr ca sunt nemultumita. daca era bine totul nu aveam nici o treaba. anul 2009 s-a terminat cu mine in verva. ma simtea ca am ajuns la un echilibru psihic, ca eram impacata cu mine, ca fac cat pot sa fac pasi in fata. aveam un serviciu, nu cine stie ce, dar era ceva, dupa multe luni de stat in varful patului dupa reintoarcerea din copenhaga. gasisem byp-ul si deja eram in paine, cunoscusem oameni cu care ma simteam extrem de bine, aveam idei, le puneam in practica, ma incercam si imi iesea, ce imi puneam in cap sa fac imi iesea. se intrevedea si o mica idila. eram la trecerea intre ani cu prietenii mei, cei dintotdeauna. totul era bine. asta era pana pe 1 ianuarie seara. cand s-a dus dracu totul. cand poate am fortat lucrurile. cand m-a panicat. cand nu eram pregatita ptr ce voiam cu mintea de fapt. cand nu mi-am putut stapani emotiile. si s-a naruit totul. de la un singur element, s-au dus apoi toate. incet, pe rand. si in primul rand increderea in sine. e urat si obositor sa tragi de o persoana cateva saptamani numai ca sa iti zica ca nu te vrea, in fata. ca sa poti merge mai departe. te epuizeaza si te marcheaza. si totusi, am reusit. am primit, scris negru pe alb, "nu esti ceea ce vrea". eliberator. inceputul sfarsitului.
uitandu-ma acum, la 2010, nu pare atat de rau. daca ii zic oricui din lumea asta ce am facut eu in 2010 si apoi ii zic ca il consider un an de cacat si ca de fapt mint cand ma intreaba lumea cum imi e si eu zic bine, la serviciu e bine, eu sunt bine, am provocari zilnic si nu am timp sa ma plictisesc, vor zice ca sunt dusa cu capu'. poate ca sunt. 2010 a insemnat un serviciu nou, pe mult mai multi bani decat as fi asteptat vreodata, provocari carora le-am facut fata destul de bine, calcatorii cat n-as fi visat, locuri si tari vizitate, oameni de tip "vedeta" cunoscuti, oameni frumosi cunsocuti, o noua idila, tot asa pe sfarsit de an, un inceput pe care il asteptat de mult, continuarea cu byp-ul, mai putin activa, dar inca sunt pe metereze. am avut din toate, plan personal, profesional, material, turistic, intim, si ce mai vreti. si sunt nemultumita. de multe.
nu sunt impacata cu mine.
You know what? When I look back on my little life and the birds I've known, and think of all the things they've done for me and the little I've done for them, you'd think I've had the best of it along the line. But what have I got out of it? I've got a bob or two, some decent clothes, a car, I've got me health back and I ain't attached. But I ain't got me peace of mind - and if you ain't got that, you ain't got nothing. I dunno. It seems to me if they ain't got you one way they've got you another. So what's the answer? That's what I keep asking myself - what's it all about? Know what I mean?
e din alfie. ala din '66. l-am vazut aseara. merita. so what's the answer? sa vina 2011!
marți, 23 noiembrie 2010
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
marți, 9 noiembrie 2010
ori tu ori eu
ce fac eu acum n-o sa se termine frumos. profit. dar vreau s-o fac. e timpul. e trecut de mult si nu mai pot. am gasit o portita deschisa si profit. nu imi pasa de ce e in jurul meu. oricum, vad un model. cam stric ce e in jur. si nu ma intereseaza. sunt intr-adevar egoista. vreau ce mi-am pus in minte si atunci cand s-a aprins becul si am pornit nu mai las nimic sa ma opreasca. pacat ca nu reusesc mereu sa fiu asa. mi-am dorit si inca imi doresc sa fi putut fi rea si meschina. sa nu imi pese de ceilalti si sa merg numai pe interesul meu. nu pot. mereu stau si ma gandesc. desi nu actionez in concordanta..dar ma consum ca nu fac ce trebuie si ce cred eu ca e bine. ma macina cand stiu ca puteam face mai mult. si asta mi-as fi dorit, sa pot sa nu imi mai pese. sa fiu eu si atat. ceilalti se descurca. de aia nu mai pot sa zambesc de mult. sunt trista si intunecata. si probabil va fi si mai rau dupa. dar trebuie sa o fac.
duminică, 7 noiembrie 2010
nimic
Tu stii deja cum a inceput
Si cum o sa se termine
O vad in priviri, amintiri
Deruland foc rapid
Cu infinite ricoseuri in diverse neimpliniri
E-o boala psihica
Ma demoleaza inauntru rationalizez demontand-o
In favoare mitului
Cu trecerea timpului
Ma babuinizez lent spre placerea tribului
Cuvintele inseamna ce spun
Iti insir ca un rand indian
Stiai deja super-zgomot
Cineva mi-a spus ca sunt tare,
Dar pacat ca sunt roman si totusi
El nu-ntelege ca parerile lui sunt starile prin care trece
Vreau totul nimic scris invers
Trist in esenta strict efemer nimeni
Treaba ta, nu stii ce vrei si ce
Daca-ai stii ti-ar fi mormant,
Lasa-te purtat de noi,
Treaba ta, nu stii ce vrei si ce
Daca-ai stii ti-ar fi mormant,
Lasa-te purtat de noï
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
outcome
anul trecut am numarat oamenii care mi-au zis la multi ani. 45 plus minus 3 am gasit atunci. ciudat. anul asta au fst 50 numai pe facebook. oameni din erasmus care anul trecut nici nu mai stiu ce a facut, dar la care nu ma asteptam sa mai stie de mine...ca nu am mai comunicat cu toti. au zis. oameni din byp, oameni cunoscuti anul asta. ca sa nu mai zic ca am avut lansare fix de ziua mea, deci toata divizia a fost la firma. si evident ca majoritatea mi-au urat. am ajuns la 70 si ceva. nici nu mai numar. se mareste cercul ala de cunoscuti. si automat si celelalte variabile se modifica. 70 este insa doar un numar, nu inseamna nimic. toti aia cativa sunt cei care conteaza. asta e doar un exercitiu ce il fac, asa, pentru sufletul meu.
ne vedem la anul.
ne vedem la anul.
zodiac
am primit tort/mini tort aseara de la colegii din organizatie. am primit toti care am avut zile de nastere in ultima luna.f dragut. mi-am pus si-o dorinta..ca asa se face. la cele 25 de lumanari ale mele de marti nu m-am gandit la nimic cand am suflat...doar ca tre' sa trag mult aer in piept sa pot sa le sting pe toate odata. si-am reusit. acum mi-am pus una. usoara. era in fata mea.
acum, dimineata, m-am trezit cu una gand. sa citesc horoscopul. n-am mai facut asta de mult. ma relazeaza. stau in pat, cu laptoul in brate, in pijamalele mele mov cu bufnite, beau o cana de lape cu cafea si citesc compatibillitati, horoscop anual si alte minunatii.pe unele le stiu pe de rost. dar tot e fun. sunt bucati de text care parca sunt rupte din viata mea. de aia nu pot sa nu ma reintorc periodic la a citi chestiile astea. o parte din mine crede ca e pe bune.
am citit-o si m-am dus direct la inceputul de an. 1 ianuarie 2010, seara tarziu, chiar 2 ianuarie in noapte...undeva in coltul opus al bucurestiului.eu plangand, incercand sa imi explic tot, sa fac sa se inteleaga, sa ma inteleg, el stand si incercand sa ma linisteasca doar ca sa ma trimita acasa mai repede, nevrand sa zica nimic, ca nu as intelege.
ma intreb acum de ce dupa toata treaba asta, dupa tot ce stiu ca se va intampla, ca deja vizualizez totul, de ce iarasi sunt undeva in aceeasi situatie. ma invart in cerc.
acum, dimineata, m-am trezit cu una gand. sa citesc horoscopul. n-am mai facut asta de mult. ma relazeaza. stau in pat, cu laptoul in brate, in pijamalele mele mov cu bufnite, beau o cana de lape cu cafea si citesc compatibillitati, horoscop anual si alte minunatii.pe unele le stiu pe de rost. dar tot e fun. sunt bucati de text care parca sunt rupte din viata mea. de aia nu pot sa nu ma reintorc periodic la a citi chestiile astea. o parte din mine crede ca e pe bune.
Sa începem însa cu începutul: tu esti un semn de Apa, adica le ai pe-astea cu emotiile adânci, profunde, misterioase. Balanta e semn de Aer, adica analitica si cerebrala. Nu si-ar lasa emotiile sa se plimbe pe coclauri nici moarta: astea-s chestii de domesticit si de tinut frumusel în frâu.
am citit-o si m-am dus direct la inceputul de an. 1 ianuarie 2010, seara tarziu, chiar 2 ianuarie in noapte...undeva in coltul opus al bucurestiului.eu plangand, incercand sa imi explic tot, sa fac sa se inteleaga, sa ma inteleg, el stand si incercand sa ma linisteasca doar ca sa ma trimita acasa mai repede, nevrand sa zica nimic, ca nu as intelege.
Cu o Balanta, problema este de fapt sa o determini sa se hotarasca, sa spuna da sau nu. Un experiment simplu: pune-i o întrebare închisa (la care se poate raspunde doar cu da sau nu) si numara minutele sau zilele ce se vor scurge în asteptarea raspunsului.been there, done that. iarasi am ajuns undeva la 1 luna dupa evenimentul de mai sus..cand dupa multa tragere de persoana respectiva am reusit sa scot un "nu esti ceea ce imi doresc".cat de simplu eliberator. stiai ca e asa, dar nu doreai decat sa o auzi zisa/scrisa...cumva facuta publica, nu doar simtita din gesturi si comportament. greu, time consuming.
ma intreb acum de ce dupa toata treaba asta, dupa tot ce stiu ca se va intampla, ca deja vizualizez totul, de ce iarasi sunt undeva in aceeasi situatie. ma invart in cerc.
joi, 4 noiembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
25
Cam atat. am mai postat piesa asta. Acum chiar are sens. Mi-a dedicat-o un bun amic astazi si mi-a amintit de ea. Ca tot eu i-o recomandasem.
acum vad. am postat la 19.45. la ora asta m-am nascut eu. si mereu mama cand ii zic, gata, fix acum x ani m-am nascut, face, e deja fara 10? e amuzant. fratele s-a nascut la fara 10. mama mereu tine minte ca eu. acum la fel a facut. oh, well. la multi ani mie.
luni, 1 noiembrie 2010
noiembrie
am dat 32 de lei sa vad un film. am mai dat si 7 lei si ceva pe-o apa. sau, am fost si eu in sfarsit la film 3d. yey. cacat. deci bani multi dati aiurea. acum am un chef de un film alb negru la cinemateca..sau la orice alt cinematograf d-ala pe model vechi...unde sa nu dau mai mult de 10 le pe intrare si unde n-au nici floricele. te duci doar sa vezi filmul. oricum diferenta nu vad. eu la orice film inghet de frig. restul e la fel. esti la cinema si vezi povestea. ce mai trebuie? eventual la astea ieftine ai si 3d...vine un soricel si te gadila. ce sa mai vrei altceva.acolo ai senzatii. da, deci nu m-a impresionat de nici un fel 3d-ul. sau saw-ul, ca p-asta l-am vazut. eu saw am vazut doar primul pana acum. nu ma pasioneaza seriile astea de uiti ce numar mai e. de obicei primul e the best. apoi incepe cu lalaieli. deci si aici. am dat 32 de lei sa vad creieri zburand spre mine..si nici aia prea spectaculos. nu ma mai duc prea curand la film. sau cred ca o sa incep sa ma duc singura la ce vreau eu.
