O seara la Opera

Ieri am avut o zi proasta, oribila chiar. Am fost si eu vinovata de asta, pentru ca atunci cand ceva nu imi merge bine il amplific si iese urat. Nu am dormit toata noaptea inainte, parte din cauza insomniilor de primavara pe care le am, parte pentru ca nu ma simtea fizic bine, parte ca fusesem intoarsa lun la sedinta cu ai mei stilisti.

Marti dimineata am avut un singur lucru bun - pe trotuar la /unirii era liber, i-au demolat pe tigani, era curat, lumea mergea in voie, erau multi saci de gunoi stransi - minunat.
Apoi totul a mers din rau in rau, am tipat, am injurat, am plans de fata cu toata lumea, m-am descarcat, am rezlvat treburi, dar starea era sumbra si neagra.

A venit seara. Aveam concertul Vita de Vie acustic la Opera Nationala. Vazusem acum vreo 2 saptamani afisul, am gandit ce frumos ar fi, dar n-am cu cine si am uitat, cam cum fac cu multe concerte la care as vrea sa ajung. Miercurea trecutapic la birou dupa 3 zile lucratoare de plimbari prin tara si o aud pe o colega ca tocmai a facut rost de 2 bilete la conceertul VDV, dar printr-un colaborator de-al nostru care are cunostinte la Eventim - evenimentul era sold out. Ii era ciudat sa mai ceara inca unul. Asa ca am zis ca apelez la un coleg de-al meu frizer care tunde pe cine trebuie. Si asa am ajuns la concert marti seara, suparata, obosita, suferinda. Am stat la loja, cu copii formatiei, cu sotii venind si intreband de copii, cu bunicile avand grija de ei. Si cu o tipa de la presa suparata ca nu s-a facut pr-ul bine, ca lumea din presa e cam varza, ca doar e "vita de vie sie rock". I-am zambit si-am lasat-o, ca nu socializez eu prea mult si eu venisem la concert.

A-nceput pe la 8 jumate, mai firav, ma asteptam la acustic sa fie total diferit totul, dar erau piese zgomotoase, sunau oarecum cum le stiam si le asteptam ptr o varianta acustica. Pana au ajuns la alea de le-au schimbat. Si am uitat ca sunt la Opera. Am avut un moment cand m-am trezit si am zis, ba tu esti la Opera si e concert Vita de vie si pe scena e Despot. Nu mi-am lasat gandurile sa plece, nu, erau cu mine, dar am intrat in muzica, in versuri, in sunete ,in miscarile lor, in atmosfera. A fost un moment cand au cantat "sunetul mai tare" in varianta "fetelee de la capalna" si a inebunit sala, ca cica nu le-a iesit, dar ne-o arata totusi A fost momentul cand s-a cantat o piesa, nu mai stiu care si parca toti voiam sa aplaudam inca de la jumatate atat de bine suna si a fost momentu cand la "visare" n-a indraznit nimeni sa strice vraja pana nu a incetat si cel mai mic sunet in sala. si se facu liniste. si apoi incepura aplauzele.

Sunt toate pe clipul de mai jos


Si a mai fost Alexandrina si "varza". eu m-am indragostit. de ea, de despot, de amandoi si de piesa.


Si la final, basul si cu toba mare, din concertul de anul trecut din deschiderea phoenix, tot la opera. Am aflat ca mai au un concert vinerea asta, in Jukebox, tot acustic, tare pofta mi=au facut.