Sunt in tren spre Timisoara. Work stuff, dar asta de luni, asa ca m-am hotarat sa ec de azi sa imi vizitez un prieten. Ultimele dati cand am fost pe acolo abia am avut timp sa ne vedem. Si sunt intr-o perioada cand am nevoie sa ma rup de Bucuresti si realitatea lui, iar Timisoara ma linistete si ma ajuta sa uit de ce imi viscoleste prin suflet. In 2010 cand eram coplesita de noul serviciu, o fuga la Timi m-a linistit.
Am ajuns in gara la limita. M-am urcat in tren, am ajuns la loc si-a plecat. Deja stiu mersurile, nu ma mai stresez. Cand am urcat m-a izbit cat de multi oameni sunt, linia asta este utilizata. Si mai e si un personal, deci personajele sunt variate. Mergeam pe culoar, aveam loc undeva pe la mijloc si priveam la fetele celor ce stateau jos si ma gandeam care imi vor fi vecinii de drum. Am ajuns la locul 76. O tanti uscativa, femeie de la tara, cu basma in cap, dar cu unghiile facute totusim un rosu maroniu, un nene cu sapca de mos, un polar albastru purtat si scamosat pe care scrie "POLAR". Ei doi merg impreuna, la Petrosani din ce am inteles din discutia cu nasul. Stau in fata mea si acum dorm. Tanti are un pulover gri, o vesta si pantaloni de fas, de schi. E o tanti de la tara, dar care are ceva influente moderne...Cand a venit un nene de vinde prostioare prin tren, brichete, ace, brelocuri, ea a fost foarte interesata de o bricheta dubla. O aprindea, zambea si i-a
araratat-o si lui. Nu au cumparat-o, evident.
Tanti de langa mine, e mai greu de observat. A dormit si ea pana acum. Mananca un sandvis si improspateaza aerul din vagon cu miros de sunca de aia mai puturoasa. Dar se fereste cand mananca, este bagata in coltul dintre geam si scaun, de parca ar conta asta ptr miros.
De partea cealalta a culoaruluu, unde e umbra si bine sunt 4 personaje bune de mentionat. Este un domn la vreo 70 de ani as zice eu. El s-a oferit sa imi puna trolerul sus. Se vede pe el ca este un om cu bun simt. Oameni de la care sigur ai ce afla daca intri in discutie, oameni cu povesti de viata si sfaturi de ascultat. Nu vorbeste cu cei din separeul lui, dar are o demnitate si seninatate in felul cum priveste. Este intr-un costu, gri cu dungi verticale si ceva pepit prin materiale, un costum vechi, la fel ca si ghetele din picioare. Langa el sta un alt nene, tot pe la 60-70 ani, dar mai dolofan. Transpira abundent si are un spasm la gura. La el mi-a atras atentia ca are o vesta de fas bleumarin si un fular in genul cum poarta Florin Piersic. Nu au nicio legatura, dar fularul ala ii da o falsa distinctie.
Mai este o tanti in fata domnului in costum. Este genul de femeie grasa, tunsa scurt, cu pantaloni negri, un pulover in 3 nuante de albastru, in dungi, luat din piata din ceva material pufos. Este o tanti ce o intalnesti des prin locuri publice in RO. Poate fie fie scorpia de la ghiseu, fie tanti draguta care te servestea buticul de la colt. Cea din cazul de fata cred ca este din genul bun. Cand am plecat imi facea cu mana fetei ei de pe peron si ii spunea cu drag si mult suflet "te iubesc". N vorbeste cu cei de langa ea, asculta ceva la casti, dar a aavut 2-3 interventii cu fiecare din ei.
Mai este un tip, pe la vreo 45 ani. Imi aminteste de fratele meu...poate din cauza fizicului...are ochelari, par scurt. Nu il vad foarte bine, iar acum doarme. Mai devreme citea Formula As si eu am crezut ca acolo sta o femeie...nu il observasem pe el deloc.
Ei sunt o parte din cei cu care imi voi petrece in liniste cateva ore. Oameni pe care ii vad ptr prima data, pe care probabil nu ii mai voi vedea, care ne observam timp de cateva secunde, minute si care facem parte din viata celuilalt pret de cateva ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu