Bellu pe timp de noapte si MNAC dupa 12 noaptea. Astea au fost coordonatele mele pentru noaptea muzeelor. Am zis ca nu e cazul sa stau in casa si am purces la a da mesaje cu cine vine cu mine. Mi-am gasit grupul si-am plecat. Destinatia Cimitirul Bellu. Habar nu aveam ca e deschis, dar m-as fascinat gandul din prima. Am ajuns, la 9 fix. Nu stiu cum mi-a iesit. Singura. Grupul se lasa asteptat. ASa ca m-am dus singura. Ceva lume pe la intrare, dar parea decent. Cum intrai deja alta atmosfera.Frumos organizat. O noapte in gradina de suflete a baronului Bellu. Multe luminari. Pe toate aleile, marcandu-le. Muzica live langa capela. O tanti canta ceva din voce. Indepartandu-te de ea, printe cruci era usor sinistru, pana te obisnuiai. Dupa o verificare atenta a hartii si figurilor am pornit spre Emil Pragher, fig 63, arhitect vinovat de multe din cladirile din Bucuresti. Nu l-am gasit, o data ptr ca am interpretat prost harta, appoi ptr ca am dat de un grup organizat si de o dra ghid dementiala. Blonda, repezita, amuzanta, te tinea in priza. nu stia era multe informatii, ba chiat te trimitea pe "net" cand nu era sigura de ceva sau voiai mai multe info, dar tare simpatica. Am vizitat prima cripta din viata mea, pe cea a Cantacuzinilor. de 2 ori chiar, dupa ce a venit si grupul meu i-am dus pe acolo. /deja se facuse coada la cripta. Inauntru era fum de puteai sa ramai pe acolo, dar mirosea a lamaie :)
ce am mai vazut...pai destul de multi, daca ma apouc sa ii numar, uit pe cativa, asa ca ramane sa ma mai duc pe lumina sa ii vad. Frumos la Bellu.
Apoi spre MNAC, 6 intr-o masina. Asta a fost dorinta mea, sa vad Bucurestiul de sus, noaptea de la Casa Poporului. Pe la 12 fara ceva era ditamai coada. am 45 de minute ca sa intri. Balonase de sapun cat sa nu te plicitsesti ca astepti. Muzeul de arta contemporana...ca toate muzeele, nu trebuie sa te chinui mult sa intelegi nebunia altora. am sarit peste 1 etaj din cele 4..ne-am dus direct la terasa ptr bere. Aer, luminitele orasului, alcool, lume. Filme si perne pe jos si un el care ma tinea in brate. A fost frumos si aici.
Un comentariu:
Eu am renuntat la noaptea muzeelor. Gandul de a vizita Bellu pe timp de noapte imi provoaca un zambet, dat din ce spui tu aici, ar putea fi totusi o experienta inedita.
Trimiteți un comentariu