Se pare ca daca iti doresti ceva mult, mult, mult, se va intampla. Cam de o luna, de cand am realizat si acceptat ca m-a parasit n-a fost zi sa nu ma gandesc la diverse feluri in care ma intalnesccu el. Zi de zi pana cand s-a intamplat. Prima data, era 8 si ceva seara si nici nu mai stiu de ce am ales sa merg la metrou in loc sa iau ratb-ul. pur si simplu. am zis ca nu mai astept. cand mergeam pe culoarul de la unirii,vad ca urma sa vina metroul de anghel saligny, si automat ma gandesc: "poate il vad". Bine inteles, de fiecare data cand faceam scenariile astea in capul meu nu credeam cu adevarat ca se poate intampla. Nu stiu, dar nu sunt mare impatimita in a crede ca se poate intampla ceva doar daca e sa crezi in asta. Sa cred ca mintea noastra poate sa faca ina sa fel incat sa se intample acel ceva. si totusi...
Eram eu pe peron, asteptand metroul, voiam sa ma duc un pic mai in spate, cand vad un nas. Nasul lui, inconfundabil. Vorbea la telefon, el, nu nasul. Si dau sa ma ascund dupa un zid. Nu avea cum sa ma vada, dar asta mi-a fost impulsul. Inima deja alegra, eu eram in retragere. Ba mai aruncam o privire, ba gandeam ca poate ma vede si vine la mine, ba mai ma feream sa nu ma vada. M-a urcat in acelasi vagon de metrou cu el, dar in capete diferite si il spionam de la departare, in acelasi timp ascunzandu-ma dupa oameni si cu capul in fular, sa nu ma vada. /nu as fi rezistat sa ii stau fata in fata.
Asta a fost atunci, cam acum 2-3 saptamani.
Astazi, desi nu aveam ce cauta pe acolo, am trecut pe la frate sa ii duc niste cadouri. Aveam cu totul alte planuri ptr seara asta, sala, sau sa ies cu un amic, dar am ajuns la frate. La plecare, la metrou, acelasi gand cand vad metroul de Anghel Saligny ca urma sa vina. Aleg sa cobor, nu sa astept sus...si cand vad ca vine dinspre dristor metroul in sens opus fata de cum mergeam eu, ma uit inauntru, dintr-un instinct pe care mi l-am format. Il cautam pe el, desi ma gandeam ca nu are ce sa caute la ora 10 pe acolo. La ultima usa, il vad ii vad caciula in dungi. el era. Ma miscam du-te vino asteptand sa imi vina sa mie metroul, asa ca reactia mea a fost mascata de miscare -am continuat-o. Apoi m-am intors cu spatele. Am inceput sa rad in moemntul cand am urcat in vagonul meu de metrou. Care sa fie sansele? Si totusi, am gandit-o si-am dorit-o in fiecare zi de cand mi-a dat vestea. Azi a fost mai bine,. Am zambit larg tot drumul spre casa. /sunt pe drumul cel bun. ma dezintoxic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu