Fantomele trecutului

Mi-am adus aminte de o intalnire. De o discutie placuta. Uitasem complet. Se stersese din minte. Desi ma gandesc relativ des la acea persoana, chiar daca uneori doar prin prisma faptului ca vad ca este online pe YM.
Mi-am amintit de ziua cand ne-am intalnit prima data fata in fata. Am fost la un concert. La intoarcere m-ai condus pana la 311 si am inceput sa discutam de una alta, lucruri marunte, cum ar fi ca ne place numele nostru Cristian/Cristiana. M-a surprins reactia cand am zis ca ma cheama si Cristiana. Usor surprindere, si o fata luminata ca atunci cand gasesti un lucru marunt, cum ar fi o moneda de 10 bani pe strada, fara mare insemnatate, doar poate ca te face sa te simti bine restul zilei. Era frig. Foarte frig. Era inceput de ianuarie, parca. Sau poate de februarie. Se simtea gerul bine. Era 10 seara si asteptam un 311, oarecum impacata cu mine ca am reusit sa te fac sa zici da, sa ne vedem, fericita ca reusisem sa ajung sa il vad live pe Silent Strike.
Vine masina, se deruleaza in mintea mea adio-ul, si tu zici, "Hai, il astepti pe urmatorul". Si stam si discutam. Nimicuri poate, dar nimcuri palcute, care mi-au tinut de cald. Au trecut 60 minute, plus sau minus. Era 11. Trecusera poate 4-5 masini. Hai ca ne despartim.
Acum stau si ma gandesc cum de in aproape 3 ani de la intalnire, de la ora aia din statie, cum de nu mai avem nici o treaba unul cu altul. Imi placea sa discut cu tine. Poate trebuia sa o las sa ramana doar online. Asa cum ai zis cand am avut prima conversatie virtuala, si la final ai zis in loc de "pa", "mai vorbim ...cand ma mai incearca sentimente vizavi de ctc" (citat exact, am gasit arhiva de atunci...credeam ca nu mai este si nu mai era..dar la un moment dat au aparut toate arhivele mele aproape de cand mi-am facut contul). Si poate ca asa trebuie sa fie. Stiu doar ca te-am admirat de cand te citeam. Poate e aiurea, si stiu ca am intins coarda cu intalnitul. Acum stiu. Unele relatii pot fi doar virtuale. Si poate in timp, sau poate doar la intalniri accidentale, unde nu se poate evita contactul in carne si oase, poate in timp se poate trece mai departe. Nu trebuie fortat. Acum stiu. Dar cred ca deja am fortat mult prea mult. Si nu regret ce am facut. Toate faptele mele au avut sens pentru mine, m-au ajutat sa trec peste. Regret ca s-a ajuns la tacere. Poate ar trebui sa iti zic. Sa redactez scrisoarea asta. Sa imi pun ordine in idei, sa iti zic in fata de cred, ce vreau ce sper. Si apoi, indiferent de raspuns sa stiu ca am facut ceva, ca am actionat si voi trece definitiv peste. Poate chiar vom reveni la discutii.

Profil

Tot ma gandesc de ceva timp bun la ceva. Daca am zis ca voi incepe de la anul sa povestesc intamplarile de prin dk, vreau sa mai scriu si acum cat ceva de ce a fost pe acolo. Pentru ca inca e proaspat in minte. Si ce m=am gandit e sa fac un profil al celor care mi-au intrat in inima, a celor cu care am interactionat si pe care nu as vrea sa ii uit in timp. Daca e scris sigur ramane. Si raman si impresiile de acum.
Asa ca va urma in curand seria "profil". Deocamdata schitez profile de zor in minte, noaptea cand ma chinui sa adorm. O sa fie o mare provocare pentru mine. Sa descriu oameni. Abia astept.

Daaa! Sample-ul meu preferat!! Bine, mint. Am multe sample-uri ce ma innebunesc, dar asta e demential si nu ma asteptam sa il aflu vreodata. De aia!

p.s. Am cautat lyrics si n-am gasit, da' am gasit guitar tabs. Poate ma apuc sa invat sa cant la chitara. Fix cand se muta fratele si nu o sa mai am chitara aproape...

Taraf de Haidouks

Am ramas masca. Din blog in blog am dat de ei. Alt video. Fusesera dati pe ceva post strain (un concert intreg). Si eu habar nu aveam. Frate,,asta lautareasca!!
Pe astia-i vreau la nunta. Desi, la cat sunt de batrani, si se pare ca au murit cativa din ei, daca nu imi gasesc barbat curand (aka anul asta) nu stiu cat ii mai prind vii. Ma duc la mormantul lor sa la fac eu o boceala si-un cantec. C-as smecheri rau. Acordeon, tambal, voci de iti rup sufletul si versuri ceva perverse.
Suntem natie de idioti. Ca nu ii stie lumea. Sunt un fel de Buena Vista Social Club de Romania. Dar pe aia ii stie lumea-ntreaga. Da' imi bag picioarele. O sa ii caut pentru placerea mea.
Revin, ca sunt un pic idioata. Vad ca sunt cunoscuti in lumea larga. Chiar foarte mult. Cu turnee mondiale chiar.

Lene

Mama, sunt cea mai mare lenesa. Si sunt asa atunci cand nu am nimic de facut.Inactivitatea ma face sa devin leguma. Ma trezesc, ma asez in varful patului in sufragerie, dau drumu' la calculator, apoi la tv, winamp cateodata si incep...sa stau.
Culmea e ca am observat ca atunci cand am extrem de multe de facut fac si mai multe. Eram prin anul 2-3 cand traduceam de zor 3 zile pe saptamana, de dimineata pana seara tarziu, in celelalte 4 mergeam la scoala, faceam proiecte, faceam pe sefa de grupa si le dadeam colegilor ordine, sarcini, ma agitam de mama focului, ieseam la suc, in club, iar traduceam, eram activa pe acaasa, vorbeam eram vesela, de fapt eram obosita cred, si eu cand sunt obosita sunt geniala. Uit sa ma mai gandesc la consecinte si ma comport copilaresc, natural, cum imi vine. E muult mai bine cand sunt obosita. Imi place de mine in versiunea aia. Mi se cam rupe de tot cand am multe de facut si nu am timp sa gandesc amanunte, cacaturi. Si imi si iese totul atunci cand sunt ocupata si obosita.

Money, money, money

Mi-am adus aminte ca voiam sa scriu ceva, dar intre timo am uitat. Azi mi-am adus aminte. Ieri parca, sau alaltaieri am gasit 50 bani. I-am ridicat de jos si am mers mai departe. Fericita. Mereu ma inveselesc pe loc atunci cand gasesc bani. Si de obicei gasesc maruntis gen 10 bani. Mereu ii iau feiricita ca si cum ar fi 10 lei, sau 50...poate chiar 100. Si mai le si zic altora ce am gasit eu. In ultimul timp gaseam numai de 5 bani. Imi place culoarea alora. Cam atat. Prefer monedele de 10 bani. Asta de 50 de bani de ieri a fost ceva ciudat. Lumea nu pare sa piarda des 50 de bani. Habar nu am care e faza si de ce e mai mare probabilitatea sa pierzi/sa gasesti 5 sau 10 bani decat 50 bani. Dar fie.
Ma enerveaza la culme cand vad cate-o moneda si nu pot sa ma aplec sa o iau ca sunt intr-un loc foarte aglomerat si daca ma opresc provoc o mare buculada. Cum ar fi un exemplu recent, la iesirea de la metrou la muncii, la ora 6 seara. E crima sa te apleci dupa 5 bani. Asta e.Mai las si pentru altii. Stateam azi si ma gandeam, fix in acelasi loc cu exemplul de mai sus (asa mi-am adus aminte de bani si de gasirea lor) ca daca gasesc asa des bani inseamna ca am un obicei de a ma uita mult in jos, spre asfalt, atunci cand merg pe strada.
Oricum, ca iar o lungesc, faza era ca am de ceva timp ideea sa strang intr-un loc toti banii astia gasiti. Si sa fac un bilant la fiecare sfarsit de an. Nu prea mi-a iesit faza pana acum ca mereu uit de ei ca i-am gasit, sau ii bag intr-un buzunar si ii gasesc dupa cateva zile, saptamani si nu mai stiu de unde sunt. Dar incerc. Am deja o pusculita - e cu monedele ramase de prin locurile vizitate, de mine si de frate. Aveam la un moment dat in ea, vreo 100 lei in coroane daneze, euro, lire sterline, coroane suedeze si coroane estoniene.