"november has come"
asta e cantecul meu de noiembrie. are aerul de noiembrie in el.trebuie neaparat sa gasesc o dimineata sa trec pe la facultate sa imi duc duplicatul de diploma de bac si cu ocazia asta sa trec pe jos prin parc. am tot vrut toata saptamana. nu am unde. nu am cand. dar e demential sa fac asta, cu muzica potrivita in casti.
s-a dus si anul asta. vine 25-ul. nici nu pot sa ma gandesc. am altele pe cap si stau sa ma gandesc daca or iesi bine. dar am reusit sa ma tin ocupata si in orele din afara serviciului, care oricum ma tin ocupata, si am reusit sa le fac tare placute. e un pic pacat ca nu reusesc sa ma impac eu cu mine, dar macar ma simt bine overall.
am fost week-end-ul asta la tara sa-l sarbatorim pe bunicul meu. fac acum, azi, 1 noiembrie 80 de ani. am strans toata familia si-am petrecut. am avut si lautar. caterinca. avem un vecin lautar si l-a chemat tataia. nu mi-a cantat niciodata lautaru'. cica i-a dat mama bani si-a cantat de mine. eu nu eram. n-am auzit. da' sigur a fost cu norocoasa e elena, ea e sefa. ca saracu baiat, ghoerghe nu avea mare repertoriu, dar macar era inventiv si facea atmosfera. a luat toata familia la rand si le-a cantat, cu detalii despre fiecare, ce invarte. in rest, mancare, bautura si poze. asta e geniala. poza ca la tara. cu mainile puse pe genunchi.
apoi, dupa petrecere, a urmat alta petrecere, halloween. bine, aveam eu chef de petrecere si am gasit momentul. b yp si halloween-ul. si s-a facut. cum am ajuns acasa la ora cand trebuia sa fiu la party, m-am costumat in ceva simplu. burglar. all black si ciorapu pe cap. a fost minunat. pe parcurs m-am transformat in antitero, cu negru pe fatza si in semi marinar, cu inima si ancoa pe brat. ah..si o tentativa de iepuras negru, cu urechi din ciorap in cap. cred ca am fost cobai de fapt. oricum, fun a fost. acum e oboseala. sau a fost. am dormit vreo 3 ore pe seara, si-acum sunt cam awake.
planuiesc sa merg la niste concerte. sa vad la care si cate ajung. unul deja a picat, silent strike pe 13..ca plec la cluj. tare rau imi pare. ca gasisesm si cu cine sa merg. maine e alexandrina la opera. si tare imi e ca nu ajung. ca am treaba..chiar si sa dorm. ma gandeam sa o incerc si pe mariza. ca tot s-a umplut orasul cu afise. si mai erau cateva pe lista. e o perioada tare aglomerata pentru mine. si nici nu mai zic de perspectivele sentimentale. for now. e o perioada ciudata intr-un an ciudat pentru mine.
"november has come"
asta e cantecul meu de noiembrie. are aerul de noiembrie in el.trebuie neaparat sa gasesc o dimineata sa trec pe la facultate sa imi duc duplicatul de diploma de bac si cu ocazia asta sa trec pe jos prin parc. am tot vrut toata saptamana. nu am unde. nu am cand. dar e demential sa fac asta, cu muzica potrivita in casti.
s-a dus si anul asta. vine 25-ul. nici nu pot sa ma gandesc. am altele pe cap si stau sa ma gandesc daca or iesi bine. dar am reusit sa ma tin ocupata si in orele din afara serviciului, care oricum ma tin ocupata, si am reusit sa le fac tare placute. e un pic pacat ca nu reusesc sa ma impac eu cu mine, dar macar ma simt bine overall.
am fost week-end-ul asta la tara sa-l sarbatorim pe bunicul meu. fac acum, azi, 1 noiembrie 80 de ani. am strans toata familia si-am petrecut. am avut si lautar. caterinca. avem un vecin lautar si l-a chemat tataia. nu mi-a cantat niciodata lautaru'. cica i-a dat mama bani si-a cantat de mine. eu nu eram. n-am auzit. da' sigur a fost cu norocoasa e elena, ea e sefa. ca saracu baiat, ghoerghe nu avea mare repertoriu, dar macar era inventiv si facea atmosfera. a luat toata familia la rand si le-a cantat, cu detalii despre fiecare, ce invarte. in rest, mancare, bautura si poze. asta e geniala. poza ca la tara. cu mainile puse pe genunchi.
planuiesc sa merg la niste concerte. sa vad la care si cate ajung. unul deja a picat, silent strike pe 13..ca plec la cluj. tare rau imi pare. ca gasisesm si cu cine sa merg. maine e alexandrina la opera. si tare imi e ca nu ajung. ca am treaba..chiar si sa dorm. ma gandeam sa o incerc si pe mariza. ca tot s-a umplut orasul cu afise. si mai erau cateva pe lista. e o perioada tare aglomerata pentru mine. si nici nu mai zic de perspectivele sentimentale. for now. e o perioada ciudata intr-un an ciudat pentru mine.
marți, 26 octombrie 2010
a sunday walk in london
beau o leffe neagra si ma gandesc despre ce sa scriu. londra si plimbarea mea, londra si nelinistile si supararile mele din ziua cu plimbarea sau restul problemelor de care nu pot sa scap.
cred ca voi scrie totusi despre londra. las problemele la urma. s-asa imi mananca 80% din timp si ma seaca de energie. macar pe blog sa fiu optimista si sa ma gandesc la lucruri frumoase. asa, ca am hotarat londra si happy things, mai e o varianta. londra si plimbarea sau londra si targul. ambele povesti merita postul lor, ambele pot fi lungi.
hai ca zic de plimbare. o plimbare pe care o asteptam. speram ca o sa fim mai multi si o sa explorez orasul zambind. am fost singura si am stat sa plang toata ziua. diferite cauze. nu mai conteaza. ma uitam azi pe poze. si am simtit nevoia sa scriu tot. aveam plan facut de seara. stateam in bayswater..undeva in partea de vest a orasului, dar destul de aproape de centru, in zona 1, la vreo 15 minute de mers pe jos de oxford street, acest magheru al lor. in sud era hyde park. am gasit eu harta de aia cu obiectivele principale de viziat si=am hotarat. o iau prin parc, vad ce e pe aoclo si cum o ard oamenii (aveam experienta super a frederiksberg park din copenhaga care e demential), apoi vad ceva cladiri, o iau pe o strada, ajung la harrods..si tot asa...din obiectiv in obiectiv pana la tower bridge in est.
se face dimineata, primesc o viizta, imi fute ziua. ajung sa plec uc grupu' ca deh, sa nu mai apara vorbe. merg cu ei la nustiu ce biserica unde se tin nu stiu ce slujbe, cu muzica, cu spectacol, cu freddie mercury, cacat. mergem. ajungem. acolo aia erau d-astia de cantau pe scena de teatru piese despr cat de bun e iisus cu chiatri si formatie rock. si cu mainile ridicate in aer spre domnul. iei. aia in sala mai rau. ochii inchisi, mainile in aer tremurande. dumnezeu ne iubeste.sa mori tu. eu deja incepusem sa ma sufoc. nu mai puteam. numaram minutele cat sa fie acceptabil sa plec. dupa vreo 4 piese am cedat. PA! la 12 trebuia sa ma vad cu cineva la buckingham. era vreo 11 fara 10. nu reuseam sa imi dau seama exact sa ma orientez. desi chiar nu am avut probleme de orientare, ca in cphm de exemplu. hotarasc ca metroul e cel mai bun, si in plus voiam sa merg si singura, cu muzica in casti. am pornit. destinatia buckingham. ajung la charing cross subway station. vad soarele. si o iau la pas. eram la trafalgar square. nimic special. o coloana intr-o piateta. un muzeu de arta, cred. soare si oameni. pana sa ajung la asta Arată-le pe toateam dat de ceva frumos. o cafenea si ei, de mai jos. a se observa freza tipului. ge-ni-al.
apoi am luat-o pe stardute sa ajung la trafalgar. lumina era ata de frumaosa. calda, si totusi puternica, se facea pranzul. am dat de doi ce lcurau la un retaurant. erau imbracati in uniforme negre cu alb. iesisera la fumat. fumul dens se avea forme prin razele de soare. i-am pozat pe ascuns...nu am v rut sa le intru in placerea de a fuma linisitit in pauza. apoi am trecut pe langa o librarie unde lumea citea de zor si cauta urmatoarea carte de cumparat. am mers pe strazi ghidandu-ma dupa simtul meu si dupa turle. apoi am luat-o spre palat. am dat intr-un mare parc si de acolo nu mai stiam unde sunt. peste cladiri vedeam london eye si ala a fost punctul meu de ghidaj. in parc era defilare de epoca. erau cu tunuri, arcasisi, oameni si cai, soldati si femei cu copii in roabe. o luasem spre palat, dar m-=am intors si m=am dus dupa ei. intr-o piateta in fata unei alte cladiri, se vobea ceva...era despre cromwell si ceva cu spanzurat. n-am avut chef, am vfacut cateva poze cu istoria si imbinarea de stiluri nou vechi si-am plecat spre palat, dupa o noua consultare a hartii si prin parc, pe langa lac. acolo. am gasit ratze pofticioase si romani. le-am zambit, ambelor categorii. ratele ma faceau sa rad si romanii, ca erau de0ai mei. se uitau cam ciudat la mine...deh..nu intelegeau ei de ce rad asa larg.
ajung la palat. lume. paza. si copii catarati pe statui. ma asez pe trepte, la soare si aspte sa vina persoana. n=a ai venit. sun. ah, pai am fost am facut poze si-am plecat. minunat. ma fut. e de cacat totul. de parca nu aveam o zi super deja..mai trebuiau faze de cacat. deci pornesc la plimbare, tot singura. next era westminster. acum ma uitam pe harta ca am fost pe aproape de 10 downey street. faza e ca atunci cand ma plimbam prin zona am dat de niste case ce samanau cu ce vazusem pe la teve..si m=am gandit. dar pe harta mea nu era trecut asa ceva. am zis ca daca e sa dau de loc, dau.
am ajuns pe la catedrala, pe la parlament. canta pe la biserica. era foarte multe zgomot. nu m-a impresionat. plus ca era totul inchis ca era duminca si oamenii aveau nevoie de timp de rugaciune. nema turisti duminca. am gasit undeva in spatele unei biserici o cladire ce se puteam vizita. draguta.
apoi pe wesminster bridge. inainte la tesco. era pe vizavi. era 1 juamte si imi era o foame de lup. am luat un sendvis, ceva dulce si iar la plimbare. aglomeratie pe pod, poze. vizavi era big ben=ul/ ce-o fi asa mare atractie la atsa nu stiu. niste cladiri, cua rhitectura interesante ce-i drept. eu am gasit altceva pe pod.
am mers apoi spre london eye. in drum mi-am luat si pranzul. london eye era scump..27 de lire..si stateai si peste juma de ora sa atepti. next. o banca, o mica odihna, ceva dulce. next, un alt pod. acolo l-am gasit pe jim :)) ascultam doc zis jim. jim era pe graffitti-uri. avioane treceau inspaimantor de aproape de sol. zgomot din toate partile. ma opresc si ma uit spre londra. sunt acolo. chiar e real. daca pica un avion acum pe parlament...
eram iar pe pamant. ma mai plimb. imi era frig. gasesc un starbucks. imi iau un ceai negru si plec. o iau prin gradini si cat mai departe de bulevardul mare. pe stradute. gasesc un cos de gunoi ce zambea. asa avea liniile si era tare dragut. e una din temele pe care le urmaresc cand fac poze. am inceput din vara, in trenul din arad. era o piesa de metal si aducea a o fatza. am pozat-o. si era tare funny. acum am si cos zambitor.
am mers..ceaiul era fierbinte si daca icnercam sa beau ma frigeam...dar imi incalzea mainile. mai am varsat is pe mine. dar ce bine era. mergeam prin londra. ajung in covent garden. nu stiam ce gasesc..dar imi suna in minte a loc de trebuie vizitat. si bine am simtit. the loveliest place in town. am dat intiai de jubilee market. un bazat cu de toate, dar cu bun gust. mi-=a parut rau ca luasem deja cadoase...si nu mai aveam bani. next time aici vin intai. apoi trec alaturi..chiar in covent garden. poposesc intai pe un trotuar..care era la soare. imi beau ceaiul fara zahar cu care incepusem deja sa ma obisnuiesc. soarele era asa de frumos si dulce. ah..oamenii stateau la mese la cafenele altii alturi de mine poe bordura. agitatie, dar nu aasa de multa ca in oras la obiective. era chill zone aici. la 2 pasi de mine era un japonez cred care incepe sa cante la ceva instrument. avea toata instaltia pregtita...vai ce melodii. in fata lui statea sotia lui. statea si il privea necilintita.
observ apoi o fetita si era asiatica. stetea pe 2 metri pe bordura, langa mine.
am continuat in hala care era de fapt covent garden. magazine si hand made. frumos. era si o biserica pe acolo. tare dragut. apoi iar pe strazi. era tare chill in zona asta. mai putini turisti. am dat si de freemasons hall, care era locul unde in vreo 2 ore incepea ceva show foarte misto la care ar fi trebuit sa fim si noi daca nua r fi fost prea scump. am pozat intrarea si mi-am continuat drumul. am ajuns pe stardute super goale. am dat de london economics school. si apoi de cea mai draguta strada.era atat de linsitita. era ceva studenti pe un colt, la un fel de bar..unde probabil isi faceau proiecte.duminca. i-am vazut cu laptop=uri si carti. dragut. mi=a venit copenhaga in minte.
apoi de ce am dat. un ziar romanesc in londra. ziarul imigrantilor romani. aruncat pe o strada. m=am uitat, am trecut, am apozat, apoi m=am intors si0am luat amintire o foaie.
next...pe trepte, strzi in trepte, prin gradini..am ajuns iar la tamisa si la bulevard. next stop era st paul. pe ce coclauri am ajuns la biserica....mergeam eu si vad pe vizazi niste scari. vad cum coboara cineva. zic ca vreau si eu. ma duc, urc..ajung la un fel de pasaj...trecea trenu pe deasupra...ajung apoi pe nistre stradute inguste. ceva cladiri de birouri. dar nimic dubios. acolo dar de un perete.."this wall has artisitic importance.
asta e. asa era toata straduta de vreo 100 metri.
apoi mai merg pe dubiosenii d-astea si dau de catedrala. ce privesliste si ce impunataore.
am intrat. am dat ceva bani..ca fix la partea asta de slujba ma nimerit..am gasit niste bani si=am plecat.
apoi am dat de vidal. sassoon. de el zic in postarea despre targ si de fapt motivul plecarii mele la londra.
mai aveam putine de vazut. london bridge, turnul londrei.si as fi vrut sa ajung si la canary wharf sa vad zgarie norii.
am mers eu spre astea si am dat de monument. asta nu m-a impresionat. iarasai un turn intr-o piata. se vizita insa. pana la 5. 3 lire. era 5 fara 10. zic ca e cazul sa vad orasul de sus. urc. ajung dupa muuulte trepte. eram terminata. sus vant aer si plasa. poze. liniste. s-a dus ziua, ai vazut aproape toata londra. ai fost trista. dar esti acolo. o poza sa se stie ca ai fost acolo. eu si londra.
