completare

mi-am adus aminte. la nunta ce am fost sambata cred ca a fost prima data cand chiar m-am gandit serios cum o sa arate nunta mea. daca va arata. chiar stateam si simteam nevoia de a fi cu cineva, de a avea pe cineva care sa stii ca te vrea langa el, care se gandeste la tine, iti vrea binele, cineva cu care sa stii ca vei petrece mult timp..poate chiar restul vietii. pana acum am trecut prin faza de nunta, dar nu era ceva gandit...era chestia aia by default, pe care o ai cand esti mic si nu realizezi ce vrei...ti se pare normal sa ne intample lucrurile intr-un anume fel. la fel cum se intampla la noi cu religia, cand esti copil. apoi am realizat ca nu as avea nevoie sa stau cu cineva si sa fiu casatorita. nu vad de ce. daca iti gasesti acea persoana, ce nevoie ai de nenorocita de hartie? apoi ma enerva la culme faptul ca preotii nu te casatoresc pana nu le arati hartia. si avnd o poveste de genul in familia, si oamenii au trait fericiti fara hartie, mi-am dat seama ca eu de fapt nu vreau decat sa stiu si sa gasesc persoana, nu vreau si nunta. pot si fara.
dar sambata seara, in timp ce asteptam sa vina lumea...ma gandeam...mi=ar placea sa ma gasesc si eu candva in pozitia de a fi in centrul atentiei intr-o rochia alba (sau crem). poate ca e ptr ca incep sa cresc in varsta si ma maturizez incet incet. nu mai pot sa ma copilaresc chiar la orice. ma gandeam, dupa ce am gandit faza cu maritisul, ca poate curand o sa imi treaca prin minte gandul ca vreau copii. eu care sunt cam anti. adica, sunt dragalasi, atata timp cat nu ma ating si nu ii ating, si in general cat nu am treaba cu ei. niste papusele si atat. nu ma vad prea curand dorindu-mi un plangacios prin preajma-mi. ramane sa las timpul sa treaca...

..

Tot trag de mine dupa fiecare eveniment mai altfel din viata mea sa scriu cateva randuri ganduri. Ce-am mai facut in ultimul timp..pai am calatorit mult, am fost la nunti, la inmormantari, am socializat foarte mult ptr felul meu de-a fi (ala vechi), am avut ceva concediu, am vazut locuri pe care voiam sa le vad de mult, am realizat o gramada de lucruri despre mine, despre altii, despre colegii de serviciu si oameni in general...per total am avut o vara destul de frumoasa.
M-am hotarat ca data viitoare cand voi mai merge la Timisoara voi folosi avionul. sa mergi cu acceleratul pe 35 de grade afara, vreo 12 ore nu e combinatie. M-am hotarat ca la anul voi merge sa vizitez Moscova. Am reusit sa trec peste un fel de crush ce-l aveam ptr un coleg. Am ajuns sa fiu mult mai destinsa cand cunosc oameni noi. Incep sa prind gustul a ceea ce fac la work. Incep sa am idei, sa vreau sa creez ceva. Vreau sa fac o relansare frumoasa si de succes, vreau sa schimb in bine tot ce tine de continut si modul de organizare al cursurilor noastre, vreau sa ma dezvolt. vreau sa cresc, vreau sa fac ceva care sa se poata masura la final si care sa ii ajute pe ceilalti. Imi vine sa rad...ca tot ma simt o persoana foarte egoista. o egoista ce vrea totusi sa ii ajute cumva pe ceilalti.

ce am mai facut... pff..am inceput prin iulie sa vorbesc cu perfectul simplu, si cu "ce frumos ii", "vino aci", etc. colega mea e de la severin si desi nu as fi zis in vecii vecilor sa aia pe acolo-s olteni, cica sunt...si-s mandri si le cam place sa vorbeasca la perfectul simplu. si cand o aud zilznic asa, s-a luat. acum mai o am si pe sefa de la marketing ce e si ea de prin zona, o alta colega si ea cu vorbe d0astea. nu prea aveam cum altfel. si dupa o plimbare cu ceilalti colegi, mai moldoveni, mai ardeleni s-au prins de mine multe feluri de a vorbii. chiar m-au intrebat niste tipe de curand de unde sunt...ca am asa un accent pe care nu-l recunosteau....ce caterinca. de la Bucuresti ..doar imprumut din accentele oamenilor cu care interactionez...

a inceput sa imi placa sa merg cu avionul. o sa fiu eu cred ca toata viata speriata de zborul cu avionul, dar deja a devenit ceva normal. am avut si zboruri chill, si d-alea de se zgaltaia tot avionul, si la apus de soare, si noaptea si pe furtuna, si cu aeroportul inchis din cauza furtunii si tu facand rotocoale prin aer ca apoi s ajungi sa aterizezi prin alte locuri decat cele scrise pe bilet...si e ok. Imi place la nebunie primele 2-3 minute..cand se pronesc motoarele la capacitate maxima, in 30 de secunde deja esti in aer si vezi cum totul devine din ce in ce mai mic, apoi totul se inclina si isi cauta culoarul de zbor,. ce senzatie e cand te desprinzi de la sol, cand ai inima in piept...si apoi totul devine calm ..si nici nu realizezi cand ai ajuns acasa.

it was thom!

am zis sa mai ascult o data, de fapt sa mai vad o data cum danseaza thom yorke la un concert...ma amuzase prima data. apoi ma gandii sa vad cand si daca au ceva concerte asa ca am ajuns pe site. nimic for now. apoi am dat de blog-ul lor unde mai baga oamenii din cand in cand cate0un gand. si thom cate un chart. 10 piese. zic sa dau un search pe youtube la una...ca imi sarise numele in ochi. si gasesc numai "thom sent me here", "it was thom", tra la thom. dau si de un chart cu nume de care am mai auzit. mos def, baby. nu stiam piesa. ascult. ghici. "it was thom". haha. pai si la mos def. cata influenta are omul asupra maselor. vad apoi ca imi sugereaza youtube-ul sa ascult m.i.a. - m.i.a., si asta piesa din acelasi chart. o stiam, dar zic sa testez. "it was thom" or it wasn't. of course itwas.
deci gata. s-a terminat cu jmecheria. ma duc sa dorm.

dansul

Muzica de dupa concediu...



All your dreams are made
When you're chained to (your) mirror with (your) razor blade
Today's the day that all the world will see
Another sunny afternoon
(I'm) walking to the sound of your favorite tune
Tomorrow never knows what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess you might as well

What's the story morning glory
Well
(you) need a little time to wake up
Wake up well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up
Wake up

(Cos) all your dreams are made
Now you're chained to the mirror with your razor blade
Today's the day that all the world will see
(It's) another sunny afternoon
Yeah I'm walking to the sound of my favorite tune
Tomorrow doesn't know what it doesn't know too soon

Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to wake up
Need a little time to rest your mind
You know you should so I guess that you might as well

What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well

Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well
Need a little time to wake up, wake up
Well
What's the story morning glory
Well ?

kickstart. go!

Do yourself a favour and pack your bags
Buy a ticket and get on the train

exact asta o sa fac.
voiam sa pun piesa, dar live-ul e mereu mai misto.



What will grow crooked, you can't make straight
It's the price that you gotta pay
Do yourself a favour and pack your bags
Buy a ticket and get on the train
Buy a ticket and get on the train

Cause this is fucked up, fucked up
Cause this is fucked up, fucked up

People get crushed like biscuit crumbs
And lay down in the bitumen
You have tried your best to please everyone
But it just isn't happenin
No, it just isn't happenin

And that is fucked up, fucked up
And this is fucked up, fucked up
This your blind spot, blind spot
It should be obvious, but it's not.
But it isn't, but it isn't

You cannot kickstart a dead horse
You just crush yourself and walk away
I don't care what the future holds
'Cause I'm right in your arms today
With your fingers you can touch me

I am your black swan, black swan
But I made it to the top, but I made it to the top
And this is fucked up, fucked up

You are fucked up, fucked up
This is fucked up, fucked up

Be your black swan, black swan
I'm for spare parts, broken up

what do you see

Am gasit ceva frumos

plus clipul de mai jos>>>


Let's Not Talk About Aesthetics from SLA Architects on Vimeo.

am ajuns din link in link. si e copenhaga. si e frumos ce pot face astia. treceam destul de des pe langa bulevardul asta. cred ca am mers pe el o data sau de doua ori. nu am observat cum arata. cum il vad acum ca arata in poze. parea ceva normal atunci. stiu ca acolo statea benedetta. imi zicea ca isi face proiectul despre sonder boulverd. atunci nu am dat importanta. ah, dar ce frumos e.

alt link. un alt clip.




m-a apucat de putin timp sa ascult radiohead. rem. ce gasesc si are chitari de fapt. nu mai stiu cum..dar incercam sa imia duc aminte intr-o seara cum le zice astora de canta piesa aia. erau rem si piesa era losing my religion. apoi am incercat sa imi aduc aminte de aialalti. erau radiohead. apoi incearca sa iti aduci aminte cum le zice lead sinderilor. la final am incercat sa dau de piesa. "ebow - the letter" demult, de tot, imi zisese fratele de ea. ca e greu sa tii ritmul si sa o canti. si am ascultat=o si ras-ascultat=o pana cand o stiam pe de rost.
si din neamintitirile de mai sus am dat de varianta live cu cei doi. clip care de cand am dat de el ma urmareste. cosmar. da' ma tot uit. asucltatul e vis. vizionatu..pai e dl. michael in chestia aia ce la final ii arata formele in bataia soarelui, e thom ce se misca asemenea unui copil retardat. dar ce divin canta...

