fara titlu

S-a trezit cu gandul ca trebuie sa ajunga la 9 fix la birou. just in case. ca sa nu mai lase loc de greseli. ca sa nu mai existe "nu stiu", "nu stiam", "nu am facut"...
Afara, un aer recisor. Se cam zbarleste pielea. e in maieu, cu esarfa la gat si cu ochelarii la ochi. de ceva timp tot simte nevoia sa se ascunda. si nu are cum. asa ca se ascunde dupa ochelari. "un geam intre ea si restul lumii". daca nu iti vad ochii nu isi dau seama ca suferi. noroc ca e un strop de soare la ora 8 dimineata. nu e penibila cu ochelarii ei. mai sunt si altii. s-or ascunde si ei.
fiecare raza de soare ce o atinge e binecuvantare. e ceva atat de bland in soarele de dimineata vara. Nu se simte arsita ce va urma. te linistete, te inclazeste daca racoarea diminetii e prea puternica. ajunge pe bulevard, soarele ii bate in spate. nu mai are nevoie de ochelari decat ptr protectia sufleteasca. "soarele bate dinspre diham", gandeste. chiar asa. il lasa in spate si merge sa infrunte o noua zi.

randomsounds

azi a fost randul Hp-istilor. era unul, mai tocilar asa, trist saracu, in fata mea la metrou. chiar avea fata de calculatorist. si mai era si in niste blugi largi care veneau aiurea pe el, rupti din model si in sandale, dar d-alea mai de tara. cu niste unghii si degete naspa. cam oribil. urcand scarile m-am nimerit in spatele lui. in fata lui era un rand pln de hp=isti ...6 la numar. se luasera la taclale toti. numai asta era singur si n-avea nicio treaba cu ei. trist.
mda. asta e un post cu de toate. voiam sa pun muzica. foo fighters. ascult de cateva zile.



sunt 3 la numar ce le ascult. mi-am pus saptamana trecuta ceva muzica in plus pe telefon si am dat de "pretender". vai ce aripi mi-a dat. mergeam pe strada si eram cea mai tare. ma simteam bine cu mine. imi lipseau chitarile, se pare. wake up call. ah, wsi vocea lui dave grohl. si imaginea pe care o am in cap cand ii aud vocea. ah, sexy mai poate fi. numai gandindu0ma la el si ma ia cu ape :)

deci, "pretender".



in rest...scriu de la birou. am tot vrut sa scriu demult. nu neaparat de la birou. dar sa scriu. cand ajungeam acasa pierdeam si putinele ganduri ce le aveam. blank totul. un fel de relaxare-dormitare-hibernare. la serviciu, no time. fuga constant. sau plecata prin tara. acum sunt mai li9bera. tot usor stresata, dar cu mai putine pe cap. directorii, cam toti sunt in concediu...bate vantu' pe aici. eu observ ca ajung la birou ca sefii la 9 jumate...e cam caterinca. but can't sleep at night. iar am o perioada "d-aia". m-a apucat. de cand am fost in germania. numai ca incep sa imi canalizez dorintele spre altceva. ca spre voiam eu e imposibil si imi voi fute viata bine de tot. deci m-a apucat chef de joaca, de facut de ras, de orice, numai ca sa nu ma plictisesc. pacat ca lumea e cam no fun. sau poate am eu o strategie proasta si directa dar in sensul gresit. time will tell. stiu si eu ca e timpul sa let know some stuff and move to the next one.

uite ce frumos le-am legat. "all my life".



"...on and on i got nothing to hide".

mda..deci caut persoana cu care sa ma "joc". someone interested?

voiam sa mai zic ceva. unrelated cu astea de mai sus. cred ca voi dedica subiect separat. ma enerveaza la culme cum au legat astia conturile de picasa, google, mail, blogger, ma-sa si tac-su unul de altu. te conectezi pe o retea si cand intri pe alta vezi ca esti conectat, interconectat, decontectat si ma-sa. nu pot sa intru pe blogger cu mailul de yahoo ca apoi vad ca m-a deconectat pe de gmail unde intru cu alt mai si m-a conectat in alta parte, unde tre sa itnru cu un alt mail..si tot asa. o sa o iau razna. poate asta e si ideea lor. sa ne termine psiihic. imi ia minute bvune sa ma conectez pe retele sociale. adrese de mail parole, cum am si cont personal si cont pentru byp, nu stii niciodata cand bagi un mail si-o parola ce pandorra deschizi...
i'm over and out.

go!

iesind de la metrou pipera azi, am vazut un tip la costum, aranjat, dichisit cum mergea prin mijlocul masinilor pe bicicleta, probabil indreptandu-se spre birou. mergea agale, fara sa ii pese de nimic. era pe o bicicleta galbena, semana cu cele de la raiffaisen, ceea ce ma face sa cred ca poate a venit la birou, a avut ceva treab de rezolvat, s-a urcat pe bicicleta si eu l-am vazut in momentul cand se intorcea la treburile lui de birou, unde costumul ala ii e atat de necesar ptr a avea prestanta de om de banca. but still, indiferent de circumstantele in care a ajuns el pe bicicleta aia luni dimineata, 26 iulie la ora 9.00 , tot era un tip la costum pe bicicleta in mijlocul multor masini. am zambit instant. tot cred ca tre' sa fii putin nebun ca sa mergi pe bicicleta in B., dar in acelasi timp ma inclin in fata celor care fac asta,. cand ii mai vad si la costum, cu fuste, pe tocuri, cu cosulete imi vine sa ii pup pe toti. le multumesc ca imi inveselesc ziua.
cat tot am zis de zambit, ma gandeam azi...ce ar fi sa ma fac sa zambesc mai des. s-asa mis e tot zice de cand ma stiu ca sunt prea trista. imi zicea diriga in liceu...chiar i-a zis mamei la o sedinta "dna m., dar ce are elena de este asa trista?". oi fi fost emo si n-am stiut. :)) imi zice sefu' acum...destul de des "zambeste!". pfff...cand ajung la 9 sic eva dimineata moarta de somn si mai primesc vreun telefon ca nu stiu ce marfa n-a ajuns sau nu stiu ce alta problema apare si tre' sa o rezolv, parca nu imi mai vine sa zambesc. cand iti racesti gura sa le zicit tuturor cum sa ia o factura, ce sa scrie pe un contract, cum sa se desfasoare un curs si apoi afli ca au facut exact invers si tu va trebui sa rezolvi problema, ca oricum la ei nu ajunge nimic din valul ce s-a creat, cum sa mai zambesti? eu nu prea pot. ma intunec, imi vine sa bat pe cineva, merg cu pasi apasati pe holuri si sper sa iasa totul ok in final. zambetul nu-si mai are rost. dar ce-ar fi sa aiba. ce-ar fi sa nu stie nimeni ce se intampla cu tine. ce-ar fi sa ii faci pe toti sa creada ca e totul ok. ce-ar fi sa iti versi ofurile undeva in privat. sefului, ca tre sa stie ce sa intampla, prietenilor, ca lor poti sa te plangi in totalitate, familiei ca ei te sustin... ce-ar fi sa iti schimbi felul de a fi. shift. tu ramai tu, dar pui o alta fata. nu ii influentezi nici pe ceilalti cu care interatiuonezi, iti aduci si tie energie pozitiva. cu un simplu zambet. se zice multe despre personaele care zambesc. si mie imi plac. numai ca eu nu am reusit niciodata sa fiu mereu zambitoare. problemele mi se vad pe fata;. poate m-am si obisnuit sa le arat...ca asa simt ca nu sun uitata, ca asa se gaseste cineva care te vede si te baga in seama. dar ce rost sa fii bagat in seama ca cerceti ceva atentie. castigi cand esti bagat in seama pentru ceea ce esti, ceea ce zici, ceea ce faci. iarasi stiu ce ar trebui sa fac si cum sa fac. mereu stiu. rar fac.
citeam aseara in 24 fun articolul lui dobrovolschi de saptamana trecuta...zicea de femei, de uratenie si de zambet. de al asta a pornit postul asta, l-a declansat biciclistul corporatist. zicea, dupa 2 articole despre frumos si urat ca barbatii "orbesc la zambete". universal valabil zic. zambetul face multe. desface multe. imi trebuie o ancora pentru zambet. incep perioada de zambet. ma voi gandi la biciclistul corporatist de la raiffaisen si voi zambi. am zis!

Facandu-mi un fel de ordine prin laptop, in incercarea de a face ceva spatiu pe hard, am dat de scrierea asta de mai jos. Eram la Iasi si n-aveam net si muream din cauza incertitudinii. Eram singura si ma toca faptul ca nu stiam ce am facut, daca eu sunt de vina s cum se va rezolva situatia. care era foarte naspa - n-aveam nici un material, marfa, vopsea, nimic ptr show. si aveam de pregatit modele si de facut un show a doua zi. Starea imi era mult mai naspa decat ce reiese din scris. N-am suprins-o prea bine. Oricum..erau muuulte multe ganduri cam negative. Treaba s-a lamurit luni dimineata la 9 jumate cand fan courierul a livrat marfa care de fapt trebuia livrata sambata. iarasi nu gresisem cu nimic. iarasi mi se futuse un week-end si ma stresasem degeaba. pe greselile altora.

to mistake or not to mistake

Duminica, 13 iunie

Cum ascult eu la ora 00:20 in camera 21 a hotelului T23 din Iasi (acum 00:21) pe cel mai mare pastilat dintre pastilati. Da, Kazi Ploae. Dar e genial pe productie de Silent Strike. Biki, biki, biki. Lol. E cam foarte tare.
Da, sunt in Iasi, la ultimul mare eveniment pe care tre’ sa il organizez pe anul asta fiscal. Pe vara asta. Pana la toamna o sa fie mai chill. Ieri, pe la 11 terminasem cu 95% din treaba din depozit – eram fericita. Chiar ma miscasem super in conditiile in care marfa abia imi ajusese. Chiar era totul bine. Mai aveam un mic bon de transfer si unul de consum ce trebuiau sa se faca imediat si pana la 2 maxim ar fi trebuit sa fie totul gata si sa imi vad de altele. Dar nu. Niciodata nu e simplu, desi tu vrei sa faci ca totul sa fie asa. Nu, se complica. Asa m-am trezit iar alergand de la birou la depozit, de la depozit la birou, la limita pana sa vina Fan Courierul la 4-5. De ce povestesc astea? Ca stau acum si ascult Kazi, singura in camera – ca am vrut si eu sa fiu singura for once – si ma gandesc ca e naspa rau. Am dat-o in bara rau. Si n-am nici net sa verific daca chair am dat-o in bara. Cred ca e asa cam 90%. Restul de 10% sunt sanse ca cei de la Fan sa fi gresit…
Si totusi, cei care ar trebui sa fie suparati, ca ei sunt cei care au de suferit de pe urma greselii de care vorbesc pareau linstiti. Nici nu mai stiu ce sa cred. Am niste sentimente atat de ciudate.
Cand am venit aici eram usor speriata, ca deh, era ceva nou, era multa munca si totul nou, era responsabilitate. Desi nimeni nu m-a preset, nimeni nu m-a certat pana acum. Si am facut greseli. Ma cert eu pe mine. Si ma oftic la culme. M-am lasat sa ma relaxez. Atlfel nu pot sa imi explic de ce acum sunt aici si scriu. Stiam foarte clar ce am de facut. Si tind sa cred ca nu am facut. NU pot sa imi dau seama cum s-a intamplat. Incertitudinea ma termina.
Am avut o saptamana tare ciudata. Luni si marti am fost pe alta planeta. Marti eram atat de obosita incat nu puteam sa ma coordonez. M-a scos mama la aer la o plimbare si mergeam impleticit. Terminata. Asta e cuvantul. De miercuri am renascut, cred ca e pentru prima data cand am avut o altfel de fata, eram mai vesela, mai zambeam. Asa cum as vrea sa fie. Evenimentele din ultimele 5 saptamani nu m-au permis. Am fost extrem de stesata, de prinsa cu treburi incat nu puteam decat sa fiu robotel – acasa, birou, pat. Dar ceva se simtea bine, oricum. Acum, fiind asta ultimul eveniment mare chiar le ziceam celor din echipa ca incep sa imi dau seama ce fac si sa procesez cum ma simt. Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu compelta. Castig ceva, pierd altceva. Asa este la mine. M-am descurcat bine in conditiile din ultima luna. Chiar nu am gresit prea mult. Asa vad acum, privind in urma. Am intrebat, am facut totul la limita si pe fuga, dar le-am scos la capat. Acum deja aveam un pic de experienta. Nu trebuia sa fie asa. Sunt dura cu mine. Altfel ma lenevesc, altfel ma plafonez, altfel ma las sa gresesc. Urasc sa gresesc, chair de stiu ca e omenesc, se intampla. Ei, bine, nu imi pasa asta. Eu vreau totul perfect. Vreau sa tinesc la perfectiune pentru ca stiu ca nu ai cum sa o obtii, oricum, dar ii vreau pe aia 99%. Nu imi place in primul rand sa le gresesc altora. Pana la urma nu imi pasa de mine, dar urasc sa stiu ca greselile mele se rasfrang asupra altora.
Nu prea pot sa mai scriu. Tot imi zic, zi de zi sa scriu seara. Dupa ceva ce mi-a zis cineva care stie, sa iti tii un jurnal. Ca totul e uitare. Si chiar uit. Trebuie trecut totul uneva si apoi recitit.
Nu pot sa dorm. Am deja o luna. Merg pe a doua. Si se termina alea 3 de proba. Trebuie sa zic ce vreau sa fac. Daca pot sa o fac. Si acum undeva la jumatatea drumului ma gandeasc, privesc in urma si ma ia groaza. Nu e o zi buna de retrospectii. Aveam un sentiment de izolare. Totul e frumos, oamenii sunt frumosi, dar ma simteam singura]. Poate gresesc ca imi cau prieteni. Poate sunt doar sub influenta greselii facute. Dar e un moment. Vreau sa il retin.
Acum 2 saptamani aveam alta “greseala” ce ma lovea. Ulterior am aflat ca nu fusese nicio greseala, dar posibilitatea sa o fi facut si gandurile ce au derivate din treaba asta mi-au futut tot weekendul. Mai am si alte ganduri ce ma bantuie si nici nu vreau sa le zic. Le reprim pe astea deocamdata. Ca-s pe personal track si nu stiu pe unde sa umblu.
Oare pot sa fac asta pe o perioada mai lunga? Oare sunt omul potrivit?

L

N-am mai intrat de o saptamana pe aici. uitasem ca e totul asa colorat. imi place. se potriveste cu starea mea de spirit. dar uitasem. m-am uitat de feed-ul de bloguri sa vad de cand n-am mai intrat pe aici, macar sa citesc ce scriu altii daca eu n-am inspiratie si chef. mult. bine, am si o scuza buna. am ramas fara laptop. fix acum o saptamana. am bagat in priza, a mirosit a fum si gata. low battery. slaveaza ce poti mai repede pe stick si gata. uite asa am ajuns eu ca duminica seara sa ma duc pana in auchan ca sa caut incarcator si foi cartonate. n-am gasit nici una nici alta, doar niste toale misto pe care n-am rezistat sa nu mi le cumpat. ca acum am cu ce. ca muncesc de rup ptr niste banuti ca sa imi cumpar si toale si alte prostii. dar e bine.
cam asta ar fi motivul ptr care nu mai scriu pe aici. am tot vrut. mereu merg pe strada, cu muzica si la fiecare piesa, fiecare sunet imi vin alte ganduri, alte povesti in minte. si scriu. mereu si mult. si niciodata nu ajung si la calculatoru cu ele intregi. le pierd in marea de ganduri.
dar acum e altceva. am inceput sa ma linistsc. am inceput sa accept. am ajuns sa imi placa si sa vreau sa zic tuturor. in plus, am inceput sa invat. si parte din procesul de invatare e sa scrii apoi totul pe hartie. sa rememorezi ce ti s-a zis, ce ai facut,. bine sau rau si sa scrii care sa ramana scris. apoi peste ceva timp sa recitesti. ca sa nu uiti niciodata de unde ai plecat. "sa nu uiti niciodata prima zi". bun sfat. e de la un OM. si atat. e de la cineva de la care o sa invat multe.
Lucrez deja de 2 luni. deja am facut mai mult decat m-as fi asteptat,. am trecut prin o gramada, m-am lovit de multe probleme. am trecut peste ele, am plans, m-am bucurat, m-am infuriat, am urlat, am vrut sa ma ascund, am fost in vazul tuturor, am depasit totul si am iesit zambind. am cunoscut oameni. asa cum as vrea sa fie oamenii, si m-am bucurat ca mai exista astfel de persoane. sunt multumita. imi e bine/. ma simt bine.
am intrat intr-o lume de care nu stiam nimic si cu care ziceam ca n-o sa am treaba vrodata. aveam niste idei preconcepute. bine, parte sunt realitate. parte, un procent mai mic, sunt oamenii pe care i-am cunoscut. oamenii de care am eu grija sa le fie bine. si de ei imi place. datorita lor sunt acum aici. si invat cum sa tin o foarfeca in mana.
deci sa zic despre ce e vorba. [later edit] nu mai zic nimic specific legat de ce fac...ma cenzurez pe o parte ca sa pot sa fiu libera in exprimarea gandurilor. am nevoie sa imi vars frustarile si nemultumiril in acelasi fel cum imi impartsesc bucuriile. si nu vreau sa existe legatura directa cu compania pentru care lucrez. fara nume, doar fapte. asemanarea cu persoanare reale este pur intamplatoare [ end of later edit]. A venit totul pe neasteptat. nu ma gandam ca am vreo sansa, am mers asa, ca sa nu refuz la interviu. a venit in ziua cand eeram asa de fericita sa tocmai trimisesem cv-ul si o scrisoare de intentie super la job-ul visurilor mele, ceva de marketing si pe agricultura, pe cresterea porcilor. dreamjob. nu m-au sunat nici pana astazi. in schimb m-a vrut wella. si uite asa a inceput. in forta, direct in paine, direct la show, si de atunci on & on. dar ma descurc si invat. si ei, echipa mea, sunt parte "d vina" ca imi place. acum mi s-a pus pata sa invat ce fac ei. sa vad cum e faci ce fac ei. ieri am fost in prima zi. 5 ore nu am facut altcva decat sa tin foarfeca in mana si sa ma joc cu ea. in dreapta foarfeca, in stanga pieptanul. observandu-i pe ei cum lucreaza.
tare greu la inceput. nu as fi zis. de fapt, incep sa nu mai zic nimic despre nimic. e nasol sa faci presupuneri. trebuie sa iei totul fix cum e si cum vine.
nu mai stiuc e sa zic. ah, de calatorii. in astea 2 luni am fost de 3 ori cu avionul prin tara si prin ceva orase, cat nu calatorisem toata viata.si e doar inceputul. constanta - baia mare - iasi - cluj. clujul a fost cireasa. mi-am dorit eu mult. voiam de mult sa ajung. am prins ocazia si s-a facut. si iarasi mi-a placut.

as mai fi vrut sa zic de o chestie, ca e fresh, de aseara, dar nu are treaba cu ce am scris pana acum. mergea in post separat, dar nu am chef, s-asa ma chinui de pe tastatura asta de la calculator. am fost la ziua lui d aseara. unde a fost genial. eram la terasa, fix pe ploaia cea mai mare, cu umbrela care nu prea acoperea totu, cu picaturi care treceau prin umbrela, cu apa pe amsa si noi band vodka cu suc de mere, enjoying the nature. pana cand a inceput sa cante un manelist, habar n-am care si acum mor de curozitate ca n-am aflat care ra. alaturi era un cort, in cort o nunta si la nunta invitata manelistul de mai sus. pana la plecare ne-am bucurat de ritmurile muzicii asteia minunate. cand nu te auzi cu vecinul de langa. multumim domnilor nuntasi si domnului manelist.

another dream

Ce chef am azi. am atatea de facut dar eu sunt chill. stiu eu de ce. as vrea sa scriu aici, in vazul tuturor, dar ar trebui apoi sa ii pun parola. stiu inca alte 2 persoane ce am. m-a apucat iar. am pus piesa. si zice ea tot. imi da aripi. ma inveseleste. desi nu este foarte vesela. mie imi plac astea. ma binedispun. sunete. desi conform regulilor simt ca ar trebui sa fiu trista. haha. dar nu vreau. uite asa. eu vreau sa rad cand mereu e fix cum nu vreau. eu am rabdare - "putina rabdare, putina culoare si viata-i frumoasa ca ziua cu soare". da, ma ghidez dupa chestia asta. si o sa iasa candva ceva. stiu. pentru ca vreau. trist nu obtii oricum nimic.
pff, am scris balarii fara nici un sens. o sa revin cu ceva mult mai plin de inteles. voiam doar sa marchez momentul.

"baby, viata-i frumoasa"

Ma uitam in oglinda. Stateam pe balcon, cu oglinda in fata si ma uitam la mine. Arat obosita. Fara fard, all natural. Sunt obosita. Nici nu realizez. Chiar zilele astea cand ma gandeam ca parca incep sa imi intru in ritm, incep sa inteleg ce fac, incepe sa imi placa, incep sa ma gandesc la ce fac si incep sa zambesc. Dar corpul imi este obosit. Si mi se citeste pe fata. In cearcanele de sub ochi, in movul de la ochi, in fiecare por. Fiecare zi din week end cand o stau acasa a devenit binecuvantare. Stau, ca in vremurile cand leneveam toata saptamana. Dar acum am o zi, maxim 2 - cand am doua zile de week end sunt rasfatata.
Azi e 5 iunie. Fix acum o luna eram la interviu. 5 a 5-a. Imi placpotrivirile astea de data. A doua zi eram la birou, la noul meu serviciu. A patra zi eram la Constanta deja ramasa singura pe post. Nu se astepta nimeni sa fac ceva, doar sa observ. Dar eram intrata "in paine". Si am tot observat, ca doar asta imi place. Si-am intrat si in actiune, ca nu imi permitea programul sa stau si sa observ. De ce faceam eu depindea munca altor oameni. /depindea imaginea companiei, iar eu nu pot sta cu mainile in san doar pentru ca sunt noua si nu stiu cum sa fac lucrurile. Munca, stress, munca, si iese ceva. Si-a tot iesit, am gresit, am bagat la cap. Si am ajuns in prezent.
Si totusi, inca nu stiu ce sa zic. Inca nu sunt pregatita sa zic ceva. Ma gandeam, de BYP am inceput sa vorbesc pe fata abia dupa cateva luni bune. I-am zis mamei ce fac abia dupa cateva saptamani. NU imi place sa dezvalui aspecte din viata mea (oricui) pana nu sunt eu cu adevarat impacata cu asta. Si e tipmul ala de acomodare si apoi de acceptare si in sfarsit de necesitate. Devine parte din tine. Inca nu vreau sa zic ce fac. Abia incep sa descopar.
Doar stiu ca am dat peste ceva bun si frumos. Am dat de oameni frumosi. Habar n-as fi avut. N-as fi crezut ca exista asa ceva. O sa zic si de echipa mea. Incep sa ii indrgesc tot mai mult pe masura ce ii descopar, unul cate unul. Imi vine greu sa cred ca sunt cu adevarat asa. Dar sunt, nu au de ce sa se prefaca. Mai exista oameni pasionati, profesionisiti, cu bun simt si multe alte calitati pe care le descopar treptat.
Si totusi, am avut si am des momente proaste, grele. Dar din astea iese ce-i mai bun din mine. Lunea trecuta, asa de dimineata, plangeam. Mi se imputa ca am dat-o in bara. S-a nimerit ca toata treaba sa se intample cu mine prinsa intr-un autovehicul in miscare. no where to go, no where to run. prinsa intr-un loc mic cu oameni pe care abia i-ai vazut de 5 ori in viata. Si trebuie sa rezolvi o problema pe care nu ai cum sa o rezolvi de la 800 km departare. You fucked things up si n-ai ce face. Mai rau e ca nu iti poti aminti nimic. Tu stii ca facusei ce ti se ceruse. Explici exact ce stii tu. Esti sincer pana la epuizare. Cum sa faci sa indrepti lucrurile? Cum? Chiar nu iti poti da seama ce s-a intamplat. Nu ai cum sa afli ce s-a intamplat. Esti prinsa in masina aia nenorocita si telefonul suna in continuu. Din rau in rau. NU MAI SUNA!!! Dar suni. Suna si seful. Raspunzi dar te trezesti ca nu poti scoate nici un cuvant. Esti blocata. Balmajesti ceva si inchizi telefonul. Linistea din masina deja se rupe. Era bine cand simteai ca nu te aud ceilalti ca plangi. O problema in minus. Dar esti deja obisnuita. Ce mai conteaza ca plangi in fata unor oameni necunoscuti. nu ar fi prima data. Esti bine, iti vei reveni tu. Asa e mereu. Keep on walking. NU mai ai stare. Ai urla, ai alrga si te-ai ciocni de primul zid. Liniste-te. Ajungi la aer. Trebuie sa te potolesti, mai sunt si ceilalti, care habar nu au de ce e cu tine. nu trebuie sa te vada asa. Iesi la aer si se vede ca ai plans de o ora. Cum sa nu se vada ochii umflati si rosii. te apuca iar. nu te mai poti stapani. ah, ce bine ar fi sa te poti ascunde si sa urli. timpul trece, si te potolesti. Apele se potolesc, totul merge mai departe si iese ceva. nu e capat de lume. Si totusi, nu concepi sa faci o greseala ce nu se rasfrange asupra ta ci asupra muncii si imaginii altora. Si asta te termina. Si asa se duc 2 zile, 2 zile care ti-au fost futute in cel mai original mod. Chiar de pari ca ai trecut, a ramas ceva pe creier. fiecare moment de genul asta te marcheaza, se tatueaza si iti ramane tiparit undeva. te schimba usor usor.
Dupa 2 zile ajungi la informatie. realizezi ca nu ai gresit. ca mintea ta stia de ce era linistita, ca facusei ce ti se ceruse, chiar de nu iti mai aminteai. Sentimentul cand descoperi asa ceva e unic. Mie imi da aripi. Imi futi ziua si de fapt nu eram de vina? Pai te ia mama dracu. Nu iti mai gresesc de-a dracu acum. O sa stiu tot. Ca nu ma calci pe coada si pleci linistit. Eu nu uit niciodata. Cand iti voi gresi si va fi cu adevarat greseala mea, atunci o sa ma poti biciui, o sa poti sa faci ce vrei cu mine. pana atunci sa stai cuminte in banca ta si sa nu imi ceri mie ce nici tu nu poti face. tu, care ai de 100 ori mai multa experienta decat mine. tu, care ar trebui sa ai intelegere ptr mine si sa ma sustii. dar tu esti egoist si nu te gandesti niciodata la altii. aici e diferenta dintre noi. si eu o sa casting in timp. o sa castig liniste.
ma simt bine. am forta in mine. sunt plina de avant si vreau sa fac lucruri marete. e un moment bun in viata mea si vad multe lucruri frumoase in fata. si e bine acum. nici nu vreau sa ma gandesc prea mult la ce o sa fie. doar am mici flash0uri cu ce as putea sa fac.