Urbanism

Am fost la inceputul saptamanii pe aici prin zona sa schimb incaractorul de la laptop-ul fratelui. Facuse flama si mort a fost. Cum era in garantie, m-am dus sail schimb. Firma avea sediu undeva pe la Vatra Luminoasa, asa ca am mers pe jos pana acolo, pe stradute, pe langa parc, pe langa Teatrul de Vara. Stiam cum e zona aia. Case, copaci, liniste. Dar atunci m-a lovit. Daca nu era Ceausescu sa darame si sa distruga toata cartierele d case din B. astazi orasul era mult mai mare, ca suprafata, si mult mai frumos. Se extindea pe lungime si latime, nu pe inaltime, cum a vrut el si a facut-o, de altfel. Toate comunele din jurul Bucurestiului de astazi erau de mult parte din Bucuresti. Ar fi lipsit blocurile, sau puteau exista, dar la inaltimi acceptabile, maxim 5-6 etaje. Blocurile, care puteau fi pentru birouri se puteau construi la periferie. Se facea un oras pentru work related stuff in cadrul orasului propriu zis. As vrea sa il reinvie cineva pe Ceausescu doar ca sa pot sa il omor din nou. ah, si centrul sigur nu ar fi fost cum este acum. Tiganii nu ar fi fost prezenti acolo. Sigur proprietarii de drept nu ar fi permis sa se distruga in halul asta. Sau poate daca erau batranei fara posibilitate si se deteriora totusi, macar nu existau tiganii si puteai s ate plimbi in liniste pe stradute fara sa iti fie teama ca nu mai iesi viu de acolo.
Ganduri random aruncate. Dar plimbarea pe acolo m-a facut sa vreau sa cunosc mai mult Bucurestiul istoria. Sper sa ma tin de chestia asta.

Same time, last year

Mai am un post cu acelasi nume. E doar o poza. Cand cautam poze sa le pun pe blog am observat ca una din ele fusese facuta fix cu un an in urma. Mi s-a parut motiv bun ca sa fie postata. Intre timp, tot scriind destul de mult despre experienta mea prin Danemarca mi-a venit ideea ca incepand de la anul, 31 ianuarie 2010, sa ma apuc sa scriu tot ce s-a intamplat cu un an in urma. In ziua aia, dar in 2009, am plecat in DK. Am ajuns acolo cu ideea ca voi tine un jurnal on-line, sau macar voi scrie intr-un .doc ce mi se intampla pe acolo. Nu am scris. Si decat sa le scriu aiurea si fara nici o ordine acum, mai bine le scriu cronologic. Plus ca va fi interesant, cel putin pentru mine, sa observ cum le percep la un an dupa, si cum mi le aduc aminte. Va fi un exercitiu de memorie si o experienta pentru mine. Abia astept sa vad cum e sa le rememorez. Si cum o sa ma simt, ce sentimente vor iesi la suprafata.

Copenhagen in my heart sau I heart CPH

Am ajuns sa ma uit pe facebook pe pozele de la ultima petrecere cu studentii Erasmus din Kulør Bar. Care a fost un fel de Mecca al bautei pentru noi. Eu nu am fost acolo. Era 17 iunie, era vineri, ei terminasera examenele in Cph, si eu eram deja de 4 zile acasa si le terminasem pe ale mele. Licentiata deja. In seara aia stabilisera toti ca vor veni imbracati cu tricourile de la LIFE. Si au venit, peste 50 de persoane imbracate cu acelasi tip de tricou, maro pe care scrie cu alb "Bring your ideas to LIFE". Am fost si eu in seara aia in oras, in club, cu fetele sa sarbatoresc terminarea facultatii, revenirea in tara, sa ma relaxez si sa beau. Si mi+am luat tricoul cu Life. Ca sa fiu in ton cu ei. Petrecerea mea a fost naspa rau, am incercat sa danesez, sa ma simt bine intr-un club gol, cu un DJ nostalgic, dar cam greu sa te mai distrezi cand vine politia la ora 2 si te cauta de droguri. Una din prietenele mele a ajuns la sectie ca nu avea buletinul la ea. Nice work. Lectie. Nu o sa mai iasa fara buletin din casa.
Am scris iarasi pe langa ce voiam sa scriu, ca asa fac eu, se pare. Nu stiu de ce, dar ma uitam la pozele asta si zambeam. Mereu poze cu evenimente ce s-au petrecut in lunile state acolo si la care am participat sau de care am auzit imi starnesc o nostalgie-dor-stare de melancolie plus fericire. Si ma fac sa zambesc. Pana acum consider ca asta a fost momennt definitoriu in viata mea. Moment de rascruce. Best time of my life. Stau si ma gandesc ca putea sa fie la fel pentru orice alt oras din Europa unde as fi putut nimeri ca student Erasmus. Ca asta e experienta Erasmus. Once in a lifetime. Dar eu cred si simt ca a fost si orasul ce a avut influenta in starea asta. A fost combinatia de tot. Erasmus plus Copenhaga plus mediul social plus eu egal love. Si asa o sa ramana.

"Copenhagen, du har mit hjerte!"

(Inspirat de aici >>>
)

Use somebody.

Am ajuns in Copenhaga, am cunoscut oameni, am fost pe la petreceri si s-a ajuns si la muzica. Am nimerit intr-un grup unde astia erau venerati. Exagerez. Dar oamenii erau man, that's one of the best bands. Kings of Leon. Eu nu auzisem in viata mea de ei. Si piesa asta era pusa pe piedestal. Am ascultat, am zis ca nu e pe gustul meu, e genul ce ma adoarme. Apoi am vazut aceiasi oameni, de care intre timp ma indepartasem...nu eram pe aceleasi frecvente, dar am ramas amici, cunostinte, oameni care se saluta cand se vad. I-am vazut fericiti. Isi luasera bilete la concertul Kings of Leon in K.
A trecut timpul, am ajuns acasa si am descoperit ca piesa chiar e mare hit, sau este adorata de posturile de radio, cel putin. Am realizat ca este interesanta. Am realizat ca vocea solistului este ...nu gasesc cuvantul. Tare pe placul meu, asa usor ragusit, si face si fetze-fetze in videoclip. M-a prins. Se mai si potriveste cu ce ganduri ma napadesc in perioada asta. Nu o sa devina mare obsesie, nu ca celelalte. Dar o sa ramana in memorie cea timp.

Kings Of Leon - Use Somebody (New)
Încărcat de wonderful-life1989. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

I've been roaming around
Always looking down at all I see
Painted faces, fill the places I cant reach

You know that I could use somebody
You know that I could use somebody

Someone like you, And all you know, And how you speak
Countless lovers under cover of the street

You know that I could use somebody
You know that I could use somebody
Someone like you

Off in the night, while you live it up, I'm off to sleep
Waging wars to shape the poet and the beat
I hope it's gonna make you notice
I hope it's gonna make you notice