i love you

M-am uitat la New York, I love you. Vazusem mqi demult Paris, je t'aime, imi amintisem ca a aparut si nyily si azi am gasit timpul sa ma uit...dupa cateva luni bune de cand il luasem. l-am vazut fara sa ma uit sau sa citesc ceva despreel, cum fac de obicei. doar m-am intins in pat si i-am dat drumul. mai multe povesti random ce au loc in new york. nu mais tiam exact cum fusese actiunea la paris..., cum sau daca se intersectau secventele, ce mi-a placut...stiam doar ca l-am vazut.
m-am lovit de povesti scurte, unele fara nici o legatura cu altele, apoi altele in caere personajele apareau in secventa celorlalte and so on. am gasit un oras messy, noste povesti la fel, situatii neprevazute, edgy, cu final exact invers decat drumul pe care te ducea povestea. toate parca pe aceeasi linie, desi ale unui om diferit - 10 povesti, 10 regizori. poate s-au vorbit. dar overall mi-a dat o stare de bine. citeam acum pe imdb si review-urile sunt ingrozitoare...mie mi-a placut. a mers de o seara lenesa de vara. si muzica e perfecta. te plimba prin oras. cu povestiule lor. poate unele trase de par, poate din realitatea orasului, poate nu conteaza. e viziunea lor si mie mi-a placut.

fara titlu

S-a trezit cu gandul ca trebuie sa ajunga la 9 fix la birou. just in case. ca sa nu mai lase loc de greseli. ca sa nu mai existe "nu stiu", "nu stiam", "nu am facut"...
Afara, un aer recisor. Se cam zbarleste pielea. e in maieu, cu esarfa la gat si cu ochelarii la ochi. de ceva timp tot simte nevoia sa se ascunda. si nu are cum. asa ca se ascunde dupa ochelari. "un geam intre ea si restul lumii". daca nu iti vad ochii nu isi dau seama ca suferi. noroc ca e un strop de soare la ora 8 dimineata. nu e penibila cu ochelarii ei. mai sunt si altii. s-or ascunde si ei.
fiecare raza de soare ce o atinge e binecuvantare. e ceva atat de bland in soarele de dimineata vara. Nu se simte arsita ce va urma. te linistete, te inclazeste daca racoarea diminetii e prea puternica. ajunge pe bulevard, soarele ii bate in spate. nu mai are nevoie de ochelari decat ptr protectia sufleteasca. "soarele bate dinspre diham", gandeste. chiar asa. il lasa in spate si merge sa infrunte o noua zi.

randomsounds

azi a fost randul Hp-istilor. era unul, mai tocilar asa, trist saracu, in fata mea la metrou. chiar avea fata de calculatorist. si mai era si in niste blugi largi care veneau aiurea pe el, rupti din model si in sandale, dar d-alea mai de tara. cu niste unghii si degete naspa. cam oribil. urcand scarile m-am nimerit in spatele lui. in fata lui era un rand pln de hp=isti ...6 la numar. se luasera la taclale toti. numai asta era singur si n-avea nicio treaba cu ei. trist.
mda. asta e un post cu de toate. voiam sa pun muzica. foo fighters. ascult de cateva zile.



sunt 3 la numar ce le ascult. mi-am pus saptamana trecuta ceva muzica in plus pe telefon si am dat de "pretender". vai ce aripi mi-a dat. mergeam pe strada si eram cea mai tare. ma simteam bine cu mine. imi lipseau chitarile, se pare. wake up call. ah, wsi vocea lui dave grohl. si imaginea pe care o am in cap cand ii aud vocea. ah, sexy mai poate fi. numai gandindu0ma la el si ma ia cu ape :)

deci, "pretender".



in rest...scriu de la birou. am tot vrut sa scriu demult. nu neaparat de la birou. dar sa scriu. cand ajungeam acasa pierdeam si putinele ganduri ce le aveam. blank totul. un fel de relaxare-dormitare-hibernare. la serviciu, no time. fuga constant. sau plecata prin tara. acum sunt mai li9bera. tot usor stresata, dar cu mai putine pe cap. directorii, cam toti sunt in concediu...bate vantu' pe aici. eu observ ca ajung la birou ca sefii la 9 jumate...e cam caterinca. but can't sleep at night. iar am o perioada "d-aia". m-a apucat. de cand am fost in germania. numai ca incep sa imi canalizez dorintele spre altceva. ca spre voiam eu e imposibil si imi voi fute viata bine de tot. deci m-a apucat chef de joaca, de facut de ras, de orice, numai ca sa nu ma plictisesc. pacat ca lumea e cam no fun. sau poate am eu o strategie proasta si directa dar in sensul gresit. time will tell. stiu si eu ca e timpul sa let know some stuff and move to the next one.

uite ce frumos le-am legat. "all my life".