"baby, viata-i frumoasa!"

planuri..

mama, ce nu-mi place cand imi fac mici planuri si mi se dau peste cap. azi stiam ca voi fi singura acasa. deja ma vedeam cum stau seara lenevind, asteptand sa ma uit la eurovision,  mancand floricele si band o bere. da' vine familia inapoi acasa. c-asa fac mereu. pf. macar am avut juma de zi de chill-eala. am stat, cred ca pentru prima data in ultimele 3 saptamani si nu m-am ingrijorat [ptr nimic. chiar e bine. saptamana trecuta eram terminata. aveam show, training byp, plecare samabata seara la baia mare, stress.
ah, e bine sa ai niste momente pentru tine. desi, pot zice ca ce-am facut azi a fost tot in interes de serviciu. am stat si-am facut cercetare pe canalele de muzica. tre' sa fiu la curent cu muzica asta...ca la show-uri cand se tunde si coafeaza e nevoie de muzica ptr inspiratie. deja mi-am adus aminte de ce nu ma mai uitam la tv. de ce nu ma uitam  nici macar la posturile de muzica, lasate asa poe fundal, de ce nu ascult nici radio. aceleasi piese. over and over. macar am aflat ce ma interesa.
acum daca as avea si odc, soulseek sau alte program e download ilegal muzica si care sa si mearga ar fi perfect. ieri m=am chinuit o seara intreaga sa gasesc un programel sau un site de unde sa pot downloada muzica de pe myspace. da, vreau muzica polonezilor de la europafest. n-am gasit. n-a mers.
ca tot am zis de eurovision. am gasit ieri o piesa f jmechera. sper sa castige, ca oricum e cam favorita cica.



M-am blocat pe ea. imi place accentul tipei. deci ma uit sa vad daca iese.

groovin low

Iar uit ce vreau sa scriu. Uit de cand dau click sa deschid fereastra pana se deschide. si-am o caseta alba de umplut cu cuvinte si nu le gasesc. pe ele, cuvintele, si pe ele, ideile. Uit mai mult de atat. Uit sa cobor din metrou. Azi, ajunsa la Victoriei, n-am realizat asta. Mai nasol e ca nici n-am recunoscut statia. E obisnuinta din 5 ani de facultate, cand mergeam o singura statie si imi era imposibil sa uit. Acum vin din Pipera. Si nimeresc si la ore tarzioare cand e liber metroul si stau jos, si mai am ganduri prin minte. Si uite asa ma trezesc la Romana.
Da'i ok. Nu ma plang. Rad de mine. Mi-as fi dat o palma, da' mi-e ca se uitau toti la mine ca la felu' paispe.
Am zis de Pipera. Imi place in Pipera de mor. Mi-ar placea si mai mult de-as avea timp sa stau sa ma gandesc si sa merg chill dimineata spre serviciu si odihnita seara spre casa. Mi-a placut din prima clipa cand am pasit pe scarile statiei de metrou Pipera. Imbracata office sa dau bine la interviu si cu pantofii cu toc in geanta. Caterinca. eram cam singura de felul asta. Am gasit pe treptele alea tenesi, slapi, tot ce vrei. Acum ma duc si eu in tenesi la serviciu. Cateodata ma simt ca si cum n-as fi angajat, ci parca m-as duce sa ma joc in parc (gand venit strict dpdv al toalelor de pe mine). de aia imi place mie pipera. mai ales baietii de la orange. pff, am trecut pe acolo in ziua cand am fost la interviu..uff, bunaciuni. ma gandeam zilele trecute sa fac ocol ca sa trec prin fata sediului sa=mi mai clatesc ochii. mai pe vara probabil asa o sa fac.
apropo de buncaiuni. intre 7-13 mai a fost europa fest. la care am mers cat am putut demult. am profittat de faptul ca o colega din byp era voluntara si acolo si ne punea mereu pe lista. si-am ascultat la muzica geniala. btw, am descoperit si o sala fff tare in b. tinerimea, vizavi de teatrul bulandra - frumoasa cladire si frumos interior. sa revenim la bunaciuni. marti seara au cantat niste polonezi. in seara aia avusesem multe pe la work. concertul incepea la 7. eu am ajuns la 8. fix in pauza inainte sa inceapa ei: Stephan Braun Trio - polonezo-germani adica 2 polonezi, 1 neamt, dar toti locuind in Germania. Si m-am indragostit. de pianist. Matthaus, Ah, fizic nu as fi zis vreodata in vreo caracaterizare ca mi-ar placea un barbat ca el, dar vai ce bine mi-a picat. inalt, slabut, cu ochelari cu rama neagra, cu o basca pe cap, cu un tricou cu o bicicleta , ah love. Si o combinatie de 3 personaje: Raku, Andrei Gorzo si Beavis (sau Butt-head)...sau amandoi . haha. l-am vazut si intr-o clipa m-am gandit la combinatia asta si la :lovestruck: Acum ascult ceva muzica de pe myspace-ul lui. Si ma mai holbez un pic la poza de pe profil si la ochii extrem de albastri. mereu am avut o salbiciune pentru tipii cu ochi albastri. Cam atat despre polonezul meu. AStept sa il vad la anul, ca au castigat concursul. Da, nu era doar frumos, au cantat si exceptional.

