Am gasit Carlsberg Elephant in B. Nu mi-a venit sa cred. Citeam pdf-ul cu meniul si vad scris si zic "nu". Da' e pe bune. Asa ca am organizat om-ul de marketing acolo. Ca sa beau Carlsberg Elephant. Asta e berea de DK. Si imi era dor de asa ceva. La Absintherie Sixtina. "Liberte, Egalite, Absinthe". P-asta ultimu' nu l-am incercat inca, dar am zis ca sigur revenim ptr asa ceva. Azi trebuia sa fim cat de cat trezi...desi poate ideile cele mai bune vin la alcool. Locul e dragut. Atat. Din ce citisem pe recenzia de pe metropotam ma asteptam la un impact mai mare...dar doar dragut, de revenit. Cred ca de la fumul dens de tigara. Cat a fost liber era ff tare. Plus un tapet f jmecher...imi dadea stari de visare fara sa fi consumat. Tripant :)
M-a scos din starea ce-a dominat ziua de azi. N-am avut pic de vlaga. A inceput de azi noapte, cand dupa ce am vorbit cu o prietena de morti si de chestii de genu', am avut un gand ca azi o sa mor. Am facut un test pe facebook, d=ala la misto, dar citind rezultatul mi-a trecut gandul asta prin minte. Si de dimineata cand plecam de acasa si ma indreptam pe stradute spre interviu ma gandeam cum ar fi sa fie ziua cand mor...si aveam senzatia ca asta e. Foarte ciudat sentiment. Ca eram mai mult amortita. Si atat.
Ziceam de interviu. Am fost la Pioneer. Cred ca a fost cea mai tare excursie. Reality check. La final, dupa interviu m-am trezit undeva la mama dracu, pe soseaua Bucuresti-Urziceni, mai exact la km 19,2, in fata sediului, facand cu mama maxi-taxi-urilor si fiind claxonata de tiristi. Cine a mai plans la 11 dimineata la soseaua Bucuresti - Urziceni, km 19,2, cu soarele sus pe cer, sub un cer albastru minunat si norisori pufosi alb-gri, pe frig si dupa ce ai fost respins la un interviu, dar in cel mai tare mod posibil, ca aia chiar te-ar fi angajat, chiar te-au placut, dar nu au post pe ce stii tu, si pe ce au nu stii tu. Pfff...minunat. Iar la dus a fost si mai minunat. Ca de fapt, dusul a fost cel care ti-a dat starea aia de plans de la final. Ca pleci la 9 de acasa, ca sa ajungi la 10.30, sa ai timp in caz ca nu merge ceva. Si ajungi sa umlbi brambura de la Obor pana la Dna Ghica apoi pana la o alta intersectie din zona aia, din intrebat soferi de maxi-taxi, tanti de la buticuri de bilete si babute/doamne/oameni pe strada si de prin statii daca stiu ce maxi-taxi ajunge la Pioneer, apoi gasit numarul si asteptat sa vina. Si pentru ca deja era 10.15 si 532 ma-sii nu mai venea, iei un taxi. "Va duc, dar face 30 lei". "sa faca, asta e". Si a facut. Dar am ajuns la 10.35. Minunat. Drumul de intors m-a costat 3 lei. Ca in timp ce vorbeam cu mama si plangeam vad cum apare ca din ceruri 532-ul, ruland agale pe sosea. Eu si soferul. "Ce aveti domnisoara, sunteti suparata" (Toata plansa, inghetata de frig). L-am mintit ca am o sensibilitate si de la vant si frig plang, imi curg lacrimi.
Cerul de la Pioneer e minunat de frumos. Campul vazut din camera de asteptare de la Pioneer e asa de frumos. Acolo era si soare. Ajunsa in Bucuresti inapoi am observat norii gri care ascundeau albastrul cerului. Totul mohorat. Dar colorat in jurul meu. E o adevarata aventura sa mergi cu maxi-taxi-ul prin zona aia. Trebuie trecut la lista de lucruri de facut in B.
2 comentarii:
se accepta :P
Nu stiu de ce,din toata capitala, parca nu-mi place aceel cartier Colentina..din maxi-taxi,descris de tine pare mai interesant..
e aventura. Tot Bucurestiul, de fapt este asa. Totul pare cu totul altfel, transformat cand il vezi din alta perspectiva decat cea cu care esti obisnuit. Mi s-a intamplat recent sa trec pe o strada pe care merg de cand ma stiu, insa mergeam pe o singura parte. Ei, intr-o zi, acum vreo luna am mers pe cealalta parte a strazii. Si am vazut cu totul altceva, si este...greu de descris...iti deschide ochii. Si vrei mai mult. Data viitoare sigur vei fi mai atent la ce e in jurul tau. O patesc destul de des lately..
Trimiteți un comentariu