"...on and on i got nothing to hide".

mda..deci caut persoana cu care sa ma "joc". someone interested?

voiam sa mai zic ceva. unrelated cu astea de mai sus. cred ca voi dedica subiect separat. ma enerveaza la culme cum au legat astia conturile de picasa, google, mail, blogger, ma-sa si tac-su unul de altu. te conectezi pe o retea si cand intri pe alta vezi ca esti conectat, interconectat, decontectat si ma-sa. nu pot sa intru pe blogger cu mailul de yahoo ca apoi vad ca m-a deconectat pe de gmail unde intru cu alt mai si m-a conectat in alta parte, unde tre sa itnru cu un alt mail..si tot asa. o sa o iau razna. poate asta e si ideea lor. sa ne termine psiihic. imi ia minute bvune sa ma conectez pe retele sociale. adrese de mail parole, cum am si cont personal si cont pentru byp, nu stii niciodata cand bagi un mail si-o parola ce pandorra deschizi...
i'm over and out.

go!

iesind de la metrou pipera azi, am vazut un tip la costum, aranjat, dichisit cum mergea prin mijlocul masinilor pe bicicleta, probabil indreptandu-se spre birou. mergea agale, fara sa ii pese de nimic. era pe o bicicleta galbena, semana cu cele de la raiffaisen, ceea ce ma face sa cred ca poate a venit la birou, a avut ceva treab de rezolvat, s-a urcat pe bicicleta si eu l-am vazut in momentul cand se intorcea la treburile lui de birou, unde costumul ala ii e atat de necesar ptr a avea prestanta de om de banca. but still, indiferent de circumstantele in care a ajuns el pe bicicleta aia luni dimineata, 26 iulie la ora 9.00 , tot era un tip la costum pe bicicleta in mijlocul multor masini. am zambit instant. tot cred ca tre' sa fii putin nebun ca sa mergi pe bicicleta in B., dar in acelasi timp ma inclin in fata celor care fac asta,. cand ii mai vad si la costum, cu fuste, pe tocuri, cu cosulete imi vine sa ii pup pe toti. le multumesc ca imi inveselesc ziua.
cat tot am zis de zambit, ma gandeam azi...ce ar fi sa ma fac sa zambesc mai des. s-asa mis e tot zice de cand ma stiu ca sunt prea trista. imi zicea diriga in liceu...chiar i-a zis mamei la o sedinta "dna m., dar ce are elena de este asa trista?". oi fi fost emo si n-am stiut. :)) imi zice sefu' acum...destul de des "zambeste!". pfff...cand ajung la 9 sic eva dimineata moarta de somn si mai primesc vreun telefon ca nu stiu ce marfa n-a ajuns sau nu stiu ce alta problema apare si tre' sa o rezolv, parca nu imi mai vine sa zambesc. cand iti racesti gura sa le zicit tuturor cum sa ia o factura, ce sa scrie pe un contract, cum sa se desfasoare un curs si apoi afli ca au facut exact invers si tu va trebui sa rezolvi problema, ca oricum la ei nu ajunge nimic din valul ce s-a creat, cum sa mai zambesti? eu nu prea pot. ma intunec, imi vine sa bat pe cineva, merg cu pasi apasati pe holuri si sper sa iasa totul ok in final. zambetul nu-si mai are rost. dar ce-ar fi sa aiba. ce-ar fi sa nu stie nimeni ce se intampla cu tine. ce-ar fi sa ii faci pe toti sa creada ca e totul ok. ce-ar fi sa iti versi ofurile undeva in privat. sefului, ca tre sa stie ce sa intampla, prietenilor, ca lor poti sa te plangi in totalitate, familiei ca ei te sustin... ce-ar fi sa iti schimbi felul de a fi. shift. tu ramai tu, dar pui o alta fata. nu ii influentezi nici pe ceilalti cu care interatiuonezi, iti aduci si tie energie pozitiva. cu un simplu zambet. se zice multe despre personaele care zambesc. si mie imi plac. numai ca eu nu am reusit niciodata sa fiu mereu zambitoare. problemele mi se vad pe fata;. poate m-am si obisnuit sa le arat...ca asa simt ca nu sun uitata, ca asa se gaseste cineva care te vede si te baga in seama. dar ce rost sa fii bagat in seama ca cerceti ceva atentie. castigi cand esti bagat in seama pentru ceea ce esti, ceea ce zici, ceea ce faci. iarasi stiu ce ar trebui sa fac si cum sa fac. mereu stiu. rar fac.
citeam aseara in 24 fun articolul lui dobrovolschi de saptamana trecuta...zicea de femei, de uratenie si de zambet. de al asta a pornit postul asta, l-a declansat biciclistul corporatist. zicea, dupa 2 articole despre frumos si urat ca barbatii "orbesc la zambete". universal valabil zic. zambetul face multe. desface multe. imi trebuie o ancora pentru zambet. incep perioada de zambet. ma voi gandi la biciclistul corporatist de la raiffaisen si voi zambi. am zis!

