about letting go

I suppose in the end, the whole of life becomes an act of letting go, but what always hurts the most is not taking a moment to say goodbye.

-Pi, Life of Pi

let me make you feel fine

Cand am dat peste instrumentalul asta a fost minunat. am downloadat fix bucata asta si-am ascultat. am pus piesa pe un cd si am plecat la drum. si-a trecut destul timp. timp in care sunetele astea imi bucurau timpanul. si tot ascultam. pana cand la un moment dat am gasit si piesa de care apartinea instrumentalul. numai ca pana atunci nici nu mi-a trecut prin minte ca minunatia de mai sus ar putea fi doar un isntrumentalul. imi spunea atat de multe. ce nevoie mai era de ceva in plus? apoi am inceput sa ma simt fraiera ca nici macar nu am avut gandul ca ar putea fi mai mult. dar asta e frumusetea. sa faci ceva atat de bun incat sa nu iti mai trebuiasca ceva in plus.

Soarele la apus

Il las public. Asa-mi veni astazi, acum. La urma urmei nu scriu nimic secret, doar ceva ganduri. Si nu citeste mai nimeni. Si sunt o panicata. Am realizat ca era vorba de ceruri si n-am mai zis de ele nimic. Au fost doar ganduri, multe ganduri. Asa ca voi incerca sa las cerurile sa vorbeasca. 31 decembrie 2012

Acum ma intreb, cu ce e diferit 31 decembrie de 1 ianuarie? Acelasi cer de seara de iarna. Simti frigul si gerul prin poza, vezi culorile si tot visezi. Sau ai putea sa visezi. Eu m-am lasat sa ma intristez, sa ma ascund, sa imi fie frica. De parca am crescut si nu mai am curaj sa fac nimic. Nici sa dau un telefon unui prieten vechi, nici sa ies din casa sa ma bucur de o zi frumoasa. Doar sa stau sa ma ascund si sa astept. Candva, cerurile ma faceau sa visez, sa sper, sa imi doresc. Si mi doresc sa visez iar. Imi place sa visez cu ochii deschisi, dardaind pe geam in timp ce fac poze peste poze la un soare la apus ce se schimba din secunda in secunda. 1 ianuarie 2013