miercuri, 3 martie 2010

nimic

Eram azi la City Grill si mancam clatite. Vorbeam cu M si deodata ma opresc. Se uita la mine si zice "Armada, nu?". Evident...eu inca incercam sa ma prind de unde stiu ce auzeam. De la difuzoare era Delilah a lui Tom Jones. Cine stie de cate ori n-am mai ascultat-o si nu mi-am dat seama. Ce-mi mai place cand dau de cate-un sample...pentru ca de multe ori dau de piese geniale.

Acum sunt..habar n-am cum sunt. Iar nu simt mai nimic, desi am primit o lovitura urata in seara asta pentru viitorul meu, asa cum il vedeam eu. Poate e timpul sa vin cu picioarele pe pamant, sau sa pun piciorul in prag, sau...sa zic ce vreau si aia sa fac indiferent de ce se intampla apoi. Poate. Habar nu am.

Acum ascult muzica. Piese ce ma ung pe suflet. Funk, soul, vechi, samplate prin hip-hop, romanesti, piese la care nu ma pot hotari daca imi place mai mult originalul sau ce-a iesit dupa ciopartire.









plus asta care e taiata pe youtube si la care bucata de vreo 2 minute jumate de dinainte sa inceapa piesa efectiv e geniala "Give some of that good ol' love, let me make you feel...fine [...]" >>>


Si Prefertata preferatelor >>

3 comentarii:

Daniela spunea...

Nu am cum sa ascult melodiile acum, o sa o fac diseara. Ce nu ne omoara ne face mai puternici cica, nu stiu cat este de adevarat, de multe ori lasa sechele... Pune in balanta si ia decizia cea mai apropiata de sufletul tau si de ceea ce ti-ai dorit pentru tine in viitor. E complicat, stiu, si sfaturile de multe ori sunt gratuite. Succes:).

/c. spunea...

Ca pasarea Phoenix...faza e ca dupa fiecare cazatura esti mai experimentat si stii mai multe, dar ceva din tine se pierde, intervin dezamagirile, pe-o parte castigi, pe alta pierzi...e echilibru mereu.
Urat si trist e ca degeaba vreau si visez eu, ca deja s-a hotarat...poate e tot spre binele meu, dar s-a hotarat, are sens tot ce mi se zice, dar nu e ce vreau eu. Dar asta e, accept totul.
Si sunt bune si sfaturile..oricum ar fi ele, de oriunde ar veni, fie ca le asculti sau nu, dar undeva te alina faptul ca stii ca e acolo macar o persoana care iti acorda macar o secunda sa se gandeasca mai mult sau mai putin la situatia ta. Sunt chestiile marunte care te tin in viata cateodata, nu stiu cat ma intelegi...

Daniela spunea...

Te inteleg perfect:). De multe ori am gasit puterea de a o lua de la capat doar din cauza unui zambet de aprobare, care pentru altcineva nu insemna nimic, dar pentru mine a fost ca o mana care m-a ajutat sa ma ridic. Te pup.