plutind

Judetul Maramures vazut din avion e superb. Asta e gandul ce mi-a trecut luni seara prin cap cand zburam spre casa dupa seminarul de la Baia Mare. Era ceva ce nu mai experimentasem in zborurile anterioare cu avionul. Poate si usurarea si fericirea ca stiam ca in 2 ore aveam sa fiu acasa, dupa ce la dus mersesem 14 ore cu trenul. In fund...fara cuseta. Minunat. In Maramures de sus in orice aglomerare de cladiri intotdeauna observi biserica. Triumfatoare, alba, mare. E acolo, in centru, vegheaza. Si iese in evidenta.
Dupa biserici ce le vezi fara se la cauti deja ajungi in Rai. Iarasi asta am gandit. Eram deasupra norilor. Aia albi si pufosi. Si era RAI. Si eu nu cred in d-astea. Dar era linistitor. Sa te holbezi pe geam gandind ca o sa vezi un ingeras cu aripi albe la fel de pufoase ca norii cum sta el in varful norului si canta la harpa.
Apoi ajungi la munti. Si ei albi, dar cu striatii. Forme fel de fel de diferite. Si ajungi in sud. Vezi un apus de la inaltime si ajungi la casa cea draga.
N-am coerenta. Tot vreau sa fac ce mi-a zis un om foarte tare. SA scriu zilnic ce am realizat si mai ales ce n-am reusit sa fac bine in ziua ce-a trecut. Jurnal. ?cum faceam in trecut pe aici. Viata zi de zi cu multe detalii inutile ptr cine o citi. Dar pretioase [pentru mine. ?Si imi e greu. sunt obosita. nu pot sa procesez. n-am timp. vreau sa dorm ca sa pot sa ma trezesc a doua zi la 6.45 ca sa ajung la 8.30 sau mai devreme la birou. ca nu e timp ptr ajuns mai tarziu. si-am atatea ganduri. vreau sa imi gasesc iarasi inspiratia si motivarea sa scriu. am atatea de zis si nu vreau sa le pierd. vreau sa mi le reamintesc, sa imi reamintesc de mine in clipele astea. la fel cum as vrea acum sa fi tinut in cph un jurnal. same time, last year nu a iesit cum voiam. s-a dus si nu mi-a ramas decat visul ca merg noaptea pe bicicleta si senzatia pe care o aveam, de liniste, de nimic de fapt. un fel de vrie placuta. un fel de hibernare.

Miscellanous

asta e asa ca sa nu uit...
am trecut pe la muncii pe langa o florarie de acolo si mi-au sarit in ochi niste coroane cu flori din plastic. bine, le vad mereu, dar azi le-am observat. si asta m-a facut sa ma gandesc la diverse. le enumar.
- first. cand o sa mor eu vreau flori naturale. pai de-mi vii cu coroana cu flori de plastic eu invii sa te bat cu florile peste ochi.
- next one a fost tot cu moartea. ma mai gandesc eu asa...si ma gandeam ca de ar fi vreodata sa mor subit, ce s-ar intampla cu oamenii cu care comunic prin online. mi-ar placea sa stiu ca exista o persoana care in caz de nefericit eveniment si ii anunte pe cativa, selectati de mine, ce am patit. cred ca e cazul sa imi fac testament :) Apoi au fost ganduri cu fel de fel de fixuri de-ale mele. miscellanous stuff.
- cand trec pe langa un cos de gunoi si este la inaltimea umarului/fetei cu partea de aruncat, si daca mai e si noapte, mor de frica la gandul ca de acolo o sa iasa un sobolan si o sa ma atace;
- nu suport sa merg cu pungi in mana. mai accept, poate, cate una din plastic, dar trebuie sa arate intr-un anumit fel. pungi de hartie, de material, never. doar daca sunt purtate pe umar. de aia am mereu ditamai gentoiul. indes tot de pot.
- pe acelasi principiu, urasc sa merg cu flori pe strada in mana. cel mai bun exemplu: anul asta de 1 martie am bagat zambilele si ghioceii primiti in geanta si asa am umblat cu saracele flori vreo 3-4 ore prin oras.
- inca imi e frica de biciclete. desi acum le vad cu alti ochi, inca tresar cand vad vreun biciclist ca vine amenintator spre mine.
- dupa ce ma uit la un film de groaza nu pot sa dorm cu picioarele afara din patura, sau scoase din perimetrul patului. mi-e frica de monstrul de sub pat.
- vara nu pot sa dorm daca nu am un cearceaf care sa ma acopere. oricat de cald ar fi.
- ca sa adorm deseori stau pe burta cu un picior ridicat in sus, la 90 grade de la genunchi.
- nu imi place fumul de tigara, dar imi place la nebunie mirosul de tutun pe pielea palmelor si mirosul de tutun al tigarilor neaprinse si al pachetelor de tigari.
- imi place mirosul de carte, revista noua, mirosul de piele noua

....mai adaug
- cand vad un obiect ma gandesc la doua lucruri:
1. cum as putea sa fac ca sa il fur. asta e mai mult asa ca sa ma incerc sa vad cat ma duce mintea...si apoi daca mi-ar reusi m-as intoarce sa il inapoiez. am o mare atractie in a "fura" tablouri si obiecte de arta si decoratiuni si mai ales steaguri din institutii publice.
2. ma gandesc cum ar putea acel obiect sa te ucida sau sa omori pe cineva cu el. de exemplu: mananci o capsuna. in cate feluri poti muri de la ea - otravit, aluneci pe ea, te ineci..etc..astea sunt cele mai simple.

Constanta

Saptamana trecuta pe vremea asta eram la Constanta la casa de cultura si faceam pachete cu colegii. Era a treia mea zi la noul serviciu (da, duminica am lucrat) si deja eram "in paine".
Nu o sa vorbesc de serviciul meu...este un job, e al meu (in mod sigur pana pe 5 august 2010) si trebuie sa fac in asa fel incat sa iasa totul cat mai bine. Vreau sa zic de Constanta.
Am fost pentru prima data. Bine, am mai trecut eu pe acolo de cateva ori, in drum spre mare, dar vizitat orasul  - nicioadata. Daca ma intrebai inainte de vizita asta, ziceam ca nu imi place...nu m-a atras absolut nimic la orasul asta inainte. Era doar ideea ca e langa mare care ma entuziasma cand auzeam numele, si nimic mai mult.
Am nimerit duminica dimineata, mult prea dimineata, undeva intr-o zona foarte jmechera - case, verdeata, liniste. Strada Miron Costin, mai exact. Dupa ce i-am cunoscut pe toti, dupa ce am incercat sa fac ceva folositor, dupa ce am observat cat am putut de mult, am zis ca e timpul de o pauza. Si-am plecat in recunoastere pe strazile din imprejurimi. Juma' de ora de plimbare pe strada Sarmisegetusa, apoi Dacia de la un cap la altul, apoi sala sporturilor, cred, apoi fuga inapoi la salon, ca aveam treaba.
Interesanta plimbare, sistem de strazi paralele cu nume de locuri istorice de importanta pentru romani, si apoi strazi perpendiculare pe cele de mai sus cu nume de personalitati istorice importante. Si mai interesant a fost sa vezi locuitorii din prezent de pe strazile astea. Vedeai casa in paragina, cu plastic la geam, fara usi, cu tiganii stand la "poarta" si mancand seminte si cu rufele puse la uscat in fata casei, pe trotuar, iar alaturi vedeai Jaguarul parcat in fata unei case cu etaj si gard inalt de 2 metri jumate ca sa nu vezi luxul din curte. Cam asta e strada Dacia. Cam asta e Romania.
Constanta tot nu imi place. Nu mi-a placut niciodata, chair de nu am mai fost in oras pana acum. Nu exista nimic care sa ma faca sa fiu curioasa de oras. In plus, e o vreme ingrozitoare, ba e nor si e frig de nu mai poti, ba e soare arzator. E un lucru ce imi place, au niste bulevarde mari, largi si aerisite.
Marea am vazut-o 5 minute, noroc ca aveam camera de hotel cu priveliste spre plaja. Dar atat, nu tu plimbare pe plaja, nimic. Just work.

Duminica viitoare sunt la Baia Mare.

scurt

sunt obosita. vreau week-end. vreau sa scriu. am multe de scris. si imi e somn. si am si mai multe de facut. am liste pe pagini multe de things to do. si inca nu m-am uitat pe lista de byp. e doar lista de work. dar nu ma plang. ca am un serviciu cam bestial. si realizez pe zi ce devin mai ocupata, si imi cam place. cant pe strada cand ascult muzica la telefonul de serviciu. ha. am telefon la care pot s-ascult muzica. si chiar se aude cum trebuie. as in in prima zi cand l-am luat am stat 2 ore s-ascult muzica la casti de pe telefon. zici ca descoperisem focul. auzeam sunetele altfel. si mi-e somn. si zilnic scriu in minte posturi peste posturi. acum s-a dus 95% din ce voiam sa scriu. ma duc sa dorm.
o sa zic altadata de europafest si de noua mea iubire, polonezul pianist; de constanta; de bestialul meu servicii; de ce oameni minunati cunosc; de cat de agitata sunt si-mi cam place; de trainingul byp ce incepe sa iasa; de multe. ma duc sa dorm.

It's a new life...and I'm feelin' good

Ascult CTC - Orice la casti (la care se aude cam tare, adica se aude tare pentru aia ce nu asculta la castile mele, si stau in jurul meu...si nu-mi place asta, dar fie)..asa ascult "orice" la castile telefonului meu de serviciu. Noul meu serviciu. Proaspat cam de o zi jumate. Acum e "liber". Si ma gandesc ca imi pare atat de ciudat fontul de aici..de parca n-am mai scris de ani...Ca atunci cand veneam in Bucuresti dupa 3 luni de stat in vacanta de vara la tara. Si peretii scarii de bloc imi parea inalti si ciudati. Totul mirosea altfel...imi iesisera din memorie...erau deja ascunse...Ah..ce frumoasa e piesa asta...

Sunt obosita. De fapt, nu obosita...sunt iarasi amalgam de stari. NU pot dormi., dar trebuie sa dorm. Ma asteaptam multe. Plec duminca la Constanta, ma intorc luni. Maine am zi plina de BYP, cautam traineri , avem deja unul, gasit de mine, apoi facem si relaxare, mergem la concerte, europafest si ong fest...Ah, atat de multe. Informatie, oameni, nume, ah, nina - and i'm feeling good...it's a news day, it's a new day for me...and I"M FEELIN GOOD!. Ah, chiar. Nici nu am avut timp sa ma gandesc. NU stiu daca o sa am timp pana se termina luna asta. Sau pana se termina iunie...Ah, dar voi vedea juma' de tara pana se termina lunile astea...
Cat de frumos. Calatoresc, cunosc oameni, o sa fac ce vrea..si nici nu pot sa ma bucur...ca nu imi dau seama inca.
Ah, am calcat bine de tot in cacat cand eram mic...de fapt ma jucam cu el in cada (mi-a zis mama). :) Ha...si totusi, stiu bine ca am muncit mult si am pus mult suflet sa ajung acum aici..Stiu. Ah, e frumos. Am fost azi la Europa fest...bliss. Imi venea sa plang...inca sunt emotiva..si muzica aia ma termina...imi vine sa plang. Era asa frumos...

Va las cu Nina.



Birds flying high you know how I feel
Sun in the sky you know how I feel
Breeze driftin' on by you know how I feel

(refrain:)x2
It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good

Fish in the sea you know how I feel
River running free you know how I feel
Blossom on the tree you know how I feel

(refrain)

Dragonfly out in the sun you know what I mean, don't you know
Butterflies all havin' fun you know what I mean
Sleep in peace when day is done
That's what I mean

And this old world is a new world
And a bold world
For me

Stars when you shine you know how I feel
Scent of the pine you know how I feel
Oh freedom is mine
And I know how I feel

(refrain)