de acolo de sus mi=am dat seama ca london bridge nu e nimic...e un pod ai atat. podul e tower bridge. deacolo de sus nu gaseam turnul londrei. stiam ca sunt aproape. de acolo de sus vedeam totul si rememoram ce am vazut in cateva ore.
ma dau astia jos ca au inchis turnul. cobor. la final vad ca imi intind o diploma. am urcat 311 trepte si-am primit certificat care sa ateste asta. cool. asta marketing.
spre turn. ajunsa prin zona iar dau e romani. iar le zambesc, iar se uita ciudat la mine.
turnul doar isi dadea afara vizitatorii...il ratasem. oricum probabile ra prea scump ca sa imi permit. ma multumesc cu o plimbare pe pod. apoi o iau spre casa.
londra intr-o zi.
bonus. am plecat spre un magazin, am gresit statia de metrou. am mers iarasi pe oxford street..am ajuns la magazin si se inchisese de juma de ora. ma duc spre casa. merg iar la tesco sa imi iau mancare si de baut.ma gandeam ca am stat 3 zile in londra si nu am vorbit deloc in engleza si nu am cunoscut si eu un localnic. such a pity. cand..in tesco..se baga in seama cu mine un negru. vorbea incet, prea incet.dubios. ii raspund..imi vad de ale mele. tot o tinea sa intrebe una alte..mai arunca ceva in cos. ca e dean..parca. ca sunt frantuzoaica :) ca ce fac acolo..etc.etc. ii dau cu flit. 2-3 vorbe au ajuns sa imi satisfaca pofta de a socializa cu un localnic. deja devenea dubios.
am plecat la hotel. aveam treaba.
cred ca voi scrie totusi despre londra. las problemele la urma. s-asa imi mananca 80% din timp si ma seaca de energie. macar pe blog sa fiu optimista si sa ma gandesc la lucruri frumoase. asa, ca am hotarat londra si happy things, mai e o varianta. londra si plimbarea sau londra si targul. ambele povesti merita postul lor, ambele pot fi lungi.
hai ca zic de plimbare. o plimbare pe care o asteptam. speram ca o sa fim mai multi si o sa explorez orasul zambind. am fost singura si am stat sa plang toata ziua. diferite cauze. nu mai conteaza. ma uitam azi pe poze. si am simtit nevoia sa scriu tot. aveam plan facut de seara. stateam in bayswater..undeva in partea de vest a orasului, dar destul de aproape de centru, in zona 1, la vreo 15 minute de mers pe jos de oxford street, acest magheru al lor. in sud era hyde park. am gasit eu harta de aia cu obiectivele principale de viziat si=am hotarat. o iau prin parc, vad ce e pe aoclo si cum o ard oamenii (aveam experienta super a frederiksberg park din copenhaga care e demential), apoi vad ceva cladiri, o iau pe o strada, ajung la harrods..si tot asa...din obiectiv in obiectiv pana la tower bridge in est.
se face dimineata, primesc o viizta, imi fute ziua. ajung sa plec uc grupu' ca deh, sa nu mai apara vorbe. merg cu ei la nustiu ce biserica unde se tin nu stiu ce slujbe, cu muzica, cu spectacol, cu freddie mercury, cacat. mergem. ajungem. acolo aia erau d-astia de cantau pe scena de teatru piese despr cat de bun e iisus cu chiatri si formatie rock. si cu mainile ridicate in aer spre domnul. iei. aia in sala mai rau. ochii inchisi, mainile in aer tremurande. dumnezeu ne iubeste.sa mori tu. eu deja incepusem sa ma sufoc. nu mai puteam. numaram minutele cat sa fie acceptabil sa plec. dupa vreo 4 piese am cedat. PA! la 12 trebuia sa ma vad cu cineva la buckingham. era vreo 11 fara 10. nu reuseam sa imi dau seama exact sa ma orientez. desi chiar nu am avut probleme de orientare, ca in cphm de exemplu. hotarasc ca metroul e cel mai bun, si in plus voiam sa merg si singura, cu muzica in casti. am pornit. destinatia buckingham. ajung la charing cross subway station. vad soarele. si o iau la pas. eram la trafalgar square. nimic special. o coloana intr-o piateta. un muzeu de arta, cred. soare si oameni. pana sa ajung la asta Arată-le pe toateam dat de ceva frumos. o cafenea si ei, de mai jos. a se observa freza tipului. ge-ni-al.apoi am luat-o pe stardute sa ajung la trafalgar. lumina era ata de frumaosa. calda, si totusi puternica, se facea pranzul. am dat de doi ce lcurau la un retaurant. erau imbracati in uniforme negre cu alb. iesisera la fumat. fumul dens se avea forme prin razele de soare. i-am pozat pe ascuns...nu am v rut sa le intru in placerea de a fuma linisitit in pauza. apoi am trecut pe langa o librarie unde lumea citea de zor si cauta urmatoarea carte de cumparat. am mers pe strazi ghidandu-ma dupa simtul meu si dupa turle. apoi am luat-o spre palat. am dat intr-un mare parc si de acolo nu mai stiam unde sunt. peste cladiri vedeam london eye si ala a fost punctul meu de ghidaj. in parc era defilare de epoca. erau cu tunuri, arcasisi, oameni si cai, soldati si femei cu copii in roabe. o luasem spre palat, dar m-=am intors si m=am dus dupa ei. intr-o piateta in fata unei alte cladiri, se vobea ceva...era despre cromwell si ceva cu spanzurat. n-am avut chef, am vfacut cateva poze cu istoria si imbinarea de stiluri nou vechi si-am plecat spre palat, dupa o noua consultare a hartii si prin parc, pe langa lac. acolo. am gasit ratze pofticioase si romani. le-am zambit, ambelor categorii. ratele ma faceau sa rad si romanii, ca erau de0ai mei. se uitau cam ciudat la mine...deh..nu intelegeau ei de ce rad asa larg.
