"Cat e, maica, Coca-Cola la voi?" intreba azi o babuta pe Dorobanti la un Fornetii. Si ce babuta, ca de aia postez aici - era mamaie de la tara, cu galosi pana la glezna, mai de primavara asa, gri cenusii, cu haine murdare vechi si rupte, cu bocceluta in spate, babuta intrata la apa, de juma de metru inaltime, vai de capul ei. Dar voia Coca-Cola, de la Fornetti.Probabil avea acasa si Digi Tv si poate ca si vreun mobil, dar probabil d-ala caramida. Foarte tare.
Acum, mai devreme am mancat ceva si am vazut prin bucatarie furculita din Bulgaria. Nu stiu daca am mai scris pe aici, poate ca am scris, dar in posturile alea de le-am ascuns de toti, dar am furat o furculita din Bulgaria din clubul unde am fost singura data cat am stat in Vurshets. O furculita simpla, fara model pe ea, cu forme rotujite, greuta, deci solida, usor de tinut in mana si cu capul micut. Furculita frumoasa si pe placul meu, de aia am si luat-o. Bine, si pentru ca atunci cand am vrut sa o pun la loc, D. mi-a zis s-o iau. Si-am luat-o. Am pus-o in buzunar si asa am facut prostii sub clar de luna - statea bine acolo. Acum de fiecare data cand o vad ma gandesc la polonezul blond, inalt, slab si cracanat de care nu mi-a palcut in mod deosebit, dar care m-a facut sa ma simt extrem de bine. Sigur nu o sa il uit asa. Furculita si polonezul.
Acum ma duc sa scriu de intai de mai. In Copenhaga. Ce zi a mai fost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu