a sunday walk in london

beau o leffe neagra si ma gandesc despre ce sa scriu. londra si plimbarea mea, londra si nelinistile si supararile mele din ziua cu plimbarea sau restul problemelor de care nu pot sa scap.
cred ca voi scrie totusi despre londra. las problemele la urma. s-asa imi mananca 80% din timp si ma seaca de energie. macar pe blog sa fiu optimista si sa ma gandesc la lucruri frumoase. asa, ca am hotarat londra si happy things, mai e o varianta. londra si plimbarea sau londra si targul. ambele povesti merita postul lor, ambele pot fi lungi.

hai ca zic de plimbare. o plimbare pe care o asteptam. speram ca o sa fim mai multi si o sa explorez orasul zambind. am fost singura si am stat sa plang toata ziua. diferite cauze. nu mai conteaza. ma uitam azi pe poze. si am simtit nevoia sa scriu tot. aveam plan facut de seara. stateam in bayswater..undeva in partea de vest a orasului, dar destul de aproape de centru, in zona 1, la vreo 15 minute de mers pe jos de oxford street, acest magheru al lor. in sud era hyde park. am gasit eu harta de aia cu obiectivele principale de viziat si=am hotarat. o iau prin parc, vad ce e pe aoclo si cum o ard oamenii (aveam experienta super a frederiksberg park din copenhaga care e demential), apoi vad ceva cladiri, o iau pe o strada, ajung la harrods..si tot asa...din obiectiv in obiectiv pana la tower bridge in est.
se face dimineata, primesc o viizta, imi fute ziua. ajung sa plec uc grupu' ca deh, sa nu mai apara vorbe. merg cu ei la nustiu ce biserica unde se tin nu stiu ce slujbe, cu muzica, cu spectacol, cu freddie mercury, cacat. mergem. ajungem. acolo aia erau d-astia de cantau pe scena de teatru piese despr cat de bun e iisus cu chiatri si formatie rock. si cu mainile ridicate in aer spre domnul. iei. aia in sala mai rau. ochii inchisi, mainile in aer tremurande. dumnezeu ne iubeste.sa mori tu. eu deja incepusem sa ma sufoc. nu mai puteam. numaram minutele cat sa fie acceptabil sa plec. dupa vreo 4 piese am cedat. PA! la 12 trebuia sa ma vad cu cineva la buckingham. era vreo 11 fara 10. nu reuseam sa imi dau seama exact sa ma orientez. desi chiar nu am avut probleme de orientare, ca in cphm de exemplu. hotarasc ca metroul e cel mai bun, si in plus voiam sa merg si singura, cu muzica in casti. am pornit. destinatia buckingham. ajung la charing cross subway station. vad soarele. si o iau la pas. eram la trafalgar square. nimic special. o coloana intr-o piateta. un muzeu de arta, cred. soare si oameni. pana sa ajung la asta Arată-le pe toateam dat de ceva frumos. o cafenea si ei, de mai jos. a se observa freza tipului. ge-ni-al.

apoi am luat-o pe stardute sa ajung la trafalgar. lumina era ata de frumaosa. calda, si totusi puternica, se facea pranzul. am dat de doi ce lcurau la un retaurant. erau imbracati in uniforme negre cu alb. iesisera la fumat. fumul dens se avea forme prin razele de soare. i-am pozat pe ascuns...nu am v rut sa le intru in  placerea de a fuma linisitit in pauza. apoi am trecut pe langa o librarie unde lumea citea de zor si cauta urmatoarea carte de cumparat. am mers pe strazi ghidandu-ma dupa simtul meu si dupa turle.  apoi am luat-o spre palat. am dat intr-un mare parc si de acolo nu mai stiam unde sunt. peste cladiri vedeam london eye si ala a fost punctul meu de ghidaj. in parc era defilare de epoca. erau cu tunuri, arcasisi, oameni si cai, soldati si femei cu copii in roabe. o luasem spre palat, dar m-=am intors si m=am dus dupa ei. intr-o piateta in fata unei alte cladiri, se vobea ceva...era despre cromwell si ceva cu spanzurat. n-am avut chef, am vfacut cateva poze cu istoria si imbinarea de stiluri nou vechi si-am plecat spre palat, dupa o noua consultare a hartii si prin parc, pe langa lac. acolo. am gasit ratze pofticioase si romani. le-am zambit, ambelor categorii. ratele ma faceau sa rad si romanii, ca erau de0ai mei. se uitau cam ciudat la mine...deh..nu intelegeau ei de ce rad asa larg.
ajung la palat. lume. paza. si copii catarati pe statui. ma asez pe trepte, la soare si aspte sa vina persoana. n=a  ai venit. sun. ah, pai am fost am facut poze si-am plecat. minunat. ma fut. e de cacat totul. de parca nu aveam o zi super deja..mai trebuiau faze de cacat. deci pornesc la plimbare, tot singura. next era westminster. acum ma uitam pe harta ca am fost pe aproape de 10 downey street. faza e ca atunci cand ma plimbam prin zona am dat de niste case ce samanau cu ce vazusem pe la teve..si m=am gandit. dar pe harta mea nu era trecut asa ceva. am zis ca daca e sa dau de loc, dau.
am ajuns pe la catedrala, pe la parlament. canta pe la biserica. era foarte multe zgomot. nu m-a impresionat. plus ca era totul inchis ca era duminca si oamenii aveau nevoie de timp de rugaciune. nema turisti duminca. am gasit undeva in spatele unei biserici o cladire ce se puteam vizita. draguta.
apoi pe wesminster bridge. inainte la tesco. era pe vizavi. era 1 juamte si imi era o foame de lup. am luat un sendvis, ceva dulce si iar la plimbare. aglomeratie pe pod, poze. vizavi era big ben=ul/ ce-o fi asa mare atractie la atsa nu stiu. niste cladiri, cua rhitectura interesante ce-i drept. eu am gasit altceva pe pod.

EARTH has not anything to show more fair

  Dull would he be of soul who could pass by

  A sight so touching in its majesty:

This City now doth like a garment wear

The beauty of the morning; silent, bare

  Ships, towers, domes, theatres, and temples lie

  Open unto the fields, and to the sky

All bright and glittering in the smokeless air

Never did sun more beautifully steep

  In his first splendour valley, rock, or hill;

Ne'er saw I, never felt, a calm so deep!

  The river glideth at his own sweet will:

Dear God! the very houses seem asleep;

  And all that mighty heart is lying still!

 Upon Westminster Bridge, William Wordsworth. Placuta cu poezia. m=a uns. eram singura, batea usor vantu, turisti cu duiumu in jurul meu facand poze si eu stateam si citeam poezii.
am mers apoi spre london eye. in drum mi-am luat si pranzul. london eye era scump..27 de lire..si stateai si peste juma de ora sa atepti. next. o banca, o mica odihna, ceva dulce. next, un alt pod. acolo l-am gasit pe jim :)) ascultam doc zis jim. jim era pe graffitti-uri. avioane treceau inspaimantor de aproape de sol. zgomot din toate partile. ma opresc si ma uit spre londra. sunt acolo. chiar e real. daca pica un avion acum pe parlament...
eram iar pe pamant. ma mai plimb. imi era frig. gasesc un starbucks. imi iau un ceai negru si plec. o iau prin gradini si cat mai departe de bulevardul mare. pe stradute. gasesc  un cos de gunoi ce zambea. asa avea liniile si era tare dragut. e una din temele pe care le urmaresc cand fac poze. am inceput din vara, in trenul din arad. era o piesa de metal si aducea a o fatza. am pozat-o. si era tare funny. acum am si cos zambitor.
am mers..ceaiul era fierbinte si daca icnercam sa beau ma frigeam...dar imi incalzea mainile. mai am varsat is pe mine. dar ce bine era. mergeam prin londra. ajung in covent garden. nu stiam ce gasesc..dar imi suna in minte a loc de trebuie vizitat. si bine am simtit. the loveliest place in town. am dat intiai de jubilee market. un bazat cu de toate, dar cu bun gust. mi-=a parut rau ca luasem deja cadoase...si nu mai aveam bani. next time aici vin intai. apoi trec alaturi..chiar in covent garden. poposesc intai pe un trotuar..care era la soare. imi beau ceaiul fara zahar cu care incepusem deja sa ma obisnuiesc. soarele era asa de frumos si dulce. ah..oamenii stateau la mese la cafenele altii alturi de mine poe bordura. agitatie, dar nu aasa de multa ca in oras la obiective. era chill zone aici. la 2 pasi de mine era un japonez cred care incepe sa cante la ceva instrument. avea toata instaltia pregtita...vai ce melodii. in fata lui statea sotia lui. statea si il privea necilintita.
observ apoi o fetita si era asiatica. stetea pe 2 metri pe bordura, langa mine.

am continuat in hala care era de fapt covent garden. magazine si hand made. frumos. era si o biserica pe acolo. tare dragut. apoi iar pe strazi. era tare chill in zona asta. mai putini turisti. am dat si de freemasons hall, care era locul unde in vreo 2 ore incepea ceva show foarte misto la care ar fi trebuit sa fim si noi daca nua r fi fost prea scump. am pozat intrarea si mi-am continuat drumul. am ajuns pe stardute super goale. am dat de london economics school. si apoi de cea mai draguta strada.era atat de linsitita. era ceva studenti pe un colt, la un fel de bar..unde probabil isi faceau proiecte.duminca. i-am vazut cu laptop=uri si carti. dragut. mi=a venit copenhaga in minte.
apoi de ce am dat. un ziar romanesc in londra. ziarul imigrantilor romani. aruncat pe o strada. m=am uitat, am trecut, am apozat, apoi m=am intors si0am luat amintire o foaie.

next...pe trepte, strzi in trepte, prin gradini..am ajuns iar la tamisa si la bulevard. next stop era st paul. pe ce coclauri am ajuns la biserica....mergeam eu si vad pe vizazi niste scari. vad cum coboara cineva. zic ca vreau si eu. ma duc, urc..ajung la un fel de pasaj...trecea trenu pe deasupra...ajung apoi pe nistre stradute inguste. ceva cladiri de birouri. dar nimic dubios. acolo dar de un perete.."this wall has artisitic importance.

asta e. asa era toata straduta de vreo 100 metri.

apoi mai merg pe dubiosenii d-astea si dau de catedrala. ce privesliste si ce impunataore.

am intrat. am dat ceva bani..ca fix la partea asta de slujba ma nimerit..am gasit niste bani si=am plecat.
apoi am dat de vidal. sassoon. de el zic in postarea despre targ si de fapt motivul plecarii mele la londra.
mai aveam putine de vazut. london bridge, turnul londrei.si as fi vrut sa ajung si la canary wharf sa vad zgarie norii.
am mers eu spre astea si am dat de monument. asta nu m-a impresionat. iarasai un turn intr-o piata. se vizita insa. pana la 5. 3 lire. era 5 fara 10. zic ca e cazul sa vad orasul de sus. urc. ajung dupa muuulte trepte. eram terminata. sus vant aer si plasa. poze. liniste. s-a dus ziua, ai vazut aproape toata londra. ai fost trista. dar esti acolo. o poza sa se stie ca ai fost acolo. eu si londra.
de acolo de sus mi=am dat seama ca london bridge nu e nimic...e un pod ai atat. podul e tower bridge. deacolo de sus nu gaseam turnul londrei. stiam ca sunt aproape. de acolo de sus vedeam totul si rememoram ce am vazut in cateva ore.
ma dau astia jos ca au inchis turnul. cobor. la final vad ca imi intind o diploma. am urcat 311 trepte si-am primit certificat care sa ateste asta. cool. asta marketing.
spre turn. ajunsa prin zona iar dau e romani. iar le zambesc, iar se uita ciudat la mine.
turnul doar isi dadea afara vizitatorii...il ratasem. oricum probabile ra prea scump ca sa imi permit. ma multumesc cu o plimbare pe pod. apoi o iau spre casa.
londra intr-o zi.

bonus. am plecat spre un magazin, am gresit statia de metrou. am mers iarasi pe oxford street..am ajuns la magazin si se inchisese de juma de ora. ma duc spre casa. merg iar la tesco sa imi iau mancare si de baut.ma gandeam ca am stat 3 zile in londra si nu am vorbit deloc in engleza si nu am cunoscut si eu un localnic. such a pity. cand..in tesco..se baga in seama cu mine un negru. vorbea incet, prea incet.dubios. ii raspund..imi vad de ale mele. tot o tinea sa intrebe una alte..mai arunca ceva in cos. ca e dean..parca. ca sunt frantuzoaica :) ca ce fac acolo..etc.etc. ii dau cu flit. 2-3 vorbe au ajuns sa imi satisfaca pofta de a socializa cu un localnic. deja devenea dubios.
am plecat la hotel. aveam treaba.

londra e

Am fost la Londra zilele astea. Work stuff. Deconectata de tot. Doar Londra, eu, 19 colegi si mult hair fashion.
Londra pute. Nu in sensul ca e naspa, dar pute. E veche si pute a vechi. Pe strazi, in hotel, la metrou. Londra e mare si inghesuita. Stradute multe, dese, inguste, cu trepte. Londra e aglomerata. Eu uram Magheru la ora 6 seara, dar vai cum e Oxford Street. Londra e amestec. Mare ti-e gradina. La fiecare 5 secunde vezi pe cate unu si te miri cum dracu poate sa iasa asa pe strada. Da'i doare fix in pula. N-are nimeni nici un stress. Londra e ordonata si bine gandita. Metroul e sufocant de inghesuit. Tuneluri de 2 metri maxim inaltime. Trenuri la fel. Sa ai peste 1,90 ai pus-o. Metroul n-are lifturi decat foarte rar. Urci trepte, scari rulante de ti se ia. Dar e ordonat. Nu te impinge nimeni, ai partea ta de drum urci pe-o parte, cobori pe alta, stai pe dreapta pe scarile rulante, mergi pe stanga pe aceleasi scari, iesi pe-o parte, intri pe alta. nici daca vrei sa dai nas in nas cu ala ce intra la metrou cand tu iesi, nu ai cum. Londra e grabita. Totul e fastpaced. nu casti gura la vitrine. Mergi, pamantul se misca si tu odata cu el.
Nu stiu daca imi place Londra. Prima impresia a fost asa si asa. E simpatica. Ar merge sa stai cateva luni. Sa o cunosti mai bine. Sa ii gasesti acel ceva ce te poate face sa o iubesti. Pana la final Londra mi-a aratat cateva locuri de liniste. m-a ajutat sa trec peste o zi grea. A reusit sa imi aduca liniste si soare dupa furtuna. Londra e contrast.

negru.

london calling

inc-un fervex si ma culc. e 9 jumate si vreau sa dorm. sunt cam terminata. maine am sedinta si am ceva emotii. am avut o groaza de rezolvat. o parte am facut. o parte asteapta maine dimineata sa le termin. o parte le voi face saptamana viitoare. vineri plec la londra. in jurul meu toti is morti de raceala. am zis ca daca racesc si nu ma pot bucura de londra fac macel. fervex-ul sa traiasca. mereu ma salveaza. is cam la un pas de raceala, desi poate de la oboseala ma dor toate. ascult doc. ma oftic ca de cand mi-am luat albumu' n-am reusit sa ascult cap coada tot. n-am avut cand. pe strada sau in metrou nu merge - e zgomot, aglomeratie, nu te poti bucura. acasa nu am stat decat cat sa dorm. am fost la film ieri. cel mai prost pe care l-am vazut. americanul. vai, credeam ca nu se mai termina. bine, asteptam de fapt sa inceapa. cum sa stai 2 ore la un film si s-astepti sa tot inceapa, sa se intample ceva. CEVA. tot filmu' asta n-a facut nimic. tare boringos. si mi-am mai si pierdut o esarfa tare frumoasa cu ocazia plimbarii la film.
si-asa s-au dus 4 3 zile, 3 zile pe care le simt ca si cand ar fi fost o luna. aglomerate si lungi. astept weekendul.