Someone like me
Someone like me
Someone like me, somebody

Someone like you, somebody
Someone like you, somebody
Someone like you, somebody

I've been roaming around,
Always looking down at all I see

Calea Victoriei

Am fost la marsul biciclistilor marti. A fost saptamana europeana a mobilitati de pe 16 pe 22, sau cam asa ceva (daca de pe 16 pe 22 sunt 7 zile atunci de pe 16 e:) Oricum, ideea e ca au fost multe evenimente, axate pe ecologie, mediu, durabilitate, si cu bicicleta in centru pe piedestal, si asta in multe orase europene, culminand totul marti, cu marsuri. La noi au fost vreo 1.000 de zapaciti. Impatimiti ei, si oameni destepti, dar cam degeaba zic eu pana la urma. Nu stiu cat se va schimba din mentalitate. Nu acum. In timp, poate.
Ar fi multe de spus. O sa mai scriu. Cert e ca mi-a placut le nebunie sa merg cu viteza pe langa Arcul de triumf, cu traficul blocat de politisti, sa pedalez in formatie pe Kiseleff, apoi iar sa trec cu viteza prin piata victoriei, si iar sa trag un urlet iuhuuuu, cu pumnul sus strans. E tare senzatie. E frumos sa te uiti in fata, sa te uiti in spate si sa vezi numai biciclete. Unele ah, cat de frumoase. Sa vezi tipe cu tocuri si fuste pe biciclete, cu flori in cosul de la bicicleta. e frumos sa pedalezi pe toata Calea Victoriei, sa vezi cu alti ochi orasul. Tare frumos este un oras de pe bicicleta. si apoi sa mergi aproape pe noapte pe Magheru, in ilegalitate, ca bicicleta ta inchiriata nu avea lumini. Am incercat si trotuarul pe Magheru, mai inspre Romana. si a fost totul in regula si foarte foarte frumos. Astept sa imi iau bicicleta mea.
A doua zi am descoperit ca am aparut si la teve la prima pentru ca se gandise gagica sa vorbeasca la 3 metri de mine si cameramanul ei sa imi filmeze ceafa. I'm a star. Ha HA.

Paine

Am fost pana la magazin sa cumpar paine. A venit mama acasa, am zis sa mancam si noi pe la 9, si cand vede ca nu mai e paine. Mai erau vreo 6-7 felii, dar evident, a inceput un mic scandal. Ca vine frati-miu, ca munceste 8+ ore pe zi ca sa vina acasa si sa nu aiba paine.??!? Ca ce am facut azi toata ziua? Ca...etc. De astea. Nu am facut nimic. Stau si frec menta. Si oricum nu imi pasa mie ca am sau nu paine. Daca nu am nu mananc, sau imi fac mamaliga ( daca am malai). Si nici fratelui nu ii pasa asa de mult cateodata. Dar fie. Am tacut ca nu aveam chef de scandal. Sunt destul de deprimata, suparata, dezamagita. Am mancat, m-am imbracat sa plec la magazin. Unde te duci?? Pfff ..oare unde??? Am iesit la ora 9.10 pan' la mahazin, pentru prima data astazi din casa. De aia o iau razna. Am iesit si fara cercei, fara sa imi pese. Si asta e unul din putinele lucruri de ccare chair imi pasa. Eu NU IES din casa fara cercei. Nici cand mi-e rau, nici cand ma grabesc ( intorc din drum), never ever. Azi nu-mi pasa. am iesit in sictir. am luat paine, feliata, de la Velpitar. Am cautat-o peste tot...o ascunseserea nenorocitii. Si am luat-o si la vreo 2 lei si ceva. La paine as fi luat cu 1,7 lei. Si oricum nu imi place painea de-o ia mama. Dar oricum nu imi pasa prea mult. In drum spre casa mi s-a nazarit sa iau ceva cioco. Mi-a zambit Milka cu pete. Am luat-o si am mancat pe strada, si cand am ajuns acasa am lasat-o in geanta. Nu vreau sa o impart. E bucuria mea si doar pentru mine. Am pastrat si banii. ASa fac mereu cand plec la cumparaturi marunte de la gulliver. Iau de 5 ori mai multi bani decat imi trebuie si mereu uit sa ii dau inapoi. Asa am reusit sa am mereu bani si asa nu trebuie niciodata sa cer. Urasc sa cer. Orice, nu doar bani.

Schimbari

Ieri, sau azi, de fapt, ieri spre azi am fost la nunta. La prietena mea cea mai buna. Si-a fost frumos, si ea a fost frumoasa foc. Si mie, spre final de nunta, dupa buchet, si toate fazele cu voalul si baticul, ma luase o stare de plans. Si am zis sa ma abtin, ca o vedeam pe ea cum statea in mijlocul tuturor, pe scaun, si radea, zambea, era asa frumoasa si vesela. Si mie imi venea sa bocesc de mama focului. Oricum eu sunt o mare plangacioasa de felul meu. Plang la filme de rup. Am plans la Ice Age 1, la final. Mi-era ca ramane ala fara familie, si-am bocit pentru el. Dar la nunta, la final n-am plans. Am plecat. Am ajuns acasa si am inceput boceala acasa, in baie, cand ma demachiam. Dadeam cu demachiant, cu dischete demachante si boceam. Si nas infundat, si lacrimi, si suspune infundat sa nu auda mama. Apoi am trecut la par, scos agrafe, chinuit sa desfac si sa pieptan parul, lacrimi, chinuie-te sa respiri pe gura ca nasu' e infundat. Apoi incearca sa te opresti ca tre' sa mergi sa dormi si trezeti toata casa. Dar nu-i chip. Adorm intr-un final. Azi pana acum o ora iarasi ma luase. Incerc sa-mi explic. Tin mult la fata asta. Imi place si de M. Se potrivesc. Au o nebunie ce se imbina. Si am fost de la inceput implicata in relatia lor. Stiu totul, cum s-au cunoscut, unde au fost, ce-au facut, cum zicea ea "nu ma mai vad cu el" ca avea toane si i se punea pata. Stiu multe, nu totul, nici nu vreau sa stiu totul. In final nu vreau decat ca ea sa fie fericita. Si asa parea aseara.
De ce am plans? Am observat ca am tendinta sa ma emotionez si sa bocesc la faze unde persoanele in cauza dovedesc calitati pe care eu le admir, si pe care mi-ar placea sa le detin, dar sunt constienta ca nu imi sta in fire sa fiu asa, sau sa actionez in asa maniera, sau la situatii in care as vrea sa ajung si eu, dar care par cam imposibile, sau care cred ca nu se vor realiza prea curand. Este o abordare egoista. Dar asa sunt eu. Egoista. Am acceptat asta de mult. Nu are sens sa ma impotrivesc. In general admir la culme oamenii ce pot trece peste multe lovituri ale vietii si care reusesc sa zambeasca, sa fie pozitivi, sa se bucure de viata asa cum e ea si sa vrea mai mult. Si eu inca nu ma vad a fi asa. Poate sunt si nu realizez, sau macar sper sa fiu 1% din asa ceva. Habar nu am.

Inger, demon sau simpla coincidenta?

