Am facut o inchiriere azi. De 800 lei chiria. 120 banii mei. Dar ce-a fost pana la inchirierea asta era sa ma omoare de cateva ori.
A inceput ieri. Cand un coleg s-a dus undeva prin centru la o vizionare. Apoi suna baiatu' de pe teren ca sa-i gasim garsoniera pana in 200 euro, ca e cu clienta acolo si ea vrea sa inchirieze. Si pune-te pe cautat prin agenda, prin programe, peste tot, vino cu peste 10 oferte. Si nimic nu-i convenea. Pana la urma alege garsoniera mea de la Alba Iulia. Una din ele, aveam 3 acolo, pe aceeasi strada, Moise Nicoara, aceeasi suprafata in jur de 20 metri patrati, cam la fel mobilate, aranjate, dar le preturi diferite, 800 lei, 200 euro si 250 euro. A vrut-o numai pe aia cea mai ieftina. Evident. Si vine tipa la noi in agentie sa astepte sa se faca ora de vizionat. Dupa ce abia reusisem sa ii obtin vizionarea. Eu avusesem deja de vreo 2 zile o alta clienta pentru garoniera asta, dar pentru ca acolo locuia cineva era mai greu sa ajunti la vizionare. Si ii fac asteia. Si mergem, vedem. Frumos. Semana cu camera mea din Hividovre, dar cu o baie si o bucatarioara mica. Cocheta, curata, calduroasa, cu energie pozitiva, cum zicea tipa ce statea acolo. Chiar imi faceam deja planuri ca o inchrieaza. Apoi incepe nebunia. Clienta mea, Ionella cu doi "L", studenta la Turism si la Stomatologie, isi da seama ca se stie cu tipa ce statea deja acolo. Isi schimba astea numerele de telefon, vorbesc de amicii comuni, de ce-au mai facut, mai si de garsoniera, de intretinere. Eu incepeam deja sa ma gandesc ca imi scapa printre degete. Dar ce sa fac? Nu poti sa ii interzici omului sa isi schimbe numaru\ de telefon...Apoi se hotaraste Ionella mea ca ii place, ca o vrea. Eu ca ai bani la tine, facem contract, dai acolo ceva bani, ne vedem maine ai restul. Ea ca nu, vine azi taticu' si aduce banii. ("pe dracu vine. Tu deja ti-i facut planuri, vorbesti tu cu amica ta, ea cu proprietaru si ne fentati cu comisionu). Apoi iesim, dupa ce ne pupam si ne uram sarbatori fericite cu chiriasa actuala. DRaguta tipa, ce=i drept. Absolventa din anul asta la actorie, Andreea ceva cu Z. Incerc sa o gasesc, zicea ca a avut 2 filme la cCINEMAiubit anul asta.
Iesiti noi, incepem sa discutam de cum sa facem. Ca ne vedem maine, adica azi, la 11. Toate astea tipa doscutand cu proprietarul. Eu intre ei incercand sa ma fac observata. Nimic. Propriearul parea el de treaba., dar avea o expresie ce eu am zis ca e dubioasa, un zambet permanent ce dadea spre usor pervers. Si ma agita si asta. Mai intreb inca o data...Chiar nu ai niste bani la tine, facem un contract, e sigur si pentru tine si pentru proprietar. Nimic. Astia se duceau amandoi spre 104. Eu aveam drum pe Popa Nan in directia opusa. Dar ma duc dupa ei. Regula de aur in imobiliare - niciodata nu lasa clientul singur cu proprietarul. Si ma duc si stau cu ei la discutii langa statie. Tot incercam sa o conving pe tipa ca cel mai repede ajunge la Mall daca o ia pe jos si ca nu are rost sa stea sa astepte la 104 ptr o statie de mers, apoi iar la inca o masina ptr o alta statie. Degeaba. Vine 104 si pleaca amandoi. O sun dezamagita pe Luiza sa ii zic povestea. "Stai linsitita, daca a semnat contractul de vizionare e prinsa. Mergem peste ea daca inchiriaza fara sa ne dea comision". Contract de vizionare - inghet. Nu ii dadusem nimic sa semneze. In urmatoarea secunde deja calculasem cat imi ia sa fug prin zapada pana la intersectie la Zepter, cum o vad mergand spre Mall si fug dupa ea si ii bag contractul in fata sa semneze, am deschis ghiozdanul am luat foile si le-am vazut semnate. Stiam, de fapt ca erau semnate, le vazusem cand le-am luat de la sediu, i le daduse colegul meu sa le semneze. De aia nu ma agitasem eu. Da' mi-a stat inima.