ajung la palat. lume. paza. si copii catarati pe statui. ma asez pe trepte, la soare si aspte sa vina persoana. n=a ai venit. sun. ah, pai am fost am facut poze si-am plecat. minunat. ma fut. e de cacat totul. de parca nu aveam o zi super deja..mai trebuiau faze de cacat. deci pornesc la plimbare, tot singura. next era westminster. acum ma uitam pe harta ca am fost pe aproape de 10 downey street. faza e ca atunci cand ma plimbam prin zona am dat de niste case ce samanau cu ce vazusem pe la teve..si m=am gandit. dar pe harta mea nu era trecut asa ceva. am zis ca daca e sa dau de loc, dau.
am ajuns pe la catedrala, pe la parlament. canta pe la biserica. era foarte multe zgomot. nu m-a impresionat. plus ca era totul inchis ca era duminca si oamenii aveau nevoie de timp de rugaciune. nema turisti duminca. am gasit undeva in spatele unei biserici o cladire ce se puteam vizita. draguta.
apoi pe wesminster bridge. inainte la tesco. era pe vizavi. era 1 juamte si imi era o foame de lup. am luat un sendvis, ceva dulce si iar la plimbare. aglomeratie pe pod, poze. vizavi era big ben=ul/ ce-o fi asa mare atractie la atsa nu stiu. niste cladiri, cua rhitectura interesante ce-i drept. eu am gasit altceva pe pod.
EARTH has not anything to show more fair
Dull would he be of soul who could pass by
A sight so touching in its majesty:
This City now doth like a garment wear
The beauty of the morning; silent, bare
Ships, towers, domes, theatres, and temples lie
Open unto the fields, and to the sky
All bright and glittering in the smokeless air
Never did sun more beautifully steep
In his first splendour valley, rock, or hill;
Ne'er saw I, never felt, a calm so deep!
The river glideth at his own sweet will:
Dear God! the very houses seem asleep;
Upon Westminster Bridge, William Wordsworth. Placuta cu poezia. m=a uns. eram singura, batea usor vantu, turisti cu duiumu in jurul meu facand poze si eu stateam si citeam poezii.And all that mighty heart is lying still!
am mers apoi spre london eye. in drum mi-am luat si pranzul. london eye era scump..27 de lire..si stateai si peste juma de ora sa atepti. next. o banca, o mica odihna, ceva dulce. next, un alt pod. acolo l-am gasit pe jim :)) ascultam doc zis jim. jim era pe graffitti-uri. avioane treceau inspaimantor de aproape de sol. zgomot din toate partile. ma opresc si ma uit spre londra. sunt acolo. chiar e real. daca pica un avion acum pe parlament...
eram iar pe pamant. ma mai plimb. imi era frig. gasesc un starbucks. imi iau un ceai negru si plec. o iau prin gradini si cat mai departe de bulevardul mare. pe stradute. gasesc un cos de gunoi ce zambea. asa avea liniile si era tare dragut. e una din temele pe care le urmaresc cand fac poze. am inceput din vara, in trenul din arad. era o piesa de metal si aducea a o fatza. am pozat-o. si era tare funny. acum am si cos zambitor.
am mers..ceaiul era fierbinte si daca icnercam sa beau ma frigeam...dar imi incalzea mainile. mai am varsat is pe mine. dar ce bine era. mergeam prin londra. ajung in covent garden. nu stiam ce gasesc..dar imi suna in minte a loc de trebuie vizitat. si bine am simtit. the loveliest place in town. am dat intiai de jubilee market. un bazat cu de toate, dar cu bun gust. mi-=a parut rau ca luasem deja cadoase...si nu mai aveam bani. next time aici vin intai. apoi trec alaturi..chiar in covent garden. poposesc intai pe un trotuar..care era la soare. imi beau ceaiul fara zahar cu care incepusem deja sa ma obisnuiesc. soarele era asa de frumos si dulce. ah..oamenii stateau la mese la cafenele altii alturi de mine poe bordura. agitatie, dar nu aasa de multa ca in oras la obiective. era chill zone aici. la 2 pasi de mine era un japonez cred care incepe sa cante la ceva instrument. avea toata instaltia pregtita...vai ce melodii. in fata lui statea sotia lui. statea si il privea necilintita.
observ apoi o fetita si era asiatica. stetea pe 2 metri pe bordura, langa mine.
apoi de ce am dat. un ziar romanesc in londra. ziarul imigrantilor romani. aruncat pe o strada. m=am uitat, am trecut, am apozat, apoi m=am intors si0am luat amintire o foaie.
apoi mai merg pe dubiosenii d-astea si dau de catedrala. ce privesliste si ce impunataore.
apoi am dat de vidal. sassoon. de el zic in postarea despre targ si de fapt motivul plecarii mele la londra.
mai aveam putine de vazut. london bridge, turnul londrei.si as fi vrut sa ajung si la canary wharf sa vad zgarie norii.
am mers eu spre astea si am dat de monument. asta nu m-a impresionat. iarasai un turn intr-o piata. se vizita insa. pana la 5. 3 lire. era 5 fara 10. zic ca e cazul sa vad orasul de sus. urc. ajung dupa muuulte trepte. eram terminata. sus vant aer si plasa. poze. liniste. s-a dus ziua, ai vazut aproape toata londra. ai fost trista. dar esti acolo. o poza sa se stie ca ai fost acolo. eu si londra.