L-am vazut iar. Brrr... ma sperie rau. Parca ma urmareste. Cateodata zic ca e un fel de drac ce ma urmareste. Dar apoi ma gandesc ca o fi de fapt ingerul meu si doar are aspectul asta sinistru. Dar,apoi ma gandesc ca eu nu cred in d-astea, deci trebuie sa fie doar coincidente si persoane care au acelasi drum. Si totusi...
El, cel pe care l-am vazut azi este infricosator pentru mine. De cand l-am vazut prima data a miscat ceva in mine. Din cauza aspectului. Este mic de statura, nu cred ca are 1,50-55 maxim, are chelie si ceva ramasite de par, de culoare gri-alb, cu urme de fire negre, par pe care si-l poarta lung, cam pana la umeri. Azi am observat ca era tuns, era usor mai scurtut, cam pana la urechi. Figura? Nu prea pot sa descriu, nu am stat niciodata sa il observ atent, dat fiind faptul ca mereu ne intalnim pe strada, la metrou. Dar stiu ca si figura ma inspaimanta. Am observat ca vara parea sa fie tare afectat de caldura, avea sudori pe frunte. In general are un aspect neingrijit, sau mai degraba de om care nu are foarte multe haine si e oarecum ingalat, desi cam mereu l-am vazut la pantaloni de stofa si camasa, insa de-alea de proasta calitate, modele vechi. Mai mereu cara o servieta, tot asa, model vechi, purtata, folosita mult timp. Cand merge o leagana intr-un anume fel, agale, drepta-stanga, in ritmul mersului. Astazi nu avea servieta. cel putin eu nu am obervat-o.
Unde ma intalnesc cu el? Pai cam peste tot. Stiu ca i-am zis mamei de el si imi zicea ca pe vremuri venea sa citeasca contorul la lumina si ca era cam genul de care toti se fereau ca facea contestatii, diverse porcarii, para. Acum a auns sa ma urmarasca pe mine...Faza e ca daca l-as vedea doar prin cartier si la anumite ore ar fi bine. Dar nu. el este oriunde, oricand. L-am vazut cand ma duceam la scoala la 7 dimineata, el venea dinspre metrou, l-am vazut la 9 dimineata cand veneam de la metrou, el se ducea, l-am vazut seara, prin centru parca odata, pe la universitate, pe la metrou pe la diverse statii, e peste tot!! In mod sigur am o intalnire pe luna cu el, poate chiar o data la doua saptamani. Ar trebui ca de azi sa notez zilele cand il vad. Sa fac o cercetare.
Tot ceva de genul asta, inspaimantator era o tipa, fata, de fapt, pe care o vedeam mereu si peste tot, dar de data asta numai in mijloace de transport in comun de suprafata (de obicei in trolee). Numai ca pe ea o vedeam mereu cu prietena mea cea mai buna. Ea mi-a aratat-o. Fata asta cred ca avea ceva la cap, si era asa mai boschetareasa. Avea parul prins in coada de cal, dar intr-o parte. Se uita mereu fix la tine, avea mereu o jucarie in mana, de obicei un fel de yo-yo, sau o bila, ceva rotund si moale. Nu am mai vazut-o de mult. Ma intreb ce s-o fi intamplat cu ea...
Daca sunt la capitolul asta, mai am o persoana cu care am des, de ceva ani chiar intalniri de genul asta. Insa asta nu e deloc inspaimantator. Macar unul sa fie asa. A inceput cand eram prin anul 2 de facultate, deci 2006, cred. Il stiam dinainte ca figura. Vorba vine il stiam. Eu am un obicei, sau aveam pe vremea aia - urmaream forumurile si dupa ce citeam suficient imi placea sa ma uit la topicul de poze sa vad si figurile. Asa se intampla sa retin anumite figuri. Dimineata, 7.30, aglomeratie pe scarile rulante de la Victoriei. Pe cealalta scara vad un cap rotund, chelios, si se aprinde un beculet. Il stiu pe asta de undeva. Ma strecor prin multima, am uit dupa el, dar il pierd, asa ca ma duc la locul meu de urcare in metrou pentru Aviatorilor. Dupa 2 minute vine si el (se oprise sa isi cumpere ceva), se aseaza undeva la 1 metru de mine. Vine metroul, se aseaza in spatele meu. Iesim la Aviatorilor, il pierd. Chestia asta s-a mai intamplat de cateva ori, acelasi model. Apoi a urmat perioada cand ma intalneam cu el seara, la intoarcere, pe peron la Aviatorilor, la primul vagon, eu a doua usa, el prima, ora 17.00. Pe peron la Victoriei pentru Dristor ne desparteam - asta am observat ca e regula si pana astazi. In timp, eu mi-am schimbat ruta oarecum, tot Muncii - Victoriei - Aviatorilor, dar urcam in primul vagon spre Av., prima usa. Am schimbat si ora. Surpriza! Si el schimbase. Venea pe alta ruta, tot primul vagon spre Av., usa a doua. Apoi mers pe jos prin parc. Deja ajungem in vremuri prezente sau trecut apropiat. Cand m-am intors din DK eram sigura ca nu il mai vad. Scoala se termina, chiar nu mai aveam ce face pe acolo si in plus mergeam pe la ore aiurea, gen 12-13. Stupoare mare! L-am vazut o data pe 18 iunie - ma intorceam de la prezentarea lucrarii de licenta. Eu intram la metrou, el iesea. Apoi am mai avut cateva drumuri pe la facultate, tot pe la aceeasi ora, iarasi acelasi model de intalnire. Mai am avut si alte intalniri, seara tarziu cand ba eram cu fratele, ba cu mama, si el pe acolo. Mereu numai la metrou. Cand il mai vad o data la 2 ani pe la vreun concert mai important, ma amuz. Stau si ma gandesc daca a observat si el, daca are habar. Cred ca o sa ma duc candva sa ii zic "Buna". Just because.

Mirror, mirror on the wall

Azi am iesit un pic prin cartier, sa iau ceva ptr mama, nu conteaza. Conteaza ce-am vazut. Un tip, gen de-ala de e paznic la metrou, asa slab, si cu fata batuta de viata, pe o bicicleta, alba, parea noua, desi facea ceva zgomot, nu mi-am dat seama exact de la ce. Faza tare e ca avea niste oglinzi retovizoare fix ca la motociclete. Mi-am lungit gatu' uitandu-ma dupa el. Extrem de misto. Imi caut si eu cand imi iau bicicleta. Care moment sper sa fie cat mai apropiat, plus ca se deschide ceva misto rau in /B. Ciclop. Si au ceva biciclete foaaaaaarte dragute. Si ieftinele, fata de oferta actuala de biciclete de oras din Bucuresti. Abia astept sa vina noiembrie. 2 mai exact. Iuhuuu!

It's time to kick ass!

Yeah! Gata! It's on. Deja nu se mai poate. Incep sa intru in deriva rau de tot. In ultima saptamana am inceput sa ma trezesc pe la 11, azi m-am trezit la 1. Deja am depasit pragul de lenevie tolerat.Si eu tolerez destul lenea, am adus-o la statut de arta chiar. Si-mi place. Dar deja nu se mai poate. Ma pun cu burta pe carte. Si la cum ma stiu, probabil o sa iau cat se poate de mot-a-mot - o sa ma pun in pat cu cartile, sa invat, si pentru ca pe mine ma ia somnul instant cand trebuie sa citesc ceva, sigur o sa adorm printre carti si caiete. Dar sa revin. Ma pun pe invatat, recapitulat. Am zis. Incep cu italiana, ca vad ca sunt ceva servicii pe ita. Si mi s-a facut chef de cand am fost la singurul interviu din viata mea, la Enel, si m-am trezit ca trebuie sa vorbesc in italiana cu aia - dupa 5 ani de mutenie. Si am vorbit. si nu a fost asa rau. Deci ma apuc.
Apoi vine engleza. Gata. Imi iau cartea de la cursul de academic english din dk, si citesc. Atent, serios, cu exercitii. Ca sa dau si sa iau IELTS-ul.La anu' ma duc in DK la master. Nu are sens sa ma duc aici, ca sigur o sa fie degeaba. S-asa e un pic degeaba un master, ca facand 5 ani de facultate, pe sistem vechi, pot sa ma apuc direct de doctorat. Dar nu vreau. Asa ca la anul, DK > CPH > Master in agricultural economics, sau alte variante, ma mai gandesc.
Alt plan. Scoala de soferi. Deja mi s-a luat rau de tot. Ma uit pe ejobs, asa degeaba, diverse posturi care oricum nu ma atrag in mod deosebit, dar cand vad Permis de conducere categoria B ma apuca mici istericale. Oricum nu mai am nici un chef sa aplic. Oricum nu se uita aia. Cred de fapt, ca sunt la misto postate, ca oricum postul e dat. Dar cateva sute de amarati, disperati, poate chiar mii, aplica in draci. Da' luati-ma ma pe mine, nu stiti ce pierdeti. Cacat. Mi s-a facut scarba. Vreau pile. Daca trai bunica-miu faceam rost, era tamplar, avea destule, pe ales, pe marimi, pe categorii de folosinta, si invatam meserie - tare rau imi pare ca nu l-am prins. Dar asta e. Caut pile!! Campia Libertatii 6. Dati un shout. Ies la geam.
Sictir. Ma intreb cate din astea chiar o sa ajung sa fac. Ca-s lenesa. Si-mi place.