Facandu-mi un fel de ordine prin laptop, in incercarea de a face ceva spatiu pe hard, am dat de scrierea asta de mai jos. Eram la Iasi si n-aveam net si muream din cauza incertitudinii. Eram singura si ma toca faptul ca nu stiam ce am facut, daca eu sunt de vina s cum se va rezolva situatia. care era foarte naspa - n-aveam nici un material, marfa, vopsea, nimic ptr show. si aveam de pregatit modele si de facut un show a doua zi. Starea imi era mult mai naspa decat ce reiese din scris. N-am suprins-o prea bine. Oricum..erau muuulte multe ganduri cam negative. Treaba s-a lamurit luni dimineata la 9 jumate cand fan courierul a livrat marfa care de fapt trebuia livrata sambata. iarasi nu gresisem cu nimic. iarasi mi se futuse un week-end si ma stresasem degeaba. pe greselile altora.

to mistake or not to mistake

Duminica, 13 iunie

Cum ascult eu la ora 00:20 in camera 21 a hotelului T23 din Iasi (acum 00:21) pe cel mai mare pastilat dintre pastilati. Da, Kazi Ploae. Dar e genial pe productie de Silent Strike. Biki, biki, biki. Lol. E cam foarte tare.
Da, sunt in Iasi, la ultimul mare eveniment pe care tre’ sa il organizez pe anul asta fiscal. Pe vara asta. Pana la toamna o sa fie mai chill. Ieri, pe la 11 terminasem cu 95% din treaba din depozit – eram fericita. Chiar ma miscasem super in conditiile in care marfa abia imi ajusese. Chiar era totul bine. Mai aveam un mic bon de transfer si unul de consum ce trebuiau sa se faca imediat si pana la 2 maxim ar fi trebuit sa fie totul gata si sa imi vad de altele. Dar nu. Niciodata nu e simplu, desi tu vrei sa faci ca totul sa fie asa. Nu, se complica. Asa m-am trezit iar alergand de la birou la depozit, de la depozit la birou, la limita pana sa vina Fan Courierul la 4-5. De ce povestesc astea? Ca stau acum si ascult Kazi, singura in camera – ca am vrut si eu sa fiu singura for once – si ma gandesc ca e naspa rau. Am dat-o in bara rau. Si n-am nici net sa verific daca chair am dat-o in bara. Cred ca e asa cam 90%. Restul de 10% sunt sanse ca cei de la Fan sa fi gresit…
Si totusi, cei care ar trebui sa fie suparati, ca ei sunt cei care au de suferit de pe urma greselii de care vorbesc pareau linstiti. Nici nu mai stiu ce sa cred. Am niste sentimente atat de ciudate.
Cand am venit aici eram usor speriata, ca deh, era ceva nou, era multa munca si totul nou, era responsabilitate. Desi nimeni nu m-a preset, nimeni nu m-a certat pana acum. Si am facut greseli. Ma cert eu pe mine. Si ma oftic la culme. M-am lasat sa ma relaxez. Atlfel nu pot sa imi explic de ce acum sunt aici si scriu. Stiam foarte clar ce am de facut. Si tind sa cred ca nu am facut. NU pot sa imi dau seama cum s-a intamplat. Incertitudinea ma termina.
Am avut o saptamana tare ciudata. Luni si marti am fost pe alta planeta. Marti eram atat de obosita incat nu puteam sa ma coordonez. M-a scos mama la aer la o plimbare si mergeam impleticit. Terminata. Asta e cuvantul. De miercuri am renascut, cred ca e pentru prima data cand am avut o altfel de fata, eram mai vesela, mai zambeam. Asa cum as vrea sa fie. Evenimentele din ultimele 5 saptamani nu m-au permis. Am fost extrem de stesata, de prinsa cu treburi incat nu puteam decat sa fiu robotel – acasa, birou, pat. Dar ceva se simtea bine, oricum. Acum, fiind asta ultimul eveniment mare chiar le ziceam celor din echipa ca incep sa imi dau seama ce fac si sa procesez cum ma simt. Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu compelta. Castig ceva, pierd altceva. Asa este la mine. M-am descurcat bine in conditiile din ultima luna. Chiar nu am gresit prea mult. Asa vad acum, privind in urma. Am intrebat, am facut totul la limita si pe fuga, dar le-am scos la capat. Acum deja aveam un pic de experienta. Nu trebuia sa fie asa. Sunt dura cu mine. Altfel ma lenevesc, altfel ma plafonez, altfel ma las sa gresesc. Urasc sa gresesc, chair de stiu ca e omenesc, se intampla. Ei, bine, nu imi pasa asta. Eu vreau totul perfect. Vreau sa tinesc la perfectiune pentru ca stiu ca nu ai cum sa o obtii, oricum, dar ii vreau pe aia 99%. Nu imi place in primul rand sa le gresesc altora. Pana la urma nu imi pasa de mine, dar urasc sa stiu ca greselile mele se rasfrang asupra altora.
Nu prea pot sa mai scriu. Tot imi zic, zi de zi sa scriu seara. Dupa ceva ce mi-a zis cineva care stie, sa iti tii un jurnal. Ca totul e uitare. Si chiar uit. Trebuie trecut totul uneva si apoi recitit.
Nu pot sa dorm. Am deja o luna. Merg pe a doua. Si se termina alea 3 de proba. Trebuie sa zic ce vreau sa fac. Daca pot sa o fac. Si acum undeva la jumatatea drumului ma gandeasc, privesc in urma si ma ia groaza. Nu e o zi buna de retrospectii. Aveam un sentiment de izolare. Totul e frumos, oamenii sunt frumosi, dar ma simteam singura]. Poate gresesc ca imi cau prieteni. Poate sunt doar sub influenta greselii facute. Dar e un moment. Vreau sa il retin.
Acum 2 saptamani aveam alta “greseala” ce ma lovea. Ulterior am aflat ca nu fusese nicio greseala, dar posibilitatea sa o fi facut si gandurile ce au derivate din treaba asta mi-au futut tot weekendul. Mai am si alte ganduri ce ma bantuie si nici nu vreau sa le zic. Le reprim pe astea deocamdata. Ca-s pe personal track si nu stiu pe unde sa umblu.
Oare pot sa fac asta pe o perioada mai lunga? Oare sunt omul potrivit?

L

N-am mai intrat de o saptamana pe aici. uitasem ca e totul asa colorat. imi place. se potriveste cu starea mea de spirit. dar uitasem. m-am uitat de feed-ul de bloguri sa vad de cand n-am mai intrat pe aici, macar sa citesc ce scriu altii daca eu n-am inspiratie si chef. mult. bine, am si o scuza buna. am ramas fara laptop. fix acum o saptamana. am bagat in priza, a mirosit a fum si gata. low battery. slaveaza ce poti mai repede pe stick si gata. uite asa am ajuns eu ca duminica seara sa ma duc pana in auchan ca sa caut incarcator si foi cartonate. n-am gasit nici una nici alta, doar niste toale misto pe care n-am rezistat sa nu mi le cumpat. ca acum am cu ce. ca muncesc de rup ptr niste banuti ca sa imi cumpar si toale si alte prostii. dar e bine.
cam asta ar fi motivul ptr care nu mai scriu pe aici. am tot vrut. mereu merg pe strada, cu muzica si la fiecare piesa, fiecare sunet imi vin alte ganduri, alte povesti in minte. si scriu. mereu si mult. si niciodata nu ajung si la calculatoru cu ele intregi. le pierd in marea de ganduri.
dar acum e altceva. am inceput sa ma linistsc. am inceput sa accept. am ajuns sa imi placa si sa vreau sa zic tuturor. in plus, am inceput sa invat. si parte din procesul de invatare e sa scrii apoi totul pe hartie. sa rememorezi ce ti s-a zis, ce ai facut,. bine sau rau si sa scrii care sa ramana scris. apoi peste ceva timp sa recitesti. ca sa nu uiti niciodata de unde ai plecat. "sa nu uiti niciodata prima zi". bun sfat. e de la un OM. si atat. e de la cineva de la care o sa invat multe.
Lucrez deja de 2 luni. deja am facut mai mult decat m-as fi asteptat,. am trecut prin o gramada, m-am lovit de multe probleme. am trecut peste ele, am plans, m-am bucurat, m-am infuriat, am urlat, am vrut sa ma ascund, am fost in vazul tuturor, am depasit totul si am iesit zambind. am cunoscut oameni. asa cum as vrea sa fie oamenii, si m-am bucurat ca mai exista astfel de persoane. sunt multumita. imi e bine/. ma simt bine.
am intrat intr-o lume de care nu stiam nimic si cu care ziceam ca n-o sa am treaba vrodata. aveam niste idei preconcepute. bine, parte sunt realitate. parte, un procent mai mic, sunt oamenii pe care i-am cunoscut. oamenii de care am eu grija sa le fie bine. si de ei imi place. datorita lor sunt acum aici. si invat cum sa tin o foarfeca in mana.
deci sa zic despre ce e vorba. [later edit] nu mai zic nimic specific legat de ce fac...ma cenzurez pe o parte ca sa pot sa fiu libera in exprimarea gandurilor. am nevoie sa imi vars frustarile si nemultumiril in acelasi fel cum imi impartsesc bucuriile. si nu vreau sa existe legatura directa cu compania pentru care lucrez. fara nume, doar fapte. asemanarea cu persoanare reale este pur intamplatoare [ end of later edit]. A venit totul pe neasteptat. nu ma gandam ca am vreo sansa, am mers asa, ca sa nu refuz la interviu. a venit in ziua cand eeram asa de fericita sa tocmai trimisesem cv-ul si o scrisoare de intentie super la job-ul visurilor mele, ceva de marketing si pe agricultura, pe cresterea porcilor. dreamjob. nu m-au sunat nici pana astazi. in schimb m-a vrut wella. si uite asa a inceput. in forta, direct in paine, direct la show, si de atunci on & on. dar ma descurc si invat. si ei, echipa mea, sunt parte "d vina" ca imi place. acum mi s-a pus pata sa invat ce fac ei. sa vad cum e faci ce fac ei. ieri am fost in prima zi. 5 ore nu am facut altcva decat sa tin foarfeca in mana si sa ma joc cu ea. in dreapta foarfeca, in stanga pieptanul. observandu-i pe ei cum lucreaza.
tare greu la inceput. nu as fi zis. de fapt, incep sa nu mai zic nimic despre nimic. e nasol sa faci presupuneri. trebuie sa iei totul fix cum e si cum vine.
nu mai stiuc e sa zic. ah, de calatorii. in astea 2 luni am fost de 3 ori cu avionul prin tara si prin ceva orase, cat nu calatorisem toata viata.si e doar inceputul. constanta - baia mare - iasi - cluj. clujul a fost cireasa. mi-am dorit eu mult. voiam de mult sa ajung. am prins ocazia si s-a facut. si iarasi mi-a placut.