de acolo de sus mi=am dat seama ca london bridge nu e nimic...e un pod ai atat. podul e tower bridge. deacolo de sus nu gaseam turnul londrei. stiam ca sunt aproape. de acolo de sus vedeam totul si rememoram ce am vazut in cateva ore.
ma dau astia jos ca au inchis turnul. cobor. la final vad ca imi intind o diploma. am urcat 311 trepte si-am primit certificat care sa ateste asta. cool. asta marketing.
spre turn. ajunsa prin zona iar dau e romani. iar le zambesc, iar se uita ciudat la mine.
turnul doar isi dadea afara vizitatorii...il ratasem. oricum probabile ra prea scump ca sa imi permit. ma multumesc cu o plimbare pe pod. apoi o iau spre casa.
londra intr-o zi.
bonus. am plecat spre un magazin, am gresit statia de metrou. am mers iarasi pe oxford street..am ajuns la magazin si se inchisese de juma de ora. ma duc spre casa. merg iar la tesco sa imi iau mancare si de baut.ma gandeam ca am stat 3 zile in londra si nu am vorbit deloc in engleza si nu am cunoscut si eu un localnic. such a pity. cand..in tesco..se baga in seama cu mine un negru. vorbea incet, prea incet.dubios. ii raspund..imi vad de ale mele. tot o tinea sa intrebe una alte..mai arunca ceva in cos. ca e dean..parca. ca sunt frantuzoaica :) ca ce fac acolo..etc.etc. ii dau cu flit. 2-3 vorbe au ajuns sa imi satisfaca pofta de a socializa cu un localnic. deja devenea dubios.
am plecat la hotel. aveam treaba.
luni, 18 octombrie 2010
londra e
Am fost la Londra zilele astea. Work stuff. Deconectata de tot. Doar Londra, eu, 19 colegi si mult hair fashion.
Londra pute. Nu in sensul ca e naspa, dar pute. E veche si pute a vechi. Pe strazi, in hotel, la metrou. Londra e mare si inghesuita. Stradute multe, dese, inguste, cu trepte. Londra e aglomerata. Eu uram Magheru la ora 6 seara, dar vai cum e Oxford Street. Londra e amestec. Mare ti-e gradina. La fiecare 5 secunde vezi pe cate unu si te miri cum dracu poate sa iasa asa pe strada. Da'i doare fix in pula. N-are nimeni nici un stress. Londra e ordonata si bine gandita. Metroul e sufocant de inghesuit. Tuneluri de 2 metri maxim inaltime. Trenuri la fel. Sa ai peste 1,90 ai pus-o. Metroul n-are lifturi decat foarte rar. Urci trepte, scari rulante de ti se ia. Dar e ordonat. Nu te impinge nimeni, ai partea ta de drum urci pe-o parte, cobori pe alta, stai pe dreapta pe scarile rulante, mergi pe stanga pe aceleasi scari, iesi pe-o parte, intri pe alta. nici daca vrei sa dai nas in nas cu ala ce intra la metrou cand tu iesi, nu ai cum. Londra e grabita. Totul e fastpaced. nu casti gura la vitrine. Mergi, pamantul se misca si tu odata cu el.
Nu stiu daca imi place Londra. Prima impresia a fost asa si asa. E simpatica. Ar merge sa stai cateva luni. Sa o cunosti mai bine. Sa ii gasesti acel ceva ce te poate face sa o iubesti. Pana la final Londra mi-a aratat cateva locuri de liniste. m-a ajutat sa trec peste o zi grea. A reusit sa imi aduca liniste si soare dupa furtuna. Londra e contrast.
Londra pute. Nu in sensul ca e naspa, dar pute. E veche si pute a vechi. Pe strazi, in hotel, la metrou. Londra e mare si inghesuita. Stradute multe, dese, inguste, cu trepte. Londra e aglomerata. Eu uram Magheru la ora 6 seara, dar vai cum e Oxford Street. Londra e amestec. Mare ti-e gradina. La fiecare 5 secunde vezi pe cate unu si te miri cum dracu poate sa iasa asa pe strada. Da'i doare fix in pula. N-are nimeni nici un stress. Londra e ordonata si bine gandita. Metroul e sufocant de inghesuit. Tuneluri de 2 metri maxim inaltime. Trenuri la fel. Sa ai peste 1,90 ai pus-o. Metroul n-are lifturi decat foarte rar. Urci trepte, scari rulante de ti se ia. Dar e ordonat. Nu te impinge nimeni, ai partea ta de drum urci pe-o parte, cobori pe alta, stai pe dreapta pe scarile rulante, mergi pe stanga pe aceleasi scari, iesi pe-o parte, intri pe alta. nici daca vrei sa dai nas in nas cu ala ce intra la metrou cand tu iesi, nu ai cum. Londra e grabita. Totul e fastpaced. nu casti gura la vitrine. Mergi, pamantul se misca si tu odata cu el.
Nu stiu daca imi place Londra. Prima impresia a fost asa si asa. E simpatica. Ar merge sa stai cateva luni. Sa o cunosti mai bine. Sa ii gasesti acel ceva ce te poate face sa o iubesti. Pana la final Londra mi-a aratat cateva locuri de liniste. m-a ajutat sa trec peste o zi grea. A reusit sa imi aduca liniste si soare dupa furtuna. Londra e contrast.
joi, 14 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)