am uitat sa zic de o chestie. ieri a fost lecturi urbane, iar la metrou. eu am fost o singura data la chestia asta, in mai anul asta. nu am dat nicio carte. nici nu am citit ...ca nu puteam sa ma concentrez. imi e tare greu in locuri publice. dar a fost dragut. si m=am ales cu invitatia la vals. statea acolo parca ma astepta. de cand o asteptam eu pe ea. noua si grena, cartonata si cu mirosul asta specific de carte noua, pe care il iubesc.am luat-o si-am bagat-o in geanta. gandul ca nu mai dau dau nimanui. si totusi, am citit-o...destul de repede ptr mine...undeva prin vara era gata. in august parca..in drumul spre timi. ca de aia mi=am laut carti de la timi..s-am ce citi pe drum. si am citit-o si mi-a placut. apoi m-am agndit ca daca am luat-o de la lecturi urbane ar trebui, totusi, sa urmez regula si sa o dau mai departe, acum ca am terminat-o. acum, marti, adica, era ocazia. mi-am lasat amprenta pe ea , adica am semnat-o si-am scris ca am citit-o, marcata cu data 8 mai, lecturi urbane, apoi am dat-o prietenei mele. am intrebat-o daca vine cu mine, n-a vrut, dar a vrut cartea. acum ca n-am dat-o fix in cadrul evenimentului, la metrou, putin main conteaza. am dat-o in aceeasi zi la ora de desfasurare. sper sa o citeasca si apoi sa o dea mai departe. semnata ca a citit-o.

muzica

N-am mai stat de mult la coada ca sa intru la concert. cat de tare. cu buletinu. ca la altex. s-acum stau sa fac mp3-uri s-am ce s-ascult maine. imi trebuie urgent masina, sa urle boxele.
mereu simt nevoia sa marchez momentu'. ca mereu ies obosita da' zambitoare. mereu ranjesc la concertele astora. frumos. si-atat. si silent strike care e zeu. am ajuns sa ii recunosc un beat dupa primele 5 secunde.
atat.
somnusor, nena.

goodmorning.

cum suna "muzica". vai. :inlove: de cand a aparut la profm. bine, muzica lui doc. si intrumentalul ala. vai.cu restul nu ma pot obisnui. dar cum e. m-am trezit.
"stii tu, d-aia fara refren"
ce-mi place mie la concertele asta e, pe langa ce e pe scena, ca vezi cum se manifesta unul altul. mereu e frumos sa stai sa observi oamenii. aseara am avut o priveliste minunata. stii cand vrei sa vezi ceva si ca prin minune se da totul la o parte si tu ai vedere perfecta. si parca mai misto decat sa ii vezi peaia pe scena cum dau tot ce au e sa vezi pe unul ce asculta si zambeste si canta si reactioneaza. si ii citesti pe figura ca "e nebun dupa muzica". si stii ca e asa. il cunosti. stii.
si totusi, nu au fost toti asa. ma gandeam ca e tare chill lumea. si nu era de la fumat. erau amortiti asa. pai ce haos era la concertele ctc pe vorbe din context, pe interzis nefumatorilor, pe ctc prezinta. aseara cateva maini. pai frate, la astea se lasa cu pogo.
acum vad ce e nebunie la cedry2k. ce street cred are omu. el si deliric. nebunie. iar silent strike tre' sa vina cat mai repede!!
as fi pus muzica, dar n-o gasesc. ii mai dau eu un play. and i'm out.

This is fucked up.