as mai fi vrut sa zic de o chestie, ca e fresh, de aseara, dar nu are treaba cu ce am scris pana acum. mergea in post separat, dar nu am chef, s-asa ma chinui de pe tastatura asta de la calculator. am fost la ziua lui d aseara. unde a fost genial. eram la terasa, fix pe ploaia cea mai mare, cu umbrela care nu prea acoperea totu, cu picaturi care treceau prin umbrela, cu apa pe amsa si noi band vodka cu suc de mere, enjoying the nature. pana cand a inceput sa cante un manelist, habar n-am care si acum mor de curozitate ca n-am aflat care ra. alaturi era un cort, in cort o nunta si la nunta invitata manelistul de mai sus. pana la plecare ne-am bucurat de ritmurile muzicii asteia minunate. cand nu te auzi cu vecinul de langa. multumim domnilor nuntasi si domnului manelist.

another dream

Ce chef am azi. am atatea de facut dar eu sunt chill. stiu eu de ce. as vrea sa scriu aici, in vazul tuturor, dar ar trebui apoi sa ii pun parola. stiu inca alte 2 persoane ce am. m-a apucat iar. am pus piesa. si zice ea tot. imi da aripi. ma inveseleste. desi nu este foarte vesela. mie imi plac astea. ma binedispun. sunete. desi conform regulilor simt ca ar trebui sa fiu trista. haha. dar nu vreau. uite asa. eu vreau sa rad cand mereu e fix cum nu vreau. eu am rabdare - "putina rabdare, putina culoare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". da, ma ghidez dupa chestia asta. si o sa iasa candva ceva. stiu. pentru ca vreau. trist nu obtii oricum nimic.
pff, am scris balarii fara nici un sens. o sa revin cu ceva mult mai plin de inteles. voiam doar sa marchez momentul.

"baby, viata-i frumoasa"

