nu pot sa dorm.

si as asculta piesa asta incontinuu.



si nu aveam de gand sa scriu, dar cand incep nu ma pot opri. cam cum e si cand vorbesc. tac, tac, tac de uiti ca exist si cand incep devin moara stricata. totusi pentru cei care sunt obisnuiti cu prezenta mea, sa vorbesc incontinuu e motiv de amuzament. asta pana cand le trece si asta si cred ca ar fi in stare sa ma execute in public. si imi dau seama ca sunt enervanta si zic ca tac, dar apoi mai imi iau 10 minute sa zic ca tac. dar tac, acum, acum, stiu ca aberez, dar totusi mai lasa-ma sa zic 5 minute ce imi trece prin cap...

de obicei asta se intampla cand deja ma simt confortabil cu oamenii cu care interactionez si ma simt in siguranta sa ma arat asa in fata lor. plus ca mi se pare frumos sa ii faci pe cei din jurul tau sa se amuze, chiar daca e cu riscul de a te pune in situatii usor penibile. nu ma deranjeaza asa mult, cand nu sunt niste straini. ma gandeam acum numai ca cativa de la work cu care ma simt tare bine. la fetele din birou, dar numai in anumite formule, nu cand suntem toate 6 in sufrageria noastra. mi-a devenit tare drag locul meu de munca, cu toate frustarile care apar frecvent.

ascult piesa asta despre iubiri si vorbesc de serviciu...o fi si asta o iubire de a mea si nu am realizat inca...