Acum am ajuns eu la sediu...cam dezamagita, sigura ca maine dimineata o sun si ori are telelfonul inchis, ori nu raspunde, ori ma suna ea si zice ca nu mai poate si baga o scuza. Trece ziua. Ma trezesc la 7 jumate si mai dorm, trezincadu-ma din 5 in 5 minute la alarma. Apoi ma trezeste o alta sonerie. Telefonul de serviciu. Ora 8. Cine dracu' suna la ora 8 dimineata pentru garsoniere!?!?! Ma duc, ma uit, zic ca nu raspund. Da' sunt curioasa. Si raspund eu. "buna, sunt Ionela...bla bla..bla..nu mai pot sa inchiriez".
Ajung la sediu, arunc bomba. Facem plan de atac. O colega o suna pe draguta ii zice ca si-o cam ia daca ace inchieirea pe langa noi. Eu il sun pe proprietar. El pare in regula. Ii zic ca am alta clienta. O sun. Tipa mai voia. Stabilim tot ptr 11. Ajung acolo cu noua clienta. Alt stop pe inima. Chiriasa nu raspunde la interfon si are telefonul inchis. In mintea mea deja era confuzie. Habar n-aveam ce sa cred. Asta, proprietaul n-avea de ce sa ne cheme daca inchiria cu aialalta. Dar chiar asa sa nu raspunda aia, pare prea de tot. Stabilim ca daca e ne vedem tot azi, dar la 3. Si plecam. La nici 5 minute ma suna proprietarul. S-a trezit. Hai inapoi. Stam noi pe hol asteptam sa se aranjeze astia inauntru. Cand intram, surpriza. Clinta mea se cunostea cu prietenul actualei chiriase. De vreo 8-9 ani. Amandoi din Cluj. A nu stiu cata coincidenta. Si stiam din seara precendeta ca si chiariasa de acum descoperise niste chestii de genu' cu proprietarul. Lumea e mica rau.
De final e ca tipei i-a placut, noi ne-am retras pe hol unde am scris contractul de inchiriere pe scari, mi-am luat cei 400 de lei si am plecat zambitoare.
The end.
3 comentarii:
Lumea e mica intradevar,dar si tu esti a naibii :))
sti,trebuie sa-ti multumesc ca indirect m-ai ajutat:tot citind eu la tine istorioare cu agentiile imobiliare mi-ai creat inspiratia sa ma pun sa fac un proiect legat de "Publicitatea imobiliara"(cadastu,carte funciara,intambulare..prostii dastea :p )
..Daca lucrarea mea ajunge sa fie publicata unde tintesc eu,promit sa fac cinste :)
Bucura-te macar ca ai un job cu activitate tumultoasa ... adrenaline rules :)). Si intotdeauna o scoatem cumva la capat.
Live free!
Bai, mor aici, asa de dimineata. Stii, ieri scriam si ma gandeam de ce scriu eu balarii, asa povestioare cu fapte si atat, fara nimic altceva, doar intamplari dupa intamplari. Si nu eram multumita deloc...ca nu ajuta la nimic, aici gandindu-ma strict la mine, ca eu incepusem blogul asta cu alt gand, sa ma invat,obisnuiesc sa scriu, apoi sa ma dezvolt, sa scriu cu sens, sa scriu cum trebuie, sa ajung la articole pe baza unor fapte, nu doar sa insir fapte.
Auzi la el, proiect inspirat de la povestioare. Mi-ai inveselit ziua. Spor!
Trimiteți un comentariu