E al 200-lea post aici. am vrut sa fie un post reprezentativ, am vrut. nu o sa fie. o sa fie o lamentare de-a mea. o sa fie plangere specifica mie. ma plang destul de mult. si in real life si online. e built in. si imi este tare greu sa tin in mine. simt nevoia de comunicare si somehow cred ca daca imi vars problemele va empatiza cineva cu mine. it's bullshit. si o stiu si eu. si totusi continuu sa ma plang. nu ii pasa nimanui de tine suficient de mult cat sa te suporte varsandu-ti problemele over and over. macar realizez. macar scriu si asa poate mai am o sansa sa recitesc inttr-un moment de luciditate maxima si sa ma trezesc din marea plangerea si actually do something about it.
ma tot gandeam de ceva timp sa scriu. am vazut acum vreo 2 posturi ca urmeaza al 200-lea. gotta be something big. something special. bullshit. blogul asta e kinda bullshit. am inceput sa scriu ptr ca mi-am creat o lume a mea. am inceput sa scriu ptr ca descoperisem un alt blog pe care l-am devorat in cateva ore intr-o seara pana dimineata si a declansat ceva in mine. puteam si eu. dar "puteam si eu" avea mai mult substrat. asta ne apropia. si asa am devenit o mica obsedata. asa am inceput sa bloguiesc.
observ la mine acest pattern. imi creez lumi ale mele in care totul iese cum as dori. in care pot purta o conversatie interesanta si inteligenta cu un tip ptr care am sentimente, o lume in care ma descurc sa imi infrunt seful/colegii la serviciu si sa zic ce vreau si cum cred ca se poate imbunati ceva, o lume in care ma descurc in situatii de criza si stiu exact ce sa fac, o lume in care pot avea orice tip vreau,o lume unde sunt naturala, dezinvolta, good with words, inteligenta.
observ sa tind sa ma afund in lumile astea. desi stiu ca nu sunt reale. dar ma las purtata de val in ele. ma las seara sa visez scenarii. imi alimentez visele. ma trezesc ca vreau sa reinvii relatii trecute, mai mult sau mai putin reale. ma vad dorindu-mi ca x pe care l-am cunoscut acum y ani si care mi-a lasat o impresie puternica sa ma loveasca cu masina, sau aproape sa ma loveasca ptr ca apoi sa putem incepe idila. etc , etc. oriunde imi ajunge mintea. si totul are legatura cu un numar infinit de mci de barbati cu care am avut de-a face mai mult sau mai putin in trecutul meu. waht's in the past should stay in the past. stiu si cred ca nu are rost sa le dezgropi. if it wasn't meant ot be, it wasnt' meant to be. ca altfel ceva ar fi facut sa fie. dar mintea mea nu poate sa o lasa balta. la intervale ciclice revin sentimentele. si e al dracu de neplacut. ca iti vine sa faci lucruri penibile si stupide, mesaje, telefoane, chiar faci.
nu pot sa imi dau seama ce au atat de special acei cativa. nici nu e vorba mereu de ce am simtit cat eram in preajma lor. e undeva mai departe. e proiectia a ceea ce am crezut despre ei. pana si obsesia mea ptr ei nu isi are baza in ceva cu adevarat real, ce s-a intamplat. in marea majoritate a cazurilor a fost inainte de a=i cunoaste personal. mi-au placut ptr diferite motive si nu am mai putut sa renunt. sau ptr cum ma simteam intr-un loc unde erau si ei. nu ptr ei. realizez ca stand langa ei ma gandeam ce oare m-a atras. fizic nu erau deloc cum as vedea eu barbatul, si desi realizam ca sunt persoane inteligente, nu ma multumea cu nimic comunicarea cu ei. la fiecare aveam altceva care imi satisfacea nevoia - sa citesc niste ganduri pe un blog, sa port o conversatie online noaptea tarziu, sa stau intinsa pe o canapea fara sa ma gandesc la nimic. si traiam fericita in lumea mea.
am nevoie sa nu mai fiu singura. it drives me crazy. vreau sa fiu trezita de mesaje dragute dimineata. vreau sa uit de trecut. vreau sa invat din trecut. vreau sa nu mai stau noaptea longing for something, vreau sa nu mai citesc mesaje vechi si mailuri si conversatii intr-o sambata seara sperand ca voi gasi in ele un raspuns.
a fost. n-a mers. s-a dus.
vreau. nu stiu daca pot. trebuie sa caut. vreau sa fiu eu, dar vreau sa fiu altfel.

un el si o ea

el si ea. in metrou. pe ea am vazut=o mai tarziu, dupa o analiza atenta a lui. am observat ca mai este ceva in campul vizual. deci el. statea in dreptul usii in fata mea. eu eram pe scaun in margine si ma uitam evident ion fata. cum sa nu il observil. inalt, bine legat, frumusel, cu trasaturi fine, tuns scurt, brunet, si aranjat. pantaloni de stofa, un fel de camasa cred si un pulover cu nasturi pe deasupra, o haina neagra, din stofa, cu croiala dreapta si foarte classy pentru el. si pantofi sport. negri, cu talpa alba, gen justin, dar care i se potriveau atat de bine. ma holbam la el. deja aveam antecedent. deja pusesem ochii pe alt tip in metroul de victoriei. acum era el. aducea usor cu tudor chirila. apoi vad o mana. de femeie. mantou alb crem, cu maneci mai largi. stateau fata in fata. stateau aproape in brate desi nu se atingeau unul pe altul deloc. in blugi si cu niste cizme abia scoase din vitrina. negre, din piele, lucioase. i se vedea stropii cum luceau pe botul cizmei. nu vorbeau. nici nu se priveau. chiar m-a mirat ca ea parea ca zambeste si se uita insistent undeva inspre cealalta usa peste tot randul de scaune si vorbea din priviri cu altcineva. el era in gandurile lui. apoi vad gestul. el isi lasa mana ce-o tinea pe bara, peste mana ei cu unghii roz. o strange si se uita cu drag la ea si ii zambeste. ce zambet. m-am trezit. ce sa vrei mai mult intr-o dimineata, ce sa vorbesti intr-o dimineata fruiguroasa, ce rost au toate cand primesti o mangaiere si un zambet. apoi au revenit la gesturile dinainte, la pozitiile dinainte.

ps. iesind din metrou am incercat sa-i urmaresc un pic. i-am pierdut. afara am avzut ca aveam acelasi drum. ea mergea cu umbrela, de la orange, el pe langa ea cu bratele incrucisate, probabil sa se incalzeasca. poate nici nu erau un cuplu, poate erau la inceput...cine stie. prbabil nu o sa ii mai vad niciodata.

muzica

cel mai flexibil element dintr-un sistem conduce sistemul

am auzit asta prima data la bogdan grigore cand era invitat la un training byp. e din nlp.



fara nicio legatura, am ascultat azi piesa, in metrou in drum spre casa. a ajuns in telefonul meu din greseala, cand cautam ce sa mai ascult nou..am bagat la gramada dintr-un folder. nu-i asa ca-i tare frumoasa?

asa...

voiam sa marchez o zi frumoasa azi. nu stiu de ce. rareori stiu. m-am trezit bine. desi metrorex-ul sucks big time, desi am stat ca sardina, desi am alergat prin bucuresti, desi picam de somn la sedinta de vanzari, desi am dardait de frig. tare bine a fost totul. l-am vazut pe nwanda ptr care am o mare mare slabiciune. ah, ce bine ca nu mai venea metroul ala...

sunt intr-un moment bun din viata mea. azi, acum. maine nu stiu. am multi norisori si nesiguranta, dar azi e "hush, darling, cause after a storm there'll be calm". ma gandesc sa plec prin plimbari la sfarsit de noiembrie, foarte posibil sa plec de revelion tot prin plimbari, merg la concerte la care voiam sa merg de mult, fac lucruri noi, cunosc oameni, sunt mereu in miscare, si zambesc. astazi.

altu > http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE
e viva la vida, coldplay. am dat acu' 15 minute de el si tot ascult. e catchy. drum, drum, drum.

inchei cu PIESA. ca tot il vazui pe dl nw.

the green wave

cand eram in copenhaga, dupa ce mi-am luat bicicleta mi se intampla adeseori sa prind numai verde la stopuri. si cand nu prea ai conditie fizica simti nevoia sa iti mai tragi sufletul 20-30 secunde din 5 in 5 minute la un semafor. ei, nu. mergeam juma de ora si prindeam verde. ma si miram. le tot povesteam colegilor minunea. ei acum m-am luminat - in verde :)

Cycle 20 km/h and you hit green lights all the way.

ii zice the green wave si au pus-o in pratica pe trei rute de cominincare intre copenhaga si orasele de langa. cum era si hvidovre al meu.