L

N-am mai intrat de o saptamana pe aici. uitasem ca e totul asa colorat. imi place. se potriveste cu starea mea de spirit. dar uitasem. m-am uitat de feed-ul de bloguri sa vad de cand n-am mai intrat pe aici, macar sa citesc ce scriu altii daca eu n-am inspiratie si chef. mult. bine, am si o scuza buna. am ramas fara laptop. fix acum o saptamana. am bagat in priza, a mirosit a fum si gata. low battery. slaveaza ce poti mai repede pe stick si gata. uite asa am ajuns eu ca duminica seara sa ma duc pana in auchan ca sa caut incarcator si foi cartonate. n-am gasit nici una nici alta, doar niste toale misto pe care n-am rezistat sa nu mi le cumpat. ca acum am cu ce. ca muncesc de rup ptr niste banuti ca sa imi cumpar si toale si alte prostii. dar e bine.
cam asta ar fi motivul ptr care nu mai scriu pe aici. am tot vrut. mereu merg pe strada, cu muzica si la fiecare piesa, fiecare sunet imi vin alte ganduri, alte povesti in minte. si scriu. mereu si mult. si niciodata nu ajung si la calculatoru cu ele intregi. le pierd in marea de ganduri.
dar acum e altceva. am inceput sa ma linistsc. am inceput sa accept. am ajuns sa imi placa si sa vreau sa zic tuturor. in plus, am inceput sa invat. si parte din procesul de invatare e sa scrii apoi totul pe hartie. sa rememorezi ce ti s-a zis, ce ai facut,. bine sau rau si sa scrii care sa ramana scris. apoi peste ceva timp sa recitesti. ca sa nu uiti niciodata de unde ai plecat. "sa nu uiti niciodata prima zi". bun sfat. e de la un OM. si atat. e de la cineva de la care o sa invat multe.
Lucrez deja de 2 luni. deja am facut mai mult decat m-as fi asteptat,. am trecut prin o gramada, m-am lovit de multe probleme. am trecut peste ele, am plans, m-am bucurat, m-am infuriat, am urlat, am vrut sa ma ascund, am fost in vazul tuturor, am depasit totul si am iesit zambind. am cunoscut oameni. asa cum as vrea sa fie oamenii, si m-am bucurat ca mai exista astfel de persoane. sunt multumita. imi e bine/. ma simt bine.
am intrat intr-o lume de care nu stiam nimic si cu care ziceam ca n-o sa am treaba vrodata. aveam niste idei preconcepute. bine, parte sunt realitate. parte, un procent mai mic, sunt oamenii pe care i-am cunoscut. oamenii de care am eu grija sa le fie bine. si de ei imi place. datorita lor sunt acum aici. si invat cum sa tin o foarfeca in mana.
deci sa zic despre ce e vorba. [later edit] nu mai zic nimic specific legat de ce fac...ma cenzurez pe o parte ca sa pot sa fiu libera in exprimarea gandurilor. am nevoie sa imi vars frustarile si nemultumiril in acelasi fel cum imi impartsesc bucuriile. si nu vreau sa existe legatura directa cu compania pentru care lucrez. fara nume, doar fapte. asemanarea cu persoanare reale este pur intamplatoare [ end of later edit]. A venit totul pe neasteptat. nu ma gandam ca am vreo sansa, am mers asa, ca sa nu refuz la interviu. a venit in ziua cand eeram asa de fericita sa tocmai trimisesem cv-ul si o scrisoare de intentie super la job-ul visurilor mele, ceva de marketing si pe agricultura, pe cresterea porcilor. dreamjob. nu m-au sunat nici pana astazi. in schimb m-a vrut wella. si uite asa a inceput. in forta, direct in paine, direct la show, si de atunci on & on. dar ma descurc si invat. si ei, echipa mea, sunt parte "d vina" ca imi place. acum mi s-a pus pata sa invat ce fac ei. sa vad cum e faci ce fac ei. ieri am fost in prima zi. 5 ore nu am facut altcva decat sa tin foarfeca in mana si sa ma joc cu ea. in dreapta foarfeca, in stanga pieptanul. observandu-i pe ei cum lucreaza.
tare greu la inceput. nu as fi zis. de fapt, incep sa nu mai zic nimic despre nimic. e nasol sa faci presupuneri. trebuie sa iei totul fix cum e si cum vine.
nu mai stiuc e sa zic. ah, de calatorii. in astea 2 luni am fost de 3 ori cu avionul prin tara si prin ceva orase, cat nu calatorisem toata viata.si e doar inceputul. constanta - baia mare - iasi - cluj. clujul a fost cireasa. mi-am dorit eu mult. voiam de mult sa ajung. am prins ocazia si s-a facut. si iarasi mi-a placut.

as mai fi vrut sa zic de o chestie, ca e fresh, de aseara, dar nu are treaba cu ce am scris pana acum. mergea in post separat, dar nu am chef, s-asa ma chinui de pe tastatura asta de la calculator. am fost la ziua lui d aseara. unde a fost genial. eram la terasa, fix pe ploaia cea mai mare, cu umbrela care nu prea acoperea totu, cu picaturi care treceau prin umbrela, cu apa pe amsa si noi band vodka cu suc de mere, enjoying the nature. pana cand a inceput sa cante un manelist, habar n-am care si acum mor de curozitate ca n-am aflat care ra. alaturi era un cort, in cort o nunta si la nunta invitata manelistul de mai sus. pana la plecare ne-am bucurat de ritmurile muzicii asteia minunate. cand nu te auzi cu vecinul de langa. multumim domnilor nuntasi si domnului manelist.