Ma uitam in oglinda. Stateam pe balcon, cu oglinda in fata si ma uitam la mine. Arat obosita. Fara fard, all natural. Sunt obosita. Nici nu realizez. Chiar zilele astea cand ma gandeam ca parca incep sa imi intru in ritm, incep sa inteleg ce fac, incepe sa imi placa, incep sa ma gandesc la ce fac si incep sa zambesc. Dar corpul imi este obosit. Si mi se citeste pe fata. In cearcanele de sub ochi, in movul de la ochi, in fiecare por. Fiecare zi din week end cand o stau acasa a devenit binecuvantare. Stau, ca in vremurile cand leneveam toata saptamana. Dar acum am o zi, maxim 2 - cand am doua zile de week end sunt rasfatata.
Azi e 5 iunie. Fix acum o luna eram la interviu. 5 a 5-a. Imi placpotrivirile astea de data. A doua zi eram la birou, la noul meu serviciu. A patra zi eram la Constanta deja ramasa singura pe post. Nu se astepta nimeni sa fac ceva, doar sa observ. Dar eram intrata "in paine". Si am tot observat, ca doar asta imi place. Si-am intrat si in actiune, ca nu imi permitea programul sa stau si sa observ. De ce faceam eu depindea munca altor oameni. /depindea imaginea companiei, iar eu nu pot sta cu mainile in san doar pentru ca sunt noua si nu stiu cum sa fac lucrurile. Munca, stress, munca, si iese ceva. Si-a tot iesit, am gresit, am bagat la cap. Si am ajuns in prezent.
Si totusi, inca nu stiu ce sa zic. Inca nu sunt pregatita sa zic ceva. Ma gandeam, de BYP am inceput sa vorbesc pe fata abia dupa cateva luni bune. I-am zis mamei ce fac abia dupa cateva saptamani. NU imi place sa dezvalui aspecte din viata mea (oricui) pana nu sunt eu cu adevarat impacata cu asta. Si e tipmul ala de acomodare si apoi de acceptare si in sfarsit de necesitate. Devine parte din tine. Inca nu vreau sa zic ce fac. Abia incep sa descopar.
Doar stiu ca am dat peste ceva bun si frumos. Am dat de oameni frumosi. Habar n-as fi avut. N-as fi crezut ca exista asa ceva. O sa zic si de echipa mea. Incep sa ii indrgesc tot mai mult pe masura ce ii descopar, unul cate unul. Imi vine greu sa cred ca sunt cu adevarat asa. Dar sunt, nu au de ce sa se prefaca. Mai exista oameni pasionati, profesionisiti, cu bun simt si multe alte calitati pe care le descopar treptat.
Si totusi, am avut si am des momente proaste, grele. Dar din astea iese ce-i mai bun din mine. Lunea trecuta, asa de dimineata, plangeam. Mi se imputa ca am dat-o in bara. S-a nimerit ca toata treaba sa se intample cu mine prinsa intr-un autovehicul in miscare. no where to go, no where to run. prinsa intr-un loc mic cu oameni pe care abia i-ai vazut de 5 ori in viata. Si trebuie sa rezolvi o problema pe care nu ai cum sa o rezolvi de la 800 km departare. You fucked things up si n-ai ce face. Mai rau e ca nu iti poti aminti nimic. Tu stii ca facusei ce ti se ceruse. Explici exact ce stii tu. Esti sincer pana la epuizare. Cum sa faci sa indrepti lucrurile? Cum? Chiar nu iti poti da seama ce s-a intamplat. Nu ai cum sa afli ce s-a intamplat. Esti prinsa in masina aia nenorocita si telefonul suna in continuu. Din rau in rau. NU MAI SUNA!!! Dar suni. Suna si seful. Raspunzi dar te trezesti ca nu poti scoate nici un cuvant. Esti blocata. Balmajesti ceva si inchizi telefonul. Linistea din masina deja se rupe. Era bine cand simteai ca nu te aud ceilalti ca plangi. O problema in minus. Dar esti deja obisnuita. Ce mai conteaza ca plangi in fata unor oameni necunoscuti. nu ar fi prima data. Esti bine, iti vei reveni tu. Asa e mereu. Keep on walking. NU mai ai stare. Ai urla, ai alrga si te-ai ciocni de primul zid. Liniste-te. Ajungi la aer. Trebuie sa te potolesti, mai sunt si ceilalti, care habar nu au de ce e cu tine. nu trebuie sa te vada asa. Iesi la aer si se vede ca ai plans de o ora. Cum sa nu se vada ochii umflati si rosii. te apuca iar. nu te mai poti stapani. ah, ce bine ar fi sa te poti ascunde si sa urli. timpul trece, si te potolesti. Apele se potolesc, totul merge mai departe si iese ceva. nu e capat de lume. Si totusi, nu concepi sa faci o greseala ce nu se rasfrange asupra ta ci asupra muncii si imaginii altora. Si asta te termina. Si asa se duc 2 zile, 2 zile care ti-au fost futute in cel mai original mod. Chiar de pari ca ai trecut, a ramas ceva pe creier. fiecare moment de genul asta te marcheaza, se tatueaza si iti ramane tiparit undeva. te schimba usor usor.
Dupa 2 zile ajungi la informatie. realizezi ca nu ai gresit. ca mintea ta stia de ce era linistita, ca facusei ce ti se ceruse, chiar de nu iti mai aminteai. Sentimentul cand descoperi asa ceva e unic. Mie imi da aripi. Imi futi ziua si de fapt nu eram de vina? Pai te ia mama dracu. Nu iti mai gresesc de-a dracu acum. O sa stiu tot. Ca nu ma calci pe coada si pleci linistit. Eu nu uit niciodata. Cand iti voi gresi si va fi cu adevarat greseala mea, atunci o sa ma poti biciui, o sa poti sa faci ce vrei cu mine. pana atunci sa stai cuminte in banca ta si sa nu imi ceri mie ce nici tu nu poti face. tu, care ai de 100 ori mai multa experienta decat mine. tu, care ar trebui sa ai intelegere ptr mine si sa ma sustii. dar tu esti egoist si nu te gandesti niciodata la altii. aici e diferenta dintre noi. si eu o sa casting in timp. o sa castig liniste.
ma simt bine. am forta in mine. sunt plina de avant si vreau sa fac lucruri marete. e un moment bun in viata mea si vad multe lucruri frumoase in fata. si e bine acum. nici nu vreau sa ma gandesc prea mult la ce o sa fie. doar am mici flash0uri cu ce as putea sa fac.

"baby, viata-i frumoasa!"